Istoria mujahedinilor iranieni

In luna octombrie 1994, Departamentul de Stat al S.U.A a prezentat un raport intitulat 'Mujahedinii Poporului din Iran'. In cuprinsul acestui raport se aduc numeroase acuzatii acestei organizatii care se opune regimului instaurat in 1979 de catre ayatolahul Khomeini.

Printre invinuirile mai grave aduse acestei organizatii se numara apelarea la actiuni violente si terorism pentru atingerea scopului ei de rasturnare a regimului actual. De asemenea, autorii raportului ii eticheteaza pe mujahedini ca fiind nedemocrati, sunt organizati in 'celule compartimentate de actiune' care raspund numai in fata autoritatii centralizate. De asemenea, adeptii si sustinatorii sunt atrasi si mentinuti 'prin indoctrinare' si supunere oarba fata de 'conducerea autoritara' pentru care au format un 'cult al personalitatii' si au creat o 'ierarhie rigida in care instructiunile vin de sus, iar prima responsabilitate a membrilor de rand este sa asculte fara sa puna intrebari'.

In acelasi context al actiunilor nedemocratice 'acei membri care au incercat sa paraseasca organizatia au fost inchisi, torturati si chiar condamnati la moarte pentru disidenta lor'.

Membrilor li se permite sa citeasca numai publicatiile mujahedinilor. Raportul se refera si la problemele ideologiei mujahedinilor pe care o conoidera a fi un amestec de marxism, leninism si teologie islamica siita.

In 'Declaratia Consiliului National al Rezistentei din Iran, forul conducator al Organizatiei Mujahedinilor Poporului din Iran' ca raspuns la raportul Departamentului de Stat al S.U.A., se incearca demontarea tuturor acestor acuzatii. In materialul de mai jos, care este un extras din aceasta declaratie, se doreste prezentarea acestei organizatii numai din punct de vedere a istoricului acesteia, al structurii si ideologiei pe care o propovaduieste, incercand sa se evite formulele propagandistice de care aceasta abunda.

I. Introducere

In memoria celor mai multi iranieni, secolul al XIX-lea, care coincide cu domnia dinastiei Qajare, reprezinta o perioada in care tara lor a fost subjugata de catre puterile straine, suveranitatea nationala fiind deseori incalcata in special de Imperiul Rus si Marea Britanie. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, controlul asupra campurilor petrolifere iraniene a facut din Marea Britanie principala putere in Iran.

Dupa caderea dictaturii Sahului Reza in anul 1941, miscarile populare au inceput sa dea glas resentimentelor iraniene fata de colonialismul britanic si de regimurile-marioneta. Spre sfarsitul anilor '40, dr. Mohammad Mossadeq a condus miscarea pentru nationalizarea industriei petrolului, miscare care sa a avut un larg sprijin in randul iranienilor, sahul fiind nevoit, in 1951, dupa ratificarea legii de nationalizare a petrolului, de catre parlament sa-l numeasca prim-ministru.

In cursul mandatului de 27 de luni, dr. Mossadeq s-a confruntat, pe de o parte, cu problemele implementarii noii legi, iar pe de alta parte cu conspiratiile Curtii, clerului reactionar si partidului comunist pro-sovietic "Tudeh'. De asemenea, ostilitatea Marii Britanii fata de guvernul lui Mossadeq, la care in 1952 s-au raliat si S.U.A., persista, in ciuda faptului ca hotararea Tribunalului de la Haga si a Adunarii Generale a Natiunilor Unite, in problema petrolului a fost favorabila Iranului.

Lovitura de stat, regizata de Statele Unite, care a dus la rasturnarea lui Mossadeq a insemnat preluarea de catre acestea a sprijinului acordat sahului, iar inabusirea brutala a protestelor studentesti si uciderea a trei lideri ai studentilor la numai patru luni de la lovitura de stat, in ajunul vizitei vicepresedintelui Richard Nixon in Iran, a confirmat acest lucru. In raportul inmanat in 1953 Consiliului National de Securitate al presedintelui Eisenhower, politicienii Statelor Unite au explicat astfel sprijinul lor pentru Sah: Pe termen lung, instrumentul cel mai eficace pentru mentinerea orientarii Iranului catre Occident este monarhia, care, la randul ei, are ca unica sa sursa reala de putere, armata.

Ajutorul militar al Statelor Unite ridica moralul armatei, intareste loialitatea acesteia fata de Sah si, astfel, consolideaza actualul regim si garanteaza perpetuarea orientarii actuale a Iranului catre Occident1. Alegerea lui John F. Kennedy ca presedinte in 1960 a dat sperante ca noua administratie va face din apararea drepturilor omului si a democratiei un scop al politicii sale externe, determinandu-l pe sah sa renunte la represiuni. Dar, calatoria prelungita a sahului in Statele Unite, la sfarsitul anului 1962, urmata de interzicerea de catre SAVAK si armata a protestelor populare in prima jumatate a anului 1963, a risipit orice speranta.

Asa cum arata expertul Shaul Bakhash: Un rezultat al acestor evenimente a fost impingerea elementelor de opozitie catre o pozitie tot mai radicala. Inabusirea miscarilor de protest din 1963 a convins tinerii Frontului National ca metodele constitutionale folosite de opozitie impotriva sahului sunt ineficiente.2 Mohsen Milani, autorul volumului Crearea Revolutiei Islamice din Iran, este de acord ca rezultatele istorice au fost profunde: Revolta din iunie a avut un impact profund, atat asupra politicii iraniene in general, cat si asupra ulamei in particular.

In literatura majoritatii grupurilor de opozitie, revolta din iunie a simbolizat sfarsitul coexistentei cu sahul si justificarea inceputului luptei armate impotriva regimului sau.3 In anii urmatori, sahul a intarit tot mai mult politia secreta, SAVAK, care fusese creata in 1957 cu sprijin american. Devenita celebra prin folosirea torturii, SAVAK a devenit simbolul domniei sahului. Perioada 1963-1979 a fost caracterizata prin coruptia familiei regale si guvernarea unui singur partid, prin torturarea si executarea a mii de detinuti politici si limitarea completa a drepturilor si libertatilor cetatenesti, precum si prin inabusirea disidentei si alienarea maselor religioase ale caror simboluri erau desconoiderate.

De-a lungul acestor ani, Statele Unite si-au consolidat imaginea de protector si sprijinitor de nadejde al sahului, semanand in constiinta iranienilor semintele anti-americanismului manifestat mai tarziu in revolutia impotriva monarhiei.

II. Infiintarea

Sazeman-e Mojahedin-e Khalq-e Iran sau 'Organizatia Mujahedinii Poporului din Iran' a fost infiintata in 1965 de catre Mohammad Hanifnejad1 si alti doi tineri intelectuali, Sa'id Mohsen si Ali-Asghar Badi'zadegan. Toti aveau studii universitare si au activat in miscarea nationalista, inca de pe vremea lui Mossadeq, devenind mai tarziu au membrii ai Miscarii pentru Libertate a lui Mehdi Bazargan. Cei trei au vrut sa infiinteze o organizatie musulmana revolutionara, nationalista si democratica, care sa pregateasca drumul pentru un guvern democratic care sa inlocuiasca regimul sahului.

In contrast cu cei mai multi dintre contemporanii lor, ei credeau ca o interpretare noua, democratica a Islamului este calea de a ajunge la acest scop. Prin studiul diferitelor ocoli filozofice, a istoriei Iranului si a altor tari, le-a dat posibilitatea sa elaboreze propria lor ideologie, bazata pe Islam, ca raspuns la problemele Iranului.2 Respingerea interpretarii reactionare a Islamului a dus la prima confruntare a Mujahedinilor cu clerul traditional care se conoidera singurul pazitor al credintei. Initial, atat existenta organizatiei mujahedinilor, cat si activitatea acesteia erau secrete.

In anii urmatori, mesajul Mujahedinilor si-a gasit locul printre intelectualii musulmani revolutionari si in sectorul religios. Este important de mentionat ca datorita apropierii lor de societatea si cultura iraniana, Mujahedinii si-au atras un vast sprijin popular.

Dupa evaluarea situatiei generale din Iran, organizatia a ajuns la concluzia ca, in lumina domniei pumnului de fier a sahului si suprimarea oricarei opozitii, singura cale viabila catre democratie era eliminarea regimului sau. Data fiind politica de stat a sahului, atingerea acestui obiectiv printr-o campanie non-violenta era, prin definitie, imposibila.3 In consecinta, Mujahedinii au inceput sa se pregateasca pentru rezistenta armata.

In acelasi timp, ei criticau politica Statelor Unite fata de Iran si cereau incetarea sprijinului acordat de acestea sahului. In 1971, inainte ca sa intreprinda vreo actiune militara, AVAK a arestat si inchis multi dintre liderii si membrii organizatiei Mujahedinii. In mai 1972, in ajunul vizitei in Iran a presedintelui Statelor Unite, Richard Nixon, cei trei fondatori ai Mujahedinilor si doi membri ai Comitetului Central au fost executati. Evenimentele din 1971 au avut consecinte cumplite. Ca urmare a arestarilor, si a unor lovituri din interior, organizatia s-a destramat. Pana atunci, Mujahedinii detineau conducerea miscarii impotriva sahului, imbratisand o interpretare democratica a Islamului si marginalizandu-i pe mulahii retrograzi.

Pentru a-si sustine imaginea publica multi dintre liderii actualului regim, inclusiv Hashemi-Rafsanjani si Khamenei, au pretins ca sunt sprijinitori ai Mujahedinilor. Desi se opunea lor, nici Khomeini nu putea sa ia, in mod public, o pozitie impotriva lor. Dimpotriva, sub presiunea publica, Khomeini a emis o fatwa prin care o treime din zeciuiala religioasa urma sa fie data 'tinerilor musulmani si luptatori', referindu-se clar la Mujahedini.

Intre timp, Mujahedinii au fost atacati din trei parti: pentru a-i diviza si slabi, regimul sahului i-a etichetat islamisti-marxisti si a inceput o campanie concertata de suprimare a lor.

Din alt unghi, mullahii reactionari, la inceput tinuti in sah de catre popularitatea Mujahedinilor, au atacat, sustinand ca Islamul propovaduit de ei este cel adevarat. Pe al treilea front erau marxistii oportunisti, care au exploatat obstacolele intampinate de Mujahedini pentru a se infatisa ca aparatori ai unei ideologii mic-burgheze invechite.

Din 1975 pana in 1979, in timp ce era detinut in diferite inchisori, Massoud Rajavi a condus rezistenta Mujahedinilor impotriva acestor trei fronturi. Punand accent pe necesitatea continuarii luptei impotriva dictaturii sahului, el a atras atentia ca fanatismul religios constituie principala amenintare interna pentru opozitia populara si a avertizat asupra aparitiei si cresterii caracterului retrograd al despotismului simbolizat de Khomeini.

Aceste pozitii au reprezentat manifestul Mujahedinilor pana la rasturnarea regimului sahului. In discursurile sale Rajavi il acuza pe Khomeini ca este reactionar si ca predica fascismul religios. Mai tarziu, in primele zile de dupa revolutia din 1979, mullahii, in special Rafsanjani, au folosit aceste pozitii pentru a-i incita pe batausii hezbollah sa-i atace pe Mujahedini.

Spre sfarsitul anilor saptezeci, sub presiunea internationala, sahul a inceput sa elibereze pe unii dintre detinutii politici, printre care s-au numarat liderii Mujahedinilor4. In ciuda dizolvarii lor ca organizatie, Mujahedinii s-au bucurat de un puternic sprijin popular.

In climatul politic de atunci, primul discurs public al lui Rajavi, pe 24 ianuarie 1979, nu a fost favorabil Mujahedinilor, deoarece in loc sa-l sprijine neconditionat pe Khomeini, comme il faut, Rajavi a inoistat asupra apararii libertatilor democratice, ca fiind cele mai importante realizari ale revolutiei.

El a refuzat sa numeasca revolutia anti-monarhica 'revolutie islamica' si a chemat la o revolutie democratica. De asemenea, Mujahedinii au chemat la constituirea unui guvern nationalist, democratic. Aceasta cerinta a stat la baza strategiei lor politice si a fost reiterata la inceputul anului 19796, in programul 'Asteptari minime', iar mai tarziu in platforma lui Rajavi din timpul alegerilor prezidentiale.

Lista candidatilor Mujahedinilor pentru Adunarea Expertilor (cu care Khomeini inlocuise Adunarea Constitutiva) si, deci, pentru alegerile parlamentare, era o lista a coalitiei tuturor fortelor democratice.

Constienti de natura reactionara a regimului ce avea sa vina, strategia Mujahedinilor punea accentul pe o campanie politica ce scotea in evidenta nevoia libertatilor democratice si-i demasca pe conducatorii cu turban. Cu toate ca au refuzat de la inceput sa colaboreze cu mullahii,

Mujahedini au vrut sa evite orice fel de confruntare. Dar, la scurta vreme dupa ce noul guvern a preluat puterea, ei au fost din nou atacati8, fapt care contrar asteptarilor a facut sa le creasca popularitatea. Aceasta era cladita pe pozitia lor ferma impotriva fanatismului religios si a tentativei mullahilor de a monopoliza religia.

Curand, miscarea a devenit cea mai puternica forta politica din Iran. Tirajul ziarului Mojahed a atins 500 000 de exemplare, depasindu-l pe cel al ziarelor oficiale. In ciuda restrictiilor impuse de noul regim, a arestarilor si atacurilor asupra membrilor lor, popularitatea Mujahedinilor a continuat sa creasca.10 In 1980, Massoud Rajavi a fost desemnat pentru a candida la functia de presedinte al republicii. La mai putin de un an de la caderea sahului, toate grupurile politice din opozitie au sprijinit candidatura lui Rajavi. Ervand Abrahamian scrie in cartea sa Mujahedinii iranieni: Candidatura lui Rajavi nu a fost sustinuta doar de organizatiile afiliate Mujahedinilor, dar si de un numar impresionant de organizatii independente, incluzand Feda'iyan, Frontul National Democratic, Partidul Democratic Kurd, Partidul Revolutionar Kurd al Muncitorilor (Komula), Societatea Socialistilor Iranieni, Societatea pentru Drepturile Culturale si Politice ale Turkmenilor, Societatea Tinerilor Asirieni si Grupul Comun al Minoritatilor Armeana, Zoroastriana si Evreiasca. De asemeni, Rajavi a primit sprijinul unui numar mare de figuri marcante ale societatii iraniene. Mujahedinii au devenit avangarda opozitiei laice fata de Republica Islamica.

Khomeini a luat amenintarea in serios, emitand o fatwa prin care il declara pe Rajavi ineligibil, deoarece nu votase velayat-e faqih-ul si constitutia bazata pe el. Cateva luni mai tarziu, decrete similare si frauda electorala au dus la nealegerea nici unui mujahedin pentru parlament. Dl. Rajavi, candidat din Teheran pentru parlament, a obtinut peste 530 000 de voturi (25 de procente din totalul voturilor exprimate).

Totusi, in ciuda falsificarilor, Mujahedinii au iesit pe locul doi. In final, in iunie 1981, Khomeini a hotarat ca singura solutie de a limita popularitatea crescanda a Mujahedinilor era suprimarea lor totala. In dupa amiaza zilei de 20 iunie 1981, aproximativ 500 000 de demonstranti au iesit in strada la Teheran pentru a-i sprijini pe Mujahedini. Garzile revolutionare ale lui Khomeini au deschis focul asupra demonstratiei pasnice, omorand sau ranind mii de persoane.

Mii de demonstranti au fost arestati, iar alte mii au fost executate sumar in aceeasi noapte.

Aceste evenimente au marcat inceputul unei noi ere de represiuni, arestari, tortura si executii in masa. De asemenea, a marcat inceputul miscarii nationale iraniene de rezistenta. Pentru a uni toate fortele politice de opozitie impotriva regimului lui Khomeini, Mujahedinii au propus formarea unei coalitii. In iulie 1981, la Teheran, Massoud Rajavi a anuntat oficial crearea Consiliului National al Rezistentei si a invitat toate fortele democratice care se opuneau despotismului religios sa se alature acestuia.

Tot atunci, Khomeini l-a inlaturat din functia de presedinte pe Abol Hassan Bani-Sadr, care vanat fiind a gasit refugiu la Mujahedini care l-au adapostit in resedinta lui Rajavi. Cei doi au ajuns la un acord prin care Bani-Sadr il recunostea pe Rajavi ca prim ministru, responsabil cu formarea Consiliului National al Rezistentei.16 Din acel moment, strategia Mujahedinilor a fost indreptata in doua directii: rezistenta nationala si crearea unei alternative pentru regimul lui Khomeini.

La sfarsitul lui iulie 1982, Rajavi, insotit de Bani-Sadr, a plecat la Paris unde Consiliul National al Rezistentei si-a anuntat programul la care au aderat mai multe partide politice independente si demnitari.17 Intrucat rezistenta din Iran continua, Consiliul si Mujahedinii au infiintat birouri in Europa si America de Nord si au inceput o campanie internationala de dezvaluire a atrocitatilor clericilor si de prezentare a Consiliului National al Rezistentei ca alternativa democratica. Multi parlamentari din lumea intreaga si-au declarat sprijinul. Simultan, Consiliul a lansat o campanie pentru incetarea razboiului iraniano-irakian. Planul de pace al Consiliului National al Rezistentei a fost bine primit in Iran si a fost sustinut de 5 000 de parlamentari si demnitari politici din lumea intreaga.

In 1986, dupa ce francezii au incheiat o intelegere cu Teheranul, dl. Rajavi a parasit Parisul si s-a stabilit la frontiera iraniano-irakiana unde in 1987 a format Armata de Eliberare Nationala a Iranului.19 Intr-o serie de operatiuni militare, Armata de Eliberare Nationala a lovit serios fortele lui Khomeini, devenind o amenintare serioasa la adresa regimului mullahilor.

Luptatorii Armatei Nationale de Eliberare, toti voluntari, sunt de diferite preferinte politice si religioase. In ultimii ani, Rezistenta Iraniana a organizat proteste si demonstratii anti-guvernamentale prin reteaua interna a activistilor rezistentei.20 S-a dus de asemenea o larga campanie publicitara pentru pregatirea rasturnarii regimului si o schimbare in Iran in favoarea democratiei.

Consiliul National al Rezistentei s-a extins in cursul anilor pentru a reprezenta optiunile unui numar cat mai mare de iranieni.

III. Structura Organizatiei Mujahedinilor

Consiliul National al Rezistentei este o coalitie de organizatii, grupuri si personalitati cu diferite ideologii si conceptii care s-au alaturat fortelor in mod voluntar pentru o perioada limitata de timp (nu mai mult de sase luni dupa rasturnarea regimului lui Khomeini) pe baza unui program specific fata de care toti sunt atasati.

Relatiile lor sunt fundamentate pe democratie pluralista. Pe de alta parte, Mujahedinii reprezinta o organizatie politica, cu o ideologie si strategie specifice si cu o metodologie politica si organizationala bine definita. Oamenii i se alatura voluntar, pe baza idealurilor si obiectivelor lor.

a) Structura Mujahedinii Poporului din Iran este primul si singurul partid politic din Iran care face publice numele, particularitatile si modul de alegere al oficialilor sai. In 1979-1981, numele tuturor membrilor Comitetului Central al Mujahedinilor, precum si al oficialilor care administreaza afacerile organizatiei in diferite orase au fost facute publice.

Consiliul Central al Mujahedinilor functioneaza ca un parlament in interiorul organizatiei, intalnirile acestuia avand loc sub forma unui forum, in care membrii isi exprima punctele de vedere, dezbat probleme si incearca sa se convinga unii pe altii asupra politicii si strategiei, alegerii oficialilor mai inalti, discuta comportamentul si statutul membrilor.

O brosura interna aparuta in octombrie 1982 formuleaza clar ierarhia in interiorul organizatiei si caile si mijloacele administrarii problemelor. Aceasta a fost studiata, discutata si adoptata de toti membrii. In consecinta, Consiliul Central a fost format din sefii diferitelor departamente, deputati in Comitetul Central, din Comitetul Central si Biroul Politic si conoilierii lor. Candidatii pentru Consiliul Central au fost nominalizatide membrii si oficialii sectiunilor in care lucrau. Cei alesi prin vot majoritar pentru Consiliul Central au un mandat de doi ani. Rapoartele si evaluarile Biroului Politic si Comitetului Central erau transmise cu regularitate tuturor membrilor Consiliului Central, iar politica si masurile erau implementate numai dupa amendarea si ratificarea in Consiliul Central. In toamna lui 1984, intalnirea anuala a Biroului Politic si a Comitetului Central a avut loc la Paris, la fel ca si in 1982 si 1983. A fost urmata de intalnirea Comitetului Central care atunci avea 160 de membri. La acea vreme, 30% dintre membrii Mujahedinilor si 15% din Consiliul Central erau femei. In aceste sesiuni, Biroul Politic si Comitetul Central au numit-o pe cea, care a devenit mai tarziu doamna Maryam Rajavi, in functia de co-lider al organizatiei. Absolventa a facultatii de inginerie metalurgica, ea si-a inceput activitatea politica in cadrul Organizatiei Mujahedinilor in anii saptezeci.

Dupa revolutie, a devenit un oficial al sectiunii sociale si seful retelei majoritare a simpatizantilor organizatiei din Teheran. Mujahedinii au nominalizat-o pentru a candida din partea Teheranului la alegerile parlamentare din 1980, ea devenind simbolul tuturor femeilor mujahedin. In iunie 1985, numarul membrilor Consiliului Central al Mujahedinilor, a ajuns la 575 de membri. Sase luni mai tarziu, la incheierea sesiunii anuale de la Paris, Biroul Politic si Comitetul Central au fost dizolvate pentru a forma un singur organ, Comitetul Executiv, care sa administreze problemele organizatiei. De atunci, Consiliul Central este format din sefii sectiilor, precum si din membrii Comitetului Executiv si adjunctii lor. Cat priveste alegerea conducatorilor organizatiei, s-a hotarat ca fiecare membru trebuie sa aleaga 'direct, fara intermediari'. In octombrie 1989, d-na Maryam Rajavi a fost in unanimitate aleasa in functia de Secretar general al Organizatiei Mujahedinilor.1 In octombrie 1991, aceasta a invitat toti membrii Consiliului National al Rezistentei sa participe la intalnirea Consiliului Central pentru alegerea de noi membri si a unui secretar general adjunct. In incheierea acestei sesiuni, 54 de noi membrii s-au adaugat Consiliului Central, totalul ajungand la 837, iar Fahimeh Arvani a fost aleasa Secretar General adjunct.2 In vara anului 1993, d-na Rajavi a propus schimbari fundamentale in managementul organizatiei, care au fost unanim imbratisate de membri si oficiali.

La intalnirea Consiliului Central din octombrie 1991, saptezeci si cinci din cei 149 de membri ai Comitetului Executiv erau femei. Cu alte cuvinte, in cei sase ani de cand Maryam Rajavi a ajuns lider al Mujahedinilor, treptat, femeile au obtinut posturi politice si militare din ce in ce mai importante si au trecut testele conducerii. La opt ani dupa alegerea sa in functia de co-lider al Mujahedinilor, d-na Rajavi propunea un 'Consiliu Conducator' din femei calificate care contrasta cu conceptia inapoiata , misogina a mullahilor. Dupa 28 de ani de lupta politica si militara cu doua regimuri dictatoriale, Mujahedinii au ales 12 femei pentru un termen de doi ani in Conducerea Consiliului; alte 12 au fost nominalizate ca membri candidati. Pe 28 august 1993, Consiliul National al Rezistentei din Iran a ales-o pe Maryam Rajavi in functia de presedinte al perioadei de tranzitie in care puterea va fi transferata poporului iranian. Pe 17 septembrie, d-na Rajavi a demisionat din posturile sale din Organizatia Mujahedinilor si din Armata de Eliberare Nationala a Iranului. In aceeasi zi, la o mare adunare a mii de Mujahedini si luptatori ai Armatei de Eliberare Nationala la care au participat Massoud si Maryam Rajavi, d-ra Ozra Alavi Taleqani a fost aleasa in functia de Comandant Sef adjunct al Armatei de Eliberare Nationala, iar d-na Fahimeh Arvani in functia de Secretar General al Organizatiei.

O luna mai tarziu Presedinta - aleasa a Rezistentei si-a mutat cartierul general la Paris. Membrii si membrii candidati ai Consiliului de Conducere sunt alesi in trei etape, in trei adunari consultative. In prima etapa, o propunere este discutata in cadrul Consiliului de Conducere. In a doua etapa, problema este analizata la intalnirea sefilor departamentelor si a adjunctilor lor. In final, o nominalizare este discutata la intalnirea tuturor membrilor dupa care se voteaza. In august 1994, simultan cu deschiderea birourilor Presedintelui - ales al Rezistentei Iraniene, Mujahedinii au anuntat ca toate birourile si retelele lor organizationale din afara Iranului, cu exceptia birourilor de presa, au fost dizolvate. De atunci, numarul membrilor si candidatilor pentru Consiliul de Conducere a crescut de trei ori. Cincizeci si patru de membri si membri candidati s-au aratat gata sa serveasca in birourile Presedintei - alese, si au demisionat din posturile lor din cadrul Organizatiei Mujahedinilor. Douazeci si trei de femei au format Noul Consiliu de Conducere al Mujahedinilor.

b) Ideologia Ideologia Mujahedinilor se bazeaza pe interpretarea progresista a Islamului, si pe democratie, conform careia alegerile si sufragiul public sunt singurii indicatori ai legitimitatii politice.3 Asa cum este explicat clar in declaratii si publicatii4, raspandirea cuvantului lui Dumnezeu si al Islamului nu are sens fara libertate si respect pentru vointa si optiunea individului. Coranul spune ca cea mai importanta caracteristica ce il deosebeste pe om de animal este vointa. De aceea fiintele umane sunt considerate responsabile. Fara libertate, nici o societate nu se poate dezvolta sau progresa. Mujahedinii cred ca dreptul omului la libertate este semnul distinctiv si garantul unui autentic progres social. Din invataturile Profetului Mohammad, ca si din cele ale Imamului Ali, succesorul sau desemnat,

Mujahedinii au invatat ca libertatea oamenilor nu trebuie sa fie limitata. Aceasta credinta este reflectata in publicatiile si declaratiile lor publice. Pentru Mujahedini, libertatea nu este un lux, ci o necesitate indispensabila. Potrivit interpretarii Coranului de catre Mujahedini, traditiilor Mesagerului Islamului si liderilor istorici ai Si'ismului, libertatea, egalitatea sexelor, drepturile egale pentru minoritatile etnice si religioase, drepturile omului si pacea nu sunt doar angajamente politice, ci si principii ideologice. Viata si lupta marilor profeti ai lui Dumnezeu, precum Msise, Isus si Mohammad, sunt exemple stralucitoare de angajamente neabatute fata de aceste principii. Ei nu au sustinut niciodata, prin vorbe sau fapte, cruzimea, razboiul, agresiunea sau opresiunea. Mujahedinii cred ca adevaratul Islam este atat de dinamic incat nu impiedica progresul social. Contrar celor spuse de mullahi, islamul nu se opune stiintei, tehnologiei si civilizatiei. Principiile de baza ale Si'ismului accentueaza acest punct de vedere.

Cu toate ca mullahii abuzeaza si profita de conceptul de Ijtehad. Un principiu distinct al Si'ismului cere invatatilor islamici si sociologilor sa dezvolte metodele si regulile islamice potrivite timpului. Ijtehad este un principiu calauzitor pentru toti adeptii, incurajand participarea publica in administrarea problemelor sociale. Profund dedicat libertatilor democratice si drepturilor omului de a alege, Islamul indeamna la dreptate sociala, impartirea cinstita a bogatiei, si, pe termen lung, la o societate libera de opresiune, discriminare si exploatare. Principiile mentionate mai sus formeaza obligatia ideologica ce ii uneste pe Mujahedini si ii calauzeste in sfera politica, sociala si economica. In ultimii 30 de ani, organizatia a facut tot posibilul sa respecte aceste principii. Potrivit acestei ideologii, singur Dumnezeu este perfect, lipsit de defecte si neajunsuri. Omul influenteaza si este influentat de circumstante. Pentru acest motiv, Mujahedinii nu au pretins niciodata ca sunt, ca persoane sau ca miscare sociala sau politica, deasupra reprosurilor sau imuni la greseli. In lumea de astazi, nimeni nu indrazneste sa aiba o asemenea pretentie ridicola.

De la inceput, lupta Mujahedinilor cu khomeinismul a fost pur ideologica, motiv pentru care primul lor atac asupra dictaturii religioase a lui Khomeini s-a concentrat pe ideologie. Ei au dezvaluit si respins punctele de vedere ale lui Khomeini, citand Coranul, conduita Profetului Islamului, a imamilor si a liderilor si'iti. Principala deosebire intre interpretarea islamului de catre Mujahedini si interpretarea data de Khomeini consta in acordarea de libertatilor democratice. Citand opozitia Imamului Ali fata de razboaiele expansioniste in numele Islamului, Mujahedinii s-au opus de la inceput politicii mullahilor de 'export al revolutiei', descriind-o ca fiind antiislamica ti contrara intereselor nationale. Pentru a-si intari argumentul, ei au citat din Coran: 'In religie nu exista obligativitate'.

Devotati principiului ca singurul criteriu pentru legitimitatea politica este votul si ca rezistenta este legitima numai impotriva represiunii si dictaturii, Mujahedinii au propus un termen maxim de sase luni pentru un guvern provizoriu care ar prelua puterea dupa mullahi, perioada in care suveranitatea va fi transferata poporului. Programul Consiliului National al Rezistentei afirma de asemenea 'libertatea completa a gandirii si exprimarii, desfiintarea cenzurii si inchizitieiAceasta libertate nu este legata de nici o restrictie principala, pana in punctul luptei armate impotriva sistemului legitim si legal al tarii.' Astfel, este stabilit ca 'dobandirea suveranitatii nationale prin instrumentele guvernului provizoriu al Republicii Democratice Islamice Iran este cel mai valoros produs al justei rezistente a poporului iranian.' Programul subliniaza ca cea mai mare crima a regimului lui Khomeini este uzurparea celui mai legitim drept al poporului iranian, dreptul la suveranitate. In asemenea circumstante de reprimare absoluta, legitimitatea politica nu are alt indicator real decat rezistenta in vederea reinstaurarii acestor drepturi incalcate. Experienta altor miscari ce au refuzat, sub diferite pretexte, sa cedeze in fata sufragiului public dupa rasturnarea dictaturii, arata ca alegerile libere si respectarea votului sunt singurele mijloace de a evita ca miscarile democratice sa devieze de la cursul lor initial. Massoud Rajavi spune: Mujahedinii cred in mod profund ca, pentru a evita devierile ce au coplesit revolutiile din lumea intreaga, trebuie sa ramana devotati vointei poporului si democratiei. Pentru a actiona ca o organizatie conducatoare, inainte de orice, populatia trebuie sa le acorde mandat prin alegeri libere si drepte. Nu este de ajuns sa fi trecut prin represiune, tortura si executii pe timpul sahului si al mullahilor. Mujahedinii trebuie de asemenea sa treaca testul alegerilor generale. Daca Mujahedinii ar alege sa compenseze lipsa mandatului popular prin aportul la sacrificiile din trecut, indemanare organizationala sau arme, organizatia lor energica si democratica ar deveni curand o birocratie gaunoasa si putredaDaca oamenii nu ne voteaza (dupa ce vom fi rasturnat regimul mullahilor), vom ramane in opozitie, aparandu-ne fermi principiile.8 Multi observatori occidentali critica Consiliul National al Rezistentei pentru stabilirea unui termen limita de sase luni pentru guvernul provizoriu, spunand ca este prea scurt pentru instalarea unui sistem parlamentar. Raspunsul Rezistentei este foarte clar: Khomeini a tradat increderea natiunii, al carei scop in rasturnarea sahului a fost cristalizat in motto-ul 'libertate si independenta.' Pentru a reinstaura acest adevar, necesar pentru reconstructia Iranului de maine, poporul trebuie asigurat ca trecutul nu se va repeta. Mujahedinii au trebuit sa aleaga intre propriile interese si consolidarea puterii lor, pe de o parte, si principiile, angajamentele si increderea poporului, pe de alta parte. Le-au ales pe cele din urma si - prin urmare, reprezentantii alesi ai poporului trebuie sa ia imediatfraiele in propriile maini si sa stabileasca ce fel de guvern, sistem si constitutie au in vedere. Nici Mujahedinii si nici Consiliul National al Rezistentei nu sunt naivi in legatura cu stabilirea democratiei intr-o tara condusa multe decenii de doua dictaturi. Sub reprimarea omniprezenta a dictaturii clerului, legaturile etnice si regionale, chiar si cele familiale, au fost distruse. Rezistenta prevede o perioada dificila, care va trebui sa vindece ranile deschise ale unei societati ai carei conducatori au cautat sa inchida chiar si emotiile umane intre limitele lor inguste, intolerante. o o o Dupa victoria revolutiei si preluarea puterii de catre Partidul Islamic, respectiv Ayatollah-ul Khomeini, ca urmare a unor neintelegeri intervenite intre noile autoritati si conducerea organizatiei Mujahedine Khalq, aceasta, in anul 1981, a fost trecuta in ilegalitate. In consecinta, organizatia a inceput lupta , inclusiv prin metode si mijloace teroriste, impotriva guvernului de la Teheran. Se cunoaste ca membrii organizatiei au trecut la actiuni terorist-diversioniste atat pe teritoriul Iranului, cat si impotriva intereselor iraniene din strainatate. De regula, folosesc metoda plasarii de mijloace explozive la locul atentatului si cea a trimiterii, in asemenea actiuni, a teroristilor sinucigasi. Pe masura ce si-a intensificat activitatea clandestina, organizatia si-a creat filiale pe teritoriile Turciei, Siriei si Irakului. Initial, sediul Mujahedine Khalq s-a aflat la Paris, iar in cursul anului 1986 s-a stabilit in Irak, conducatorul ei fiind Masoud Rajavi. Cu sprijinul conducerii de la Bagdad, in anul 1987 s-a infiintat Armata Nationala de Eliberare (A.N.E.) ca structura militara M.K.Q., ce a luptat alaturi de armata irakiana impotriva fortelor armatei iraniene in ultimii doi ani ai razboiului dintre Irak si Iran, iar in 1991 a luat parte la contraofenoiva fortelor guvernamentale irakiene impotriva populatiei de etnie kurda. Principala baza militara se afla la Ashraf , localitate situata la aproximativ 80 km de frontiera cu Iranul si 120 km nord-est de Bagdad. Armata Nationala de Eliberare este alcatuita din unitati specializate, in special de tancuri, bine dotate si inarmate care, periodic, fac aplicatii pe teritoriul irakian de la granita cu Iranul. De asemenea, organizatia dispune de structuri informative si unitati de comando, a caror pondere si importanta au crescut in ultimii ani, ele fiind angrenate in activitati ca: - incursiuni pe teritoriul iranian in scop de sabotare a unor obiective economice si militare; - actiuni cu caracter terorist in scop de destabilizare interna; - atentate vizand lichidarea fizica a liderilor politici si militari iranieni etc. In Irak, M.K.Q. dispune de o infrastructura foarte bine dezvoltata care cuprinde ocoli, clinici medicale, inchisori (centre de reeducare), institutii de presa, un post de radio (Voice of Mujahed), precum si un studiou de televiziune cu emisiuni specifice prevazute zilnic in cadrul grilei de programe a televiziunii irakiene. In cadrul aripii sale militare, A.N.E., functioneaza grupe informativ-operative, structurate celular, subordonate strict pe verticala si care sunt utilizate inclusiv pentru activitati teroriste initiate in tari europene. De obicei, celulele functioneaza sub acoperirea unor firme specializate in comertul cu covoare, bijuterii din aur, automobile, cu reprezentanti in diferite state. Veniturile obtinute din activitatile lucrative ale acestor firme constituie, in prezent, principala sursa de finantare a organizatiei in conditiile embargoului impus Irak-ului. Controlul total al activitatilor grupelor informativ-operative este detinut de Masoud Rajavi, seful Armatei de Eliberare Nationala, caracterizat de o parte a subalternilor sai ca un conducator autoritar, nedemocratic si dominat de cultul personalitatii. Din cazuistica internationala a rezultat ca organizatia a revendicat mai multe actiuni extremist-teroriste intre care: - la 22.01.1981, la Teheran, un grup inarmat a incercat sa-l asasineze pe liderul spiritual si infaptuitorul revolutiei islamice, Ayatollah-ul Khomeini, tragand asupra lui si a garzii personale mai multe focuri de arma; - la 28.06.1981, in urma exploziei provocate la sediul partidului de guvernamant, Partidul Revolutiei Islamice (HeyboJumhuria Islamya Iran), si-au pierdut viata 74 de personalitati si demnitari iranieni; - la 01.06.1981 a fost atacat Centrul Cultural Iranian din capitala Frantei; - la 19.08.1981, un comando format din 22 de membri ai M.K.Q. au deturnat vedeta iraniana 'Tabarzin', ajungand in Franta; - la 30.08.1981, la birourile prim-ministrului iranian din Teheran a izbucnit un puternic incendiu din cauza unei explozii provocate de o bomba. Cinci persoane au fost ucise, iar alte 15 ranite, printre victime aflandu-se prim-ministrul Mohamad Bahonar si presedintele tarii Mohamad Rahjai; - la 09.01.1982, s-a incercat asasinarea fratelui presedintelui iranian, actiune in urma careia acesta a fost ranit, iar doua persoane din garda sa au fost ucise; - la 16.09.1982, autovehiculul fiului Ayatollah-ului Khomeini a constituit tinta mai multor focuri de arma pe cand acesta circula intr-un cartier din Teheran. Doua persoane aflate in masina au fost grav ranite; - o puternica explozie produsa in centrul Teheranului, in ziua de 02.10.1982, a provocat moartea a 60 de persoane si ranirea altor 700, precum si intreruperea legaturilor telefonice dintre Iran si Europa. Explozibilul, cantarind circa 150 kg si amplasat intr-un camion, a distrus un hotel de cinci etaje si trei autobuze care circulau in zona; - la 15 martie 1985, o puternica explozie s-a produs la Universitatea din Teheran in timpul rugaciunii pe care o rostea Ayatollah-ul Ali Khamenei, oase persoane fiind ucise si zece ranite. De asemenea, Organizatia Mujahedine Khalq desfasoara activitati de propaganda deschisa si de instigare impotriva actualului regim din Iran, sens in care editeaza materiale pe care membrii acesteia le difuzeaza pe teritoriile statelor unde ctioneaza. Aceotia sunt deosebit de fanatici si afirma ca nu vor renunta la actiunile preconizate chiar daca s-ar pune problema expulzarii si predarii lor autoritatilor iraniene. In fiecare an, la datele de 28 februarie si 21 iunie, cand in Iran se sarbatoreste 'Ziua Revolutiei Islamice' si 'Ziua Martirilor', organizatia intreprinde actiuni propagandistice, afisand in locuri publice materiale pregatite in acest sens. Din cauza actiunilor sale violente, a alierii cu trupele lui Saddam Hussein in timpul ultimului razboi dintre cele doua tari si luptand impotriva propriului popor, M.K.Q. se inscrie pe o curba descendenta in ceea ce priveste baza de sprijin in randul poporului iranian. Acesta este motivul pentru care, la inceputul anului 1995, organizatia a inceput o intensa campanie de propaganda in vederea schimbarii imaginii sale de grupare extremist-terorista in aceea de organizatie care lupta pentru libertate. In acest sens, M.K.Q. s-a pronuntat public pentru democratie, pace, separarea religiei de puterea in stat, respectarea drepturilor omului si a statutului femeii. In planul relatiilor bilaterale Iran-Irak, Organizatia Mujahedine Khalq reprezinta principalul obstacol in normalizarea acestora, regimul de la Teheran conditionand relatiile cu Bagdadul, de incetarea sprijinului acordat de acesta opozitiei iraniene. Datorita lipsei de progrese in aceasta directie, serviciile de specialitate iraniene actioneaza intens, atat in Irak, cat si in alte state in care este reprezentata M.K.Q., pentru lichidarea liderilor si distrugerea sediilor acestei organizatii. In prezent, conducerea organizatiei M.K.Q. considera oportun sa ramana in Irak, fiind hotarata sa actioneze militar atunci cand situatia interna din Iran va deveni favorabila, cei 15.000 de combatanti fanatici aflati in aceasta tara fiind hotarati sa actioneze, la nevoie, chiar si in stil kamikaze. Cu toate acestea, este foarte probabil ca bazele sale de pe teritoriul irakian sa fie desfiintate in viitor. De asemenea, exista posibilitatea ca centrul de greutate al actiunilor M.K.Q. sa fie orientat spre zona balcanica - Turcia, unde a avut constant activisti si un birou de reprezentare, Bulgaria si nu in ultimul rand Romania. Aflata la conducerea organizatiei, sotia fostului sef al M.K.Q., Maryani Rajavi efectueaza frecvente deplasari in Irak. Aceasta apreciaza ca bazele din Irak au devenit vulnerabile atat din punct de vedere politic, cat si militar, fapt ce a determinat intrarea in contact cu lideri ai miscarii talibane din Afganistan. Acordul de cooperare, axat in principal pe pregatirea unor membri ai organizatiei in tabere din Afganistan pentru desfasurarea unor actiuni teroriste impotriva intereselor iraniene, a fost pus in aplicare si din cauza tendintei tot mai pronuntate de apropiere a Iranului de Irak. Avand in vedere caracterul activitatilor pe care le desfasoara, fanatismul de care sunt dominati membri organizatiei, influenta centrelor de coordonare din exterior si scopul violent al acesteia, Organizatia Mujahedine Khalq reprezinta un pericol real pentru obiectivele iraniene oficiale din orice stat in care sunt acreditate.

Note explicative I. Introducere 1. Mohsen M. Milani, The Making of Iran's Islamic Revolution: From Monarchy to Islamic Republic (Boulder:Westview Press, 1988), p.77 2. Shaul Bakhash, The Reign of the Ayatollahs (New York: Basic Books, 1984), p.10 3. Milani, op.cit., pp. 96-97 II. Infiintarea 1. Mohammad Hanifnejad, fondatorul Mujahedinii Poporului din Iran, a fost inginer agricol si intelectual musulman. Nascut in 1938 la Tabriz, capitala provinciei estice Azerbaidjan, a fost activist in lupta impotriva sahului. Inchis in 1963, l-a cunoscut pe Ayatollahul Seyyed Mahmoud Taleqani, lider religios ce se opunea sahului si anti-fundamentalist. Dupa ani de zile, Ayyatollah Taleqani a spus despre el: 'I-am aratat cum sa invete din Coran, iar el i-a descoperit intelesul'. 2. Chegouneh Quran Biamouzimt (Cum sa studiem Coranul, ghidul Mujahedinilor asupra studierii si interpretarii Coranului)Mujahedinii Poporului din Iran: Teheran, primavara lui 1979, Vol. I, p.9: 'Pentru numeroase motive, organizatia noastra a subliniat folosirea textelor islamice originale in studiile sale ideologice, in special a Coranului si a Nahj-ol Balagheh (Drumul Elocintei, o culegere de predici, scrisori si maxime ale lui Ali ibn Abi Talib, primul Imam si'it)'. Aceasta abordare era total diferita de metodele traditionale. In acelasi timp, organizatia a simtit ca trebuie sa aiba o abordare realista si stiintifica a unor asemenea studii.Prin Mujahedini, Islamul era prezentat intr-o maniera diferita.' 3. Mojahed, Nr.82, 7 iunie 1980, pp.6-7, extrase dintr-o serie de articole ce analizau reprimarea demonstratiilor din 5 iunie 1963 de catre sah: 'Reprimarea sangeroasa si brutala a demonstratiilor din 5 iunie au scos la iveala fortele sovaitoare incapabile sa continue lupta la nivel inalt. Multi dintre 'lideri' au dat inapoi. Gandind ca 'nu este de nici un folos sa continue lupta' sau 'nimic nu poate fi facut acum', au cedat sahului, au tacut si au eliberat scena. Aceasta infrangere a dezamagit natiunea, care si-a pierdut increderea in liderii politici.Pe de alta parte, erau pionieri dezinteresati care au cladit bazele victoriilor viitoare pe ruinele infrangerilor trecute.' 4. Analize educationale ale oportunistilor de pseudo-stanga, op.cit., p.2. Declaratia Mujahedinilor asupra pozitiilor sale fata de lovitura stangii, a fost formulata prima data in toamna lui 1976 si completata sub forma unei declaratii cu 12 puncte in toamna lui 1977. Totusi, publicarea ei a fost amanata pana in primavara lui 1979, din cauza evenimentelor din societatea iraniana si a participarii simpatizantilor Mujahedinilor la revoltele impotriva sahului. Punctul 10 al declaratiei Mujahedinilor spune: 'Acest curent oportunist de stanga a determinat aparitia prematura a unui curent reactionar de dreapta, care in aceasta etapa este prima amenintare pentru fortele ce lupta in numele Islamului. Noi luptam si impotriva acestui curent.' 5. '162 de detinuti politici eliberati', Kayhan, Teheran, 21 ianuarie 1979: 'Curtea inchisorii a fost aglomerata si acoperita de emotie pana la miezul noptii. Rudele si prietenii detinutilor, care au asteptat cu nerabdare toata ziua, au scandat 'traiasca Fada'i, traiasca Mojahed', si si-au deschis bratele sa imbratiseze 125(sic!) de copii sinceri ai natiunii in cautarea libertatii.Pentru a asigura multimea de libertatea detinutilor politici, unul dintre ei le-a vorbit direct. Cel ales a fost Massoud Rajavi. Raspunzand sentimentelor entuziaste ale publicului, el a spus 'Exista cuvinte cu care cineva sa va poata multumi cu adevaratt Intr-adevar, voua va datoram libertatea si nu altor persoane sau grupuri. '' 6. 'Massoud Rajavi, un lider al Mujahedinilor: Lovitura de stat nu poate impiedica victoria natiunii', Kayhan, Teheran, 25 ianuarie 1979, p.4: 'Massoud Rajavi, unul dintre liderii Organizatiei Mujahedinii Poporului din Iran, care a fost eliberat din inchisoare cu numai cateva zile in urma, a spus la moscheea Universitatii Teheran: ' .Nu am venit aici sa laud acest curent spontan de evenimente. Nu am venit sa imbratisam actualul status quo. Trebuie sa ne gandim la lucrurile ce necesita a fi indeplinite.Trebuie stabilit pe deplin ca lupta este dreptul oricarei persoane si oricarui grup. Daca omul nu lupta, nu mai este uman.Islamul nostru nu este de tipul ce restrange lupta la o singura forta sau grup social. Nu a spus liderul nostru [Imamul Hossein], daca nu credeti in nici o religie, cel putini fiti liberi in gandiret Sanctitatea libertatilor si dreptul la lupta trebuie pastrate. Dreptul la lupta este dreptul natural, inerent al oricarei fiinte umane. Deci, trebuie sa ne respectam unii pe altii si sa impiedicam scindarea, care nu este decat o reflexie a dusmanului si a agentilor lui in randurile noastre.'' Vezi si: Pozitiile politice ale Mujahedinilor Poporului din Iran in ajunul victoriei revolutiei: discursuri ale lui Massoud Rajavi, Teheran, Mujahedinii Poporului din Iran: octombrie 1979. 7. 'Mujahedinii Poporului: Partidele, presa si intrunirile politice trebuie sa fie libere', Kayhan, Teheran, 20 martie 1979, p.8 8. Mojahed, numar special, nr.5, 7 martie 1980, p.8 9. 'Centrele mujahedinilor atacate si dezarmate', Kayhan, Teheran, 4 martie 1979, p.8. Vezi si Mojahed, numar special, nr.4, 31 ianuarie 1980, pp.3&6, si Mojahed, nr.15, 17 decembrie 1979, p.1, 'Declaratia Mujahedinilor in legatura cu atacurile recente a Corpurilor de Garda asupra membrilor si cladirilor Mujahedinilor.' 10. 'Monopolistii profita de fraza 'Linia Imamului' pentru a-si legaliza monopolizarea', Mojahed, nr.91, 18 iunie 1980, p.4. Vezi si 'Dizolvarea partidului conducator monopolist, primul pas fundamental pentru salvarea [tarii]', Mojahed, nr.112, 5 martie 1981, p.1 11. 'Documente asupra conspiratiei de a bombarda resedinta familiei Rezai si asasinarea lui Massoud Rajavi si Moussa Khiabani', Mojahed, nr.112, 5 martie 1981, p.1. Vezi si 'Uciderea a cinci Mujahedini la inceputul primaverii de catre agenti reactionari', Mojahed, nr.115, 9 aprilie 1981, p.1. In pagina 19 a aceluiasi numar este o lista a 929 de detinuti simpatizanti ai Mujahedinilor, arestati de catre Corpurile Revolutionare de Garda. 12. Abrahamian, The Iranian Mojahedin, (Londra: Yale University Press, 1989), p.189 13. 'Influenta IRP asupra alegerilor parlamentare si prezidentiale', Mojahed nr. 28, 20 Martie 1980, p.5. Vezi si Mojahed, numerele 83,114 si numarul special nr.9 (17 martie 1980) pentru documentele si pozitiile Mujahedinilor asupra fraudei electorale. 14. Mojahed, nr.127, Teheran, 23 iunie 1981. 15. Mojahed, nr.128, Teheran, 25 iunie 1981, p.1. 16. Nashriye Anjomanhaye Daneshjouyan-e Mosalman, nr. 10, Paris, 23 octombrie 1981. Acesta si numerele urmatoare au publicat numele si scrisorile personalitatilor si grupurilor care s-au alaturat Consiliului National al Rezistentei. 17. 'Mavad-e Missaq', Nashirye Anjoman-e Daneshjouyan-e Mosalman-e Farancais, Nr. 3, 28 August 1981, p.1. 18. 'Programul Consiliului National al Rezistentei si Guvernului Provizoriu al Republicii Democratice Islamice Iran,' Nashriye Anjomanhaye Daneshjouyan-e Mosalman, Paris, 2 Octombrie 1981, Massoud Rajavi a scris: 'Prezint aici programul Guvernului Provizoriu al Republicii Democratice Islamice Iran. Acest program a fost acceptat de toti membrii Consiliului National al Rezistentei pentru Independenta si Libertatea Republicii Democratice Islamice Iran; de acum inainte, acceptarea lui califica pe cineva de a deveni membru al Consiliului National al Rezistentei'.

19. Global Support for the Peace Plan of the National Council of Resistance of Iran, Mujahedinii Poporului din Iran, Departamentul de Relatii Internationale, Paris,1986. 20. 'Declaratia Consiliului National al Rezistentei', Parvaz-e Tarikhsaz-e Solh va Azadi (Lupta istorica pentru pace si libertate), Mujahedinii Poporului din Iran: 1986, p.51. Vezi si pp.53-121 si pagina 155 pentru un raport asupra evenimentelor si documentelor asupra conditiilor ce au dus la plecarea liderului Rezistentei Iraniene spre Franta si asupra conspiratiilor regimului pentru a fi extradat. 21. National Liberation Army of Iran, Guarantor of Iranian people's victory over Khomeini's dictatorship, Departamentul Publicatiilor Organizatiei Mujahedinii Poporului din Iran, (Paris, 1987).

Vezi si NLA Quarterly, primavara lui 1988, 'Crippling Khomeini's War Machine'; Iran Liberation, nr.72, 15 aprilie 1988; Iran Liberation, nr.81, 18 iulie 1988 si Iran Liberation, nr.82, 12 august 1988. 22. NLA Journal, noiembrie 1991. Vezi si Iran Liberation, numar special, iulie 1992; The Economist, 13 iunie 1992; Le Monde, 14 iunie 1992. 23. 'Saptamana Solidaritatii in Iran', The Lion and the Sun, jurnalul Rezistentei Iraniene, 13 august 1994, pp.8-10. Vezi si 'Mullahs Besieged by RisingProtests', NLA Journal, noiembrie 1991, pp.15-19. 24. 'Consiliul National al Rezistentei tine prima sesiune parlamentara: Consiliul National al Rezistentei se extinde la 235 de membrii, din care jumatate sunt femei ', Iran Liberation, nr.120, octombrie 1993, p.1. III.Structura Organizatiei Mujahedinilor 1. Aceasta alegere a fost difuzata de toate mijloacele media ale Mujahedinilor pentru a informa opinia publica din Iran. 2. D-na Fahimeh Arvani, 33 de ani, din Tabriz, s-a alaturat Mujahedinilor in 1979. In 1982, cand era supravegheata, a parasit Iranul si si-a asumat numeroase responsabilitati in cadrul difa de la universitate, care ne-au dat libertatea. Libertate! O, draga libertate! Da, am spus libertate. Aceasta este esenta si spiritul fiintei umane. Pentru aceasta s-au sacrificat martirii, cei arestati, pentru ea au plecat exilatii si s-a revoltat natiunea ersica.' Aceasta a fost tema subliniata cu inoistenta de Mujahedini la fiecare intalnire si in fiecare publicatie, inclusiv in primele numere ale lui Mojahed care a inceput sa fie publicat la sfarsitul lui septembrie 1979. In numarul sase, Mojahed a publicat un articol pe prima pagina, intitulat 'Intelesul sacru al libertatii: Continutul esential al evolutiei nu este altceva decat libertate si emancipare'. Intr-un alt discurs faimos din 12 iunie 1980, in ajunul interzicerii activitatilor publice ale Mujahedinilor de catre Khomeini, Rajavi a subliniat: 'Libertatea este un dar divin dat umanitatii! Nimeni nu l-a oferit! L-am castigat cu pretul sangelui si nu-l vom pierde cu pretul vietii noastre! Oricine cauta sa abroge libertatea discutiilor si criticii, nu intelege Islamul.Oricine incearca sa limiteze libertatile democratice si islamice, nu intelege nici Islamul si nici umanitatea. Libertatea este o conditie necesara pentru perpetuarea fiintelor umane intr-o conditie umana; altfel, nimic nu deosebeste oamenii de animale. Altfel, umanitatea nu are nici un mijloc prin care sa poata intelege datoria si responsabilitatea, iar lumea umana nu poate ajunge decat la o stare animalica.' Mojahed, nr.88, 15 iunie 1980. 5. The Coran, tradus si cu o introducere de Arthur J.Arberry (Oxford University Press, 1982), Sura XXXIX: Zumar, versetul 18, p.473. 6. Kayhan, Teheran, 28 aprilie 1979. 7. The Koran, traducere si introducere de Arthur J.Arberry (Oxford University Press, 1982), Sura II; Baqara, Versetul 256, p.37 8. Interviul lui Massoud Rajavi in Nashriye Ettehadiye Anjomanhaye Daneshjuyane Mosalman Khareje Keshvar (Jurnalul Uniunii Societatilor Studentilor Iranieni Musulmani din afara Iranului), Paris, 9 ianuarie 1982, p.1. Aici, Rajavi face aluzie la sovaiala Imamului Ali de a accepta conducerea comunitatii musulmane pana cand nu a fost sigur de bei'at-ul oamenilor (juramant).