Organizarea de stat a provinciei romane Dacia

Organizarea de stat a provinciei romane Dacia

Cu toate ca romanii au cucerit cea mai mare parte a teritoriului locuit de geto-daci, exceptie facand Crisana, Maramuresul si nordul Moldovei, nu intregul teritoriu cucerit a fost inclus din punct de vedere administrativ in cadrul provinciei romane Dacia. Astfel, sudul Moldovei si coltul sud-estic al Transilvaniei, adica teritoriul dintre Olt si Carpati au fost incluse din punct de vedere administrativ in provincia romana Moezia Inferioara. Restul teritoriului cucerit a format provincia romana Dacia. De-a lungul stapanirii romane, provincia Dacia a suferit o serie de reorganizari succesive. Intre 106 si 117 d.Hr., adica pe timpul domniei lui Traian, Dacia s-a mentinut ca provincie unitara, cuprinzand Banatul, Transilvania fara coltul sud-estic si Muntenia. La moartea lui Traian, succesorul sau, Imparatul Hadrian a realizat prima reorganizare a Daciei in sensul ca el a abandonat sudul Moldovei si cea mai mare parte a Campiei Munteniei, teritoriu greu de aparat si a impartit restul teritoriului ramas sub stapanire romana in doua provincii: Dacia Superioara si Dacia Inferioara. Dacia Inferioara cuprindea coltul sud-estic al Transilvaniei si Oltenia, iar Dacia Superioara cuprindea restul Transilvaniei si Banatul. In anul 124, acelasi Imparat Hadrian a desprins din Dacia Superioara portiunea amplasata la Nord de Aries si de Muresul Superior creand provincia Dacia Porolisensis. Ultima reorganizare a fost realizata in timpul domniei imparatului Marc Aureliu in 168-169 in sensul ca Dacia Inferioara si Dacia Superioara au fost contopite formand Dacia Apulensis din care a fost desprins Banatul, care a format Dacia Malvensis, iar Dacia Porolisensis a fost mentinuta in vechile sale granite.

Organele centrale de conducere ale provinciei romane Dacia

Provinciile romane erau de doua categorii:

pacificate sau senatoriale (administrate de senatul roman)

nepacificate sau imperiale (conduse de imparat)

Dacia a fost o provincie imperiala, condusa direct de imparatul roman printr-un reprezentant al sau numit legatus Augusti pro praetore, recrutat dintre membrii ordinului senatorial de la Roma si de rang consular; in acest sens legatul imperial avea imperium pro consulare, adica guvernatorul era investit cu imperium, in virtutea caruia putea comanda mai multe legiuni romane si avea deplina competenta civila, militara si jurisdictionala. Resedinta legatului imperial si capitala provinciei se aflau la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Dupa prima reorganizare situarea acesteia se mentine in Dacia Superioara cu singura deosebire ca legatul imperial al Daciei Superioare nu mai era de rang consular, ci de rang praetorian si nu avea drept de a comanda decat o singura legiune. Este vorba de legiunea a 13-a Gemina care rezida in castrul de la Apulum unde se afla si resedinta guvernatorului imperial al Daciei Superioare. Capitala provinciei ramane la Colonia Ulpia Traiana. Dacia Inferioara era o provincie procuratoriana condusa de un procurator Augusti numit si procurator presidial sau presses el era recrutat din membri Ordinului Ecvestru (Ordinul Cavalerilor) si avea ius gladii care ii conferea depline puteri civile, militare si judiciare. Capitala acestei provincii si resedinta guvernatorului se aflau la Drobeta. Aceeasi situatie avem in Dacia Porolisensis , capitala si resedinta guvernatorului prezidial al acestei provincii fiind la Napoca.

Dupa ultima reorganizare a Daciei, Dacia Malvensis e condusa de un procurator presidial, capitala si resedinta guvernatorului fiind la Malva.   In Dacia Porolisensis, dupa transferarea ligiunii a 5-a macedonica din Dobrogea in castrul de la Porolisum atributiile guvernatorului sunt preluate de generalul comandant al acestei legiuni, iar in Dacia Apulensis se revine la situatia de dinaintea primei reorganizari, in sensul ca aceasta provincie este condusa de un Legatus Augusti Propraetorae Daciarum Trium, recrutat dintre membrii oridinului senatorial si de rang consular, acesta asigurand conducerea unitara a celor trei provincii Dacia. Unitatea acestor 3 provincii este asigurata si de imprejurarea ca incepand din vremea domniei lui Alexandru Sever. Colonia Ulpia Traiana devine metropola celor trei provincii.

Un alt organ de conducere la nivel central este Concilium Provinciae sau Concilium Daciarum trium introdus de imparatul Marc Aureliu. E o adunare provinciala alcatuita din delegati ai oraselor care se intruneau o data pe an in Sarmizegetusa in palatul Augustarilor. Membrii apartineau ordinului ecvestru precum si ordinului decurionilor si alegeau dintre ei un presedinte al adunarii care indeplinea si functia de preot al cultului imperial in Dacia (sacerdos arae Augusti) insa acest concilium provinciae era un consiliu administrativ, atributiile sale fiind restranse, fiind limitate la discutarea unor probleme generale ale oraselor si provinciilor si sustinerea intereselor locale in fata administratiei imperiului, sens in care delegatii trimisi la aceasta adunare puteau Depune plangeri la adresa imperiului fata de eventuale abuzuri ale magistratilor provinciali. In realitate, principala atributie a lui concilium provinciae era intretinerea cultului imperial si al cultului Romei in scopul intaririi loialitatii si devotamentului provincialilor fata de stapanirea romana.