Cercetarea similitudinilor existente între cele doua monumente antice considerate - sarmizegetusa - regia si stonehenge

CERCETAREA SIMILITUDINILOR EXISTENTE ÎNTRE CELE DOUA MONUMENTE ANTICE CONSIDERATE - Sarmizegetusa - Regia si Stonehenge

1.Asemanarile regasite in structurile arhitectonice descoperite la Sarmizegetusa - Regia si Stonehenge. Tratare generala

2.Tratarea moderna a celor doua ansambluri calendaristice ca planetarii uriase

3.Metodologia calcularii anilor si a megaperioadelor temporale. Exemplificare: Corelarea anilor astronomici (tropici) cu cei terestri (calendaristici)

1.ASEMANARILE REGASITE ÎN STRUCTURILE ARHITECTONICE DESCOPERITE LA SARMIZEGETUSA - REGIA SI STONEHENGE

A fost constatata o vechime de trei milenii intre cele doua monumente antice care au devenit simboluri ale masurarii timpului. Cercetarea misterelor timpului s-a concretizat prin inaltarea templelor solare si lunare cu rol calendaristic si astronomic.

Tratarea moderna a calendarelor astronomice drept adevarate planetarii s-a bazat pe aplicarea tehnicilor de matematici avansate concepute cu scopul prelucrarii lor prin intermediul unei masini de calcul de dimensiuni uriase. Astfel, monumentele ne-au dezvaluit suprapuneri de semnificatii si de functionalitate.

Au fost considerate cateva distinctii intre marimile diferitelor unitati de masurare inventate de-a lungul timpului, obtinute datorita echivalarii de tip temporal - dimensional intre limitele unei aceleeasi structuri sau prin utilizarea unor structuri diferite necesare masurarii de catre marcatorii temporali. Structurarea unor sisteme calendaristice diferite, civile si laice, a fost efectuata prin gruparile numerice de pietre si megaliti asociate fiecarei unitati de timp configurata prin cercurile concentrice si formatiunile din pietre centrale, sub forme absidale inchise sau deschise.

S-a constatat ca structurile arhitectonice ale celor doua monumente descoperite au fost asemanatoare din punct de vedere constructiv si al modului de functionare. Au fost cercetate similitudinile dintre ansamblul dacic construit in secolul I i.e.n. si monumentul megalitic briton care se presupune ca data din secolul al III-lea i.e.n. si s-a stabilit faptul ca cele doua sisteme de masurare a timpului s-au infiintat prin raportarea scurgerii timpului terestru la unitatile de timp astronomice.

Activitatile stiintifice si astronomice au fost indeplinite de preotii astronomi in aceste spatii amenajate in mod special si amplasate in imprejurimile cetatilor. Ansamblul de la Sarmizegetusa - Regia era repartizat pe mai multe terase artificiale alaturate si dispuse intr-un mod gradat, inferior ca nivel, in vederea unei imagini complete a intregului sanctuar dacic, scopul fiind cel de citire simultana a zilei, saptamanii, lunii, anului, a ciclului in care era inclus sau a secolului.

Citirea unitatilor de timp putea avea loc dintr-un punct superior de pe drumul pavat care cobora dinspre cetate.

Configuratia sanctuarelor - calendare a fost aleasa in functie de stalpii de lemn, coloane si lespezi din calcar sau andezit, ordonate in configuratii geometrice diferite. Proportionalitatea dimensional - temporala existenta intre unitatile de timp si elementele calendaristice corespunzatoare lor prin rolul de marcatori temporali, a fost obtinuta prin crearea unor5 dimensiuni cuprinse intre cele mai mici si cele mai mari valori.

2.TRATAREA MODERNA A CELOR DOUA ANSAMBLURI CALENDARISTICE CA PLANETARII URIASE

O tratare moderna a monumentelor le prezinta drept planetarii uriase din piatra sau modele de Sisteme Solare. Functia de planetariu a ansamblului de la Sarmizegetusa - Regia ar putea fi demonstrata prin dispunerile de cercuri concentrice si absida centrala inchisa.

Soarele putea fi reprezentat prin absida centrala care cuprindea in structura sa numerica 34 de piese, formate din doua grupari distincte de 21 si de 13 stalpi. Absida centrala era considerata templul propriu-zis religios cu rolul de sanctuar inchinat divinitatii supreme Zalmoxe. Templul continea cele 34 de componente, reprezentand seria lui Fibonaci a numarului de aur: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, si care se divide doar cu cifrele: 1, 2, 17 si 34.

Cercul C continea 84 piese si era corespondentul planetei Mercur, a carei perioada de revolutie in jurul Soarelui era cunoscuta ca avand 88 de zile.

Cercul B continea 210 piese si corespundea planetei Venus, cunoscandu-se perioada de revolutie a acestei planete de 225 de zile.

Cercul A era format din 104 piese si putea fi asociat planetei Pamant, a carei perioada de revolutie era de 365,2563604 de zile (era numit an sideral).

S-a putut astfel considera ca formatiunile contineau in structura lor toata stiinta dacilor din acea vreme, ca fiind reflectata in mod continuu prin raporturile si expresiile matematice regasite in prezent.

Cel care a observat faptul ca Stonehenge putea fi interpretat ca un planetariu urias, a fost arheologul W. Stukeley. El a studiat grupurile centrale de triliti si de pietre albastre dispuse sub forma absidala si cu bratele deschise exact inspre rasaritul Soarelui de la solstitiul de vara. Descoperirea a reprezentat, prin asocierea sa stiintifica, cea mai importanta explicatie a functionalitatii monumentului de la acea vreme, din secolul al XVIII-lea.

Cei 5 triliti centrali puteau fi simbolul planetelor vizibile de pe cer, care, in antichitate, aveau un rol astronomic important.

Cele 5 planete au fost considerate, alaturi de Soare si de Luna, cei 7 astri calatori in functie de care s-au denumit zilele saptamanii pamantene.

În antichitate erau cunoscute perioadele orbitale ale planetelor doar cu aproximatie, ele fiind interpretate prin rotatiile sferelor in jurul Pamantului si considerate ca fiind necesare calculelor corespunzatoare anilor si perioadelor de timp mari.

Deoarece planetele rasar si apun la fel ca si stelele fixe, Mercur si Venus pot fi observate intotdeauna numai la rasaritul sau la apusul Soarelui sau imprejurul lui, exceptand situatia cand se afla exact in spatele stelei. Celelalte trei planete amintite pot fi vazute in jurul Soarelui. Perioadele lor sinodice medii au fost considerate perioadele medii de timp in care planetele revin in aceeasi conjunctie sau opozitie, fiind dependente de miscarea Pamantului pe orbita si totodata de cea a celorlalte planete.

S-au considerat valorile perioadele orbitale ca fiind urmatoarele:

- 88 de zile pentru Mercur;

- 224 de zile pentru Venus;

- 687 de zile pentru Marte;

- 12 ani pentru Jupiter;

- 29 de ani pentru Saturn.

Trilitii scunzi exteriori prezinta o orientare observabila prin Cercul Sarsenilor si reprezinta prim ele doua planete asociate evolutiei solare, Mercur pentru trilitul estic si Venus pentru cel nordic.

Planetele Marte si Jupiter au fost asociate fenomenelor lunare si dispuse in interiorul formatiei de triliti. Ei au fost aliniati pozitiilor minore si majore ale Lunii astfel incat dinspre ferestrele Cercului Sarsen si, totodata si ale lor, sa poata fi privita Piatra Altar.

Astronomul G. Hawkins a considerat, referitor la trilitii intermediari, faptul ca ei corespund directiilor sudica si vestica. La destinatia extrema a Lunii din acel an, rasaritul la solstitiul de iarna traversa gruparile de pietre dinspre centrul monumentului de-a lungul aliniamentului, dinspre Piatra Stationara 94 spre 91, ajungand pana la groapa D si incadrandu-se in trilitul intermediar sudic. La solstitiul de vara, rasaritul Lunii ajungea la aranjamentele din pietre pornind de la Piatra Stationara 93 spre 92, incadrandu-se in trilitul intermediar vestic.

Simbolul planetei Saturn a fost marele trilit central, cunoscandu-se ca acesta evolueaza foarte lent pe cer. Prin alinierea sa pe aceeasi axa cu cea a monumentului Stonehenge si cu monolitii singulari de pe alee, rolul sau a devenit unul important si necesar la indicarea rasaritului Soarelui de la solstitiul de vara si a apusului sau de la solstitiul de iarna.

Atunci cand se privea rasaritul Soarelui de la solstitiul de vara prin fereastra marelui trilit, dinspre Piatra Stationara 92 spre 91, steaua isi facea aparitia si se mentinea in echilibru deasupra Pietrei Altar.

Daca se privea spre aleea monumentului peste pietrele B si C inspre stanga lor, steaua ramanea pozitionata deasupra Pietrei Calcai. Apusul Soarelui de la solstitiul de iarna putea fi observat din pozitia centrala a Pietrei Altar, prin fereastra marelui trilit si totodata, dinspre Piatra Stationara 92 spre 91, care erau pozitionate pe aceeasi axa.

3.METODOLOGIA CALCULARII ANILOR SI A MEGAPERIOADELOR TEMPORALE

Exemplificare: metode de corelare anilor astronomici (tropici) cu cei terestri (calendaristici)

Diferite studii au demonstrat ca axele monumentelor strabateau cercurile concentrice centrale chiar prin centru si erau conectate unor orientari geografice si astronomice precise.

Orientarea geografica pe directia nord-vest a axei monumentului de la Sarmizegetusa-Regia coincidea cu orientarea spre rasaritul Soarelui la venirea solstitiului de iarna din ziua de 22 decembrie. De asemenea, avea alaturate doua aranjamente de pietre cu un rol asemanator celor ale monumentului similar: piatra aflata intre absida si cercul (C) alaturat putea fi intrebuintata ca Piatra Altar iar formatia patrata de blocuri din piatra care a fost amplasata in exteriorul marelui sanctuar circular putea fi Piatra Calcai.

Orientarea georgrafica pe directia nord-est a monumentului de la Stonehenge era inspre sosirea solstitiului de vara, care sosea pe data de 21 iunie. Axa strabatea central diferite pietre dispuse pe traseul sau in diferite scopuri astronomice, fiind indicatoare ale producerii fenomenelor solare si lunare.

Asocierea micului sanctuar circular dacic cu cere 114 piese ale sale prin multiplul 6 al cifrei 19, Cercul Gropilor lui Aubrey de 56 de componente, explicitate ca multiplul 3 al cifrei 19, poate fi interpretata ca un calendar lunar.

Spre deosebire de Cercul Gropilor lui Aubrey, micul sanctuar a fost amplasat in exteriorul formatiei de cercuri concentrice, dar pe aceeasi axa a monumentului; formatia sa de stalpi din piatra intercalati cu stalpi de lemn urmarea delimitarea exacta a 19 cicluri din piatra prin intermediul succesiunilor de cate 6 elemente separatoare din lemn.

Cele doua cercuri au fost interpretate ca un model de calcul sau o metoda de simulare a eclipselor lunare, prin utilizarea marcatorilor asociati fiind urmarita determinarea noptilor cu Luna Plina si a punctelor lunare nodale.

a) Limitarea marelui sanctuar dacic era evidenta prin dispunerea celor 104 blocuri de andezit ale cercului A exterior. În mod asemanator a fost amenajat cu precizie si perimetrul circular britanic, prin santurile sale exterioare.

Teoriile moderne considera ca printr-o rotatie completa a cercului exterior din piatra puteau fi numarati 2 ani dacici:

104 = 2 x 52 (saptamani ale unui an dacic)

Rotatia era numarata de fiecare dintre cei 7 stalpi de lemn (6+1) ai fiecarui ciclu din piatra din cele 30 ale cercului B intermediar.

b) Cercul B intermediar, format din 210 piese din piatra si lemn, a fost structurat in cate 30 de cicluri din stalpi de piatra prin demarcarea intr-un mod evident a gruparilor de cate 7 stalpi de lemn. El a fost asociat Cercului Sarsenilor care cuprinde in compozitia sa cele 30 de blocuri de piatra necesare formarii a 30 de ferestre, pentru a putea fi vizualizate fenomenele solare si lunare luminoase. Se poate presupune ca rolul lor era de stabilire a lunatiilor de cate 30 de zile, prin rotirea celui de-al saptesprezecelea marcator de piatra numit marcatorul de Luna, in jurul Cercului Sarsenilor.

S-a considerat ca cercul B executa o rotatie completa la fiecare 420 de ani, care putea fi numarata de fiecare din cei 84 de stalpi din lemn ai cercului C interior urmator.

c) Cercul C interior, apropiat de absida, era format din 84 de stalpi din lemn si avea un rol functional asemanator Cercului Pietrelor Albastre, cuprins in interiorul Cercului Sarsenilor. El cuprinde 40 de astfel de pietre dispuse in perechi opuse fata de centru care pot fi regasite in multiplul 4 al celor 21 de grupari ale momentului dacic. O functie putea fi cea de indicare a schimbarii anotimpurilor, iar o alta putea fi de corectare a anului tropic. Cercul C din lemn putea efectua o rotatie completa in 35.280 de ani, obtinandu-se Anul Lunii Dacic. Gruparile sale puteau reprezenta cele 4 anotimpuri ale Anului Lunii care cuprindea 2 echinoctii si 2 solstitii. Anotimpurile Lunii se schimbau odata la 8.820 de ani, printr-o glaciatiune la solstitiul de iarna si prin seceta la solstitiul de vara.

d) Axa monumentului strabatea axa potcoavei inchise a absidei dacice exact prin centrul sau geometric, intr-un mod perpendicular prin pragurile sale de piatra si prin cele ale cercului C alaturat. Cele 72 de piese din lemn au fost repartizate prin lespezi, ca doua grupari distincte de 13 si de 21 de stalpi din lemn in mod asemanator celor doua grupari absidale ale monumentului englez, formate din 10 blocuri de piatra verticale ale celor 5 Triliti Centrali si din cele 19 Pietre Albastre continute in aceeasi formatie in interiorul lor.

Cele doua grupari distincte puteau fi folositoare calculelor perioadelor de Luna Plina si de determinare a acelei zile unice care era regasita odata la 19 ani, in vederea stabilirii inceperii ciclului metonic si deci a determinarii momentului producerii unei eclipse de Luna.

Formatiile centrale absidale puteau fi considerate temple solare care prezentau si functii calendaristice. O functie putea fi cea de corectie a perioadelor sinodice. Se considera de asemenea, conform teoriilor astronomice ale antichitatii ca odata la 35280 de ani Soarele rasare exact pe directia Absidei Centrale a marelui sanctuar circular, exact printre bratele sale, la solstitiul de iarna al acelui an.

Marele patrulater din calcar

Teoriile moderne presupun alte metode de calcul si de simulare, fata de teoria formulata de colectivul lui C. Samoila, E. Poenaru si S. Bobancu. Pentru utilizarea marelui patrulater din calcar, se poate presupune o varianta de calculare a unui an dacic fix, de 364 de zile. Se considera faptul ca cele 4 anotimpuri au fost formate fiecare din cate 13 saptamani (91 de zile), acestea fiind egale prin cele 7 zile; anotimpurile constituiau anul dacic de 13 luni care erau formate fiecare din cate 28 de zile. Acest an dacic era decalat fata de anul tropic cu o perioada mai scurta, de 1,2422 zile, impunandu-se o corelare odata la 2 ani prin 2,4844 zile, pentru necesitatea inceperii intr-o aceeasi zi a celor doua tipuri de ani considerati. Anul dacic parcurgea toate zilele dintr-un an tropic in intervalul de 294 de ani, numarul fiind regasit in structurile Cercurilor B, cu 210 piese si C, cu 84 de piese. Numarul 294 reprezinta numarul anilor in care anul dacic ajungea cu un an mai mult decat succesiunea anilor tropici, de 293 ani.

Corectia de 2,4844 zile a fost asociata metodologiei calcularii marelui sanctuar circular, prin structura sa exterioara (a cercului A) din piatra formata din 104 de componente. Cifra poate fi interpretata ca un multiplu de 2 al gruparilor de cate 52 de piese, fiecare reprezentand saptamanile unui an dacic. Atunci se putea considera ca o rotatie completa a cercului exterior A se efectua odata la 2 ani, moment in care se puteau efectua corectiile necesare: se adauga o zi la inceputul anului, pe data de 22 decembrie si inca o zi la jumatatea anului (21 iunie ?).

Cele doua sanctuare patrulatere mici din andezit de (5x3) elemente se aflau pozitionate pe aceeasi directie cu soarele de andezit (?).

Anii tropici:

Se efectuau calcule de sincronizare ale anului tropic cu cel calendaristic.

FIGURA 5 SUPRAPUNERE

Între ansamblul dacic si cel de la Stonehenge exista diferite concordante neinfluentate de diferenta de timp la care au fost create, prin configuratia centrala sub forma de potcoava, cercul inconjurator format din 30 de elemente si marele sanctuar circular ce comunica cu micul sanctuar, respectiv cu piatra calcai sau prin dreapta ce uneste centrele lor, aleasa in functie de orientarea geografica .

FIGURA 6 SUPRAPUNERE

Ansamblul dacic ne dezvaluie un sistem calendaristic de calcul lunisolar al principalelor functii astronomice (un calendar lunisolar are ca scop mentinerea lunilor in sincronicitate cu Luna si anii in sincronicitate cu Soarele), dintre care au fost amintite functia de numarare a zilelor si a lunilor prin utilizarea marelui cerc, functia de corectare a perioadelor sinodice prin structura potcoavei si functia de corectare a anului tropic prin cercul intermediar.

FIGURA 7

Meleia - valea Streiului