Nemtii - hitleristii

Nemtii

In cursul razboiului, hitleristii nu au neglijat dezorganizarea spatelui sovietic prin operatiuni speciale. La 15 februarie 1942, H. Himmler a constituit un echipaj special de spionaj (Zeppelin), care, prin agenti lansati in regiunile din interiorul URSS, trebuiau sa submineze potentialul polilico-moral,economic si militar sovietic.

Cekistii au reusit sa preintampine traducerea acestui plan in viata, astfel ca insusi Himmler a fost nevoit sa constate ca "sarcina principala'' a Zeppelin-ului fusese "rau indeplinita'.

Pe masura desfasurarii operatiunilor, tot mai putini spioni germani au scapat vigilentei organelor sovietice de securitate. In anul 1943, hitleristii au parasutat,in spatele frontului, cel mai mare numar de agenti din tot cursul conflictului.

Acum este momentul cand serviciile sovietice de contrainformatii trec hotarat la ofensiva, producandu-se cotitura hotaratoare in Est si pe frontul secret. Documentele germane ilustreaza in mod convingator in ce s-a tradus suprematia obtinuta de organele sovietice de securitate: in perioada octombrie 1942- septembrie 1943, o unitate speciala (Abwehr-Kommando 104) a parasutat in spatele Armatei Rosii 150 de grupe de spioni si diversionisti; numai doua grupe au reusit sa se salveze, revenind la "baza' cu informatii militare ce nu prezentau "nici o insemnatate''. Cekistii au primii cel mai larg concurs in depistarea si prinderea agentilor dusmani din partea populatiei civile.

In acest cadru, Centrul a creat si a controlat in anii razboiului cel putin trei retele de informatii in Europa si Japonia, de o eficacitate de-a dreptul extraordinara: Ramsay la Tokio (Richard Sorge). Rote Kapelle in Germania, Franta. Belgia si Olanda (Leopold Trepper) si Rote Drei in Elvetia (Alexander Radó. Rudolf Roessler s.a.).

Activitatea serviciilor secrete sovietice a devenit bine cunoscuta cititorului, mai cu seama in ultimii ani. dupa prabusirea sistemului comunist in 1991, cand. pe de o parte, la Moscova au devenit accesibile arhivele speciale (fondurile CC al PCUS, arhivele Cominternului si Cominformului, arhivele militare si cele reunind documentele capturate ca prada de razboi de catre trupele rosii in anii 1944- 1945 si urmatorii din Germania. Polonia. Ungaria. Romania, Bulgaria, iar, partial, fondurile celebrului KGB), iar, pe de alta parte, a fost abrogata cenzura, fapt ce a inlesnit transmiterea informatiilor stiintifice si dezvaluirea adevarului istoric.

Cu referire directa la domeniul ce ne intereseaza, nu mai putin hotaratoare a fost aparitia cartii datorata unui specialist britanic in istoria spionajului si unui defector KGB in Occident, i-am numit pe Christopher Andrew si Oleg Gordievskv. care au reconstituit. in temeiul unei profunde cunoasteri a surselor si al unei experiente personale de exceptie, probabil una dintre cele mai complete si mai palpitante evocari a activitatii KGB-ului de-a lungul intregii sale activitati.

Autorii, care intre timp au editat si documentele fundamentale care le-au sustinut o parte din excurs, au avut in obiectiv, dupa cum se desprinde si din titlu, operatiunile externe ale spionajului sovietic. Detaliile expuse si concluziile ce se pot desprinde sunt terifiante.

Este uluitor cate eforturi a depus si cate fonduri a putut cheltui de-a lungul existentei sale Imperiul rosu pentru a submina lumea libera, cat de usor si-a aflat colaboratori. In atare imprejurari, dupa cum s-a afirmat, succesele nu au constituit o surpriza, desi lantul succeselor respective nu a putut salva finalmente Kremlinul.

Succesele deosebite repurtate in anii celui de-al doilea razboi mondial de catre KGB si suratele sale moscovite si-au avut rolul lor in respingerea asaltului Germaniei naziste si al aliatilor ei si in obtinerea victoriei din 1945 asupra statelor Axei. alaturi de SUA si Anglia indeosebi.

Este si motivul pentru care insistam asupra unora dintre spionii de elita ai Moscovei din vremea razboiului, cu mentiunea ca, dupa portretele ce le-am publicat anterior, vom retine 'fisele'' activitatii lor extrase din cateva lucrari de indiscutabila tinuta si cunoscand o circulatie mondiala.

Despre KGB s-a vorbit mai recent, cu trimiteri la menirea sa in cursul perestroikai de la Moscova, in rasturnarile de sorginte comunista din tarile Europei Est-Centrale. inclusiv Romania, ajungandu-se pana la propria-i dezintegrare, relatata direct de catre cel care a patronat-o, Vadim Bakalin, ca urmare a participarii unor sefi ai institutiei la puciul comunist de la Moscova din august

Armata Rosie a comasat aproape 40% din fortele sale de lupta si cea mai mare parte din blindate pentru apararea Kursk-ului. Infrangerea acestor forte sovietice reprezenta pentru Hitler ultima posibilitate de revansa dupa dezastrul de la Stalingrad[1].

Armata Rosie invinsese la Stalingrad in ciuda erorilor comise de spionajul militar; la Kursk o buna activitate informativa a contribuit in mod decisiv la victorie.

In data de 8 aprilie 1943, adjunctul Comandantului Suprem, maresalul Jukov ii trimite lui Stalin un mesaj continand predictia corecta ca germanii vor incerca un atac dinspre nord si dinspre sud asupra Kursk-ului, combinat cu un atac dinspre vest, cu scopul de a separa cele doua grupuri ale Armatei Rosii care aparau localitatea[2].

Stalin si Stavka au fost informati cu mai putina precizie asupra datei atacului, inclusiv datorita faptului ca Hitler a amanat in mai multe randuri momentul declansarii lui, de la 3 mai la 3 iulie si in final la 5 iulie¹³².

Marea depresiune din anii'30 a distrus slabele radacini ale democratiei japoneze. Pentru majoritatea militarilor japonezi , singura solutie la problemele create de depresiune era : un guvern de mana forte in tara si expansiune in exterior.

In septembrie 1931, trupele japoneze stationate in apropiere de partea japoneza a caii ferate care strabatea Manciuria de Sud arunca in aer un tronson de linie. Apoi acuza de aceasta trupele chineze si utilizeaza ceea ce vrea sa numeasca eufemistic ,, incidentul manciurian'' drept pretext pentru demararea ocupatiei Manciuriei.

Guvernul japonez accepta o rezolutie a Ligii Natiunilor care solicita retragerea trupelor , dar in prezenta fervoarei nationaliste care cuprinsese Japonia, politicienii sunt incapabili sa se puna in fata soldatilor .

La inceputul anului 1932, armata japoneza creeaza un stat marioneta manciurian- Manciukuo- sub domnia ultimului imparat Manchu. Acum Japonia controla o mare portiune de frontiera a Uniunii Sovietice.

Pana in 1936, cand Kodo-ha a esuat intr-o tentativa de lovitura de stat, Tosei-ha nu obtinuse nici o victorie clara asupra rivalilor sai. Pe atunci, apelurile Occidentului de a nu face imixtiuni in China erau, dupa cum spunea ministrul japonez de razboi , ,,echivalente cu a-i spune unui barbat sa nu aiba legaturi cu o femeie care fusese deja insarcinata datorita lui''.

In vremea cand Japonia declansa razboiul pe fata, in iulie 1937, ea stabilise controlul indirect asupra unei bune parti din Nord-Estul Chinei''.

Seful de spionaj, cu care Stalin a discutat in mod frecvent aceste avertismente, era general locotenentul Filip Ivanovivi Golikov, care in iulie 1940, la varsta de 40 de ani , devine directorul GRU(succesorul in vreme de razboi al Departamentului al IV-lea).

Golikov isi instruia ofiterii sa dezvolte''intelegere si cooperare mutuala'' cu NKVD-ul, o formula pa care rezidentele GRU o interpretau ca o acceptare a supravegherii lor de catre mai puternicul NKVD.

In septembrie 1940, el a comunicat  celor sase sefi de divizii operative ca primise instructiuni din partea lui Stalin si Malenkov, de a efectua o noua epurare in randurile rezidentelor GRU :''prea multe persoane au stat prea mult timp in strainatate,au avut prea multe contacte cu strainii si,de aceea, prezinta riscuri pentru securitatea noastra.''

Ismail Ahmedov, unul dintre sefii de divizii insarcinat cu desfasurarea epurarilor, s-a uitat in dosarele viitoarelor victime:

''Uneori, ma consideram norocos si gaseam unele suflete nefericite care aveau, deja diverse pacate si ar fi fost oricum eliminati, mai devreme sau mai tarziu. In principal a trebuit, pana la urma , sa ma concentrez asupra formulei eliminarii celor care avusesera prea multe contacte cu Vestul''.

Dupa o lunga sedinta cu Stalin, in decembrie 1940, Golikov convoaca o conferinta a ofiterilor sai superiori. Discursul lui denota un stalinism dogmatic si carente in ceea ce priveste relatiile internationale. Golikov descrie pactul sovieto-nazist ca avand un caracter temporar,''un produs al geniului dialectic al tovarasului nostru Stalin''.

Perspectivele unui atac german erau, dupa parerea sa reduse. Marea Britanie ca si Franta aveau sa fie curand invinse , iar Imperiul sau urma sa fie impartit intre Germania si Japonia. Statele Unite aveau atunci sa atace Germania, pentru a incerca sa salveze Imperiul britanic de la un colaps total.''

In acest timp Uniunea Sovietica va astepta cu rabdare sosirea momentului indeplinirii rolului sau istoric. Atunci cand capitalistii vor zace in sange si epuizati, noi vom elibera lumea''.

Maresalul Jukov, este seful Comandamentului Sovietic pe atunci , a afirmat ca rapoartele lui Golikov ajungeau numai pe masa lui Stalin :''el nu raporta nimanui, nici macar comisarului pentru Aparare, maresalul Timosenko''.

Golikov a fost acuzat de istoricii sovietici, printre care Viaceslav Dasicev . ca rapoartele sale erau intocmite cu scopul excelusiv de''a-i face pe plac lui Stalin''.

Golikov fusese, intradevar numit in functia de director al GRU , in iulie 1940, in ciuda lipsei de experienta, datorita stalinismului sau dovedit si a faptului ca impartasea convengerile lui Stalin cu privire la conspiratiile britanice, menite sa-i strice bunele relatii cu Hitler.

Suspiciunile lui Stalin au fost accentuate de incercarile lui Churchill de a-l avertiza cu privire la intentiile lui Hitler. Dintre toti oamenii politici occidentali , Churchill a fost acela in care Stalin a avut cea mai putina incredere.

Probabil ca primul avertisment serios aupra atacului german a fost continut intr-o scrisoare adresata la 25 iunie 1940 de Churchill lui Stalin personal, inmanata acestuia din urma de catre noul ambasador britanic, Sir Stafford Cripps, la 1 iulie.

Totusi Stalin a considerat aceasta scrisoare ca o dovada a complotului britanic menit sa provoace razboiul ruso-german. Conform dispozitiei lui Stalin, Molotov i-a inmanat lui Schulenburg, ambasadorul german, o nota de informare asupra avertismentului britanic.

Acesta a fost primul dintr-o serie de avertismente britanice si americane, pe care Stalin le-a transmis germanilor, temandu-se aparent , de faptul ca daca nu ar fi facut asa , Hitler l-ar fi suspectat de pactizare cu dusmanii sai.

La 3 aprilie 1941 Churchill a elaborat un avertisment urgent catre Stalin vizand pregatirile efectuate de Germania, acest mesaj se baza pe decriptzarea corespondentei germane interceptate de catre serviciile britanice , prin procedele de criptanaliza Ultra.

Churchill defineste provenienta acestor informatii ca''fiind un agent sigur''. Cripps, ambasador la Moscova , s-a temut pe drept cuvant. ca Stalin va considera aceasta ca o provocare.

Spre furia lui Churchill, ambasadorul nu a predat scrisoarea lui Visinski spre a fi inmanata lui Stalin, pana la 19 aprilie.

Reactia lui Stalin a fost exact cea anticipata de Cripps . Dupa aceea , el a afirmat ca'' nu numai Stalin, ci chiar si Molotov au evitat sa mai dea ochii cu mine. Stalin nu dorea sa aiba nimic de a face cu Churchill, atat de frica ii era sa nu primda de veste Germania''.

Stalin avea tendinta sa considere toate avertismentele privitoare la un atac german, indiferent din ce sursa proveneau acestea, drept dovezi al conspitatiei britanice.

Cel mai important avertisment asupra atacului-surpriza a venit de la Sorge si de la retelele din Germania. In data de 19 mai, Sorge raporta :,,Noua armate compuse din 150 de divizii vor fi concentrate impotriva URSS''.

Stirea l-a ultragiat pe Stalin, iar raspunsul GRU catre Sorge a fost taios : ,, Ne indoim de veridicitatea informatiei''.

Operatorul radio al lui Sorge era prezent cand acestuia i-a parvenit mesajul. Sorge a inceput sa umble prin incapere strangandu-si capul in maini atat de tare, de parca voia sa si-l zdrobeasca.

Tensiunea urmatoarelor luni, cand el incearca zadarnic sa convinga Moscova de primejdie, il aduce in pragul unei cadei nervoase.

Conform hagiografiei sovietice autorizate,''tovarasul Sorge'' raporteaza la 15 iunie :'' Razboiul va incepe la 22 iunie''.

Dupa arestarea sa de catre japonezi, Sorge nu a declarat niciodata ca ar fi stiut data exacta . Cea mai corecta aproximare a lui pare a fi fost data de 20 iunie.

Nestiut de Sorge, Clausen devenise un mare admirator al realizarilor lui Hitler. O vreme, el nu a transmis toate rapoartele lui Sorge.''Am primit multe manuscrise de la Sorge, care relatau ca razboiul va izbucni fara indoiala'', a declarat Clausen dupa arestarea sa.

'' Dar am trimis putine din aceste manuscrise. Nu-mi amintesc sa fi trimis vreun mesaj care sa prezica data izbucnirii razboiului''.

Trepper isi amintea ca ,,ori de cate ori ii aduceam informatii , ma batea pe umar condescendent si imi spunea :«Bietul meu coleg , iti voi trimite depesa, dar numai ca sa-ti fac placere»''.

Trepper a declarat mai tarziu ca atunci cand, in 21 iunie , a raportat ca razboiul va incepe in ziua urmatoare, Susloparov i-a spus : ,, Te inseli. Chiar astazi m-am intalnit cu atasatul militar japonez care tocmai a sosit de la Berlin.

El m-a asigurat ca Germania nu se pregateste de razboi. Putem conta pe ce spune el.''

A doua zi de dimineata, Trepper este trezit din somn de directorul hotelului, care ii striga in ureche :,, Gata, s-a intamplat!Germania este in razboi cu Uniunea Sovietica''.

Timp de cateva zile imediat inainte si in orele de dupa declansarea atacului, judecata lui Stalin a fost alterata de o alta teorie a conspiratiei. Pe cand inca suspecta un complot britanic menit a-i incurca relatiile cu Hitler si un complot al lui Hitler vizand un ultimatum care sa ceara noi concesii din partea Rusiei, Stalin incepe sa fie preocupat de teoria, la fel de eronata, a unei provocari pregatite de generalii intoxicati ai lui Hitler.

Dupa afirmatia maresalului N.N. Voronov, Stalin credea ca''razboiul dintre Germania fascista si Uniunea Sovietica s-ar putea produce numai ca rezultat al provocarilor militaristilor germani" si el (Stalin) se temea cel mai mult de aceste provocari.

,, Provokatsia" a jucat un rol central in perspectiva lui Stalin asupra lumii . Asemeni lui Stalin, Golikov, Beria si majoritatea ofiterilor de informatii au considerat provocarea drept un instrument ineviatbil al nesfarsitei conspiratii a puterilor capitaliste impotriva statului sovietic.

Deoarece rapoartele asupra miscarilor de trupe germane se inmultisera in perioada imediat premergatoare atacului, Stalin oscila in mod vizibil intre nevoia, pe de-o parte, de a pregati fortele sovietice de razboi si pe de alta parte, de a evita provocarile (imaginare) ale generalilor germani.

In seara de 21-22 iunie Stalin ii telefoneaza generalului T:V: Tiulenev, comandant al Districtului Militar al Moscovei, ordonand fortelor de aparare aeriana a Moscovei sa fie pregatite de lupta in proportie de 75%.

Dar imediat dupa aceea i-a spus maresalului Timosenko, comisarul pentru Aparare : ,, Intram in panica pentru nimic''.

Cand i s-a adus la cunostiilta ca un dezertor german a adus vestea ca atacul va fi lansat in ziua urmatoare, Stalin a ordonat impuscarea acestuia pentru tentativa de,,a dezinforma''.

La o jumatatea de ora dupa miezul noptii, in 22 iunie, cu numai trei ore inainte ca Barbarossa sa se declanseze, Comisariatul pe Aparare a produs in sfarsit o directiva care ordona fortelor armate sa fie gata de atac.

Dar comandantilor care au intrebat daca trebuie sa deschida focul in cazul in care trupele germane trec frontiera li s-a spus:,, Nu dati urmare provocarii si nu deschideti focul''.

Chiar si dupa ce invazia incepuse, Timosenko ii telefoneaza generalului Boldin, comandant adjunct al Districtului Militar Special pentru Vest, pentru a-i spune:,, Nu trebuie sa intreprindeti nici o actiune impotriva germanilor fara cunostinta noastra Tovarasul Stalin nu permite deschiderea focului de artilerie asupra germanilor''.

Boldin a strigat in receptor: ,,Cum este posibil acest lucru? Trupele noastre sunt obligate sa se retraga. Ard orasele, mor oameni''.

Pana la ora 7.15 a.m., Comisariatul Apararii nu a ordonat fortelor armate sa inceapa ofensiva. Chiar si atunci, Stalin se agata in continuare de ideea ca ceea ce se petrecea nu era inceputul razboiului, ci o provocare a generalilor germani.

Abia la ora pranzului a fost abandonata fictiunea provocarii. Stalin a pastrat tacerea, dar Molotov a anuntat la radio ca poporul sovietic se afla in stare de razboi.

In ultimele opt ore dinaintea declansarii atacului, Stalin a incercat cu disperare sa previna transformarea ,,provocarii'' intr-un razboi. El a bombardat Ministerul de Externe German cu mesaje radio; el a solicitat o ,, mediere'' japoneza pentru a pune capat ,, crizei''.

Intre timp, invadatorul german asigurase caile ferate si soselele impotriva eventualelor atacuri, distrusese o mie de avioane la sol si incepuse o avansare rapida pe un front de 930 de mile.

Organele de informatii apartinand Marelui Stat Major roman semnaleaza, in prealabil, existenta unor planuri comune germano-maghiare de invadare a Romaniei. Drept urmare, guvernul roman a declarat la 15 martie 1939 mobilizare generala, dislocand mari unitati la granitele de nord si nord-vest ale tarii.

Totodata, s-a dispus mobilizarea la locul de munca a circa 680 00 de oameni din cadrele de rezerva ale Armatei, care lucrau in administratie si productie.

Din primavara anului 1939, Romania se transforma intr-un teren de confruntare intre cele doua mari tabere. Englezii si francezii au cerut Romaniei sa traduca in fapt un pian special de distrugere a puturilor petroliere si a rafinariilor.

Pentru a nu ajunge petrolul romanesc in mainile germanilor, generalul Florea Tenescu, seful Marelui Stat Major al Armatei, a dispus elaborarea unui program care prevedea sabordarea intregului potential petrolier al tarii.

Lucrarea a fost efectuata de Sectia a III-a operatii strategice si Biroul mobilizarii industriale condus de Constantin M. Radulescu. Anglia si Franta au luat nota cu satisfactie de diversiune si sabotaj.[3]

Aliatii ne-au promis despagubiri pentru sacrificiul ce urma sa-l facem. Traducerea in viata a planului de distrugere a fost incredintata inginerului Leon Wenger, din partea Frantei si colonelului Colin Gulbins, din partea Marii Britanii.

Fara a se astepta acordul Romaniei, dupa cum se convenise cu Aliatii, a inceput operatiunea de sabotaj a industriei petroliere, inclusiv a mijloacelor de transport

In primavara anului 1939, Anglia avansa guvernului roman propunerea ca sa se accepte distrugerea puturilor petroliere si a rafinariilor pentru a nu cadea in mainile armatei germane.

Romania a ridicat problema despagubirilor, stiut fiind ca, in 1916, Aliatii au refuzat sa recunoasca dreptul statului roman la despagubiri iar pana la urma au acceptat sa recunoasca doar 4 milioane lire sterline, din cele 10 milioane cat reprezentau pagubele suferite

Cu nelegiuita meticulozitate, crudul spectacol al suprimarii celor 65 de prizonieri de la Jilava a fost pregatit si infaptuit de Horia Sima si cei apropiati lui. inca de la inceputul lunii octombrie 1940 (dupa unii si mai devreme), viitoarele victime erau ridicate de acasa si intemnitate la Jilava.

Celulele pana la numarul 20 au fost luate in paza de insasi politia legionara, cu acordul generalului Petrovicescu, ministrul de Interne', 'asistent de regie' al lui Horia Sima.

Faptele converg spre demonstratia logica ca miscarile - aparent dezmembrate - ale Echipelor Mortii au fost dirijate unitar, din umbra, realmente, de un creier al teroarei, supus probabil si el altor interese. ..

Fiindca, altminteri, cum de s-au pornit toate echipele sa actioneze aproape simultan in intervalul minim 26-27 noiembrie?

O telegrama din 24 noiembrie 1941, trimisa de la Tokio ambasadei japoneze din Berlin, dadea instructiuni ambasadorului japonez:

" intalneste-te cu Hitler si cu Ribbentrop in secret si explica-le relatiile noastre cu Statele Unite

Explica-i lui Hitler ca principalele eforturi japoneze se vor concentra in Sud si ca noi propunem abtinerea de la operatiuni deliberate in Nord"[6].

Beria detinea din nou controlul asupra imperiului informatiei si securitatii, mostenit de.la Ejov. In iulie 1941, NKGB-ul fusese reinclus in NKVD, si nu va reapare ca agentie separata pana in aprilie 1943[7].

Razboiul a consolidat pozitia lui Beria, care a fost cel mai puternic sef al securitatii din istoria sovietica, ocupand un loc in Comitetul de Aparare al Statului, format dupa atacul german; ceilalii membri ai Comitetului erau Stalin, Molctov, Vorosilov si

Grupurile Schulze-Boysen si Harnack au apartinut unei retele coordonate de GRU in Europa Occidentala si Centrala, denumita global Orchestra Rosie (Rote Kapelle) de catre Serviciul de Securitate Central German.

"Muzicienii' erau operatorii radio care au transmis mesaje codificate la Moscova; "seful orchestrei'¹⁶ era Leopold Trepper, care avea sa declare Ia 12 noiembrie 1941 ca unul dintre "muzicienii' sai de la Bruxelles a transmis un mesaj de avertizare la Moscova, cu privire la Operatiunea Albastra a lui Hitler; este vorba despre atacul strategic de la Stalingrad, care avea sa se incheie cu un dezastru pentru Hitler, un an -mai tarziu:

"Planul III, Obiectiv Caucaz cu termen initial noiembrie, pentru a fi realizat in primavara lui 1942. Plasamentul trupelor trebuie completat in jur de 1 mai Urmeaza detalii'^17[8].