Elevul in comunism

Elevul in comunism

 

'Carnetul de elev este oglinda activitatii scolare si a conduitei elevului. Calitatea de elev trebuie sa se reflecte in atitudinea perseverenta si entuziasta fata de invatatura si munca, in comportarea corecta si demna in scoala si societate.'

Cu aceste cuvinte se deschide Carnetul de elev (model 1976), un dreptunghi cartonat si imbracat in pinza, de culoare dubioasa (gri sobolan sau visiniu putred) si format imposibil (prea mare ca sa intre in buzunar, prea mic pentru a sta printre caiete), pe coperta caruia troneaza stema Republicii Socialiste Romania. Dar cine le-a scris? O persoana, un colectiv sau o institutie? Partidul Comunist Roman? Ministerul Invatamintului? Tovarasul Nico­lae Ceausescu? Enigma ramine completa, iar numele autorului-propagandist, care ii impune elevului o atitudine si un cod de conduita demne de lagarele de concentrare, necunoscut.Misterele si confuziile educatiei socia­liste se prelungesc in acelasi anonimat al coercitiei psiho-pedagogice. De pe aceeasi pagina, elevul proaspat virit in uniforma si aliniat in bancile scolii mai afla ca 'este dator' sa aiba in permanenta carnetul la el (inclusiv la ora de 'educatie fizica'), ca 'este obligat' sa-l prezinte dirigintelui sau directorului scolii 'ori de cite ori i se cere' si, culme a procesului comunist de supra­ve­ghere si control, impins tovaraseste dinspre spatiul public spre cel privat, ca 'este dator' sa-l arate parintilor 'pentru a lua cunostinta si semna'. Ca sa nu existe vreun dubiu, vocea anonima, dar pilduitoare, a educatiei socialiste dubleaza 'datoriile' cu 'sanc­tiuni', in buna traditie chino-coreeana a militarizarii invatamintului:

'Pierderea car­ne­tului de elev atrage dupa sine sanc­tionarea elevului'.Asociata atit reeducarii staliniste a epocii Dej, cit si disciplinarii 'umaniste' a erei Ceausescu, militarizarea invatamintului in anii '70 si '80 apare ca o consecinta ideologica si metodologica fireasca a poli­tizarii educatiei. In fond, organizata ca o mini-armata nationala, usor de instruit si de manevrat, masa de pionieri inrolata obli­gatoriu de la virsta de 6-7 ani in sistemul scolar comunist trebuia sa faca rapid si eficient pasul inainte ('Tot inainte, mindri pionieri!', suna refrenul unui vestit cintec patriotic) catre statutul de baza de cadre a PCR. 'Dezideratul' ceausist al crearii si activarii 'Omului Nou' (robot politic in izmene sau fustita, pregatit sa execute fidel ordinele Partidului) fusese anuntat inca din Tezele din iulie 1971 ('Va trebui ridicat spiritul de raspundere si rolul cadrelor didactice in formarea politico-ideologica a elevilor si studentilor', reprodus in Vatra, Tirgu-Mures, nr. 8/2001, p. 33) si intarit patru ani mai tirziu de Programul PCR, unde se vorbeste de 'prega­tirea maselor de tineri din punct de vedere profesional si politic, participarea activa a acestora la infaptuirea programului general al partidului'. Mai simplu spus, in 'epoca de aur' scoala ajunge incubatorul si rampa de lansare a viitorilor comunisti.Din aceasta perspectiva, nu mai este de mirare ca Drepturile elevului se confunda cu indatoririle sale si amandoua cu programul de indoctrinare si abrutizare ideologica elaborat de Nicolae Ceausescu si metodistii Partidului Unic. Inzestrat cu 4 drepturi si nu mai putin de.15 indatoriri, scolarul anilor '70 nu are altceva de facut decit sa se conformeze normelor educativ-coercitive ale momentului. In plus, printr-un paragraf de esenta si stil mafiotic, elevului i se prezinta un veritabil contract de fidelitate politica si executie patriotica (similar vii­toa­relor juraminte militare sau angajamente de Securitate), pe care este somat, daca nu sa-l semneze cu singe, macar sa-l respecte cu sfintenia discipolului comunist: 'Elevul are indatorirea fundamentala sa iubeasca patria noastra, Republica Socialista Roma­nia, sa dovedeasca dragoste si devotament fata de partid, pentru cauza socialismului si comunismului, prin atitudinea lui fata de invatatura si munca, prin intreaga sa comportare in scoala si in afara scolii, prin pretuirea traditiilor glorioase de lupta ale poporului pentru eliberarea nationala si sociala, prin participarea la actiunile patriotice.' Cum arata, deci, pornind de la acest pasaj, portretul elevului socialist? Un ero­toman national, sociopat mioritic indragostit lulea de tara si Partid (o bigamie politica tolerata in comunism), care, in loc sa invete carte, isi consuma timpul in adoptarea de 'atitudini' si 'comportamente' (oricum pre-programate ideologic si conditionate politic) care sa glorifice poporul, natia (sic!) si societatea. Pentru a-si dovedi atasamentul la cauza la care e impins sa adere, el este dispus sa 'munceasca' de mic (in uzina sau la ateliere) si sa participe cu abnegatie la 'actiuni patriotice' (cum ar fi '23 August' sau 'Ziua Republicii'). Indatoririle elevului socialist nu se opresc insa aici. Fiecare punct statuat in carnet impune o obligatie educativa cu miza psiho-politica. Elevul e urmarit 'in scoala si in afara de scoala', intr-o incercare brutala a autoritatilor de a-i ocupa timpul liber si a-i disciplina propagandistic gindirea si comportamentul.

Ce-i drept, forcing-ul comunist la care este supus de dimineata pina seara, 365 de zile pe an, pare adeseori ridicol si intotdeauna stupid. Scolarul e confundat ba cu un paznic (are obligatia 'sa pastreze si sa apere avutul obstesc, bun al intregului popor'), ba cu o combinatie de militian si ghid turistic (e dator 'sa cunoasca si sa respecte cu strictete regulile de circulatie', inclusiv 'sa supravegheze si sa indrume deplasarea elevilor din clasele mai mici'). Silit sa fie cind 'cinstit, drept si curajos', cind 'cinstit, sincer si drept', el se transforma deopotriva in profesor de morala (nu foloseste 'expresii care injosesc pe altii') si agent civic al noii orinduiri (are in permanenta 'o purtare tovaraseasca').Cind lucrurile risca sa scape de sub privirea omnipotenta a PCR, indatoririle iau forma si tonul somatiilor (pe cit de severe, pe atit de ridicole), menite sa reglementeze pina si scarpinatul in nas. Elevului i se interzice 'sa frecventeze restaurantele fara a fi insotit de parinti', ca si 'fumatul, frecventarea barurilor, cafenelelor, cazi­nourilor si practicarea jocurilor de noroc'. Astfel de avertismente psihopedagogice, cu iz de etica anticapitalista, ascund cu greu imaginea negativa pe care Partidul o construieste despre juniorul cu matricola, in intentia de a preintimpina 'excesele' si a-l aduce pe 'calea cea buna': aceea a unui potential copil-delincvent, etern suspect de alcoolism si patima cartilor (de joc). Dincolo de negarea unor libertati indi­viduale care nu tin de spatiul scolar (si, in consecinta, nu pot fi normate prin regle­mentarile specifice acestuia), interdictiile didactice sugereaza existenta unui potential pericol social la nivelul elevilor de clase primare.

Departe de a se naste cu singe, brevet si atitudine de comunist, scolarii par mai degraba predispusi sa devina betivi, cafegii si barbugii - comportamente pe care PCR trebuie sa le inabuse din fasa, in spiritul 'moralei socialiste'. Desigur, obligatiile si interdictiile prevazute in Carnet vireaza in derizoriu atunci cind elevului, urmarit pina si pe strada de Partidul vigilent si atotputernic, i se cere.'sa nu circule agatat de mijloacele de transport in comun, pe scara sau pe partile laterale ale acestora'. Imaginea unor metodisti politici alergind prin Berceni sau Drumul Taberei dupa autobuzul 31 rapid sau 34, in incercarea de a aplica regulamentul si a-i desprinde pe copii de usile, burduful si bara masinii, pare hilara, daca nu de-a dreptul absurda. Pe de alta parte, ideea denota o perceptie corecta a realitatii socialiste: in 'epoca de aur', mijloacele de transport in comun soseau atit de rar si de aglomerate in statii, incit singurul mijloc de a calatori era la limita: pe scara sau 'agatat' de usile masinii.In conditiile in care Carnetul de elev reprezinta primul contact legiferat (con­tractual) al individului cu PCR (el fiind urmat, de la caz la caz, de carnetul UTC, carnetul de Partid si/sau angajamentul de Securitate), importanta impactului sau asu­pra formarii si evolutiei 'Omului Nou' nu poate fi minimalizat. Orice prezentare a Carnetului va releva existenta unui puternic continut ideologic, vizind, prin indoctrinare si manipulare socialista, transformarea copilului intr-un mutant psiho-politic gata sa-si ia in primire locul in viitoarea societate comunista. Analiza rolului negativ pe care l-au jucat, incepind cu anii '70, preluarea si aplicarea (deliberata sau inconstienta) la scara locala sau nationala a Drepturilor si Indatoririlor didactice prevazute in Carnetul de elev poate fi un prim (si necesar) pas in inte­legerea actualei componente psiho-sociale si a actualelor preferinte politice ale romanilor. Daca ne intrebam astazi, la 16 ani de la o 'revolutie anti-comunista', de ce societatea autohtona este inca impregnata de persoane si sisteme de putere si influenta comuniste/securiste sau, inca mai grav, de ce se mai pastreaza in mentalul individual si colectiv vechile reflexe totalitare ale fricii si obedientei fata de autoritarismul, centra­lismul si dirijismul de tip socialist/ceausist, unul din raspunsuri poate veni din lectura ultimului paragraf al Carnetului de elev: 'Bucurindu-se de conditiile minunate create de statul socialist, de drepturile pe care le are si indeplinind cu constiinciozitate indatoririle ce-i revin, elevul va putea deveni un cetatean de nadejde al patriei noastre, Republica Socialista Romania.' Partidul-Stat creeaza 'conditiile minunate' ale formarii individuale; elevului nu-i ramine decit sa le accepte in tacere, din clasa I si pina la maturitate, in drumul sau ascultator spre cetatenia 'de nadejde' a sclavagismului psihopolitic.

 Amintiri din comunism:

Inelul de la cravata, lucrul care se pierdea cel mai usor. Sau pe care ti-l luau colegii mai 'glumeti'. Si ce urat statea cravata legata cu nod

Cravata rosie de pionier. Poate ca era incomoda, dar era rau fara ea. Cand faceai ceva rau la scoala iti luau cravata. Daca vedeai pe vreunul fara cravata, era clar ca facuse ceva, ca era recalcitrant.

Bananele cumparate de verzi si coapte pe sifonier.

Fuga la alimentara cand se auzea ca a bagat unt.

La chioscul de inghetata gaseam inghetata impachetata in ambalaj de unt.

O duminica circulau masinile cu numar impar si o duminica cele cu numar par.

Uleiul si zaharul se dadeau pe cartela. Era o ratie fixa pe luna.

La scoala, la prima ora, cand intra tovarasa invatatoare in clasa, saream toti in picioare si cantam imnul: 'Trei culori cunosc pe lume / Amintind de-un brav popor '.

'Matricola' de pe costumul scolar. Prinsa cu ata, cu capse, sau cum avea inspiratie mama fiecaruia.

Spectacolele de pe stadion pe 23 august.

Mergeam cu clasa, imbracati in alb, sa facem cu mana pe strada cand trecea Tovarasul.

Programul TV 20-22. Adica de la 8 seara la 10 seara. Si doar un singur post de televiziune: TVR. Din alea 2 ore, o ora era despre ce a mai facut tovarasul.