Avram Iancu

Colegiul Tehnic Regele Ferdinand I

Avram Iancu

Portret din 1849 executat de Barbu Iscovescu

Nascut  : 1824, Vidra de Sus

Decedat : 10 septembrie 1872, Baia de Cris

Avram Iancu viitorul mare erou national, s-a nascut in anul 1824 in Tara Motilor, in satul Vidra de Sus(actualmente Avram Iancu) judetul Alba. Data exacta la care s-a nascut Avram Iancu nu a ramas mentionata exact, dar dupa marturisirile eroului , el s-ar fi nascut 'la vremea cireselor'. Tinand cont ca in munti ciresele se coc tarziu datorita climei mai aspre, e posibil ca el sa se fi nascut in luna iulie sau august.

----> Casa lui Avram Iancu din crangul Incesti, comuna Avram Iancu

Despre copilaria lui Avram Iancu s-au pastrat foarte putine informatii. Amintirile ramase in constiinta tuturor romanilor il arata insa ca pe un copil vioi si vesel, plin de spirit, dar cu caracterul si temperamentul singular al motilor, ganditor si scurt la vorba, cu inima nobila si sincera. A indragit de mic muzica si cantatul, stiind sa cante frumos din gura, din frunza, la tulnic, fluier, violina si flaut.

Scoala, Avram Iancu a inceput-o in satul natal(cladirea era construita la marginea crangului"Tarsa) iar primul dascal i-a fost Mihai Gombos. Dupa ce a invatat o vreme in Vidra de Sus, Avramut a fost trimis de parinti la scoala primara din satul Neagra, unde a invatat foarte bine.

Mai departe, Avram Iancu a urmat cursurile scolii din Campeni, pe care o absolvit-o la varsta de 13 ani. In anul 1837, in lipsa scolilor romanesti, este dat de parinti la singurul gimnaziu din zona, gimnaziul maghiar din Zlatna. Profesorii de aici sunt cu totii preoti romano-catolici, limba de predare e cea latina, iar Iancu se va trezi cu religia sa ortodoxa modificata in matricola ca fiind greco-catolica. Avram Iancu trece cu succes examenele gimnaziale, cu toata umilirea schimbarii temporare, in acte, a religiei sale stramosesti. Gimnaziul din Zlatna Iancu il absolva la varsta de 17 ani, cu rezultate excelente.

Avram Iancu este inscris apoi la Liceul Piaristilor din Cluj, iar in final a urmat si absolvit cu brio Facultatea de Drept tot din Cluj, in anul 1846. Pentru ca era doar fiul unui iobag roman nu a putut sa se angajeze decat ca si cancelist la Tabla regeasca din Targu Mures, cu toate ca performantele sale scolare il recomandau pentru o cariera in avocatura.

In primavara anului 1848 a participat la evenimentele revolutionare din Transilvania si a fost prezent la Marea Adunarea Nationala de pe Campia Libertatii din Blaj, alaturi de motii sai. Ulterior, a condus legiunile romanesti ridicate in Muntii Apuseni impotriva invaziei trupelor maghiare. A condus personal Legiunea II Auraria Gemina. Cartierul sau general a fost instalat in tabara de la Campeni. Trupele sale au dus lupte grele impotriva invadatorilor maghiari pana in septembrie 1849, cand armatele maghiare au fost infrante cu ajutorul trupelor austriece si rusesti intrate in Ardeal.

Dupa revolutie insa, incepe prigoana autoritatilor Imperiului Austriac impotriva lui Iancu, care este urmarit pentru ancheta desi luptase de partea austriecilor. In 15 decembrie 1849 este chiar arestat in Halmagiu, in zi de targ, dar este eliberat urgent datorita presiunii exercitate de catre populatia romana aflata in comuna, care ameninta cu masacrul garda austriaca.

In februarie 1850 Avram Iancu pleaca la Viena in fruntea unei delegatii romane pentru o audienta la imparatul Francisc Iosef. Acesta ii primeste pe romani cu mare respect dorind sa ii decoreze pentru actele lor de vitejie facute in razboiul cu armatele maghiare. Avram Iancu refuza decoratiile imperiale motivand ca el a luptat pentru drepturile poporului roman, nu pentru medalii ori decoratii. Refuzul sau nu a cazut deloc bine celor de la Curtea Imperiala si mai ales imparatului austriac.Cateva zile mai tarziu Iancu este chemat la politia din Viena si i se sugereaza sa primeasca medaliile imperiale. Refuzand din nou, Avram Iancu este expulzat din capitala austriaca. La plecarea din Viena el declara:

"eu distinctia ce mi s-a acordat, pentru care in ceea ce priveste persoana mea ii multumesc Maiestatii Sale cu toata supunerea, nu o pot primi atata timp cat acele fagaduieli nu vor fi implinite si dorintele juste ale natiunei romane nu vor fi satisfacute, fiindca in caz contrar, facand abstractie de faptul ca eu as fi considerat ca un barbat de rea-credinta de catre popor, pe care as fi tinut numai sa-l insel cu promisiuni goale, dar mi s-ar face imposibila calea ca sa mai realizez ceva in viitor pentru monarhul meu si pentru natiunea mea."

Se intoarce acasa in mijlocul poporului sau din munti, intre moti, unde ramane pana la moartea sa. Ultima parte a vietii a petrecut-o intr-o stare de depresie profunda, probabil dezamagit de faptul ca dupa atatea lupte si jertfe de sange, poporului sau nu i s-a facut dreptate de catre imparatul pentru care au luptat. Afirmatiile ca ar fi fost nebun sunt cu totul eronate, dupa cum arata cele mai recente cercetari.

Poporul l-a iubit din toata inima pe Avram Iancu, dedicandu-i o seama de cantece ce au ramas peste timp in constiinta nationala. Un astfel de cantec, poate cel mai cunoscut si mai indragit este Marsul lui Iancu, pe versuri adaptate in epoca dupa cele scrise de catre Costache Negruzzi.

Avram Iancu s-a alaturat stramosilor sai in noaptea de 9/10 septembrie 1872, la Baia de Cris, in Zarand. A fost inmormantat la Tebea pe 13 septembrie 1872, cu funeralii nationale si in prezenta atator romani incat autoritatile maghiare au fost deosebit de ingrijorate ca ar putea izbucni o noua revolta. A doua zi dupa inmormantare la preotul ortodox din Tebea s-au prezentat doi moti care au intrebat cat a costat inmormantarea lui Iancu. Afland suma, au platit pe loc banii cheltuiti pentru inmormantare, dupa care au plecat fara sa spuna nici un cuvant. Numele celor doi nu s-a aflat nici pana in ziua de azi.

Avram Iancu odihneste langa Gorunul lui Horea, ultima sa dorinta, exprimata in testamentul sau, fiind ca din averea ramasa de la el sa se ridice o Facultate de Drept pentru romani, el fiind convins ca doar luptand pe taram juridic se vor putea castiga drepturile natiunii romane.

Supranumit de romani 'Craisorul Muntilor', Avram Iancu a deschis calea spre desteptarea nationala, faptele sale inscriindu-se in constiinta poporului roman, pregatind calea spre Marea Unire a Transilvaniei cu Romania Mare ce a avut loc in anul 1918.