Europa in secolele xvii-xviii

EUROPA IN SECOLELE XVII-XVIII

Nasterea unei noi societati. Studiu de caz: Olanda in secolul al XVII-lea

In sec. XVII-XVIII au sporit decalajele intre zona apuseana si cea de rasarit a Europei. Occidentul, pornit pe calea economiei capitaliste, a cunoscut doua fenomene de mare importanta: revolutia agrara si revolutia industriala, ambele aparute in Anglia. In aceste conditii, populatia Europei s-a dublat, zonele cel mai dens populate fiind Anglia, Tarile de Jos, N.Frantei, N. Italiei. Viata cotidiana a fost puternic influentata de cresterea economica, aparand orase tot mai multe, tot mai mari, cu edificii somptuoase si cladiri tot mai adecvate habitatului modern. Drumurile au cunoscut o densitate deosebita in Anglia si Franta. Foarte eficiente erau si canalele navigabile intalnite in special in Tarile de Jos, dar si caile maritime. Alimentatia s-a diversificat, prin introducerea porumbului si a cartofului, iar numarul bolilor s-a redus.

Asadar, epoca moderna este epoca dinamismului: dinamism economic, politic-se intensifica acum lupta pentru putere, social-care consacra ascensiunea burgheziei, cultural.

La inceputul epocii moderne, Provinciile Unite (Olanda)-singura republica din Europa-erau o tara prospera. In sec. al XVII, societatea olandeza se caracteriza printr-un grad inalt de urbanizare, aici desfasurandu-se importante activitati economice (bancare, comerciale, manufacturiere, mestesugaresti). Cresterea flotei olandeze, care in aceasta perioada era cea mai mare din lume, a permis dezvoltarea unui comert extrem de activ. Treptat, Olanda isi creaza si dezvolta un important imperiu colonial in Asia si America. Avantul economic a favorizat o exceptionala inflorire culturala.

Razboiul de treizeci de ani: 1618-1648

A fost o confruntare de mari proportii intre Franta si Casa de Habsburg.

Cauzele au fost multiple:

-dorinta Frantei de a opri cresterea puterii habsburgilor

-opzitia principilor protestanti germani fata de incercarile de intarire a autoritatii imperiale detinute de Habsburgi, adepti ai catolicismului

-evolutii diferite in plan economic, religios, cultural, social, politic dintre statele catolice si cele protestante

-disputa detinerea controlului asupra Marii Baltice

Razboiul s-a desfasurat in 4 faze distincte, antrenand un numar mare de combatanti:

a. faza ceha (1618-1620) a inceput prin la Praga, prin revolta protestantilor din Boemia impotriva ocuparii tronului de catre arhiducele Ferdinand (viitorul imparat Ferdinand al II-lea de Habsburg) si a administratiei imperiale austriece care lupta impotriva protestantilor. Infranta in 1620, Cehia a fost transformata intr-o provincie a imperiului. A urmat o crunta represiune in timpul careia multi nobili cehi au fost executati sau li s-au confiscat averile; cei mai multi dintre protestantii catolici au fost expulzati, iar cei ramasi, catolicizati cu forta.

b. faza daneza (1625-1629) a inceput cand Christian al IV-lea, rege al Danemarcei si Norvegiei a intervenit pentru a-si proteja posesiunile din imperiu pentru a nu-i lasa rivalului suedez, regele Gustav Adolf, calitatea de unic protector al statelor protestante, dar si de teama cresterii puterii Habsburgilor la Marea Baltica. Armata daneza a fost insa invinsa de catre generalul Wallenstein, in 1629.

c. faza suedeza (1631-1634) ii are in plin plan pe suedezi ingrijorati de planurile de hegemonie in zona Balticii ale habssburgilor si de succesele lo militare. In ciuda unor victorii obtinute la inceputul campaniei sale (1631-Leipzig), regele Gustav Adolf moare in lupta de la Lutzen, in 1632, in fata aceluiasi Wallenstein.

d. faza franceza (1635-1648) Franta urmarea contracararea hegemoniei Casei de Austria si de aceea, a cautat sa incheie aliante politice si militare cu adversarii Habsburgilor-Suedia, Danemarca, Olanda, Cehia, Venetia, Transilvania, Rusia, Polonia, Imperiul Otoman. Aliata cu Suedia, Franta declara razboi   habsburgilor in 1635. Victoriile franco-suedeze din 1642-1643 i-au facut pe habsburgi sa ceara pacea. Razboiul cu Spania a continuat insa, pana in 1659.

Tratativele de pace au durat 6 ani si s-au incheiat cu pacea din Westfalia-1648. Aceasta prevedea:

-Franta obtinea unele teritorii din Germania;

-Suedia ocupa parti din litoralul baltic al Germaniei;

-se consacra faramitarea politica a Germaniei in principate autonome;

-confesiunea protestanta capata libertate de manifestare si reprezentare politica in Dieta imperiala;

-se recunostea independenta Provinciilor Uniet (Olanda).

Urmari ale razboiului:

-Franta devenea cea mai mare putere a Europei in detrimentul Spaniei si Germaniei

-harta politica a Europei stabilita aici va ramane neschimbata pana in 1789.

Anglia in secolele al XVII-XVII

In anii dupa moartea reginei Elisabeta, sub domnia Stuartilor (Iacob I 1603-1625 si Carol I 1625-1649) conflictul dintre monarhie si Parlament era inevitabil.

Cauzele razboiului civil civil (1642-1649) erau:

-noua burghezie din Parlament avea importante interese economice, a caror afirmare era impiedicata de vointa monarhului absolut;

-regele dorea puteri mai mici pentru Parlament (Camera Comunelor si Camera Lorzilor) sau chiar sa guverneze fara el;

- Sturatii agreau catolicismul intr-o tara anglicana;

De fiecare data cand a fost convocat, Parlamentul si-a reafirmat dreptul exclusiv de a aproba impozitele si a criticat politica externa a regelui. Regele Carol I a incercat sa impuna Parlamentului votarea de noi impozite necesare unor razboaie. Opozitia Parlamentului s-a manifestat prin adoptarea ,,Petitiei dreptului'-1628, in care erau stabilite limitele puterii regale si se aratau bazele legale ale prerogativelor Parlamentului. Desi a sanctionat documentul, regele a dizolvat Parlamentul in 1629, dar lipsa de bani l-a facut sa-l convoace in 1640. El a fost insa dizolvat doar dupa cateva siptamani, deoarece si-a exprimat opozitia fata de rege. Carol I a ordonat multe arestari sia introdus taxe noi, dar infrangerea in Scotia si grava criza financiara l-au determinat sa accepte noi alegeri pentru Camera Comunelor. In urma alegerilor a rezultat Parlamentul cel Lung 1640-1653. Regele a fost obligat sa accepte hotararea conform careia Parlamentul nu putea fi desfiintat fara propriul sau consimtamant si in 1642 a parasit Londra. Aceasta a insemnat inceputul razboiului civil intre armata regelui si cea a Parlamentului. Desi la inceput armata regala s-a dovedit superioara, pana la urma revolutionarii condusi de catre Oliver Cromwell au invins, obtinand victoria decisiva de la Naseby-1645. Regele a fost arestat cans ancerca sa fuga spre Scotia si decapitat in 1649. In aceste conditii, la 19 mai 1649 Anglia a fost proclamata Republica. Armata condusa de O. Cromwell a ocupat 2/3 din Irlanda si Scotia.-1651. Pentru a pune capat   conflictelor aparute in randul revolutionarilor, Oliver Cromwell a impus Protectoratul (1653-1658)-o dictatura militara, baza puterii find armata, iar lordul-protector,O.Cromwell, comandantul ei suprem. Moartea lui Oliver Cromwell in 1658 a marcat sfarsitul Protectoratului si revenirea la monarhie. Stuartii au revenit pe tron in 1660 (Carol al II-lea 1660-1685 si Iacob al II-lea 1685-1688)-perioada restauratiei. Pentru ca a incercat sa reintroduca monarhia absolutista, Iacob II a fost inlaturat de la conducerea Angliei. Tronul a fost oferit ginerelui sau, Wilhelm de Orania, conducatorul Olandei, tot in 1688. Astfel, Wilhelm si sotia sa, Mary, au fost incoronati regi ai Angliei-Revolutia glorioasa. Ei au acceptat Declaratia drepturilor-1689, un document ce punea bazele monarhiei parlamentare, garantandu-se convocarea regulata a Parlamentului, drepturile lui in materie fiscala. Atributiile regelui erau restranse, desi el ramanea seful Bisericii anglicane. Regele nu putea suspenda sau abroga vreo lege, iar dreptul de a avea armata era conditionat de aprobarea Parlamentului.Wilhelm de Orania a fost urmat la tron de cumnata sa, Anna, iar apoi de dinastia de Hanovra care si-a schimbat numele in Windsor mai tarziu. In 1707 s-a format Regatul Unit al Marii Britanii si prin unirea definitiva a Scotiei.

Franta in secolele al XVII-XVII

Franta a devenit in aceasta perioada expresia clasica a absolutismului monarhic. Intarirea puterii monarhice a fost continuata de catre regele Ludovic al XVIII-lea (1610-1643) si de cel mai important colaborator al sau, cardinalul Richelieu, iar apoi de catre Ludovic al XIV-lea (1643-1715), supranumit si ,,Regele Soare' (proclamat rege la varsta de 5 ani). In timpul minoratului sau au izbucnit numeroase fronde-1648-1653-revolte ale nobilimii si orasenimii-care au fost insa invinse de catre primul sau ministru, cardinalul Mazarin, care a guvernat Franta in numele regelui pana in 1661. Dupa moartea lui Mazarin, Ludovic al XIV-lea a domnit fara fara Adunarea Starilor Generale, desfiintata inca din 1614 si dupa bunul lui plac. Deseori folosea sintagma,,Statul sunt eu!', exprimand puterea sa nelimitata. S-a inconjurat de oameni capabili si de un ceremonial fastuos in uriasul si luxosul sau palat de la Versailles (a fost un mare iubitor si protector al culturii) . Pe plan extern a dus numeroase razboaie. Desi a reusit sa cucereasca unele teritorii si a impus pe tronul Spaniei un Bourbon, si-a ridicat impotriva sa majoritatea statelor europene. Acest fapt a condus la infrangerea Frantei si la pierderea preponerentei sale pe continent (1713). Pe plan intern, a luat unele masuri care l-au facut nepopular: anularea Edictului de la Nantes-1685 a dus la parasirea unui numar mare de protestanti si la un regres in economie. De asemenea, viata de lux a Curtii de la Versailles si razboaiele costisitoare cereau sume mari de bani. Ele erau obtinute prin impozite mari, suportate cu greu de poporul francez.

Noile centre ale puterii politice in Europa secolului al XVIII-lea

O pondere importanta  in politica europeana au avut-o si:

Austria

Imperiul habsburgic s-a afirmat cu mare putere gratie expansiunii sale spre rasaritul Europei in dauna Imperiului Otoman. Datorita ajutorului armatei polone conduse de regele Jan III Sobieski, tentativa otomana de a cuceri Viena s-a incheiat cu un dezastru pentru turci-1683, care in anii urmatori au pierdut in favoarea Habsburgilor Ungaria, Transilvania, Banatul si cea mai amre parte din Slovenia.

Prusia

In 1701, electorul de Brandenburg, Frederic I (1701-1713) s-a incoronat rege al Prusiei. Regatul sau cuprindea regiunea germana a Brandenburgului si provincia poloneza Prusia Orientala. Urmatorul rege, Frederic-Wilhelm I (1713-1740) s-a preocupat de dezvoltarea economica, a organizat o armata puternica. Fiul siu, Frederic al II-lea cel Mare (1740-1786) a dus razboaie cu Austria, Franta si Rusia, pe care le-a si castigat. A cucerit Silezia de la Habsburgi.

Rusia

A devenit o mare putere datorita reformelor tarului Petru I cel Mare (1689-1725). A infrant Suedia intr-un razboi lung si a obtinut pentru Rusia iesire la Marea Baltica. A infiintat un nou oras Sankt Petesburg, care in 1712 devinea capitala. Tendintele sale expansioniste s-au lovit de adversarul sau, Imperiul Otoman.