CASELE EGUMENESTI (CHILIILE CALUGARILOR)

CASELE EGUMENESTI (CHILIILE CALUGARILOR)

Casele egumenesti (chiliile calugarilor) fac parte din complexul arhitectural al manastirii Brancoveni¹⁴² si sunt zidite de Matei aga din Brancovenii Oltului (Matei Voda Basarab), ca locuinte pentru monahi (1640). Aceste cladiri ca si celelalte care compun integral acest ansamblu arhitectonic, au fost refacute de Constantin Brancoveanu. Moartea lui a reprezentat inceputul unor vitregii care s-au abatut aproape fara intrerupere asupra acestei ctitorii domnesti.

Incartiruirea trupelor austriece intre 1721-1727; pierderea mosiilor in urma a numeroase procese; cutremurele de pamant din 1802 si 1837, cand casele egumenesti, bolnita si celelalte cladiri au fost avariate; in sfarsit, atribuirea unor folosinte improprii, dupa desfiintarea vietii monahale din 1873; toti acesti factori au contribuit din plin la paraginirea si transformarea complexului de arhitectura monastica.

Diversele reparatii si amenajari facute dupa aceste cutremure, sau dupa anul 1880, cand in sfantul locas monastic s-a instalat un azil de batrani si infirmi, au avut cu precadere un caracter strict militar, unele dintre ele reprezentand adevarate denaturari. Etajul caselor egumenesti a fost aproape in intregime daramat in 1847. Atat restaurarea partiala, efectuata de catre Directia Monumentelor Istorice cat si reparatiile executate in intervalul 1957-1959, au avut ca obiect cele doua biserici si casele egumenesti.

Cum arata etajul pe vremea lui Matei Basarab nu se mai poate cunoaste, deoarece Constantin Brancoveanu a inglobat vechile pivnite, (azi muzeul manastirii de la parter si etajul I), ziduri de aparare si refacand integral nivelele superioare ale complexului astfel inchegat. Cercetarile arheologice efectuate in 1957 sub conducerea profesorului universitar Virgil Vatasianu impreuna cu relevarea amanuntita a acestei zone, au lamurit fazele de constructie a caselor egumenesti, delimitand aportul masiv al interventiei brancovenesti atat la case cat si la Turnul de Poarta, atribuite anterior in intregime lui Matei Basarab¹⁴³.

La data executarii releveelor la casele egumenesti, pivnita se pastra aproape in intregime, cu exceptia traveelor de sus unde apareau prabusiri ale boltilor.

Corpul alipit zidului de aparare era descoperit si nu mai avea plansee, bolta incaperii de la parter fiind de asemenea partial prabusita.

La etaj pastrau in parte, zidurile perimetrale si anume o portiune a zidului de est, impreuna cu zidurile de nord si vest in intregime.

Nu se mai pastra nici o urma a pridvorului de deasupra garliciului, aproape in intregime inlaturata, cu exceptia fragmentului de arcada alipita pe latura de sud. Latrina din coltul de nord-vest era pe jumatate prabusit.

Pentru parter au fost prevazute urmatoarele lucrari:

restaurarile portiunilor de zidarie degradate; completarea boltior pivnitei si a zidurilor de sud;

degajarea garliciului de captuselile de zidarie adaugate ulterior;

pentru camerele situate intre Turnul Portii, s-a preconizat mentinerea lor, fara completarea boltii semicilindrica sau zidului despartitor, pentru a ramane vizibile etapele succesive. Etapele de constructie: zidul de aparare cu goluri de tragere, lipsa de tesere a zidului despartitor, suprapunerea boltii in leagan peste metereze, cioplirea patului de incastrare a boltii etc.

Deasupra camerei s-a produs executia unui planseu de beton armat ale carui grinzi trebuiau sa respecte dimensiunile si amplasamentul grinzilor de lemn. Reconstruirea planseului din beton armat a fost aleasa cu scopul realizarii unei bune legaturi a zidurilor perimetrale si pentru a se evita spargerile necesare incastrarii grinzilor de lemn. Pentru asigurarea unei rezistente sporite, scara de acces la etajul caselor egumenesti¹⁴⁴ a fost studiata in zidarie, cu dimensiuni indicate din pavajul vechi degajat, desi atat referatul cercetarii arheologice cat si mentiunile documentare¹⁴⁵ precizau executia scarii de lemn. S-a prevazut de asemenea refacerea cu trepte de caramida a scarii de acces la terasa de pe altora de vest a incintei, degajandu-se astfel trofarul traveei de vest a pivnitei, descoperit in timpul sapaturilor arheologice. Nivelele si profilele corniselor au fost in baza fragmentelor conversate.

Pe fatada de nord s-a prevazut prelungirea cornisei de la cota +10,70 deasupra zidului din secolul al XVIII-lea, conservat sub acest nivel, pana la intalnirea cu turnul latrinei.

S-a preconizat tencuirea fatadelor spre incinta si pastrarea zidariei aparente la fatadele exterioare. S-a propus executarea invelitorilor (olane), adoptandu-se pentru corpul central pante reduse in raport cu acoperisul corpului de legatura cu Turnul Portii, ale carui pante respecta urma vizibila de pe fatada de vest a Turnului de Poarta.

Alegerea materialului si reducerea pantelor au fost determinate de dorinta de a se mentine caracterul dominant al Turnului Portii, in perspectiva dinspre vest a manastirii. Intregul complex al caselor egumenesti - inclusiv turnul latrinei - a fost acoperit in vremea lui Matei Basarab cu sindrila (acum dupa restaurarea din 1985-1989) este acoperita cu tabla de cupru). Astazi fiinteaza aici un muzeu al manastirii, atat la parter (pivnitele domnesti), cat si etajul I, cu exponate si obiecte de cult, iconografie, carti bisericesti in limbile slavona, greaca si romana etc.¹⁴⁶