Armata Romana si intrarea Romaniei in Razboiul din Rasarit

Semnat de Hitler la 18 decembrie 1940, "Planul Barbarossa" prevedea distrugerea Armatei Rosii printr-un "razboi fulger", pana la venirea iernii 1941-1942.

Fortele germane se prevedea a fi concentrate in trei grupuri de armate (Nord, Centru si Sud), care urmau sa actioneze pe directiile generale Leningrad, Moscova, Kiev.

La flancul drept al frontului germano-sovietic lovitura principala trebuia sa fie insotita de o lovitura secundara pornita din Romania, la care urmau sa participe si trupele romane. In acest scop, in primavara anului 1941, a fost dislocata in Romania Armata 11- a germana.

Problema participarii armatei romane a fost discutata la intalnirea din 12 iunie 1941, de la München dintre Adolf Hitler si Ion Antonescu. La intalnirea respectiva, Führerul i-a adus la cunsstinta generarului Antonescu intentia Reichului de a declansa razboiul impotriva Uniunii sovietice, solocitind participare armatei romane alaturi de armata germana, solicitare la care conducatorul statului roman a raspuns afirmativ. A raspuns afirmativ deoarece era convins ca, altfel, "Romania nu va ierta niciodata geeneralului Antonescu daca el va lasa ca armata romana sa stea cu arma la picior, in timp ce trupele germane marsaluiesc prin Romania impotriva rusilor"

Pregatirile pentru declanssrea ofensivei spre Rasarit se precipita. Astfel, la 18 iunie 1941 Adolf Hitler, se adresa, din Berlin, generalului Antonescu, punandu-l la curent cu hotararea sa definitiva de a declansa cat mai repede razboiul impotriva Uniunii Sovietice. Hotararea Führerului era motivata de "atitudinea Rusiei, in special pregatirile de zi cu zi crescande ale Rusiei, in vederea unei agresiuni", atitudine care "ma forteaza a ma folosi (scria Hitler) - in scurt timp - de Armata Germana, pentru a reduce definitiv, acest pericol pentru Europa" (4). Hotararea Führerului de a declansa cat mai rapid ostilitatile se observa clar din folosire ternmenului "in scurt timp" si cu deosebire din precizarile privind responsabilitatile combatantilor aliati contra Uniunii Sovietice. Referitor la acest al doilea aspect al problemei retin atentia preocuparile deosebite, clare si, totodata, imperative privind "grija ca conducerea unitara a acestei operatiuni grandioase de atac sa fie concentrata intr-o singura mana" (evident cea germana), iar "pe de alta parte a tine socoteala ca independenta si prestigiul Personalitatilor Conducatoare ale aliatilor nostrii, fata de poporul si armata lor, sa fie respectata in cel mai inalt grad" (5)

Asociatia Nationala a Veteranilor de Razboi, Veteranii pe Drumul Onoarei si Jertfei, 1941-1945, Bucuresti, Editura "Vasile Carlova", 1998, p. 34.

Idem, Veteranii pe Drumul Onoarei si Jertfei, 1941-1945, Spre Cetatile de pe Nistru, Bucursti, Editura "Vasile Carlova", 1996, p. 104.

Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Complot impotriva Romaniei, Bucuresti, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, 1994, p. 19.

Arhivele Militare Romane, Fond nr. 5418, Dosar nr. 1908, f. 184.

Ibidem.

Insistand asupra interesului "desfasurarii unitare" a operatiunilor in ansamblul lor" Führerul considera "ca absolut necesare stabilirea raporturilor dintre armata germana si cea romana pe Frontul de Rasarit. (6). Referitor la raporturile dintre armata germana si cea romana in aceeasi adresa din 18 iunie 1941, Führerul preciza:

"Comandamentul Superior al Armatei 11" germane va functiona "ca un fel de Stat Major de lucru al Cartierului Dv. General" (Armata 11- a germana subordonata lui Antonescu);

" de cate ori va fi vorba de hotarari esentiale, ele vor fi difuzate sub semnatura Dumnevoastra'"(Asadar puteri depline pentru Antonescu in cadrul Grupului de armate "General Antonescu");

"Seful Misiunii Germane, Seful Marinei Germane si Ofiterii de legatura a Flotei 4 Aeriene vor intra in compunerea Cartierului Dvs. General" (a lui Antonescu), "in timp ce subseful Marelui Stat Major Roman sa fie trimis la Comandamentul Superior al Armate 11" germane ;

"In afara de aceasta ar fi necesar a se institui, dupa nevoie, Comandamente de legatura reciproce" (7) intre cele doua armate.

Se impune a mentiona ca hotararile de mai sus nu sunt unilaterale, ci, dimpotriva, ele sunt rezultatul discutiilor dintre cei doi conducatori, din moment ce Hitler aminteste ca ele au fost luate "Dupa cum am aratat deja cu ocazia ultimei noastre intalniri din München. (8)

Pentru ca declansarea operatiunilor pe Frontul de Rasarit este mai mult decat iminenta, acelasi document din 18 iunie 1941, precizeaza "Misiunea initiala (pentru prima perioda de timp) dupa inceperea operatiunilor, a fortelor aliate din Romania. Aceasta misiune consta in:

"1) A apara teritoriul roman in contra invaziei fortelor rusesti.

In aceasta ordine de idei, se acorda o importanta desoebita pazei contra atacurilor aeriene, contra actiunilor parasutistilor si a actiunilor de sabotaj in regiunea petrolifera, vitala pentru conducerea comuna a razboilui, asupra portului Constanta si asupra podului peste Dunare.

Repartitia fortelor proprii trebuie sa tina socoteala de faptul ca, dupa informatiunile cele mai recente ale serviciului de cercetari, se gasesc unitati puternice mobile si forte blindate ale Rusiei Sovietice in regiunea de Sud a Basarabiei si in regiunea Cernautului.

Pe langa aceasta misiune principala va trebui sa se faca pe inamic sa creada intr-o desfasurare si mai mare a fortelor germano-romane si a exploata ocaziuni favorabile, pentru a realiza capete de pod la Est de Prut, care sa faciliteze ulterior trecerea la atac.

Pentru arma aeriana romana se pune in primul rand problema asigurarii securitatii

Romaniei si in special a regiunii petrolifere

In cele din urma, aviatia romana va trebui sa sprijine Actiunea Marilor Unitati Romane. Pentru aceatsa este necesar a se limita precis misiunile aviatiei romane fata de acele ale Corpului Aviatic German si fata de acele ale unitatilor de cercetare aeriene ale Armatei 11 Germane.

Prin progresiunea operatiunei de atac germana in Galitia de Nord, inamicul va fi fortat, peste un timp oarecare, sa-si retraga fortele aflate in fata granitelor romanesti.

Atunci revine fortelor aliate din Rominia sarcina de a urmarii pe inamic prin atacuri succesive si al impideica, cu ajutorul aviatiei, sa execute o retragere ordonata peste Nistru, contribuind la distrugerea lui.

Pentru misiunile speciale, ce vor reveni ulterior armatei romane, imi voi permite (incheia Hitler) a va supune Domniei Voastre General Antonescu, la timp propunerile mele care vor urma." (9)

Din aceste precizari se detaseaza ordinea prioritatilor de actiune, misiunile pentru fiecare "arma" imparte, zonele de actiune, raporturile dintre armatele romano-germaneiar dintre obictivele strategice cu deosebire zona petrolifera considerata "vitala pentru conducerea comuna a razboiului" (10). Astfel se constituie Grupul de armate "General Antonescu" alcatuit din Armatele 3 si 4 romane si Armata 11-a gemana.

In aceeasi zi de 18 iunie 1941 se realiza o intelegere intre Generalul de Armata Antonescu I. Si Generalul Colonel Ritter von Schöbert, prin care se stabileau zonele de actiune ale trupelor romano-germane din Romania, acord ce urma sa intre in vigoare la 20 iunie 1941 orele 12:00 (11)

Urmare a acestei intelegeri, Comandantul de Capetenie al Frontului Romanesc, General Antonescu transmitea , la 20 iunie 1941, Comandantului Armatei 11 - a Germana si Marelui Cartier General Roman, hotararea Armatei Romane de a "Intra in lupta cot la cot cu aliatii germani" impotriva Rusiei "care ameninta de multa vreme Europa prin pregatirile de atac pe care le face impotriva ei", pentru "ca aceste amenintari de nesuferit sa ia sfarsit" si "pentru a repara nedreptatea care ni s-a facut" (12) (rapirea Basarabiei, Tinutului Hertei si partii de Nord a Bucovinei).

In acelasi timp Generalul Antonescu face cunoscut ca "De comun acord cu Führerul, Comandantul Suprem al Armatei Germane, iau comanda Frontului Roman" (13).

In baza acestui acord s-a constituit, la 21 iunie 1941, Grupul de Armate "General Antonescu", avand in compunere Armatele 3 si 4 romane si Armata 11 germana. (14)

Ibidem.

Ibidem.

Ibidem.

Ibidem, f. 185.

Ibidem.

Arhivele Militare Romane, Marele Cartier General, Crt. Nr. 3814, f 4-5.

Ibidem, f 10.

Ibidem.

Asociatia Nationala a 11Veteranilor de Razboi, op. cit., 1996, p. 104.

Actiunile trupelor romane si germane pe timpul asteptarii strategice

(22 iunie- 1 iulie 1941)

Potrivit conceptiei generale, misiunea foetelor romane si germane in aceasta perioada era "de a constitui pivotul manevrei strategice si de a fixa maximum de forte inamice", in vederea trecerii ulterioare la ofensiva. Ca urmare, trupele aliate au desfasurat actiuni ofensive cu caracter local, pe un front larg- mai ales in terenul impadurit al Bucovinei- incursiuni, recunoasteri in dispozitivul inamic, bombardamente de artilerie si auratie, precum si incercari de a realiza capete de pod pe malul rasaritean al Prutului.

In Bucovina s-au execuatat, in zorii zilei de 22 iunie incursiuni pe tot frontul Armatei 3. Doar la Divizia 7 infranterie incursiunea a patruns cativa km., pana in zona satului Bahniresti.

In zona de actiune a Armatei 4 s-au realizat mici capete de pod de valoare, Pluton- companie la Albita, Falcui, Bogdanesti, Ranzesti si Cotu Marii. Localitatea Giurgiulesti a fost ocupata de subunitati romane si germane, dar sub presiunea inamicului au abandonat-o. In seara zilei, subunitatile din capetele de pod au fost retrase la vest de Prut, cu exceptia celor de la Falcui si Bogdanesti (mentinut pana in seara zilei de 30 iunie), unde doua batalioane au ramas pe pozitie.

La Dunare s-au executat dueluri de artilerie la Galati, Giurgiulesti, Isaccea, Reni.

In zilele urmatoare, in zona de actiune a Armatei 11 germane, s-au realizat cinci capete de pod de valoare companie, care au fost mentinute pana la inceperea ofensivei: la Badarai (Divizia 8 infanterie si Brigada 6 cavalerie, ambele romane), Sculeni (Devizia 198 infanterie germana), Stanca si Lingurari in zona Stefanesti (subunitati din Corpul 11 german), Tutora (Divizia 170 infanterie din Corpul 30 german).

p. 121

In perioada 22 iunie - 1 iulie 1941 o activitate intensa a desfasurat formatiunile de lupta ale aviatiei romane (chiar in prima zi de lupta au executat 29 misiuni soldate cu distrugerea a 48 avioane sovietice- 37 la sol, 8 avioane doborate in lupte aeriene, iar 3 de artileria antiaeriana), care au execuat misiuni de recunoastere si bombardament pe directiile Chisinau, Basarabeasca, Belgrad, Cetatea Alba, etc.

Luptele de la Dunare si Marea Neagra s-au rezumat initial la schimburi de foc de artilerie executate de pa vasele fluviale si bombardarea porturilor dunarene. Printre faptele notabile, mentionam scufundarea Crucisatorului Torpilor "Moscova" in dimineata zilei de 26 iunie. La randul lor sovieticii au ocupat satele Lascar Catargiu, Pardina si Chilia Veche. Incercarile trupelor romane de a le recupera n-au fost incununate de succes pana la 30 iunie. In schimb, la Periprava (sud- vest de Valcov), in sectorul Batalionul 17 infanterie marina, incercarile inamicului de a intra in Delta au fost respinse.

Luptele din aceatsa perioda (pana la 30 iunie) s-au soldat cu pierderea a 1475 ostasi romani (442 morti, 659 raniti si 374 disparuti). Pierderi grele a suferit si aviatia: 11 echipaje (deci si avioane) cu 40 aviatori, dintre care 13 ofiter - numai in prima zi de lupta. ¹

p. 122

Desi au avut un caracter local, actiunile desfasurate de trupele romane si germane intre 22 iunie si 1 iulie - timp de 10 zile - au pregattit asa cum aprecia generalul Antonescu "ofensiva care trebuia sa desavarseasca zdrobirea fortelor sovietice de la aripa de sud".

Succesle obtinute de trupele germane "contra Rusiei Sovietice. mai ales la Nord de mlastinile Pripetului" l-au determinat pe Führer sa-i solicite, de la Cartierul sau General, la 29 iunie 1941, generalului Ion Antonescu, pentru 2 iulie un "atac peste Prut, din spatiul de la Est de Botosani, cu directia spre Nord-Est. El trebuie sa tinteasca in spatele liniei intarite care pleaca de la

1. Asociatia Nationala a Veteranilor de Razboi, op. cit., 1996, p. 121-122.

Moghilev prin Podolsk spre Nord. ²

Adresand "cele mai sincere multumiri pentru viteaza atitudine si activitatea desfasurata de armata romana, atat pe Prut cat si in Bucovina de Nord" si pentru ca "ea a contribuit cu succes in aceasta prima faza a razboiului, la fixxarea fortelor inamice aflate in fata sa", Führerul solicita ca pentru atacul mentionat mai sus "sa puneti sub ordinele Armatei Generalului Ritter Von Schöbert, diviziile romane prevazute (fixate) in acest scop, iar cu celelalte forte romane sa intreprindeti o ofensiva care sa aiba drept scop, paza (siguranta) spre Sud-Est a flancului ca si protectia Romaniei de Sud, inclusiv teritoriul petrolifer. Acestei ofensive - protectia flancului de Sud a atacului a Armatei a 11 - a, - ii va reveni in desfasurarea ei, recapatarea Basarabiei, incepand de la aripa sa stanga." ³

Insistand asupra "punerii in acord a operatiilor Armatei a 11 - a cu ansamblul operatiunilor Generalului Feldmaresal V. Rundstedt" Hitler precizeaza Generalului Antonescu: "v'as ramane indatorat pentru orice expediere de produse petrolifere, atat de vitala pentru conducerea generala a razboilui, din teritoriul statului Dvs., si in special daca ne-ati putea pune la dispozitie cu mod de imprumut, cisterne romane.

In convingerea ca saptamanile ce urmeaza ne vor aduce victoria decesiva in contra Rusiei Sovietice si cu aceasta se va inlatura definitiv si amenintarea Romaniei, raman in credincioasa camaraderie de arme si

Cu salutari cordiale

Al Domniei Voastre,

Adolf Hitler"

p. 122

Se contura astfel conceptia actiunilor ofensive ale Gruplui de armate "Generalul Antonescu", care consta (in linii generale) in: lovitura principala cu Armata 11 germana si Armata 3 romana pe directia Botosani, Vinita, pentru a incercui si distruge ipreuna cu fortele Ferdmaresalului Rundstedt, trupele sovietice din Galitia; ofensiva cu Armata 4 romana pentru cucerirea masivului Cornesti si a sudului Basarabiei. Aceasta conceptie a determinat configuratia actiunilor trupelor romane si germane pentru eliberarea Basarabiei, partii de nord a Bucovinei si Tinutului Herta.

Arhivele Militare Romane, fond nr. 5418, dosar nr. 1908, f. 187

Ibidem.

Ibidem, p. 188

Actiunile Armate 3 romane in partea de Nord a Bucovinei, in Tinutul Herta

si in partea de Nord a Basarabiei:

Armata 3 romana (comandant general Petre Dumitrescu) aflata la aripa stanga a Grupului de armate "General Ion Antonescu", avea misiunea de a elibera de sub ocupatia sovietica nordul Bucovinei, Tinutul Herta si partea de Nord a Basarabiei, avand la dreapta Armata 11 germana (general Eugen Ritter von Schöbert) si la stanga forte din Armata 17 germana.

Pentru indeplinirea acestei misiuni, Armata 3 romana dispunea de urmatoarele forte: Corpul de munte (brigazile 1, 2, 4 mixte munte, cu un total de 18 batalioane de vanatori de munte), comandant general Gheorghe Avramescu; Brigada 8 cavalerie, comandant colonel Ion Danescu, Divizia 7 infanterie, comandant general Olimpiu Stavrat; 3 batalioane mitraliere divizionare, doua divizioane de artilerie grea, un grup de cercetare, subunitati de artilerie antitanc si antiaeriene, 3 escadroane de aviatie de recunoastere si observare, forte cu o foarte buna pregatire de lupta manevriere si cu un moral ridicat, cu ofiteri comandanti bine pregatiti.

In zona de actiune a Armatei 3 se aflau forte inamice apartinind Armatei 18 sovietice dintre acestea fiind identificat: diviziile 60 si 96 vanatori de munte, diviziile 44 164 si parti din Divizia 74 infanterie, raportul de forte fiind sensibil legal.

Aspectul general al Bucovinei pe o adancime de circa 130 Km si o largime de aproximativ 100 Km. Este acela a unui teren framantat si acoperit de vestitele paduri de fagi de unde vine si denumirea. Aici, in conditiile unor precipitatii abundente, cum obisnuit se intampla, cursurile de apa isi maresc debitele de 4 - 5 ori majoritatea revarsandu-se, devenind obstacole greu de trecut.

p. 172

p. 171

Zona este strabatuta de comunicatii rutiere numeroase, majoritatea din ele pietruite sau de pamant, existand putine sosele asfaltate: Radauti - Storojinet - Cernauti; Suceava - Campulung Moldovenesc; Cernauti - Hotin; Cernauti - Noua Sulita; Radauti - Vicov - Storojinet - Visnita s.a., dar pe majoritatea din ele inamicul a executat numeroase distruger, inclusiv a totalitatii podurilor si a infrastructurilor (gari, pasaje, etc.) ingreunand mult folosirea lor.

Terenul dintre Prut si Nistru, pe teritoriul judetului Hotin pana la moghilev, are un aspect diferit de cel al Bucovinei. Este un podis strabatut de numerosi afluenti ai Prutului, de mica importanta, cu orientare de la nord la sud, aceleasi cu formele usor valurite ale terenului si deci perpendiculare pe directiile de inaintare ale trupelor noastre.

p. 172

Conceptia operatiei formulata de comandamntul armatei: ofensiva pe directia generala Radauti - Boian - Hotin, pentru a ajunge cat mai repede posibil pe Nistru intre Rascov si Darabani (sud Htin) actionand cu fortele principale, constituite din Brigada 2 mixta munte (general de brigada Ioan Dumitrache) si Divizia 7 infanterie (general de brigada Olimpiu Stavrat), pe directia Mihaileni - Noua Sulita - Hotin si cu un grup format din Brigazile 1 (general de brigada Mihail Lascar) si 4 mixte munte (general de brigada Gheorghe Manoliu) si Detasamentul "Colonel Albustin", pe directia Vicovul de jos - Storojinet - Cernauti - Hotin.

p. 177

In ziua de 5 iulie brigazile 1 si 4 mixte munte si Detasamentul "Colonelul Mociulschi" au executat o lovitura frontala, combinata cu o manevra dubla invaluitoare pe la vest si pe la est de orasul Cernauti, eliberandu-l, inamicul fiind fortat sa se retraga in graba, fara a avea timp pentru a distruge principalele obiective din oras.

In retragerea lui precipitata, inamicul a abandonat depozite de munitii, carburanti subzistente.

p. 179

In zilele de 6 si 7 iulie 1941 au fost lichidate ultimele ramasite ale inamicului dintre Prut si Nistru, mai putin cele din Hotin, actiune care a devansat mult pe cea de pe frontul Armatei 4 romane, unde in aceste zile trecerea peste Prut era in plina desfasurare.

In ziua de 8 iulie dupa amiaza lovite puternic de artilerie si amenintate a fi incercuite, trupele sovietice se retrag din Hotin, nu inainte insa de a distruge unele edificii din oras.Concomitent cu durerea actiunilor ofensive pentru eliberarea Hotinului , fortele principale ale Armatei 3 romaneurmau sa inainteze cat mai rapid spre fluviul Nistru . In timpul deplasarii , Divizia 7 infanterie a fost trecuta la dispozitia Marelui Cartie General si a primit la 9 iulie, misiunea de a asigura ordinea si linistea in Bucovina eliberata - la 11 iulie, misiunea a fost trecuta in subordinea Armatei 4 romane.

p. 180

Armata 3 romana (in compunerea: Corpul de munte cu 3 brigazi mixte de munte, 1 divizie de infanterie, 1 brigada de cavalerie si alte unitati de diferite arme, beneficiind de sprijinul aviatiei de vanatoare si de bombardamente) a avut misiunea sa elibereze partea de Nord a Bucovinei si Tinutul Herta si apoi sa actioneze in nordul Basarabiei, fortand, fluviul Nistru la vest de Moghilev. Pentru implinirea misiunii, armata a executat actiuni complexe, intr-un teren variat, care s-a desfasurat in doua faze:

operati ofensiva pe directia generala Radauti, Cernauti, Hotin, intre 3 si 8 iulie;

regruparea din zona nord-est Cernauti printr-un mars paralel cu fluiviul Nistru, pana la vest de Moghilev intre 7 si 12 iulie si fortarea fluviului intre Iateviti si Koslov si strapungerea liniei fortificate "Stalin" inrte 17 si 20 iulie.

ACTIUNILE ARMATEI 4 ROMANE IN CENTRUL SI SUDUL

BASARABIEI (4-26 iulie 1941)

Pe baza ordinului primit de la Marele Cartier General, comandamentul Armatei 4 a elaborat Instructiunea operativa nr. 1 din 30 iunie 1941 in care se stabilea misiunea acesteia "Armata 4 romana - se specifica - are misiunea ca in prima faza a atacului Armatei 11 germane (vecina din stanga - n.n) sa se desfasoare o actiune intensa de fixare, prin atacuri demonstrative si foc pe toto frontul, in zonele cele mai favorabile, creandu-se, in acelasi timp, coitii pentru inaintare. Ulterior, dupa ce atacul Armatei 11 germane ar progresa, Armata 4 va trece si ea la atac cu aripa stanga si centrul armatei pentru a bate inamicul din fata, a curata si ocupa Basarabia. In dezvoltarea manevrei sale, Armata 4 va acoperi pe dreapta si operatiunuile Armatei 11 germane".

La dreapta, in dobrogea, subordonat Marelui Cartier General, se afla Corpul 2 armata cu diviziile 9, 10 infanterie si alte unitati de arme..

Pentru indeplinirea acestei misiun, Armata 4 (comandata de generalul de corp de armata Nicolae Ciuperca), care se afla pe Prut intre Comarna (sud-est de Iasi) si confluenta Siretului cu Dunarea, dispunea de urmttoarele forte : 3 comandamente de corp de armata (3, 5, 11), 7 divizii (1², 11, 15, 21, 35 infanterie, 1 garda, 1 graniceri), 1 brigada cavalerie (7), 2 brigazi de fortificatii (1, 2), 3 regimente de artlerie grea (3, 5, 7), 2 divizoane de artilerie grea independente (41, 45) si alte unitati de diferite arme, formatiuni de servicii, tehnice si medicale.

Armata urma sa beneficieze de sprijinul aviatiei de vanatoare si de bombardament din compunerea Gruparii Aeriene de Lupta. Pentru cercetare si legatura, I s-a pus la dispozitie 1 escadrila de recunoastere si 1 escadrila de legatura. Pentru protectia antiaeriana a marilor unitati, a acrodromurilor si posturilor de comanda, armatei I s-a subordonat Gruparea 6 artilerie antiaeriana, iar pentru intarirea corpurilor de armata s-au coonstituit divizioane (grupuri) de artilerie antiaeriana.

In zona ofensiva a Armatei 4, sovieticii dispuneau de forte apreciabile din Armata 9: in esalonul intai (e la nord la sud), Divizia 95 infanterie din Corpul 35 armata (a doua divizie a corpului, divizia 30 infanterie, se afla in zona de actiune a Armatei 11 germane), Corpul 14 armata (diviziile 25, 51, 150 infanterie), iar esalonul doi Corpul 2 cavalerie (diviziile 5, 9 cavalerie), in zona Chisinau si Corpul 18 mecanizat (diviziile 44, 318 mecanizate, 47 tancuri) in zona tarutino - in total, 9 divizii.

Din analiza raportului de forte in mari unitati rezulta ca acesta era sensbili egal 1, 1:1(putin in favoarea trupelor noastre). Se sconta insa faptul ca, datorita loviturilor puternice ale trupelor germane ce actionau la nord, comanamentul sovietic va fi silit sa-si retraga o parte din fortele din Basarabia. De asemena, era de prevazut ca, Armata 4 romana va fi ajutata pe timpul operatiei de Armata 11 germana.

Terenul in partea centraa a Basarabiei era deluros cu inaltimi intre200 si 400 m si creste perpendicular pe directiile de ofensiva a trupelor noastre. Masivul impadurit Cornesti, de la vest de Chisinau constituia cheia strategca a apararii inamice din intreaga zona. Catre sudul Basarabie se deschidea o zona deses pe cursurile inferioare ale Prutului, Nistrului si la sud de aliniamentul Bolgrad, Arciz, Cetatea Alba. Numeroasele cursuri de apa orientate in general de la nord catre sud avantajau organizara apararii inamice pe aliniamentele succesive. Principalele terceri peste Prut se aflau la Albita, Falciu si Oancea. Lunca Prutului era lata de 4-5 Km, cu multe mlastini si balti, creand probleme pentru trecere mai ales pe vreme ploioasa.

Ulterior va primi si diviziile 7,3, 10 infanterie..

Numai un regiment.

Fluviul Dunarea, de la Galati pana la Valcov, era greu de fortat necesitand trupe specializate si mijloace nmeroase. Dar fortele romane dispuse de-a lungul sau (Divizia 10 infanterie si Detasamentul maritim nr. 1) constituiau o permanenta amenintare pentru spatele dispozitivului sovietic. Numeroasele lacuri din sudul Basarabiei constituiau obstacole importante pentru ofensiva dinspre vest si canalizau actiunile prin patiul dintre ele dupa fortarea Dunarii dinspre sud.

Adincimea spatiului pe care urmau sa se desfasoare actiunile trupelor Armatei 4 era din circa 100 Km pe direcsia husi, Tighina si de circa 170 Km pe directia Cahul, Cetatea Alba.

Analizand misiunea si situatia operativa, in comandamentul armatei s-a elaborat conceptia care consta in esenta in urmatoarele: Armata 4, concentrandu-si majoritatea fortelor si mijloacelor la nord de gura Elanului (15 Km sud Falciu), urma sa forteze Prutul cu incepere de la 2 iulie, initial cu cite o mare unitate in sectoarele Costuleni, Cotu Morii si Tiganca; ulterior, sa se dzvolte capetele de pod create la est de rau prin introducerea in lupta a noi mari unitati si sa continue inaintarea spre Nistru pe directiile: Costuleni - Calarasi - Chisinau (manevrand pe la sud rezistentele din masivul Cornesti); Albita - Chisinau - Dubasari; Falciu- Cimisla - Tighina. La sufad de gura Elanului trupele armatei urmau sa reziste pe Prut in fata unor eventuale atacuri sovietice. In conceptie se mai prevedea ca "Atat timp cat situatia inamicului nu este clarificata", armata trebuia sa actioneze "intr-un ritm mai lent si intr-un dispozitiv inchegat", pentru a fi in masura sa opreasca orice reactie inamica probabila data cu unitati motorizate sau motomecanizate, precum si pentru a interveni in sprijinul marilor unitati din esalonul intai. In situatia in care fortele sovietice s-ar fi retras spre est, Armata 4 trebuia sa treca la urmarire catre Dubasari si tighina. Potrivit acestei conceptii, comandamentul armatei a hotarat dispozitivul operativ, pe un singur esalon si a stabilit misiunile marilor unitati.

Divizia 35 infanterie intre Comarna si Bohotin, urma sa forteze Prutul in zona Costuleni si sa treca la ofensiva pe directia Costuleni, varzaresti, Chisinau, asigurand legatura intre Armata 4 romana si Armata 11 germana.

Corpul 3 armata (cu diviziile 11 si 15 infanterie) intarit cu Regimentul 7 artilerie grea si divizioanele 41, 45 artilerie grea independente, urma sa forteze Prutul cu Dvizia 15 infanterie in sectorul Nemteni, Leuseni. Dupa realizarea unui cap de pod la est de rau, corpul urma sa introduca in lupta Divizia 11 infanterie si sa dezvolte ofensiva pe directia Lapusna, Ialoveni (sud Chisinau), Dubasari.

Corpul 5 armata (cu diviziile 21 infanterie si 1 garda), urma sa forteze Prutul cu Divizia 1 garda in sectorul Cania, Tiganca. Dupa realizarea capului de pod urma sa se introduca in lupta Divizia 21 infanterie si, sa dezvolte ofensiva pe directia Falciu, Cimislia, Tighina.t

Corpul 11 armata (cu brigazile 1 si 2 fortificatii, Regimentul 17 infanterie si batalioanele 13 si 21 mitraliere divizionare in aparare intre gura Elanului (15 Km sud Falciu) si Galati, pentru a respinge eventualele atacuri sovietice si a interzice directiile Cahul, Oancea sio Reni, Galati.

In rezerva armatei s-a dispus Divizia 1 graniceri in spatele Corpului 3 armata si Brigada 7 cavalerie inapoia Corpului 5 armata.

In esenta, prevederile Instructiunii operative mentionate au fost aplicate in prima faza a operatiei "München" care trebuia declansata la 2 iulie 1941. Actiunea a inceput prin cateva incursiuni la diviziile 35 si 15 infanterie si dueluri de artilerie, fiind mult ingreunata de ploaia cazuta in cursul noptii de 1 spre 2 iulie. Din aceatsa cauza, generalul Ciuperca a fost nevoit sa raporteze in seara zilei de 2 iulie ca "un atac pentru fortarea Prutului nu se poate executa, in bune conditiuni decat in dimineata zilei de 5 iulie". Analizand aceasta propunere Marele Cartier General a ordonat ca actiunea sa inceapa la 4 iulie ora 13. Ca atare, fortarea Prutului s-a facut succesiv, initial cu Divizia 35 infanterie (aflata direct sbordinea Armatei 4) in zona Costuleni la 2 iulie, apoi la 4 iulie in sectorul Corpului 3 armata (Divizia 15 infanterie) si al Corpului 5 armata (cu Divizia 1 garda). Actiunea s-a desfasurat intr-un ritm lent, datorita unei incomplete neutralizari cu focul artleriei a apararii inamice, cantitatii insuficiente a materialului de trecere peste rau si ripostelor inamice deosebit de intense cu artileria si aviatia.

In zilele de 5-7 iulie, capetele de pod realizate au fost largite de Divizia 35 infanterie catre Varzaresti, Divizia 15 infanterie spre Lapusna si Divizia 1 garda catre Cania. Intre timp, au fost introduse in lupta, la 7 iulie, Divizia 11 infanterie la dreapta Diviziei 15 infanterie, spre Sfanta Galbena, iar la 6 iulie un regiment si ulterior intreaga Divizie 21 infanterie catre Baimaclia, la dreapta Diviziei 1 garda. Cele mai sangeroase lupte s-au dus in spatiul Tiganca, Stoenesti, Cania unde inamicul a opus o darza rezistenta.

La 18 iulie s-au inregistrat prima mare infrangere la nivel de mare unitate din acest razboi. Coloana de sud a Diviziei 35 infanterie (un regiment de infanterie si un regiment de artilerie), datorita unor grave greseli privind cercetarea si siguranta deplasarii, a fost surprinsa si contraatacata violent de trupele sovietice. Coloana a fost obligata sa se retraga prin lupta cativa kilometri, dupa ce a pierdut intregul material de artilerie, situatie in care s-au produs si momente de panica, in special in randul subunitatilor de infanterie. Aceasta infrangere, corelata cu oprirea, la 9 iulie, a ofensivei marilor unitati ale Corpului 3 armata _ a diviziei 15 infanterie pe valea lapusneni, intre Stolnicesti si Hincesti si a Diviziei 11 infanterie la Sarata Galbena si la est de Carpineni - a avut consecinte negative asupra desfasrarii ulterioare a actiunilor pe intregul front al armatei.

In zilele de 10 la 13 iulie s-au dus lupte grele in aparare, trupele corpurilor 3 si 5 armata, fiind puternic contraatacte de forte sovietice sprijinite de aviatie si artilerie.

Reluarea ofensivei s-a produs la 14 iulie, intr-o noua conceptie operativa, in conformitate cu ordinul Marelui Cartie General din 12 iulie, care prevedea cucerirea masivului Cornesti, cheia strategica a Basarabiei, prin actiunea conjugala a flancului drept al Armatei 11 germane si a flancului stang al Armatei 4 romane. Practic, efortul pentru infrangerea inamicului din aceasta zona a fost preluat de Corpul 54 armata german (in subordinea caruia se aflau si diviziile romane 1 blindata, 5 si 35 infanterie). Concomitent cu manevra Corpului 54 armata german dinspre nord si nord-vest, in special pe directia Zaicani, Orhei, Chisinau, Corpul 3 armata trebuia sa actioneze ofensiv cu Divizia 15 infanterie pe directia Lapusna, Ialoveni, iar cu diviziile 11 infanterie si 1 graniceri pe directia Carpineni, adica pe la sud de Chisinau.

In aceasta conceptie, ofensiva s-a desfasurat cu succes si in dupa amiaza zilei de 16 iulie, Divizia 1 blindata romana dinspre nord si Divizia 72 infanterie germana dinspre vest, au intrat in Chisinau, capitala Basarabiei.

Marele Cartie General a emis un nou ordin, potrivit caruia Armata 4 a primit misiunea sa continue ofensiva cu diviziile 15 si 11 infanterie de aceasta data spre sud-est pentru a intercepta calea ferata Chisinau, Basarabeasca si a cuceri inaltimile Zloti. Divizia 1 graniceri trebuia sa ramana in zona Traian, Bestemer, Ialpugeni, formand pivotul manevrei Corpului 3 armata. Neantalnind de aceasta data rezistente inamice deosebite, marile unitati romane au atins obiectivele ordonate.

La scurt timp, evolutia evenimentelor militare a determinat prima mare restructurare de comandament pe frontul roman. In noaptea de 17 spre 18 iulie in locul Grupului de armate "general Antonescu" s-a constituit Frontul de "Nord" comandat de generalul Eugen von Schöbert si Frontul de "Sud" comandat de generalul Ion Antonescu.

Frontul de "Nord" era compus din Armata 11 germana (inclusiv diviziile romane 6, 8, 13, 14 infanterie, iar ulterior si Divizia 1 blindata) si Armata 3 romana cu misiunea de a forta nistrul in zona Moghilev.

Frontul de "Sud" era compus din: Grupare a de divizii "general Mattenkloth" (cu diviziile romane 5, 15, 1 blindata si Divizia 72 infanterie germana) cu misiunea de a inainta pe directia generala Chisinau, Zaim, pentru a ajunge in zona Tighina, Zaicu, Taraclia; Armata 4 romana cu misiunea de a elibera partea de sud a Basarabiei. Armata 4 avea in compunere: Corpul 3 armata (diviziile 11, 35 infanterie si 1 graniceri) care urma sa atace pe directia Zambreni, Geamana a; Corpul 5 armata (diviziile 1 garda, 21 infanterie si Regimentul 17 infanterie) urma sa dezvolte ofensiva spre Comrat; in rezerva Armatei4 - Divizia 7 infanterie (primita de la Armata 3); in rezerva Frontului de "Sud" - divizia 3 infanterie (venita din tara) in zona Barlad, Epureni si Brigada 7 cavalerie in zons Sarata Galbena.

Urmarirea spre Nistru s-a desfasurat, de aceatsa data, in conditii mult mai usoare, diviziile romane ajungand la 21 iulie la Tighina (Divizia 15 infanterie) si la 26 iulie la Cetatea Alba (divizia 1 graniceri). Intre timp, intrase in lupta si Corpul 11 armata, care trecuse Prutul la Oancea si intrase in cahul la 20 iulie si Divizia 10 infanterie cu Grupul 52 cercetare si subunitati de infanterie marina care trecusera Dunarea la Izmail la 21 iulie, inaintand apoi spre cetatea Alba.

La 26 iulie 1941, intrega Basarabie era eliberata "Lupta pentru dezrobirea brazdei romanesti de rasarit - consemna comunicatul Marelui Cartier General - era terminat. Din Carpati pana la Mare suntem din nou stapani pe hotarele strabne. Lupta pentru asigurarea dezvoltarii noastre istorice, pentru salvarea credintei continua."

Adncimea teatrului de operatii era de circa 30-40 Km in Bucovina partea de nord si centrala a Basarabiei si de 150-170 Km in sudul acesteia.

Conceptia operatiei trupelor de pe frontul roman era conditionata de conceptia generala a Inaltului comandament german privind desfasurarea actiunilor pe flancul sudic al frontului est-european. In sudul Galitiei, pe directia kiev, urma sa treca la ofensiva Grupul de armate "Sud" al feldmaresalului Gerd von Rundstedt, de pe un aliniament de plecare mult mai spre vest fata de cel de pe Prut. Ca atare, pentru Grupul de armate "General Antonescu" s-a prevazut initial - o scurta perioada de asteptare strategica activa (care a avut loc intre 22 iunie si 1 iulie), pentru a fixa fortele sovietice din fata si a nu le permite sa se regrupeze in vederea folosirii lor catre nord. Ulterior, pe masura progresiunii fortelor germane, astfel incat sa poata influenta direct actiunile din Bucovina, urmau sa treaca la ofensiva si trupele de pe frontul roman, intr-o succesiune gradata de la nord la sud. Prin urmare actiunile trebuiau esalonate de.-a lungul a doua faze: asteptarea strategica (pentru protejarea spatiului romanesc si fixarea cat mai multor forte sovietice) si ofensiva.

In functie de conduita fortelor inamice, s-au poregatit doua operatii (ipoteze) ofensive: "Nachstoss" si "München". Prima, in cazul in care fortele sovietice ar incepe sa se retraga, prevedea trecerea imediata la urmarire rapida si energica pe tot frontul din Bucovina si de pe Prut. Ipoteza "München", pregatita pentru cazul cand trupele sovietice ar rezista pe pozitii (ipoteza care s-a si aplicat), prevedea strapungerea apararii inamice cu efortul Armatei 11 germane cu corpurile 11, 30, 54 germane, comandamentul corpului 4 roman si corpul de cavalerie roman cu doua brigazi; de asemenea, s-au aflat succesiv si cinci divizii de infanterie si o divizie blindata romana. Fortele romane trebuia sa sustina gruparea germana "eliberand-o de grija flancurilor si spatelui sau", actionand cu Armata 3 pe directia Radauti, Hotin, iar cu Armata 4 in centrul si sudul basarabiei. Corpul 2 armata roman (diviziile 9, 10 infanterie, Detasamentul Maritim nr.1 si Grupul 52 cercetare), subordonat Marelui Cartier General, urma sa actioneze in Dobrogea si in Delta, in cooperare cu fortele maritime si fluviale.

Operatia ofensiva s-a desfasurat in trei etape distincte ca timp si spatiu: 2-7 iulie - eliberarea partii de nord a Bucovinei si a Tinutului Herta, actiuni ofensive pe cursul raului Prut; 8-16 iulie - eliberarea nordului si centrului Basarabiei; 17-26 iulie - fortarea Nistrului in zona Moghilev si strapungerea liniei fortificate "Stalin", eliberarea sudului Basarabiei.

2. - "OSTASI, Va ordon: treceti Prutul!"

La 21 iunie 1941 dispunerea fortelor romane si germane din compunerea Grupului de armate "General Antonescu" era urmatoarea: Armata 3 romana (Corpul de munte cu brigazile 1, 2, 4 mixta munte, Divizia 7 infanterie, Brigada 8 cavalerie), comandata de generalul Petre Dumitrescu, in nordul Bucovinei; Armata 11 germana, comandata de generalul Eugen von Schöbert, dislocata in nord-estul Moldovei, avand in compunere corpurile 11, 30, 54, armata cu diviziile 22, 46, 50, 76, 170, 198, 239 - ulterior si 72 infanterie, precum si Corpul de cavalerie roman (brigazile 5 si 6 cavalerie) si diviziile romane 5, 6, 8, 13, 14 infanterie, 1 blindata; Armata 4 romana, comandata de generalul Nicolae Ciuperca, intre Comarna (sud-est de Iasi) si confluenta Siretului cu Dunarea, avand in compunere corpurile 3, 5, 11 armata cu diviziile 11, 15, 21, 35 infanterie, 1 garda, 1 graniceri, Brigada 7 cavalerie, brigazile 1,2 fortificatii si Regimentul 17 infanterie (Divizia 1 infanterie).

Pe malul drept al Dunarii, intre sud Galati si sud Ismail, Corpul 2 armata avea desfasurata Divizia 10 infanterie, iar pe Bratul chilia si in Delta Detasamentul maritim nr. 1 (cu batalioanele 15, 16, 17 infanterie marina)

In zorii zilei de 22 iunie armatele romane si germane au declansat primele actiuni trecand la executarea celebrului ordin dat de generalul de armata Ion Antonescu: "OSTASI, Va ordon: Treceti Prutul!" Documentul de o profunda incarcatura patriotica si emotionala reliefa cu claritate mobilul luptei armatei romane. Precizand ca "a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si atarele romanesti", generalul Antonescu cerea militarilor romani: "(.)zdrobiti vrajmasul din rasarit si miazanoapte! Dezrobiti de jugul rosu al bolsevismului pe fratii vostri cotropiti! Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarbiei si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre! (.)"

Vestea intrarii in razboi a fost primita cu bucurie de intregul popor, in pofida ingrijorarii firsti privind soarta celor dragi si apropiati chemati sa lupte pentru reintegrare. Regele Mihai I a trimis chiar in prima zi de lupta, o telegrama generalului Antonescu, prin care isi exprima acordul cu actiunea intrprinsa si ura militarilor romani "sanatate si putere ca sa statorniceasca pentru vecie dreptele granite ale neamului".

O atitudine asemanatoare au avut si liderii principalelor partide democratice ale vremii. Iuliu Maniu, presedintele Partidului National-Taranesc a elogiat lupta eroica a armatei romane si acsiunea intreprinsa de generalul Ion Antonescu. Declaratii de adeziune la actiunea intreprinsa de Conducatorul statului au facut si Patriarhia si Academia Romana, precum si alte institutii reprezentative ale statului. Inalt Prea Sfintia Sa Gurie Grossu, Mitropolitul Basarabiei, declara la 11 iulie 1941: "ca moldovean si slujitor al lui Hristos si ca Mitropolit al Basarabiei, binecuvanteze lupta sfanta ce duceti pentru dezrobirea fratilor nostri basarabeni si zdrobirea fiarei rosii din rasarit, care un patrar de veac a chinuit sufletul europei. Dumnezeu sa va ajute a intinde hoatrele scumpei noastre Patrii pana acolo unde ei au deportat si risipit pe iubitii nostri moldoveni basarabeni".

Reliefand la randu-I atmosfera din Bucuresti si din toata tara, ziarul "Universul" consemna: "Toate institutiile publice, magazinele si institutiile particulare arboreza drapelul tarii. Spre amiaza muzicile militare executa in pietele publice imnuri nationale, in entuziasmul general al populatiei. Romaniei, din cele mai indepartate coclauri, in genunchi, isi inchina nadejdea pe calea reintregirii, pe calea dreptatii obrocite pana ieri, pe calea idealului national."

Declaratii asemanatoare au facut, inca din prima zi de razboi si foarte multi dintre comandantii de mari unitati romane. Elocvente, in acest sens, sunt cuvantarile rostite de: generalul Ioan Sion, comandantul diviziei 1 blindate: "Este faza sfanta a recladirii Romaniei Mari, zguduita atat de puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricand, astazi, Tara are nevoie de intreg sacrificiul nostru pentru a o face sa retraiasca iarasi intre vechile hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gand, adanc sapat in sufletul nostru trebuie sa constituie singurul crez pentru care toti romanii trebuie sa luptam"; generalul Gheorghe Rozin, comandantul Diviziei 13 infanterie: "Tara ne cheama la lupta sfanta pentru dezrobirea fratilor din Basarabia si Bucovina"; generalul Gheorghe Jienescu, ministru Secretar de Stat al Aerului - "Tineret zburator! Tara intrega asteapta de la voi intreg sacrificiul. A sosit ziua marilor infaptuiri. Dati faptei voastre motiv de legenda. Le-ati facut si in timp de pace, sunt sigur ca le veti face fara sovaire si in timp de razboi, pentru a merita increderea pe care Regele, Conducatorul si Tara au avut-o intotdeauna in voi. Tineret zburator! Suna buciumile si codrii rasuna, uruie cerul. In cantec de motoare, cantecul natiunii, la arme, la manse. Cu Dumnezeu inainte."

La 3 februarie 1941 , urmand unei conferinte a comandantilor armatei, Hitler a aprobat textul final al planului "Barbarossa". Fortele destinate invaziei au fost impartite in trei grupuri de armate, precizandu-se obiectivul strategic al fiecaruia:

a)     Grupul de armate "Nord" (Wilhelm von Leeb) declansa ofensiva din Prusia Orientala prin statele baltice spre Leningrad;

b)     Grupul de armate "Centre" (Fedor von Bock) isi concentra atacul principal pe directia Varsovia, Minsk, Smolensk, Moscova;

c)     Grupul de armate "Sud" (Gerd von Rundstedt) desfasura ofensiva la sud de mlastinile Pripiatului (inclusiv din Romania) spre Nipru si Kiev.