Istoria contemporana universala (1918-1939)

ISTORIA CONTEMPORANA UNIVERSALA

Specialistii in studiul istoriei considera perioada cuprinsa intre finalul primului si inceputul celui de-al doilea razboi mondial drept contemporana datorita fenomenelor si evolutiilor specifice acestui interval. Pe parcursul studierii acestui segment al istoriei, studentii vor cunoaste notiuni si teorii specifice, isi vor intari capacitatea de analiza, astfel incat sa poata intelege mai bine transformarile politice, economice, sociale, culturale si ideologice din prima jumatate a secolului XX. De asemenea, studierea efectelor primului razboi mondial si a desfasurarii celui de-al doilea va contribui la formarea deprinderilor de a intelege istoria militara in stransa conexiune cu factorul politic.

Fenomenul totalitarismului, atat de dreapta, cat si de stanga, si-a pus amprenta asupra secolului XX, impunand studiul atent al radacinilor istorice ale dictaturilor fasciste ori comuniste, al dinamicii dezvoltarii si cauzelor prabusirii lor. in paralel, cercetand maniera in care marile democratii au gasit

raspunsuri la provocarile secolului trecut, pot fi comparate tipurile de sistem politic care au caracterizat viata politica interbelica.

Marile teme ale cursului vor trata chestiuni de maxim interes. Desigur, in acest cadru prezinta interes, in primul rand, analiza "sistemului Versailles', respectiv a manierei in care puterile invingatoare au pus bazele unui nou sistem al relatiilor internationale, intemeiat, pentru prima oara, pe o organizatie supranationala, Societatea Natiunilor, care avea menirea principala de a asigura securitatea colectiva. Nu va fi neglijat nici rolul revolutiei sovietice din octombrie la acest capitol avandu-se in vedere, printre altele, impactul international al prabusirii Imperiului tarist.

Regimurile dictatoriale de dreapta, dezvoltate cu precadere in Europa, prezinta interes pentru analiza totalitarismului, ca fenomen al secolului XX. Astfel vom putea intelege mai bine punctele de legatura, dar si diferentele dintre nazismul din Germania, fascismul italian, Spania lui Franco si Portugalia lui Salazar, precum si tari din Europa estica. O nota aparte aduce militarismul japonez.

Un alt fenomen care a marcat societatea interbelica a fost cel al prabusirii imperiilor multinationale. Pe langa cel tarist, amintit deja, avem in vedere destramarea Austro-Ungariei, a celui de-al doilea Reich, a Imperiului Otoman. Pe ruinele acestor imperii au aparut si s-au dezvoltat noile state nationale.

Daca regimurile dictatoriale, revolutiile, conflictele armate atrag atentia prin spectaculozitate, nu mai putin importanta este studierea regimurilor democrate, inclusiv a crizelor democratiilor occidentale, avand in vedere cu precadere evolutiile din Statele Unite, Marea Britanic si Franta.

Dinamica relatiilor internationale, de la Conferinta de pace de la Paris din la pactul Ribbentrop-Molotov din august este, la randul sau, esentiala pentru intelegerea perioadei si chiar a eventualelor situatii paradoxale privind natura raporturilor dintre statele democratice si cele dictatoriale. Politica securitatii colective, cea a dezarmarii, ascensiunea nazismului si incalcarea sistematica a prevederilor Tratatului de la Versailles pe fondul politicii "conciliatoriste' sunt doar cateva aspecte demne de relevat.

Al doilea razboi mondial, fenomen de o complexitate deosebita, a retinut si retine inca atentia istoricilor si a altor categorii de specialisti. Marea conflagratie a schimbat datele problemei in privinta razboiului. Daca intre si se poate vorbi despre "razboiul total', putem aprecia ca intre si a avut loc a adevarata apocalipsa mondiala. Dincolo de datele statistice si de evolutiile politice au ramas suferintele umane, marile tragedii generate de masacrele in masa, de holocaust, de folosirea armelor de distrugere in masa, inclusiv a celei nucleare, deportarile s.a.

Asadar, este vorba de o perioada deosebita prin dimensiunile fenomenelor caracteristice, pigmentata de mari evenimente si de personalitati care au marcat istoria.

Consecintele primului razboi mondial si ale sistemului de organizare a pacii

Primul razboi mondial inceput in se deosebeste de orice alt conflict pe care 1-a cunoscut omenirea. Cei patru ani de lupte continue si intense, folosirea aviatiei pentru prima data in scopuri strategice, sublinierea importantei tehnologiei, luptele de transee, puterea noii generatii de arme folosite sunt doar cateva elemente de noutate care sustin aceasta afirmatie.

Privita in perspectiva istorica, intrarea Statelor Unite in razboi a fost elementul care a inclinat definitiv balanta de partea Antantei. aprilie are o semnificatie multipla. Majoritatea americanilor doreau sa ramana neutri fata de conflictul european, iar presedintele Woodrow Wilson a fost reales, in pe baza sloganului ca-i va tine pe alegatorii lui departe de razboi. A urmat, la scurt timp, anuntarea celor puncte wilsoniene, programul pe baza caruia puteau fi discu-tati termenii viitoarei paci.

Intrarea Statelor Unite in razboi nu a rezolvat imediat problema victoriei Antantei. Armata americana avea nevoie de timp pentru a se acomoda conflictului european, iar evolutiile din Imperiul tarist au complicat

situatia. Dupa revolutia burgheza din februarie a urmat cea bolsevica, din octombrie. Importanta pentru soarta primului razboi mondial a fost si decizia lui Lenin de a se retrage din conflict.

infrangerea Puterilor Centrale era evidenta in vara lui Contribuiau la aceasta dificultatile interne din Germania si Austro-Ungaria, prabusirea aliatilor, starea revolutionara aici influenta sovietica fiind evidenta, precum si declansarea unei ofensive finale decisive a Antantei. Dupa ce ultima ofensiva germana, batalia de pe Aisne mai iunie a fost stopata cu pretul cedarii localitatilor Soissons si Chateau Thierry, Antanta a contraatacat puternic in perioada iulie august (a doua batalie de pe Marna), iar dupa lupta de la Montdidier august), frontul german a fost rupt. Ofensiva generala a inceput la septembrie si a fost incununata de capitularea Germaniei, la noiembrie

Dificila sarcina de a reglementa noile realitati internationale a revenit participantilor la Conferinta de pace de la Paris Au participat de state invingatoare, in frunte cu Marile Puteri, de partea cealalta situandu-se tarile invinse, Germania, Austria, Ungaria, Turcia si Bulgaria. Cu fiecare dintre acestea s-a semnat cate un tratat separat, in localitati satelite ale capitalei franceze, intrucat tratatul principal, cel cu Germania, s-a negociat la Versailles, conferinta de la Paris a ramas in istorie sub denumirea de "sistemul Versailles', no

intreaga decizie a fost concentrata in mainile marilor puteri invingatoare, ale Celor Patru Mari, respectiv presedintele american Woodrow Wilson, premierul britanic David Lloyd George, cel francez Georges Clemenceau si primul ministru italian Vittorino Orlando. O alta caracteristica a fost lipsa de la Conferinta a Rusiei sovietice.

Tratatul cu Germania a fost semnat la iunie la Versailles. Puterile Centrale erau facute vinovate de declansarea primului razboi mondial, purtand deci intreaga responsabilitate. Prevederile erau destul de dure pentru Germania, indeosebi Franta dorind sa se asigure ca puternicul ei vecin nu va mai gasi curand resurse pentru a o ameninta. Astfel, germanii pierdeau Alsacia si Lorena in favoarea francezilor, Saarul trecea pentru ani in administrarea Societatii Natiunilor, orasul Danzig devenea "liber', iar alte teritorii erau cedate Poloniei, toate coloniile germane fiind, la randul lor, cedate. De asemenea, Tratatul interzicea expres unirea Germaniei cu Austria, Anschlussul. in plan militar, armata germana era limitata la maxim de soldati, serviciul militar obligatoriu fiind abolit. La toate acestea se adaugau importante reparatii economice datorate statelor invingatoare.

Austria a semnat cu Aliatii tratatul de la Saint Germain en-Lay e, la septembrie in calitate de succesoare, impreuna cu Ungaria, a fostei monarhii dualiste. Si in acest caz, erau cedate unele teritorii catre

Italia, inclusiv Tirolul de Sud, erau recunoscute noua republica cehoslovaca, precum si unirea Bucovinei cu Romania.

La Neuilly-sur-Seine s-a semnat, la noiembrie Tratatul dintre puterile aliate si Bulgaria. Autoritatile de la Sofia erau obligate sa cedeze Greciei o parte din Tracia, sa plateasca despagubiri de raz-boi si sa cedeze flota.

La iunie a fost incheiat Tratatul cu Ungaria, ceremonia semnarii avand loc la Trianon. A fost trasata noua harta a Ungariei, recunoscandu-se astfel unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si a Maramuresului cu Romania, trecerea Slovaciei si a Ucrainei Subcar-patice in componenta noii Cehoslovacii, in timp ce Iugoslavia primea Slovenia, Croatia si partea vestica a Banatului.

in fine, Tratatul cu Turcia a fost semnat la Sevres, la august Datorita prevederilor sale si faptului ca in Turcia a izbucnit revolutia kemalista, situatia internationala a acestui stat a fost reglementata abia cu prilejul Conferintei de la Lausanne (20 noiembrie iulie

Sistemul conceput la Paris a fost completat cu deciziile luate la Londra aprilie mai unde a fost fixata datoria Germaniei drept despagubiri de razboi la miliarde marci aur, precum si de cele adoptate la Conferinta internationala de la Washington. Desfasurata intre noiembrie si februarie la initiativa Statelor Unite, reuniunea a prilejuit

discutarea situatiei din Pacific, fiind semnate trei documente. La decembrie Statele Unite, Marea Britanic, Franta si Japonia incheiau "Tratatul celor patru puteri', prilej de garantare reciproca a posesiunilor din zona Pacificului. Situatia particulara a Chinei si politica marilor puteri fata de acest stat au facut obiectul "Tratatului celor noua puteri', respectiv Statele Unite, Marea Britanic, Franta, Italia, Belgia, Olanda, Portugalia, Japonia si China.

in fine, seria a fost incheiata de "Tratatul celor cinci puteri', prin care era stabilit raportul dintre flotele de linie ale statelor semnatare, Statele Unite, Marea Britanic, Franta, Italia si Japonia. Practic, se urmarea limitarea cursei inarmarilor navale, consfintindu-se totodata suprematia americanilor si englezilor. Dincolo de aspectele legate de disputele dintre Marile Puteri, se impune precizarea ca a triumfat principiul nationalitatilor.

Pentru supravegherea respectarii prevederilor din tratate a luat fiinta Societatea Natiunilor, avand sediul la Geneva. Marea slabiciune a Ligii Natiunilor a rezidat in faptul ca, desi constructia ei s-a facut pe baza principiilor lui Woodrow Wilson, Statele Unite nu au aderat la noua structura. De asemenea, respingerea Rusiei Sovietice pentru mai bine de un deceniu a jucat un rol negativ. Finalmente, falimentul Ligii in conditiile izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial nu a mai sur-prins pe nimeni.

Fenomenul totalitarismului

in februarie la Petrograd, izbucnea ultima mare revolutie burgheza din istorie, cea rusa. Nu a fost vorba de o ridicare planificata impotriva tarului Nicolae II, ci, mai degraba, de rezultatul unei serii de revolte datorate lipsurilor, in primul rand, foametei, inflatiei s.a., dar si al zvonurilor potrivit carora tarina Alexandra era spion german si, in plus, ar fi fost sub influenta lui Rasputin, mort in conditii misterioase in decembrie Revoltele muncitorilor si soldatilor, dublate de faptul ca pana si unitati loiale pana atunci tarului 1-au tradat, au condus la abdicarea lui Nicolae II, la martie

Puterea a fost preluata de un guvern provizoriu, care avea drept principal obiectiv tinerea de alegeri, programate pentru luna noiembrie. In scurt timp, noul executiv a devenit la fel de impopular ca si tarul, in principal datorita faptului ca nu a fost stopata inflatia si nu s-a rezolvat problema aprovizionarii populatiei. Mai mult, decizia de a continua razboiul impotriva Germaniei a starnit noi valuri de nemultumire. Pe acest fundal revolutionar, cei care au profitat au fost bolsevicii condusi de Vladimir Ilici Lenin. La octombrie o lovitura militara organizata de Leon Trotki, cel care va deveni parintele viitoarei Armate Rosii, a condus la rasturnarea guvernului provizoriu. Au urmat alegerile generale, castigate de Partidul Socialist Revolutionar, insa, cand Adunarea s-a reunit

in ianuarie 1918, Lenin a dizolvat-o, instaurand dictatura bolsevica.

Lenin se baza pe doctrina potrivit careia proprietatea privata in economie, banci si alte domenii era "sursa raului', motiv pentru care a trecut la un amplu program de nationalizari. Pentru a-si impune dicta-tura, el a creat o politie secreta, CEKA, condusa de Felix Djerjinski, care avea rolul de a reduce la tacere orice forma de opozitie.

Confruntat cu imense dificultati interne, Lenin a incheiat pace separata cu Puterile Centrale, concentrandu-se asupra razboiului civil izbucnit intre bolsevici si opozitia burgheza, Albii. Desi, initial, sansele pareau a fi total de partea Albilor, sprijiniti si de Antanta, totusi datorita reorganizarii Armatei Rosii pe principii revolutionare de catre Trotki, bolsevicii au reusit sa-si elimine adversarii, dintre care s-au remarcat generalii Denikin si Vranghel.

Victoria in razboiul civil nu a rezolvat insa marile probleme cu care se confrunta Rusia sovietica. Lenin dorea sa-si consolideze pute-rea, dar, in acelasi timp, spera sa poata "exporta' revolutia, in acest scop a infiintat Internationala III Comunista, dar, cu exceptia Ungariei, unde pentru de zile puterea a fost preluata de comunisti, nu s-au inregistrat succese notabile.

In plan intern, in primavara lui a fost adoptata Noua Politica Economica (N.E.P.), doctrina pe care multi analisti au incercat sa o raporteze la faza iacobina a revolutiei franceze. N.E.P.-ul era, in fapt, o

combinatie intre concesiile economice si teroarea brutala. Aceasta politica a inceput sa dea unele rezultate, concretizate in cresterea productiei si ameliorarea nivelului de trai. Pe acest fond se produce decesul lui Lenin, din in fruntea bolsevicilor trecand losif Vissarionovici Stalin., desi favoritul initial al lui Lenin era Trotki.

Stalin a trecut la aplicarea politicii socialismului intr-o singura tara. in el a adoptat primul plan cincinal. Obiectivul principal era recuperarea de catre industria sovietica a inapoierii fata de cea vestica, dar accentul cadea pe cantitate si nu pe calitate, in paralel, a demarat operatiunea de cooperativizare a agriculturii. Dar, fara indoiala, ceea ce i se reproseaza mai mult dictatorului rosu este marea teroare declansata inca din careia i-au cazut victima peste de milioane de oameni, pornind de la generali, lideri de partid, literati, directori de fabrici si colhozuri pana la simpli cetateni banuiti de faptul ca uneltesc impotriva regimului.

Regimuri totalitare s-au instaurat, in perioada interbelica, si in alte state europene. Astfel, in Italia a aparut fascismul. Doctrina fascista a fost pusa in practica de Partidul Fascist condus de Benito Mussolini. Fascistii credeau ca statul trebuie condus de o mana forte, care sa se bazeze pe o puternica centralizare si pe o economie autarhica. Desigur, se punea pret pe valorile nationale si, implicit, pe o politica externa independenta. Mussolini, unul dintre cei nemultumiti de statutul Italiei postbelice, a inceput

sa-si faca publice ideile in ziarul "II Popolo d'Italia'. Adeptii sai purtau drept semn distinctiv camasile negre si, in fruntea lor, in octombrie Mussolini a organizat "Marsul asupra Romei'.

in fapt, Mussolini a obtinut numirea sa ca prim-ministru, pozitie din care a instaurat dictatura fascista. Aceasta se baza pe doctrina statu-lui corporatist, care prevedea desfiintarea partidelor politice, controlarea presei, rescrierea istoriei, desfiintarea sindicatelor. Femeile erau incurajate sa renunte la munca si sa procreeze cat mai multi copii, in industrie, totul era reorganizat pe baza corporatiilor. ,Ducele' planificase chiar construirea unui nou oras in sud, care urma sa se numeasca Mussolini. Desigur, intregul regim se baza pe politia secreta.

in Germania s-a dezvoltat national-socialismul sau nazismul.

Noul regim este asociat cu numele lui Adolf Hitler. Acesta si-a sustinut ideile extremiste exploatand sentimentul de frustrare al germanilor de dupa primul razboi mondial. Hitler si adeptii lui au sus-tinut ca intreaga vina pentru infrangerea Germaniei o poarta evreii, autorii "loviturii pe la spate' data armatei. Discursul lui Hitler a inceput sa aiba succes mai ales dupa izbucnirea marii crize economice din El sustinea ca germanii sunt o rasa superioara, menita sa con-duca lumea si, implicit, rasele inferioare, si ca Germania are nevoie de "spatiu vital', pentru a se dezvolta, in detrimentul statelor din jur.

Ajuns la putere in ianuarie Hitler a obtinut imediat puteri dictatoriale, conducand fara Reichstag, in plan intern, el si-a pus in aplicare ideile rasiste, cel mai mult avand de suferit evreii, in plus, partidele politice si sindicatele au fost interzise, pentru a controla total societatea, un rol esential revenind politiei secrete, temutul Gestapo, in plan extern, Hitler a urmarit cu incapatanare restaurarea statutului de mare putere al Germaniei, in acest scop el incalcand sistematic prevederile Tratatului de la Versailles.

Un rol esential revenea propagandei naziste, care a reusit sa transforme, pentru o perioada, imaginea lui Hitler, asemuindu-1 cu marii conducatori din istoria omenirii. La fel ca in Italia, femeile erau indemnate sa renunte la munca pentru a da cati mai multi copii de rasa ariana. Tanara generatie era, la randul ei, indoctrinata de pe bancile scolii.

Cu incepere din a reinceput inarmarea Germaniei, inclusiv cu avioane competitive. Pe rand a fost ocupata zona demilitarizata a Renaniei, s-a realizat Anschlussul, apoi a fost dezmembrata Cehoslovacia. De asemenea, impreuna cu Mussolini, devenit aliatul sau firesc, Hitler s-a implicat in razboiul civil din Spania, sustinandu-1 pe gene-ralul Franco.

Prabusirea imperiilor multinationale si formarea statelor nationale

La finele primului razboi mondial a fost consemnat sfarsitul a patru imperii. Pe ruinele lor s-au nascut state

independente, create pe principiul nationalitatilor. Astfel, Imperiul Otoman a disparut din istorie in urma revolutiei conduse de Mustafa Kemal Atatiirk, aparand Republica Turcia. Fostul Imperiu tarist s-a transformat, lasand insa locul unui alt stat de esenta dictatoriala, Uniunea Sovietica. Din cenusa celui de-al doilea Reich s-a nascut Republica de la Weimar, in fine, prin disparitia monarhiei bicefale au aparut state noi precum Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, Austria, Polonia, in timp ce Romania a atins granitele naturale.

Evolutia regimurilor democrate, in frunte cu Statele Unite, Marea Britanie si Franta

Alegerile din din Statele Unite, au dat castig de cauza unui senator republican mai putin cunoscut, Warren Harding, care inaugura ani de dominatie republicana la nivelul Casei Albe. Atat Harding, cat si succesorii sai, Calvin Coolidge si Herbert Hoover, au exploatat dorinta americanilor de a reveni la normalitate, de a nu se mai amesteca in treburile Europei. Au fost anii unui adevarat boom economic, insotit de cresterea nivelului de trai cu aproximativ intre si Electricitatea, gazul sau automobilul nu mai erau un lux, ci faceau parte din normalitate. Americanii castigau mai mult decat puteau cheltui, devenind o adevarata "societate de consum'. De exemplu, daca in erau milioane de automobile, in numarul lor atinsese deja de milioane.

Totul s-a prabusit insa in si Statele Unite, la fel ca intreaga omenire, au traversat o mare criza economica, care s-a intins pana la finele lui Tonul 1-a dat prabusirea Bursei din New York la octombrie Criza a fost cumplita, ajungandu-se in ca numai in Statele Unite sa fie inregistrati milioane de someri. Pentru depasirea impasului, americanii 1-au ales pe presedintele democrat Franklin D. Roosevelt care a initiat politica new deal, a noului curs. in fapt, era vorba despre un dirijism, o puternica interventie a statului pentru reglarea mecanismelor economice. Succesul new deal-um 1-a transformat pe Roosevelt intr-un erou, el fiind reales de patru ori ca presedinte, pastrandu-si fotoliul la Casa Alba pana la moartea sa din

Epoca interbelica a cunoscut, in celelalte tari democratice, in linii generale aceeasi evolutie ca si cea a Statelor Unite, observandu-se trei etape: refacerea dupa razboi si avant economic pana la criza economica intre si urmata de o noua etapa de dezvoltare curmata de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.

Marea Britanie a reusit sa-si consolideze imperiul colonial, mai mult, obtinand spre administrare noi teritorii. Astfel, englezii au jucat in continuare rolul de mare putere, cel mai semnificativ eveniment interbelic fiind Statutul de la Westminster din 1931, document prin care relatiile dintre metropola si dominicanele importante erau asezate pe baze noi. Marea Britanie s-a

implicat in politica europeana, incercand de multe ori sa tempereze zelul Frantei in raporturile ei cu Germania, apoi, dupa venirea lui Hitler la putere, premierul Neville Chamberlain avea sa adopte politica de conciliatorism, sprijinit fiind si de seful executivului de la Paris, Eduard Daladier.

La randul ei, Franta a cunoscut o perioada agitata din punct de vedere politic, dominand instabilitatea. Desi invingatoare in razboi, obtinand si retrocedarea Alsaciei si Lorenei, Franta nu a reusit sa treaca usor peste pierderile suferite in cei patru ani de razboi. Politica franceza a urmarit crearea unui sistem de securitate colectiva in Europa, obiectivul fiind izolarea Germaniei. Cu toate acestea, eforturile diplomatiei de la Paris s-au dovedit sterile, iar atacul declansat de Hitler in a demonstrat slabiciunile armatei franceze, dar si criza mai ampla prin care trecea societatea.

La randul sau, Spania a cunoscut o perioada extrem de agitata. Dupa lunga dictatura a lui Primo da Rivera (1923-1930) a urmat o scurta perioada republicana, intrerupta de un lung si sangeros razboi civil desfasurat intre si castigat de generalul Franco, cel care a instituit un nou regim dictatorial. Pe aceleasi coordonate se situeaza si Portugalia, unde, dupa o criza a republicii portugheze, in intreaga putere va fi concentrata in mainile generalului Antonio Salazar.

Relatiile internationale in epoca interbelica

Aceste relatii au cunoscut un curs sinuos. "Sistemul Versailles' s-a bazat pe Liga Natiunilor, pe securitate colectiva si pe dezarmare, in paralel, statele nou aparute, care se simteau vizate de puterile revansarde, au incercat sa pastreze statu-quo-u prin aliante bilaterale sau inchegarea de aliante regionale. Dintre acestea se remarca Mica intelegere, formata de Cehoslovacia, Iugoslavia si Romania, in

Pentru ansamblul relatiilor internationale un impact deosebit a avut Tratatul de la Rapallo, din aprilie incheiat intre Germania si Rusia sovietica. A fost un moment in care marile puteri au sesizat pericolul inchegarii unui bloc slavo-german care ar fi controlat practic Europa. Daca privim in perspectiva, putem sa intelegem mai bine si ratiunile pactului Ribbentrop-Molotov din august

Un moment de criza in Europa a fost generat de ocuparea bazinului Ruhr, la ianuarie de catre trupele franco-belgiene in semn de protest fata de faptul ca Germania nu isi platea datoriile. Interventia a condus la declansarea unei rezistente pasive a ger­manilor, situatia fiind detensionata abia la august cand participantii la Conferinta de la Londra au adoptat "Planul Dawes'. Datoriile Germaniei erau reesalonate, se producea o infuzie de capital strain, iar trupele franco-belgiene erau obligate sa se retraga din

Ruhr In schimb, guvernul german se angaja sa reinceapa plata datoriilor de razboi.

Un ecou deosebit 1-a avut Conferinta de la Locarno, din 5-16 octombrie la care au participat Germania, Franta, Italia, Marea Britanic, Belgia, Cehoslovacia si Polonia. O importanta deosebita a avut semnarea Pactului de garantie renan, prin care Germania se angaja sa garanteze granitele Belgiei si Frantei. Documentul a avut impact, pentru ca Europa era, practic, impartita in state cu frontiere garantate si state cu frontiere negarantate, starnind emotie mai ales in Europa estica.

Pe aceeasi linie a eforturilor diplomatiei franceze de a se asigura impotriva tendintelor revizioniste ale Germaniei se inscrie si Pactul Briand-Kellogg semnat de state la Paris, la august Documentul, initiat de ministrul de externe francez Aristide Briand si secretarul de stat american Frank Kellogg, prevedea interzicerea folosirii razboiului pentru reglementarea diferendelor dintre state. Din nefericire, protocolul nu a fost insotit de prevederi clare privind maniera de pedepsire a celor care il incalcau. Ulterior, la februarie Uniunea Sovietica a semnat o extindere a pactului, cunoscuta sub numele de Protocolul de la Moscova, cu vecinii ei vestici, inclusiv Romania.

Dupa venirea lui Hitler la putere in Germania, s-au accentuat eforturile comunitatii internationale in vederea asigurarii pacii, in aceasta directie se inscrie intelegerea Balcanica, semnata la Atena, la

februarie de Grecia, Iugoslavia, Romania si Turcia, sau admiterea Uniunii Sovietice la Liga Natiunilor, la septembrie

Noua etapa care precede izbucnirea razboiului este prefatata de invadarea Etiopiei de catre trupele italiene, cu incepere din octombrie Liga Natiunilor a condamnat Italia drept stat agresor, aplicandu-i sanctiuni economice si financiare. La martie Ger-mania denunta unilateral tratatul de la Locarno si Wehrmachtul ocupa zona demilitarizata renana fara ca trupele franceze sa schiteze vreun gest. Firesc, cele doua state revizioniste adera la acelasi program, formand Axa Roma Berlin octombrie Dupa ce Germania si Japonia vor semna, la noiembrie Pactul anticomintern, Axa Roma Berlin Tokio va ji formata la noiembrie Era un semnal clar privind intentia statelor agresoare, pe care insa statele democratice nu 1-au interpretat ca atare. Aceasta cu atat mai mult cu cat, la iulie trupele japoneze incepusera ofensiva decisiva impotriva Chinei.

Responsabilii pentru politica Angliei si a Frantei, Chamberlain si Daladier, au ales in fata acestor acte de agresiune o politica de conciliatorism. Ei nu au reactionat la ocuparea Austriei, in noaptea de martie de catre Germania, cu toate ca Anschlussul era interzis expres prin tratatul de la Paris. Mai mult, in fata pretentiilor lui Hitler fata de Cehoslovacia, s-a ajuns la convocarea unei conferinte

internationale, la Mûnchen septembrie la care Chamberlain, Daladier si Mussolini au cedat la presiunile lui Hitler atribuind regi-unea sudeta a Cehoslovaciei, Germaniei. Multumit de intelegere, la intoarcerea la Londra, premierul Neville Chamberlain avea sa declare ca a salvat pacea omenirii pentru o lunga perioada de timp.

Mult mai pragmatic, Hitler nu s-a sinchisit de acordurile internationale desi promisese ca regiunea sudeta era ultima lui solicitare teritoriala in Europa. La noiembrie prin primul arbitraj de la Viena, kmp din Cehoslovacia erau atribuiti, de Hitler si Musso­lini, Ungariei. Dezmembrarea totala a Cehoslovaciei a fost finalizata la martie atunci trupele germane ocupand Praga. S-a instaurat protectoratul german in Cehia si Moravia, iar Slovacia si-a proclamat independenta, evident regimul fiind unul obedient Germaniei.

Obiectivul urmator pentru Hitler era Polonia. De aceasta data, Anglia si Franta au refuzat sa mai negocieze. Mai mult, s-a incercat semnarea unui tratat cu Uniunea Sovietica in speranta ca astfel Hitler va fi temperat, insa spre surpriza totala, cel ce va semna un pact cu Stalin va fi chiar Hitler. Pactul Ribbentrop-Molotov, incheiat la Moscova, la august prin prevederile sale si ale protocolului aditional secret, impartea in sfere de influenta Europa de Est si deschidea larg calea spre cel de-al doilea razboi mondial.

Al doilea razboi mondial

Originile celui de-al doilea razboi mondial trebuie cautate in sistemul de organizare a pacii din anii mai exact in imperfectiunile sale. Faptul ca doua mari puteri, cum sunt Statele Unite si Uniunea Sovietica, au refuzat sau au fost respinse sa-si asume un rol la Societatea Natiunilor sau ca vina pentru declansarea marelui razboi a cazut in intregime pe seama Puterilor Centrale sunt factori demni de luat in consideratie. Evident, politica revansarda si revizio­nista adoptata de statele Axei nu putea conduce decat la o noua solutie violenta. Astfel s-a ajuns la un nou razboi total, care va bulversa harta politica a lumii.

Conflictele regionale, mai mici sau mai mari, au fost momente importante pentru militari si strategi de a-si verifica fortele. Din acest punct de vedere, cel putin in cazul Europei, razboiul civil din Spania a fost un excelent teren de proba. Dupa cum se stie, Italia a trimis in aceasta tara circa de soldati, in timp ce Hitler 1-a ajutat pe Franco cu tehnica militara, inclusiv avioane pilotate de ofiteri germani bine instruiti. Pe de alta parte, Uniunea Sovietica si Kominternul au trimis in tabara republicana arme, consilieri si voluntari incadrati in brigazi internationale. Experimentandu-se viitoarele masacre, mii de oameni au fost executati pentru ca erau considerati fie comunisti, fie fascisti.

Al doilea razboi mondial a inceput la l septembrie prin atacarea Poloniei de catre Germania. Era

inceputul blitzkrieg-im, "razboiul fulger', in doar patru zile, armata poloneza era practic infranta, generalii lui Hitler folosind tehnici moderne, asaltul trupelor terestre fiind insotit de bombardamente masive asupra obiectivelor militare si civile, de infiltrarea diviziilor de tancuri care au atacat concentric Varsovia. La septembrie, Polonia primea lovitura de gratie din partea lui Stalin. Punand in practica pactul Ribbentrop-Mo-lotov, Armata Rosie invada la randul ei estul Poloniei, oprindu-se pe linia de demarcatie convenita cu Germania, in aceste conditii, doar cateva unitati poloneze izolate au continuat sa reziste pana la octombrie.

Replica franco-britanica a fost palida, in locul unei puternice ofensive pe frontul de vest, francezii au preferat sa astepte, perioada septembrie mai intrand in istorie drept faza "razboiului ciudat'. Exista indicii ca aceasta tactica era inca influentata de perioada conciliatorista, de increderea ca Hitler s-ar putea multumi doar cu Polonia. Pe de alta parte, in aceasta faza a razboiului, si Uniunea Sovietica s-a comportat ca un stat agresor, la atacarea Poloniei adau-gandu-se razboiul cu Finlanda.

Anul a debutat cu surprinzatorul si extrem de eficacele atac german in Vest. La aprilie, trupele germane au atacat Danemarca si Norvegia, provocand trimiterea unui corp expeditionar britanico-francez. Pentru mai multa siguranta, Marea Britanic a ocupat Islanda, la mai. in aceeasi zi, germanii atacau

simultan, reeditand planul Schlieffen din primul razboi mondial, Belgia, Olanda, Luxemburgul si Franta. Tarile de Jos au fost scoase usor din lupta si, spre surpriza generala, armata germana a rupt imediat frontul francez la Sedan. Aflata in plina deruta, armata franceza isi schimba comandantul la mai, dificila misiune de a redresa situatia revenindu-i generalului Maxime Weygand. Totul era o iluzie, caci, la iunie, Parisul era ocupat, iar Franta cerea armistitiu, care va fi incheiat imediat cu Ger-mania iunie) si Italia iunie).

Dupa scoaterea Frantei din razboi, urmatoarea tinta a comandamentului german a fost Marea Britanie. Operatiunea "Leul de mare' sau "batalia Angliei' s-a desfasurat intre august si octombrie. Atacul aerian violent al Luftwaffe a fost contracarat de darzenia pilotilor englezi dublata de folosirea radarului. Practic, dupa doua luni de bombardamente intense, Hitler a renuntat la ideea de a scoate Anglia din razboi, multumindu-se sa continue bombardamentele strategice.

in toamna s-a complicat si situatia din Balcani. La octombrie trupele italiene au atacat Grecia, lovindu-se de o darza rezistenta. Pe acest fond, englezii au ocupat insula Creta. Dupa mai multe infrangeri, Mussolini cere ajutor lui Hitler, care, desi se pregatea sa atace Uniunea Sovietica, prefera sa atace, la aprilie Iugoslavia si Grecia. Dupa o ofensiva sustinuta, Germania va ocupa Atena, iar dupa o indrazneata

operatiune de desant aerian si insula Creta este ocupata la 1 mai.

Desi victorios in Balcani, Hitler va plati un pret urias pentru intarzierea planului Barbarossa. La iunie Germania si aliatii ei ataca pe mai multe directii Uniunea Sovietica si, profitand de elementul surpriza si de dezorganizarea ce domnea in Armata Rosie, obtine victorii in lant. Pe rand cad orasul Minsk, capitala Bielorusiei, la iunie, Lvov si Riga. Sunt atacate Smolenskul, Leningradul si Odessa, iar Moscova este bombardata cu incepere de la iulie. Ofensiva germana se va opri la portile Moscovei, apararea fiind dirijata de generalii Konev si Jukov. Profitand de naprasnica iarna rusa si de faptul ca armata germana nu era echipata corespunzator pentru astfel de conditii, Armata Rosie reuseste chiar o contraofensiva intre decembrie si ianuarie. Desi soarta campaniei era departe de fi pecetluita, erau create premisele pentru intoarcerea situatiei in favoarea sovieticilor. Oricum, fortele germanilor erau deja risipite daca avem in vedere si actiunile "Afrika Korps', comandata de generalul Erwin Rommel, care va fi supranumit "vulpea desertului'.

insa, sfarsitul de an va fi marcat de un alt eveniment care a avut drept efect intrarea Statelor Unite in razboi, in dimineata zilei de duminica, decembrie un masiv si surprinzator atac al japone-zilor lovea baza americana de la Pearl Harbour, provocand distrugeri serioase. Efectul

surpriza a fost bine exploatat de japonezi, care au atacat mai multe zone strategice, ocupand, intre altele, insula Guam, Hong Kong-ul aparat de britanici, debarcand in Thailanda si Filipine. Importanta ramane coalitia care se formeaza in noile conditii, cea dintre Statele Unite, Marea Britanie si Uniunea Sovietica, care se va opune puterilor Axei.

Anul este unul in care initiativa trece, pe rand, dintr-o tabara in alta, cu precizarea ca superioritatea puterilor Axei din primii doi ani este in declin. Pe frontul sovietic, germanii incearca sa-si continue ofensiva dupa esecul de la portile Moscovei. La iulie, dupa de zile de asediu, cade Sevastopolul, aceeasi soarta avand-o orasele Krasnodar si Novorosiisk. Totusi, germanii se vad nevoiti, dupa mai multe luni de lupte, sa renunte la asediul Stalingradului. Pentru ca al doilea front in Europa era inca un proiect, englezii au luat initiativa de a bombarda masiv zonele industriale ale Germaniei, cel mai semnificativ atac fiind realizat cu de bombardiere la martie, tinta fiind orasul Kôln.

Pe frontul din Africa, generalul Rommel reuseste sa atinga ora-sul El Alamein, la iunie. Trupele britanice conduse de generalul Montgomery vor trece insa la contraofensiva, stopandu-1 pe Rommel dupa zece zile de lupte, octombrie noiembrie Apoi, la noiembrie, este ocupat Tobrukul. Mai grav pentru germani era faptul ca si trupele americane reusesc o debarcare in nordul Africii.

Frontul din Pacific si Extremul Orient este inca dominat de japonezi in cursul lui Acestia reusesc sa ocupe Manila ianuarie si Singapore (15 februarie), in fata acestei situatii, comanda armatei americane este preluata de generalul Douglas MacArthur, la aprilie. Dupa ce ofensiva spre India este oprita, are loc lupta navala decisiva de la Midway, din iunie una din confruntarile decisive ale celui de-al doilea razboi mondial. Japonezii sufera o infrangere grea, pierzand patru portavioane si nave de razboi, in timp ce americanii pierd doar portavionul Yorktown. Midway, punct strategic din Pacific, ramanea in mainile americanilor, in timp ce ofensiva japoneza s-a transformat intr-o operatiune de recuperare.

La februarie cu prilejul unui discurs tinut la Palatul Sporturilor din Berlin, Joseph Goebbels avea sa proclame "razboiul total', intr-adevar, operatiunile militare din anul se vor desfasura pe aceste coordonate, de aceasta data initiativa trecand clar de partea Natiunilor Unite. Pe frontul de est, trupele sovietice s-au aflat intr-o ofensiva pe mai multe planuri. La februarie, armata germana de la Stalingrad capitula, suferind pierderi imense si provocand un adevarat soc psihologic. La scurt timp sunt eliberate orasele Kursk, Krasnodar, Vorosilovgrad, Rostov pe Don si Harkov. Decisiva pentru inclinarea definitiva a balantei a fost insa lupta de la Kursk - Orel desfasurata intre iulie si august Primii au atacat germanii

cu de divizii, insa dupa o saptamana vor fi opriti. Contraofensiva sovietica se va solda cu rezultate spectaculoase, obligand Wehrmachtul sa treaca in defensiva.

Puternica ofensiva sovietica da roade si, la octombrie, trupele sovietice erau deja pe Nipru. La scurt timp erau eliberate Zaporojie, Dnepropetrovsk si, la noiembrie, Kiev. Efortul sovieticilor era incurajat si de faptul ca in Europa se deschisese un al doilea front, e drept secundar. Dupa capitularea trupelor germano-italiene din Africa, la mai a urmat debarcarea din Sicilia, reusita de armata americana, comandata de generalul Patton, si de cea engleza, aflata sub ordinele generalului Montgomery. Operatiunea a reusit la iulie, in scurt timp, Sicilia fiind controlata de Aliati. De pe noile pozitii s-a reusit debarcarea in peninsula, la Salerno, in replica, germanii care nu mai aveau incredere in italieni dupa inlaturarea lui Benito Mussolini, la iulie, au ocupat Roma la septembrie.

Desigur, un rol important 1-a avut Conferinta de la Teheran, prima intalnire la varf dintre Roosevelt, Churchill si Stalin.

Desi evenimentul cel mai spectaculos din a fost debarcarea din Normandia, totusi este de notat faptul ca lupte grele s-au dat pe toate fronturile. Astfel, pe cel estic a continuat ofensiva sovietica, reusindu-se ridicarea blocadei Leningradului, precum si eliberarea unor importante centre din Ucraina. La mai,

sovieticii reuseau sa incercuiasca zece divizii germano-romane pe Bug, eliberand apoi Odessa si Sevastopolul. La august incepea puternica ofensiva de pe frontul Iasi Chisinau, sub comanda generalului Rodion Malinovski, sub imperiul careia are loc actul de la august prin care Romania iesea din randul satelitilor Axei si trecea in tabara Natiunilor Unite. Sunt deschise perspective pentru Armata Rosie de a intra in Bulgaria si Iugoslavia, dar si de a continua ofensiva spre Berlin trecand prin Ungaria. Sfarsitul anului gasea trupele romane si sovietice luptand pentru eliberarea Budapestei.

Pe frontul de vest, asteptata debarcare, operatiune militara de o amploare si complexitate fara precedent, s-a produs la iunie in Normandia. "Ziua cea mai lunga' a avut un efect puternic in Franta, unde circa de luptatori din Rezistenta au trecut la atacarea trupelor germane, in replica, Berlinul a decis atacarea Londrei cu rachetele V-l; o a doua operatiune de debarcare are loc in sudul Frantei, la august, pe coasta provensala. De aici, armatele aliate avanseaza pe valea Rhonului, reusind sa elibereze Marsilia si Toulonul.

Pe fondul avansarii Aliatilor, la august se declanseaza insurectia la Paris. Luptele dureaza pana la patrunderea diviziilor conduse de generalul Leclerc. Sarcina de a duce la final ofensiva revine generalului american Dwight Eisenhower, numit la septembrie comandant suprem al fortelor aliate din Vest. Totusi,

rezistenta ger-mana este puternica, dovada fiind luptele de la Arnhem septembrie si ofensiva din Ardeni, declansata la decembrie si in care trupele germane au obtinut initial unele succese.

Succesul definitiv pe toate fronturile vine pentru Aliati in dupa o ofensiva sustinuta pe ambele fronturi principale din Europa; Germania capituleaza, iar Hitler se sinucide, in vara aceluiasi an, dupa folosirea bombei atomice, si Japonia va capitula, punandu-se astfel capat celui mai sangeros razboi din istoria umanitatii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

loan Scurtu, Structuri politice in Europa Centrala si
de Sud-Est vol. I, Editura Fundatiei
Culturale Romane, Bucuresti,

Richard Pipes, Scurta istorie a revolutiei ruse,
Editura Humanitas, Bucuresti,

Grigore Gafencu, Preliminarii la razboiul din
rasarit, Editura Globus, Bucuresti,

Alain Besançon, Originile intelectuale ale
leninismului, Bucuresti,