MOLDOVA IN TIMPUL DOMNIEI LUI STEFAN CEL MARE SI SFANT (1457-1504)

MOLDOVA IN TIMPUL DOMNIEI LUI STEFAN CEL MARE SI SFANT (1457-1504)

Stefan a fost fiul lui Bogdan II (1449-1451) si nepotul lui Alexandru cel Bun (1400 -1432). Bogdan a fost ucis la Reuseni de fratele sau vitreg, Petru Aron care a luat apoi domnia tarii. De numele lui Petru Aron se leaga plata primului tribut al Moldovei, in 1456, care avea caracterul de rascumparare a pacii. Profitand de anarhia din tara ca si de nemultumirea care exista fata de Petru Aron, Stefan trece granita de sud a tarii si cu o ceata de osteni pusa la dispozitie de varul sau, Vlad Tepes, reuseste sa provoace o larga miscare a populatiei din Tara de Jos (centul si sudul Moldovei). Cu cei 6 000 de osteni, si mizand si pe sprijinul populatiei, Stefan obtine, la 12 aprilie 1457, victoria de la Doljesti impotriva unchiului sau. Aceste se va refugia in Polonia de unde va fi in continuare o amenintare pentru noul domn .

In urma victoriei obtinute, Stefan convoaca la Direptate (pe Siret, langa Mircesti) adunarea cea mare a tarii. Aceasta il aclama ca domn al Moldovei si este 'uns' de mitropolitul Teoctist. Se inaugura astfel o lunga si glorioasa domnie care a reprezentat o perioada de adanci prefaceri in structura statului dar si de mari succese in domeniul militar si al politicii externe.

Baza sociala a domniei. Stefan a incercat sa infranga anarhia marilor boieri sprijinindu-se mai ales pe boierimea mica si mijlocie, pe targoveti, oraseni si taranimea libera (razesii) practicand larg principiul promovarii indivizilor pe baza meritelor personale. El trebuia sa fie, si a fost, reprezentantul ordinei in mijlocul dezordinei, fapt care i-a atras dragostea si simpatia paturiloe mici si mijlocii ale populatiei. Curmarea anarhiei interne a permis refacerea ecomomica a tarii, inviorarea comertului intern, extern si de tranzit. Astfel, interesele orasenilor se impleteau cu cele ale domniei devenind aliatii ei de nadejde in lupta pentru limitarea puterii marii boierimi.

Periodizarea domniei:

1.Perioada luptei impotriva anarhiei interne (1457-1470)

2.Perioada razboaielor antiotomane (1471-1487)

3.Perioada aliantei cu Rusia si a luptei antiiagelonice (1487-1504).

1 Perioada luptei impotriva anarhiei interne (1457-1470) Pentru a castiga timp in vederea intaririi domniei, Stefan plateste turcilor tributul de 2 000 de galbeni, asa cum fusese fixat in anul 1456. Intareste cetatile principale ale tarii, in fruntea lor punand oameni de incredere, rude ale domnului.

La 4 aprilie 1459, la Overchelauti (pe Nistru) se incheie un tratat intre Moldova si Polonia prin care Stefan recunostea suzeranitatea regelui polon Cazimie IV Iagello si se angaja sa-i presteze omagiu personal. In schimb, polonezii trebuia sa-l supravegheze strict pe Petru Aron si sa-i interzica sa se apropie de granitele Moldovei. Acesta se va refugia insa in Transilvania asezandu-se tot la granita cu Moldova.

La 2 marie 1462, la Suceava se incheie tratatul de omagiu si credinta intre Stefan si Cazimir IV, prin care domnul Moldovei se recunoaste vasal al regelui Poloniei. Conform acestui tratat, Stefan nu va recunoaste alt suzeran in afara de regele Poloniei ; nu va incheia nici un tratat in dauna acestuia ; isi va instiinta suzeranul de orice primejdie care-l pandea si de care avea cunostinta ;  il va ajuta impotriva dusmanilor ori de cate ori va fi nevoie ; va presta personal omagiu vasalic, la timpul si locul pe care le va indica regele.Tot in aceeasi zi, la 2 martie, tot la Suceava, marii boieri moldoveni fac legamant de credinta fata de regele Poloniei garantand astfel pentru Stefan (ceea ce dovedeste faptul ca Stefan nu era inca suficient de puternic, singur). Mitroplitul Teoctist, boierii mari si mici si « toata tara », fagaduiesc si se leaga, in scris, fata de regele Cazimir si Coroana Poloniei ca nu se vor departa niciodata de rege, si-l vor tine pe Stefan ca sa fie credincios acestuia. In schimb, regele sa-l ajute pe domnul Moldovei ori de cate ori va avea nevoie.

In 1465, Stefan reuseste sa aduca cetatea Chilia in stapanirea Moldovei (dupa ce o alta incercare in acest sens, facuta in 1462, se soldase cu esec). In acelasi timp, otomanii maresc si ei presiunea asupra Moldovei crescand tributul de la 2000 la 3000 de galbeni.

Actiunile lui Stefan contraveneau intereselor politice ale regelui Ungariei, Matei Corvin (1458-1490), fiul lui Iancu de Hunedoara. Acesta intentiona sa reinstaleze pe tron pe Petru Aron pentru a aduce Moldova in orbita Ungariei. In decembrie 1467, cu 40 000 de ostasi, Matei Corvin patrunde pe valea Oituzului, arde Tg.Trotus, apoi Bacaul si Romanul si se indreapta spre capitala, Suceava. Stefan avea 12 000 de oameni cu care reuseste sa obtina la 14-15 decembrie o stralucita victorie.

In 1469, Stefan intreprinde doua expeditii de jaf in Transilvania sperand sa-l prinda pe Petru Aron. In acelasi an, are loc si atacul tatarilor asupra Moldovei. Oastea lui Stefan ii bate la 20 august, la Lipnic, pe Nistru. In toamna anului 1470, tatarii ataca din nou Moldova. Concomitent are loc si atacul unor trupe transilvane care-l aduceau pe Petru Aron. La lupta de la Orbic acesta este infrant si decapitat.

2 Perioada razboaielor antiotomane (1471-1487)

Daca disparitia lui Petru Aron facea posibila reglementarea raporturilor dintre Moldova si Ungaria, in ce priveste relatiile cu Tara Romaneasca a lui Radu cel Frumos acestea erau conflictuale, actiuni militare desfasurandu-se si de o parte si de alta. In 1471, oastea domnului muntean este surprinsa langa hotarul Moldovei, la Soci, si infranta.

Pentru a aduce Tara Romaneasca in frontul antiotoman, Stefan va initia de acum un program politic, pe care-l va urma consecvent timp de un deceniu, anume acela de a impune pe tronul de la Targoviste domni care sa-i fie loiali. Astfel, in 1473 il infrange, din nou pe Radu cel Frumos si-l impune pe tronul muntean pe Laiota Basarab. Radu se va salva trecand peste Dunare in Imperiul otoman, iar familia lui este luata captiva si dusa la Suceava. Ulterior, fiica sa, Maria Voichita va deveni cea de-a treia sotie a lui Stefan, dupa moartea Mariei de Mangop. Pentru realizarea unei coalitii antiotomane, soli ai lui merg in Polonia, Ungaria, si Venetia. Soli ai Venetiei merg si in Persia la hanul turcoman Uzun Hasan. Sultanul Mehmed II credea ca va putea infrange Moldova intr-o campanie fulger. In prealabil a facut cereri de neacceptat: plata tributului pe trei ani, predarea cetatilor si porturilor din sudul tarii. La refuzul ferm al lui Stefan, Mehmed II a poruncit lui Soliman, beglerbegul Rumeliei, ale carui osti se aflau atunci in Albania unde asediau cetatea Skodra (Scutari), stapanita de venetieni, sa intreprinda o campanie de iarna in Moldova. Soliman dispunea de 120 000 de osteni la care se adaugau cetele de azapi si achingii (folosite in special pentru expeditiile de jaf). Lor li s-a adaugat si cu contingent muntean condus de Radu cel Frumos. Stefan ridica oastea cea mare a tarii, 40 000 de oameni. La 10 ianuarie 1475, la Vaslui, Stefan obtine o rasunatoare victorie.

Asteptandu-se la reactia violenta a sultanului, domnul Moldovei incearca sa se apropie de Ungaria. Dupa ce in 1471 si 1472 reinnoise privilegiile comerciale ale negustorilor brasoveni, la 12 iulie 1475, se incheie la Iasi un tratat intre Stefan si Matei Corvin. Stefan arata ca inaintasii sai au fost tinuti "la o vesnica credinta" fata de regii Ungariei pe care si el ar fi respectat-o daca intre Moldova si Ungaria n-ar fi intervenit unele "neintelegeri". Dar, deoarece Matei Corvin, schimbandu-si atitudinea, l-a primit pe Stefan si tara sa in gratiile lui, domnul fagaduieste credinta vesnica regelui si Coroanei maghiare. In cazul in care Matei Corvin ar fi mers impotriva turcilor, prin Tara Romaneasca, atunci si Stefan urma sa mearga, in persoana, "cu toata puterea" sa alaturi de rege. Domnul moldovean promite ajutor regelui maghiar impotriva oricarui dusman, in afara de regele Poloniei (al carui vasal era). Fugarii dintr-o tara in alta urmau sa fie extradati reciproc. Negotul sa se desfasoare liber in ambele sensuri. In cazul in care apareau neintelegeri, sa nu se recurga la violenta ci sa fie solutionate pe cale diplomatica, prin discutii intre delagatiile celor doua parti. In Tara Romaneasca, dupa victoria de la Vaslui, Radu cel Frumos dispare, pe tron fiind pus, din nou, Laiota Basarab, care in vara anului 1475 trece de partea otomanilor. Intre timp, Venetia a incheiat un armistitiu cu Imperiul otoman. Profitand de acest fapt, sultanul cucereste in1475 Caffa si Mangopul (unde erau rudele Mariei de Mangop, sotia lui Stefan). In acelasi an, hanul tatarilor din Crimeea a devinit vasal sultanului. Cetatile Chilia si Cetatea Alba au rezistat atacurilor otomanilor. In 1476, acestia trec din nou in Moldova cu o forta militara de 200 000 de oameni, in frunte cu sultanul Mehmed II. In acelasi timp are loc si atacul concertat al tatarilor, dinspre est. Atacat pe doua fronturi, Stefan care ridicase doar oastea cea mica a tarii (12 000 de osteni) este coplesit numeric si infrant la Paraul Alb sau Valea Alba ( 26 iulie), loc ce se va numi apoi Razboieni. Suceava este arsa, dar nu este cucerita. De asemenea, toate cetatile de pe liniile de aparare interioare ale tarii au rezistat. La 10 august sultanul da ordinul de retragere. Oastea lui este insa urmarita si hartuita de moldoveni, inregistrand mari pagube. In Tara Romaneasca, Laiota Basarab este alungat, si la insistentele lui Stefan pe langa Matei Corvin, acesta il elibereaza pe Vlad Tepes care ajunge in toamna anului 1476 din nou pe tronul de la Targoviste. Din pacate, la scurta vreme, acesta este asasinat de boieri. In 1477, Stefan il sprijina pe Basarab cel Tanar, zis Tepelus, sa ajunga domn al Tarii Romanesti. In anul 1479, acesta a participat, alaturi de oastea turceasca, la campania din Transilvania care s-a incheiat cu dezastrul de la Campul Painii.

In 1482, Stefan intra in stapanirea cetatii Craciuna, ce fusese a Tarii Romanesti. Situatia Moldovei se va inrautati in 1484 o data cu pierderea celor doua puncte strategice, cetatile Chilia si Cetatea Alba ocupate de turci.

3 Alianta cu Rusia. Moldova in frontul antiiagelonic

In 1483, Ungaria incheiase un tratat de armistitiu cu Imperiul otoman. Pentru a nu pierde increderea lui Stefan, Matei Corvin ii daruieste acestuia, in Transilvania, cetatile Ciceiul si Cetatea de Balta, ca locuri de refugiu, in caz de primejdie. Dupa ce a pierdut cetatile din sud, Stefan accepta, in 1485, sa presteze personal omagiu vasalic regelui Cazimir IV, la Colomeea. In acelasi an, turcii aduc un pretendent la tronul Moldovei, pe Hruet sau Hronoda. Sunt infranti la Catlabuga. Acelasi pretendent revine in anul urmator, 1486, si reuseste sa puna in deruta oastea lui Stefan, la Scheia. In cele din urma Stefan reia controlul asupra situatiei, il prinde si-l decapiteaza.

Polonia, la randul ei, inchei pace cu turcii. In aceste conditii, Stefan nu mai putea continua lupta antiotomana. In 1487, Stefan incheie si el pace cu Imperiul otoman acceptand plata unui haraci de 4 000 de galbeni. Regele Poloniei, Cazimir IV avea marete planuri politice precum cel de a constitui un bloc iagellonic de la Baltica la Adriatica. In Boemia reuseste sa-l instaleze pe fiul sau cel mare, Vladislav. Pentru ceilalti fii avea in vedere tronurile Ungariei, Moldovei si Lituaniei. In fata tendintelor expansioniste ale iagellonilor, Ungaria, Moldova si Marele cnezat al Moscovei, condus de tarul Ivan III, se constituie intr-un bloc la care l-au atras si pe hanul tatarilor din Crimeea, Mengli Ghirai. In 1490, regele Matei Corvin moare, fara urmasi, fapt care deschide razboiul pentru succesiunea la tronul Ungariei intre Maximilian de Habsburg si Vladislav, regele Boemiei, fiul lui Cazimir IV. Stefan si Ivan III l-au sustinut, indirect, pe Maximilian dar victoria a revenit, in cele din urma, lui Vladislav. In 1492, moare si Cazimir IV si uniunea polono-lituaniana s-a destramat. Fiii regelui isi impart mostenirea: Polonia a ramas lui Jan Olbracht, iar fratele sau, Alexandru, ia in stapanire, ca mare cneaz, Lituania. In 1492, a izbucnit un razboi intre marele cneaz al Moscovei si Lituania. Stefan s-a conformat aliantei cu Ivan III, si a trimis in doua randuri trupe moldovene in Lituania. In 1495, conflictul se stinge incheindu-se pacea.

Tensiunea moldo-polona atinge punctul culminant in 1497 cand are loc campania lui Jan (Ioan Albert) Olbracht in Moldova. Scopul marturisit era recucerirea Cetatii Albe si a Chiliei de sub stapanirea otomana. In realitate, se viza cucerirea Moldovei pentru ca pe tronul ei sa fie asezat Sigismund, fratele mai mic al lui Jan Olbracht. Suceava este asediata, dar rezista. La 26 octombrie 1497, polonezii vor suferi o infrangere dezastroasa la Codrii Cosminului. Ciocniri militare vor mai avea loc si in anul urmator. In 1499 se incheie pacea de la Harlau, pe baze egale. In 1500, reizbucneste razboiul impotriva otomanilor. Din coalitie faceau parte: Moldova, Ungaria si Venetia. O parte a oastei moldovene, condusa de vornicul Boldur ataca Chilia si Cetatea Alba, fara a reusi sa le recucereasca.

La 2 iulie 1504, Stefan cel Mare si Sfant moare si este inmormantat la manastirea Putna, ctitoria sa.

Bibliografie

x x x Cultura moldoveneasca in timpul lui Stefan cel Mare. Culegere de studii (ingrijita de Mihai Berza), Bucuresti, 1964, 682 p.

x x x Repertoriul monumentelor si obietelor de arta din timpul lui Stefan cel Mare Bucuresti, 1958, 512 p.

N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei si Cetatii Albe, Bucuresti, 1899, 419 p.

N. Chiriac, Ctitoriile lui Stefan cel Mare domnul Moldovei (1457-1504),Campulung Muscel, 1924, 85 p.

I.Ursu, Personalitatea lui Stefan cel Mare, Bucuresti, 1921, 36 p..

S. Papacostea, Stefan cel Mare domn al Moldovei (1457-1504), Bucuresti, 1990, 87 p.

x x x Istoria Romaniei, Bucuresti, Ed. Enciclopedica, 1998.