Domniile fanariote

DOMNIILE FANARIOTE

Polonia pierduse teritoriile de la est de Nistru, teritorii ravnite de Rusia,. care voia sa ajunga la Marea Neagra, Austria tindea sa se extinda spre est. Turcii trebiau sa-si ia masuri de siguranta, pentru a nu pierde controlul asupra Tarilor Romane.

In Moldova, dupa 1 711, si in Tara Romaneasca, dupa 1 714, ne mai avand incredere in domnii pamanteni , turcii au pus in scaunele domnesti din aceste tari oameni de-ai lor. Acesti domni erau greci care locuiau in Fanar, un cartier al Istambulului. De aceea erau numiti fanarioti,

Grecii din capitala Imperiului Otoman erau negustori bogati, avizi dupa inavutiri si mai mari. Avand sume mari de bani, ei puteau plati sultanului tronul uneia din Tarile Romane. Pe de alta parte, averea lor era garantie pentru credinta fata de Poarta[2].

Domniile fanariote se schimbau des . pentru ca apareau alti pretendenti, care plateau mai mult pentru domnie. Domnii fanarioti, ajunsi la tron,incercau sa-si recupereze, prin dari si impozite, banii platiti sultanului si chiar sa iasa in castig.

Prin natura ocupatiei lor, de negustori, grecii au luat contact cu occidentul si cu ideile privind dezvoltarea unei tari in conditii de innoire a necesitatilor, a relatiilor de munca si de viata.

Cel mai de seama domn fanariot si cel mai de folos pentru Tarile Romane a fost Constantin Mavrocordat, care a domnit de sase ori in Tara Romaneasca si de patru ori in Moldova. Constantin Mavrocordat a dezvoltat comertul si orasele, a infiintat scoli, spitale si biblioteci, a modernizat sistemul de plata a impozitelor ( sferturi )[3].

Tendinta de expansiune ale imperiilor vecine a dus la dese razboaie ruso-austro-turce, desfasurate si pe teritoriul Tarilor Romane. Cand turcii pierdeau un razboi, cedau o bucata de teritoriul uneia din cele doua tari romanesti. Imperiul Austriei a ocupat in 1 718 Oltenia si in 1 755 Bucovina[4]. Rusia a ocupat Basarabia dupa pacea cu turcii, in 1 812.