Intoxicatia acuta cu solventi organici

Intoxicatia acuta cu solventi organici

Intoxicatia acuta cu solventi organici se manifesta prin semne de depresie a sistemului nervos central,prin cefalee,ameteli,slabiciune,parestezii,tulburari de coordonare a miscarilor si pierderea cunostintei. Aspirarea in plamani a solventilor lichizi produce pneomonie,edem pulmonar si hemoragie. Solventii organici au efect iritant asupra tegumentelor si mucoaselor, la nivelul ochiului produce iritarea conjunctivei, eritem, edem si eroziune corneana. La nivelul tegumentului produce eritem si dermatita. Vaporii solventilor produc iritarea mucoasei cailor respiratorii , gradul iritatiei fiind direct proportional cu concentratia lor in aer si durata expunerii.

Efectul hepatotoxic al solventilor organici se realizeaza printr-o actiune trofopatica, care determina carenta in factori esentiali care sunt indispensabili pentru viabilitatea hepatocitului si o actiune hepatotoxica realizata prin contact direct, cu alterarea circulatiei intrahepatice. Ficatul poate reprezenta organul tinta pentru anumiti solventi organici cum sunt tetraclorura de carbon, tetracloretanul si tricloretilena sau poate fi afectat secundar, datorita functiei sale de organ central de detoxifiere. Actiunea hepatotoxica se manifesta prin initierea unui proces degenerativ al hepatocitului, cu interesarea succesiva inflamatorie a mezenchimului. Faza inflamatorie lipseste cand intoxicatia este foarte grava, deoarece degenerescenta urmeaza unui proces de hepatonecroza cu evolutie letala. Daca leziunea hepatocitului este usoara, fenomenele degenerative regreseaza inaintea interesarii mezenchimale. In intoxicatia cu solventi organici examenul histologic al ficatului nu permite recunoasterea originii toxice a hepatitei si nu permite nici identificarea toxicului in cauza.₍₂₎ Actiunea hepatotoxica a solventilor organici se manifesta prin colestaza, steatoza, necroza parcelara urmate de un proces inflamator al mezenchimului care poate duce la scleroza.₍₉₎ Necroza este leziunea principala a hepatocitului, este o necroza evidenta, vizibila la microscopia optica. In primul stadiu este o necroza hidropica, iar in al doilea stadiu este eozinofila. Ficatul se regenereaza rapid, de aceea necroza si regenerarea se intrepatrund. Necroza centrolobulara este cea mai frecventa in cazul solventilor organici, spre deosebire de necroza perilobulara, care este caracteristica intoxicatiei cu fosfor, sau necroza focala, in general de cauza medicamentoasa. Steatoza hepatica este o reactie nespecifica care poate aparea asociata cu fenomene de necroza care reprezinta forma frecventa in cazul intoxicatiilor cu CCl₄ sau cu steatoza izolata, forma rara care apare in cazul intoxicarii cu C₂HCl₃. (figura nr.6)

Colestaza este exceptionala in intoxicatia cu solventi organici, fiind intalnita de obicei in intoxicatiile medicamentoase. Scleroza reprezinta leziunea mezenchimului si este un proces cronic, rezultat al intoxicatiei indelungate. Astfel, ciroza hepatica este direct proportionala cu vechimea intoxicatiei si nu este influentata de natura toxicului. In functie de intensitatea si durata expunerii, precum si in raport cu reactivitatea individuala, afectarea hepatica poate realiza mai multe aspecte morfopatologice: atrofie galbena acuta realizata prin necroza hepatocitara masiva ireversibila; hepatita acuta curabila prin regenerare ca urmare a necrozei limitate; hepatita cu evolutie subacuta sau cronica prin hepatonecroza progresiva cu reparatie mezenchimala; si ciroza cu scleroza extensiva.₍₂₎

Efectul nefrotoxic al solventilor organici este direct proportional cu intensitatea si durata expunerii. In cadrul expunerii acute, solventii nefrotoxici pot afecta rinichiul fie direct, in momentul excretiei lor, cand determina o nefropatie acuta tubulara; fie indirect, in cadrul socului toxic, simultan cu afectarea celorlalte organe si sisteme prin mecanism hipoxic, cand determina o nefropatie ischemica secundara. Substratul morfologic al ambelor nefropatii consta in leziuni tubulare acute, determinate fie direct de solventii nefrotoxici, fie indirect de factorii hemodinamici prin ischimierea parenchimului renal. In formele de intoxicatie grava, acuta si supraacuta, in urma intrarii in organism a solventului, leziunile renale sunt mai ales de tip ischemic datorita alterarii irigatiei renale in cadrul socului. Agresiunea acuta exercitata de solventii organici produce o centralizare a circulatiei in scopul asigurarii unui debit convanabil pentru creier si inima. Redistribuirea irigatiei se face pe seama ischimierii unor teritorii, cum sunt tegumentele si rinichii. Diminuarea debitului si a presiunii de perfuzie determina scaderea fluxului sanguin in corticala renala si o micsorare sau chiar sistare a filtrarii glomerulare. Astfel se produce o anurie care poate fi reversibila la un tratament adecvat, daca nu este de prea lunga durata. Cand ischemia renala se prelungeste, apare tabloul clinic caracteristic pentru runichiul de soc, persistenta ischemiei in corticala accentueaza scaderea presiunii de perfuzie glomerulara urmata de reducerea si apoi sistarea filtratiei glomerulare. In acelasi timp, se produc alterari tubulare anoxice, caracterizate prin ample zone de necroza cu distrugerea mebranei bazale. Aceste fenomene lezionale sunt agravate datorita obstructiei canaliculare prin cilindrii si edem interstitial ca urmare a iesirii lichidului de filtrare prin peretii tubilor necrozati. Leziunile tubulare ischemice realizeaza aspecte de tubulonecrozis, urmat de tubulorexis. Clinic, in ansamblul manifestarilor caracteristice starii de soc, simptomatologia se rezuma la tabloul insuficientei renale acute, aparut pe fondul unui aparat renal fara leziuni preexistente. Dupa stadiul de debut urmeaza un stadiu de anurie care se poate continua cu restabilirea diurezei.Stadiul de recuperare functional incepe odata cu normalizarea azotemiei, revenirea la normal a tuturor functiilor renale necesitand uneori saptamani sau luni. Daca raspunsul terapeutic nu este adecvat, aceste fenomene se accentueaza iar pacientul poate deceda dupa cateva zile din cauza insuficientei renale acute ireversibile. Daca tratamentul este partial eficient, bolnavul supravietuieste dar se poate instala o pielonefrita cronica, (figura 7), urmata de scleroza renala secundara cu insuficienta renala cronica. Nefropatia acuta tubulara toxica apare in urma lezarii rinichiului de catre unii solventi cu actiune nefrotoxica directa, cum sunt tetraclorura de carbon, tricloretilena, metanolul, glicolii, cloformul, dicloretanul,nitrobenzenul si dioxanul. Procesul lezonal se petrece la nivelul tubilor, are un caracter acut si consta in fenomene necrotice cu prevalenta fenomenelor degenerative situate mai cu seama in tubul contort proximal, datorita concentratiei mai mari a toxicelor la acest nivel si pentru ca aici are loc reabsorbtia activa a diferitelor substante. Afectare asistemului tubular se produce atat prin efect direct toxic, care se exercita asupra celulelor epiteliare ale tubilor, cat si prin anoxia rezultata prin scaderea simultana a fluxului sanguin renal. Tabloul clinic functional se caracterizeaza prin insuficienta renala acuta dominata de sindromul urinar oligoanuric. Daca pacientul supravietuieste perioadei anurice, insuficienta renala acuta este reversibila datorita capacitatii de regenerare a epiteliului tubular. In acest caz diureza revine dupa 6-10 zile de la accidentul toxic.₍₂₎ S-a demonstrat ca, riscul relativ al aparitiei cancerului renal este crescut la muncitorii expusi solventilor organici. Riscul este semnificativ mai mare la cei care sunt si fumatori.₍₉₎

Afectarea sangelui si a organelor hematopoetice in intoxicatiile cu solventi organici. Transportul sanguin al solventilor organici dupa absorbtia lor poate produce afectarea eritrocitelor iar, concentrarea in maduva hematogena poate produce afectarea organului principal hematopoetic datorita lipofiliei solventilor organici. In majoritatea cazurilor se produc solvento-hemopatii minore care sunt de obicei reversibile. Anumiti solventi pot insa cauza solvento-hemopatii majore care pot fi clasificate in trei grupe: hemopatii produse prin agresiunea sistemului hematopoetic, hemopatii produse prin agresiunea elementelor sanguine circulante si hemopatii produse prin agresiunea sistemului hematopoetic si a sangelui circulant. Hemopatiile cauzate de actiunea solventilor asupra organelor hematopoetice se impart in hemopatii mielotoxice si hemopatii imunopatogene. Hemopatiile mielotoxice sunt cauzate de solventii cu tropism medular care produc lezarea maduvei hematoformatoare provocand insuficienta medulara si/sau un efect mutagen leucemogen. In raport cu aspectul citologic al sangelui periferic si cu manifestarile clinice, hematopatia toxica se poate prezenta sub forma citopenica, hemoblastica sau blastomatoasa. Hemopatiile imunopatogene sunt in general produse de intoxicatiile medicamentoase insa pot aparea si in cadrul evolutiei unor hemopatii toxice, cum este cea benzolica, care poate declansa un mecanism autoimun. Actiunea solventilor organici asupra sangelui circulant produce anemie hemolitica prin mecanism extraglobular caracterizata prin modificari morfologice globulare, alterarea rezistentei osmotice, frecvent methemoglobinemie si curent hiperbilirubinemie indirecta, tradusa clinic prin icter.₍₂₎ Expunerea la benzen poate cauza aparitia afectiunilor maligne cum sunt leucemia acuta limfoblastica, limfomul malign nehodgkinian, leucemia cu celule paroase.₍₉₎

Efectul solventilor organici asupra aparatului cardio-vascular. Cele mai frecvente afectiuni cardio-vasculare, la aparitia carora contribuie expunerea la solventii organici, sunt cardiomiopatiile, aritmiile cardiace, ateroscleroza precoce si hipertensiunea arteriala.₍₉₎

Afectarea sistemului nervos de catre solventii organici patrunsi in organism determina la inceput o stare ebrioasa (prenarcotica), care, prin continuarea expunerii, poate evolua spre narcoza patenta si coma. In intoxicatia acuta, produsa prin inhalarea masiva de solventi organici si in intoxicatia sub acuta, determinata de inhalarea crescuta a solventilor victima prezinta cefalee, ameteli, vertis, crize epileptiforme. Agresiunea solventilor asupra sistemului nervos central si periferic determina trei tipuri principale de sindroame: tipul periferic, extrapiramidal-cerebelos si psihotic, tipul neurodistonic. Sindromul de tip periferic este consecinta intoxicatiei cu sulfura de carbon, n-hexan, tetracloretan, tricloretilena, fosfat de triortocrezil, metilbutilcetona, benzen, ciclohexan si piridina. Neuronii senzitivi sunt in general mai putin afectati. Apare in general un sindrom de motor periferic cu diminuarea reflexelor profunde si scaderea tonusului muscular. Sindromul de tip extrapiramidal-cerebelos este manifestarea cea mai frecventa a intoxicatiei cu solventi organici. Clinic se poate manifesta sub trei forme: sindrom hipertonic-hiperkinetic de tip parkinsonian, sindrom diskinetic de tip coreoatetozic si sindrom mixt hipertonic-hiperkinetic de tip wilsonian. Sindromul psihotic apare ca urmare a leziunilor provocate de unii solventi pe neuronii corticali care reprezinta sediul proceselor asociative. Tabloul clinic apare sub forma de sindrom confuzional acut si psihoza cronica. Sindrumol confuzional acut se caracterizeaza prin dezorientare temporo-spatiala, agitatie psihomotorie, tulburari perceptive, iluzii si halucinatii.₍₂₎