Dealurile Transilvaniei

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Specializarea : Geografia Turismului

REFERAT

Asezarea

Este incadrat intre ramurile carpatice N, E, S, V, doar in NV trecerea se face de dealurile Silvanei. In cuprinsul lor se include parti importante din bazinele vailor Somes, Mures, Olt la care se adauga un areal mic la obirsia Crisului Repede.

Limitele

Stabilirea lor este usoara, in mare parte , datorita faptului ca la periferia acestei unitati, la contact cu muntii, tectonica si mai ales eroziune a creat depresiuni si prin aceste discontinuitatti evidente de peisaje : diferente de altitudine de sute de metri; unitati structurale si petrografice deosebite; caracteristici morfologice ; biopedogeografice ; demografice ; valorificare economica.

La est se realiyaeaya la contactul cu muntii dintre Somesul Mare si Olt, pe aliamentul Ilva Mica (E) - Mijlocenii Bargaului (Bistrita) - Cusma -Sebes - Bistra (Mures) - Eremitul (Niraj) - Sovata - Praid(Tarnava Mica) - Bradesti (Tarnava Mare) - Comanesti (Homorodul Mare) - Racos (Olt)

Limita la sud-est si sud se realizaza printrun culoar format de citeva depresiuni cu desfasurare mare, Fagarasi-Sibiu-Saliste si Apold.

Limita la sud-vest intre Pianu de Sus si Blandiana

Limita de vest Cheile Turzii, Livezile - Georgiu de Sus - Inghiel - Ampoita - Bladiana

Limita de nord-vest la est Culmii Mesesi pana la Jibou - Depresiune Lapus - Depresiune Guruslau - Depresiunea Baia-Mare

Limita la nord se realizeaza fata de mintii Lapusului, Tiblesului, Rodnei si Bargaului intre vaile Lapusi si Ilva

VEGETATIA

Patru factori au influentat structura a vegetatiei din Dealurile Transilvaniei. Pozitia acestei regiuni intre lanturile carpatice si desfasurarea intre 250 si 1000 m inaltime care au imptimat diferentieri notabile in condiitile climatice, in functie de care a rezultat o etajare a asociatiilor vegetale. Oscilatile importante ale limitelor diferitelor formatiuni de fondul evolutiei generale a climei in tradiglaciar-holocen au determinat prezenta unor specii caracteristice regiunilor din sud si vest, dar care s-au pastrat datorita gradului mai ridicat de uscaciune din regiunile mai joase.

Intreaga regiune se include in provincial dacica in cadru a trei etaje - unul superior al padurilor de fag, intermediar al goronului si jos al stejarului.

Eajul superior se desfasoara pe culmile ce le mai inalte, la peste 700 m, in vecinatatea culmilor montane. Apareinsular in nordul Dealului Nasaudului, Culmei Breaza, in partile cele mai inalte din podisul Somesean si ceva mai extins pe culmile ce incadreaza depresiunea Subcarpatilor dintre Mures si Olt. La altitudin mici se amesteca cugoronul, iar in estul podisului Hartibaci, intra in conbinatie cu carpanul.

Pjistile secundare de aici au pir si faneata.

Etajul intermediar   se dezvolta intre 400 si 700 m in limitele sale inclizandu-se cea mai mare parte din regiunea Dealurilor Transilvaniei. Prezinta o extensie mai larga in Podisul Hartibaci, Somesan pe dealurile si glacisurile de la marginea multiilor Apuseni, pe culmile mai inalte din dealurile Bistritei, nordul-vestul campiei Transilvaniei,dealurile Nasaudului, pe rama vestica a Subcarpatilor Transilvaniei. La partea superioara apar paduri de gorun cu fag, gorunul fiind de expansiune. Sub 650 m predomina padurile de gorun in alcatuirea carora in afara de Quercus petraea (element central European de mare dezvoltare) intra goronul balcanicsi mai rar Q. Polycarpa, specii ale caror areal se intinde din sudul tarii aana in partea centrala a Transilvaniei. In padurile de goron mai apar si alte esente ( carpan , tei, garnita), apio ca subarboret - alunul, cornul sangerul, lemnulc cainesc, porumbarul, macesul. .

Pajistile secundare au ierburi mezofite cu Agrostis tenuis.

Etajul inferior sub 500 m se deyvolta predominant pe Mures si Somes si in cularele vailor principale in special Culoarul Muresului si sud-vestul Tansilvaniei. Padurile sunt formate din stejar la care se adauga cerul sigarnita. In sud-vestul Transilvaniei, in ccularul Muresului, pe Tarnava mare exista si elemente de stejar pufos.Pe platoul Cornesti si Dealul Stejeris , Depresiune Subiului exista palcuri de padure cu stejari sculari care au fost pusi sub ocrotire. Cea mai mare parte din padurile de cvercinee au fost desfintate si inlocuite cu culture agricole, fanete , pasuni secundare. Tot un relict il reprezinta si bujorul romanesc intalnit pe valea Bota Mare dil localitatea Zau de Campie.

Vegetatie intrazonala este bine dezvoltata in lungul luncilor raurilor fiind alcatuita din salcii, plopi si fanete higrofile. De asemenea se mai gasesc vegetatie caracteristica cu stuful, papura sl rogozul

SOLURILE

Sunt cuprinse din 17 tipuri de solui din care cele mai multe sunt soluri zonale : molisoluri, soluriargiloiluviale, soluri cambice ; intrazonale : hidromorfe si halomorfe; slab formate : aluviale si erodisoluri.

In Depresiunea Fagaras se diferentiaza larg domeniul solurilor cambice-brune si mezobaice, brun acide , in asociatii uneori cu soluri agriloluvinale.

In Podisul Hartibaciului, Somesan, Dealurile Nasaudului, Campia Tansilvaniei, Delurile Tarnavei Mici, cularul Fagarasi-Sibiu-Saliste si Apold se intinde domeniul solurilor argiloiluviale.

Cea mai mare extindere o au solurile brune podzolite in est si nord, apoi solurile argiloluviale la vest si sud- vestul acestora. Areal mai mici au luviosolurile pseudogeliziate, solurile brun-roscate si brun-roscate luvice, brune argilouviale.

Solurile molice care au un areal larg in centrul si vestul Campiei Transilvaniei dar se extinde si la nord-vest de Somesul Mic, Podosul Somesea si sudul Ariesului pe terasele Muresului predomina: cernoziomurile argiloluviale si cambice; iar indepresiunea Apodului apar cernoziomuri argiloluviale in asociere cu vertisoluri. Leget de prezenta calcarelor si a marnelor s-au deyvoltat soluri molice de tip rendzinelor si pseudorendzidelor (Dealurile Tarnavei Mici, vaile bazinelor Hartibaci si Homoradelor, Visa si Seaca.

Solurile hidromorfe cea mai mare dezvoltare o au solurile negre de faneata care se asocieaza frecvent cucernoyimurile cambice si pseudorendzinele mai ales in bayinul vailor Secas. Solonceacurile se dezvolta in areale mici pe argile si marne saraturoase. Dintre solurile neevoluate sunt solurile aluviale din luncile vailor mari.

Bibilografie

1. Barbu N.-"Geografia solurilor Romaniei", Tipografia universitatii "Al. I. 
2. Ilie I.,"Geografia solurilor ",Tipografia Universitatii Bucuresti,1982
3. Posea Gr.,Grigore M.,Popescu N.,Ielenicz M.,"Geomorfologie