Organizarea de stat si dreptul in timpul regimului turco-fanariot

Organizarea de stat si dreptul in timpul regimului turco-fanariot

Regimul turco-fanariot a fost instaurat in tarile romane dupa mazilierea lui Dimitrie Cantimir in 1711, in Moldova si a lui Constantin Brancoveanu in 1716 in Tara Romaneasca. Acest regim a durat pana la revolutia lui Tudor Vladimirescu de la 1821. In cadrul regimului turco-fanariot distingem 2 faze:

de la instaurea acestui regim si pana la 1774 , pacea de la Kuciuk - Kainardji

de la 1774 pana la 1821

Prima faza reprezinta apogeul dominatiei otomane asupra tarilor romane, domnii fiind numiti direct de catre poarta din randul unor elemente alogene din Fanar si integrati in ierarhia administrativa otomana prin asimilarea lor cu pasii cu doua turmi.

Ei se comportau ca niste arendasi ai tarilor romane fiind preocupati in principal de asigurarea platii haraciului / tributului de catre Poarta si propria lor imbogatire, precum si a clientelei lor politice. Este perioada in care situatia economica a principatelor s-a agravat considerabil si datorita faptului ca exista un strict monopol otoman asupra comertului exterior al tarilor otomane, ele fiind nevoite sa livreze marfuri pe piata otomana la pretul de dambing (mult inferioare valorii lor pe piata).

A doua faza a insemnat inlaturarea monopolului ototman asupra comertului exterior asupra tarilor romane, atragerea tarilor romane in circuitul comercial european, dezvoltarea productiei si a schimbului de marfuri, aparitia si dezvoltarea relatiilor de productie de tip capitalist. Pe plan politic cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot a insemnat inceputul declinului dominatiei otomane asupra tarilor romane si afirmarea tot mai puternica a dominatiei rusesti, Rusia devenind putere protectoare alaturi de Turcia care devine puterea suzerana. Pe acest fond asistam la o crestere a ingerintelor imperiului tarist in tarile romine sub pretextul apararii ortodoxiei impotriva Imperiului Otoman.

Evolutia dreptului in prima faza a regimului turco-fanariot

Intrucat prima faza a regimului turco-fanariot a reprezentat apogeul dominatiei otomane, activitatea de elaborare a dreptului in aceasta perioada nu a avut un caracter semnificativ; au fost elaborate totusi unele pravile noi cum ar fi, spre pilda "Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt" intocmit in Tara Romaneasca in 1730 din porunca domnului Nicolae Mavrocordat acesta cuprinzand dreptul canonic si "Manualul de legi" elaborat de marele paharnic Mihai Fotino din ordinul domnului Nicolae Racovita , o lucrare in 3 volume ce cuprinde drept laic si drept canonic, dispozitiile fiind sistematizate pe ramuri de drept. Ca un element de noutate aceasta pravila cuprinde pentru prima data dispozitii de drept comercial. Izvoarele care au stat la baza elaborarii acestor pravile au fost:

- Bazilicalele

- Nomos Gheorghicos = legiuirea agrara bizantina

- Sintagma alfabetica a lui Matei Vlastares

- Hexabiblul lui Constantin Armenopolos

- Legea Tarii

Totodata se remarca si influenta rusa a procesului de elaborare a dreptului prin traducerea si tiparirea in limba romana a instructiunii imparatesei Ecaterina a II-a a Rusiei. Prima faza a regimului turco-fanariot este dominata si pe planul evolutiei dreptului de personalitatea lui Constantin Mavrocordat. Acesta, desi domn fanariot era o persoana de o mare cultura care a incercat sa guverneze tarile romane dupa model apusean, in spiritul absolutismului luminat. In contextul in care in aceasta perioada durata medie a domniei era de 2 ani, 2 ani si jumatate, Constantin Mavrocordat a avut 10 domnii (6 in Tara Romaneasca si 4 in Moldova, aproape alternative, insumand 22 de ani de domnii, ceea ce pentru epoca fanariota a fost o performanta neegalata. Faptul ca a domnit alternativ in Tara Romaneasca si Moldova l-a ajutat sa realizeze reformele privind organizarea si functionarea statului in mod similar in cele doua principate.

Reformele intreprinse de Mavrocordat pana la 1740 au fost cuprinse intr-un asezamant dat in anul 1740 si publicat in apusul Europei in revista ''Mercure de France'' in 1742. Reformele realizate prin acest asezamant sunt urmatoarele :

I.       Se prevede scutirea de dari a preotilor si manastirilor, limitarea dreptului de judecata a clerului, introducerea epitropiilor la manastiri pentru administrarea averii acestora

II. Elaborarea unui nou statut al boierilor, calitatea de boier decurgand din slujba indeplinita in cadrul aparatului de stat si nu din stapanirea asupra pamantului.

Boierii se impart in doua categorii:

-marii boieri (boieri veliti) si urmasii lor denumiti neamuri,acestia fiind scutiti de toate darile

-boierii mici numiti mazili, care erau scutiti de o parte din dari

III. Reforma administrativa:

prin introducerea a 2 ispravnici la conducerea judetelor si tinuturilor unul cu atributiuni administrative si celalalt cu atributiuni jurisdictionale. Totodata a fost introdus sistemul remunerarii dregatorilor.

IV. Reforma pe plan fiscal:

a suprimat unele dintre dari si a unificat toate celelalte dari intr-o singura dare denumita sama obsteasca, platibila in 4 sferturi. Ulterior plata acestui impozit unic s-a triplat ajungandu-se la 12 sferturi. Totodata a fost creat fondul special destinat remunerarii dregatorilor denumit Casa Rasurilor.

V. Reforma sociala:

Pe cat de progresiste au fost celelalte reforme pe atat de retrograda era cea de pe plan social in sensul ca Mavrocordat a interzis stramutarea taranilor dependenti de pe o mosie pe alta si a introdus noi prestatii in munca in sarcina acestora, insa fara a preciza cuantumul.

Ca urmare situatia sociala si financiara a taranilor dependenti s-a inrautatit atat de mult incat a generat un proces de fuga in masa de pe mosii, multi dintre taranii dependenti refugiindu-se culmea la sudul Dunarii, in Imperiul Otoman, unde beneficiau de un regim fiscal mai suportabil.

Intre 1741-1746 fenomenul de "jenie", fuga in masa de pe mosii a taranilor dependenti, a dus la injumatatirea numarului de birnici (cei care plateau birul) ceea ce ameninta baza fiscala a statului, motiv pentru care la 1 martie 1746 Constantin Mavrocordat, pe atunci domn al Tarii Romanesti a dat un Hrisov prin care taranii care fugisera de pe mosii se puteau intoarce beneficiind de o serie de avantaje:

- scutirea de dari timp de 6 luni

- plata unei dari dupa cele 6 luni in cuantum de 5 taleri, platibila in 4 sfeturi

- posibilitatea de a se aseza pe orice mosie

- obligatia de a lucra pentru boieri doar 6 zile / an

- erau eliberati din starea de rumanie, starea de dependenta, pe baza unui certificat emis de divanul domnesc, iar fostii stapani nu-i mai puteau urmari si readuce pe mosiile de pe care fugisera.

Acest asezamant avea totusi un viciu juridic, unii spun intentionat, si anume nu preciza data pana la care taranii dependenti fugiti de pe mosii trebuiau sa se intoarca pentru a beneficia de prevederile asezamantului. Ca atare fenomenul de "jenie" nu numai ca nu a fost stopat ci s-a amplificat, taranii dependenti ramasi fugind si ei de pe mosii pentru a se putea intoarce si beneficia de dispozitiile asezamantului de la 1 martie 1746. In aceasta situatie Constantin Mavrocordat a dat la 6 august 1746 un nou asezamant, care prevedea eliberarea din starea de dependenta a tuturor rumanilor, stapanii feudali fiind invitati sa-i elibereze fara plata, in caz contrar taranii dependenti isi puteau rascumpara libertatea platind 10 taleri. In 1749 pe cand era domn al Moldovei Constantin Mavrocordat a dat la 1 iunie un Hrisov prin care a prevazut eliberarea gratuita si neconditionata a tuturor taranilor dependenti din Moldova.

Toate aceste reforme au dus la modernizarea statului si au marcat inceputul procesului de trecere de la statul feudal la statul burgez. Prin reforma sociala a lui Constantin Mavrocordat a incetat starea de dependenta feudala in tarile romane. Raporturile juridice dintre tarani si boieri nu mai aveau o baza legala pentru ca dispozitiile legii tarii care statuau starea de dependenta feudala fusesera abrogate. Raporturile juridice dintre boieri si taranii clacasi au o baza contractuala adica o conventie, o invoiala incheiata intre cele 2 parti prin care taranul foloseste o parte din mosie platind dijma la recolta obtinuta si fiind obligat totodata sa munceasca un numar de zile / an pentru boier.

Rezulta deci ca daca de iure situatia taranilor s-a imbunatatit, de facto ea s-a inrautatit semnificativ deoarece taranii clacasi erau nevoiti sa accepte orice clauze contractuale indiferent cat de defavorabile ar fi fost acestea, iar pana la indeplinirea obligatiilor asumate taranul nu putea parasi mosia, iar daca o facea putea fi readus cu forta pe mosie; ceea ce pana la Mavrocordat era stabilit prin lege acum se stabilea prin conventia incheiata intre boier si taranul clacas.

Mai mult de atata domnii fanarioti au dat o serie de hrisoave domnesti prin care au stabilit un numar minim de zile de claca , precum si un nart ( cantitatea de munca care trebuia prestata intr-o zi de claca) sporit, astfel incat datorita nartului de multe ori numarul zilelor de claca se dubla.

Prin reformele lui Constantin Mavrocordat starea de dependenta de tip feudal nu a fost desfiintata cu totul ramanand in continuare categoriile scutelnicilor si poslusnicilor, care aveau obligatii fiscale doar fata de boier, fiind in stare de dependenta personala fata de acestia si nu aveau obligatii fiscale fata de stat.

Scutelnicii = cei care indeplineau in cadrul curtii boieresti anumite munci care necesitau o calificare

Poslusnicii = cei care indeplineau in cadrul curtii boieresti anumite munci care nu necesitau o calificare

Pravilele adoptate in cea de-a doua perioada a regimului turco-fanariot

Ele sunt in continuare in esenta lor feudale, dar exista anumite particularitati importante atat sub aspectul continutului cat si sub aspectul formei.

Sub aspectul continutului, izvoarele bizantine care anterior aveau o pondere covarsitoare la elaborarea pravilelor pierd importanta de odinioara in favoarea principiilor juridice si institutilor juridice extrase din codurile burgheze europene. In al doilea rand, asistam la o codificare a obiceiului pamantului si o sistematizare a lui, pe institutii juridice. De asemenea, se inregistreaza progrese pe planul sistematizarii si tehnicii de reglementare juridica, iar pe planul formei, pravilele adoptate in cea de-a doua perioada a regimului turco-fanariot sunt bilingve in sensul ca ele sunt redactate atat in limba romana cat si in limba neogreaca (Cea noua).

Un element care particularizeaza aceste pravile fata de cele din perioada anterioara este atentia deosebita acordata procedurii de judecata, pentru ca dupa pacea de la Kuciuk-Kainardji ca urmare a inlaturarii monopolului otoman asupra comertului exterior al tarilor romane, acestea sunt atrase in circuitul economic european si asistam la o multiplicare fara precedent a raporturilor comerciale intre tarile romane si tarile europene; in acest context prin reglementarea amanuntita a procedurii de judecata, domnii romani au vrut sa evite situatia in care se afla Imperiul Otoman supus regimului capitulatiilor prin care rezidentii straini se bucurau in imperiu de imunitate de jurisdictie, pe motivul ca procedura otomana era inapoiata, astfel incat litigiile dintre otomani si rezidentii straini erau solutionate nu de catre tribunalele otomane, ci de reprezentantele diplomatice ale statului caruia ii apartinea rezidentul strain implicat in acel lititgiu. Aceasta insemna o stirbire substantiala a suvernitatii statului otoman.

Astfel, pravilele adoptate in cea de-a doua parte a regimului turco-fanriot, prin dispozitiile de procedura extrem de avansate pe care le contineau vroiau pe de-o parte sa arate ca :

-tarile romane sunt tari crestine si nu fac parte integranta din Imperiul Otoman

-ca au o procedura de judecata moderna evitandu-se astfel aplicarea regimului capitulatiilor.

Pravilele adoptate in aceasta a doua parte e regimului turco-fanariot pot fi clasificate in 2 categorii:

A.        nomocanoane si legiuiri laice bizantine

B.         pravile noi

A.        a.Nomocanonul lui Antim Ivireanul intitulat ''Capetele de porunci '', care fusese tiparit prima data la 1714 si este retiparit acum la 1785

b.traducere in limba romana realizata de Toma Cara a "Hexabiblului lui Constantin Armenopolus"

B.         Pravilele noi sunt de 2 feluri: cele care imbraca carcaterul unor coduri si legiuiri cu caracter special. Cele care imbraca caracterul unor coduri la randul lor sunt de doua categorii:

1.cele nu au fost promulgate oficial ramanand la stadiul de lucrari cu caracter privat

Pandectele lui Toma Cara = lucrare intocmita de Toma Cara din ordinul domnului Alexandru Moruzzi in 1806

= lucrare proiectata in 3 parti :

-despre persoane

-despre lucruri

-despre actiuni

Paharnicul Toma Cara nu a realizat decat prima parte.

Manualul Juridic al lui Andronache Donici

=elaborat la 1814 de catre unul dintre cei mai mari pravilisti romani

=primul cod civil roman

=lucrarea nu a fost promulgata oficial din 2 motive: pentru ca Andronache Donici face parte din miscarea carbunarilor, miscare progresista, ostila domnului de atunci, Scarlat Calimah dar si pentru ca acesta se afla in rivalitate cu alti doi mari pravilisti: Anania Cuzanos si Cristian Flechtenmacher, acestia fiind protejatii domnului Scarladt Calimah

=ea s-a aplicat de facto in practica instantelor de judecata pana la adoptarea codului civil a lui Alexandru Ioan I (codul civil roman)

2.cele care au fost promugate oficial :

Pravilniceasca Condica

= a fost elaborata la 1775 din ordinul domnului Alexandru Ipsilanti

= a intrat in vigoare la 1780 datorita opozitiei Turciei

=are ca izvoare legea tarii, bazilicalele, jurisprudenta/povetele, doctrina juridica moderna (lucrarile lui Montesquieu si Decaria)

=nu se cunoaste autorul acestei pravile insa autorul prezumtiv este Ienachita Vacarescu

=a fost elaborata in 2 editii in limba romana si in limba neogreaca si s-a aplicat de facto pana la adoptarea Legiuirii Caragea si de iure pana la adoptarea Codului Civil Roman

Codul Calimah

= a fost elaborat din initiativa domnului Moldovei Scarlat Calimah care a infiintat in acest sens in 1813 , 2 comisii de juristi, una insarcinata cu redactarea versiunii in limba neogreaca alcatuita din Cristian Flechtemacher, Anania Cuzanos si Andronache Donici, iar cealalta,comisia insarcinata cu redactarea versiunii in limba romana alcatuita din Cristian Flechtemacher, Petrache Asachi si Damaschin Bojinca.

izvoarele sunt legea tarii, legislatia bizantina si Codul Civil Francez de la 1804(Codul lui Napoleon ) si Codul Civil Austriac de la 1811.

= are 2122 articole structurate intr-o parte introductiva cu 24 articole, 3 parti propriu-zise si anume:

a.          despre dritul persoanelor

b.          despre dritul lucrurilor

c.          despre inmarginirile ce privesc dritul persoanelor dimpreuna cu al lucrurilor

= are 2 anexe ce contin regulile aplicabile concursurilor creditorilor si licitatii

=in partea introductiva a Codului Calimah se precizeaza ca ''acolo unde pravila nu prevede se vor aplica dispozitiile legii tarii'' LT = dreptul comun in toate materiile.

Legiuirea Caragea

= a fost adoptata din ordinul domnului Tarii Romanesti Ioan Gheorghe Caragea la 1818

= a intrat in vigoare la 1819

= autorii acestei pravile sunt Atanasie Cristopol si logofatul Nestor, acesta din urma fiind mare logofat al dreptatii(= ministru de justitie ) si primul roman profesor de drept la scoala domneasca

proiectul acestui cod a fost apoi revizuit de stolnicii Constantin si Ionita Balaceanu

=este structurata in 6 parti:

a.          despre obraze (materia persoanelor)

b.          despre lucruri (materia bunurilor )

c.          despre tocmeli (materia contractelor)

d.          despre daruri si mosteniri (materia succesiunilor )

e.          despre vini (materia dreptului penal)

f.           despre ale judecatilor (materia procedurii de judecata)

legiuirea Caragea are un caracter ecletic

=cuprinde laolalta un cod civil (primele 4 parti), un cod penal (a 5-a parte) si un cod de procedura (a sasea parte ) avand prin urmare si un caracter eterogen.

Legiuirile speciale:

* Sobornicescul Hrisov din 1785

= cuprinde 2 hrisoave date de Alexandru Mavrocordat

a. unul din 14 august1785 prin care se interzicea boierilor sa foloseasca acte mestesugite de vanzare, danie sau schimb pentru a acapara pamanturile taranilor, fara a se dispune insa nimic cu privire la validitatea actelor intocmite anterior.

b. al doilea dat la 12 sept 1785 prin care se asigura unitatea familiilor de robi interzicandu-se vanzarea separata a acestora.

Pontul Boiresecului din 1805

=dat in 1805 de Alexandru Moruzzi

=reglementa relatiile dintre mosie si taranii clacasi stabilind numarul zilelor de claca precum si nartul.

Principalele institutii reglementate in pravilele adoptate in ce a de-a doua faza a regimului turco fanariot

Dreptul de proprietate evolueaza in directia degajarii proprietatii feudale de stravechi drept de folosinta al taranilor, proces inceput prin reformele lui Constantin Mavrocordat. In acest sens legiuirile adoptate in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot marcheaza trecerea de la conceptia proprietatii divizate de tip feudal la conceptia proprietatii absolute, precizandu-se in acest sens ca atributele proprietatii pot fi impartite intre 2 persoane dintre care una are dritul fiintei lucrului, adica nuda proprietate si cealalta are dritul folosului lucrului, adica uzufructul dar ele se pot reuni si asupra unei singure persoane si atunci dritul proprietatii este desavarsit sau absolut. Aceeasi tendinta se desprinde si din textele care prevad ca raporturile dintre boieri si tarani se stabilesc pe baza unui contract de emfiteoza asa cum prevede Legiuirea Caragea, prin urmare aceste raporturi nu mai au o baza legala ci o baza contractuala. Aceasta inseamna o recunoastere indirecta a dreptului absolut de proprietate al boierilor asupra mosiilor, iar transmiterea folosintei unei parti din mosie catre tarani in baza contractului de emfiteoza nu aduce atingere cu nimic dreptului absolut de proprietate al boierilor. Acesta s-a extins si asupra padurilor, ceea ce inseamna ca utilizarea fondului forestier de catre tarani pentru satisfacerea cerintelor proprii nu mai este gratuita, taranii fiind obligati sa plateasca o taxa numita zeciuiala,asa cum se prevede in asezamantul pentru paduri si dumbravi dat de domnul Alexandru Moruzzi.

In materia proprietatii au existat unele ingerinte din partea domnilor fanarioti, acestia propunandu-si sa desfiinteze stravechile drepturi de proprietate, atat ale boierilor cat si pe cele ale taranilor si sa acapareze pamanturile acestora pentru a le redistribui clientelei lor politice. Spre exemplu cu ocazia discutarii proiectului Codului Calimah, in sfatul de obste al tarii domnul Scarlat Calimah a pretins ca la origine toate pamanturile au fost ale domnului data fiind calitatea sa de titular a lui dominium eminens si ca atare nu poate exista proprietate privata fara hrisov de danie domneasca astfel incat toate terenurile stapanite fara hrisov de danie urmau sa treaca in stapanirea domnului. Sfatul de obste al tarii a respins aceasta interpretare si pretentiile domnului fanariot aratand ca potrivit Legii Tarii sunt domnesti numai terenurile pustii si pustiite, dar chiar daca am admite ca la origine toate terenurile au fost domnesti si au ajuns in stapanirea taranilor si boierilor fara hrisov de danie ele oricum au devenit proprietatea acestora prin efectul prescriptiei celei mai lungi durate, prescriptio longissimi temporis cu termenul de 40 de ani prevazuta de Basilicale si care se aplica si imobilelor domnesti.

Materia persoanelor

Clasificarea persoanelor se facea dupa noroc in slobozi, robi si sloboziti.

Taranii care munceau pe mosiile boieresti erau denumiti clacasi sau locuitori. Legislatia acestei perioade da expresie interesului boierilor de a mari continuu numarul zilelor de claca,spre pilda Pravilniceasca Condica prevedea minim 6 zile de claca, maxim 12, Legiuirea Caragea, minim 12 si cu un nart sporit. Se constata totodata cresterea impresionanta a numarului scutelnicilor si poslusnicilor adica cei care se aflau in stare de dependenta personala fata de boieri si nu aveau obligatii fiscale fata de stat ceea ce determinat adoptarea unor masuri de stopare a acestui eveniment care ameninta baza fiscala a statului. Ca atare in 1814 s-a stabilit in Tara Romaneasca ca in nici un judet numarul scutelnicilor si poslusnicilor nu poate fi mai mare decat numarul birnicilor. In ceea ce priveste robii, i erau asimilati lucrurilor, recunoscandu-li-se o capacitate juridica prii ridicata in masura asigurarii unor interese ale proprietarilor lor,spre pilda ei puteau sa apara ca reprezentanti ai stapanului in raporturile acestuia cu alte persoane. In ceea ce priveste persoanele juridice acestea sunt reglementate in capitole distincte fapt explicabil prin aparitia primelor societati comerciale, ca expresie a aparitiei si dezvoltarii noilor relatii de productie de tip capitalist. Persoanele juridice sunt denumite tovarasii in Pravilniceasca Condica si Legiuirea Caragea si persoane moralicesti in Codul Calimah. O categorie aparte de persoane juridice distinct reglementate sunt societatile comerciale denumite tovarasii negutatoresti, cu privire la care pravilele acestei epoci reglementeaza modul de formare a capitalului social, administrarea societatii,raspunderea societarilor,precum si participarea acestora la impartirea castigurilor si stingerea tovarasiei, a societatii.

Familie, rudenie, casatorie

Aceste institutii sunt inspirate in mare masura din dreptul bizantin. Rudenia era de 2 feluri: rudenie de sange si rudenie duhovniceasca, prin botez. Rudenia de sange la randul ei era de 3 feluri: Codul Calimah zice suitoare dreapta linie(ascendenti), coboratoare dreapta linie(descendent), laturalnica linie(colaterala), iar Legiuirea Caragea zice ca rudenie de sange este de sus, de jos si de alaturi. Totodata in materia casatoriei sunt interzise casatoriile intre crestini si necrestini, precum si intre slobozi si robi, insa Codul Calimah prevede ca sunt slobozi copii rezultati din relatia unei persoane slobode cu un rob. Tot in materia casatoriei Legiuirea Caragea admite separatia de corp a sotilor(despartirea in fapt).in materia dotei este consacrata regula pretuirii bunurilor miscatoare, mobile, cu exceptia bunurilor de sine-si miscatoare(mobile prin natura lor) -robi si animale, cu efectul ca in situatia inapoierii zestrei sotul raspunde pentru valoarea fixata in momentul pretuirii. O exceptie e consacrata de Pravilniceasca Condica care prevede ca in cazul robilor de zestre sotul trebuie sa restituie sotiei tot atatea suflete cate a primit in foaia de zestre. Adulterul sotiei ducea la pierderea zestrei aceasta trecand in proprietatea sotului, iar sotia vinovata era inchisa in manastire. Exista o distinctie, in sensul ca in Codul Calimah se prevedea ca daca din casatorie nu au rezultat copii intreaga zestre a sotiei adulterine revenea sotului,iar daca acesta timp de 2 ani nu isi lua sotia de la manastire, aceasta ramanea acolo pe viata, in Legiuirea Caragea se prevedea ca doar jumatate din zestrea sotiei adulterine revine sotului fara ca sotia sa mai poata fi inchisa in manastire si stabilea aceeasi sanctiune si in cazul sotului adulterin.in ceea ce priveste obligatia de inzestrare, Codul Calimah arata ca ea revine parintilor si bunicilor, iar Legiuirea Caragea si Pravilniceasca Condica stabilesc ca obligatia de inzestrare este in sarcina fratilor ca un corolar al privilegiului masculinitatii.

Codurile reglementeaza totodata si institutii noi dupa modelul celor mai avansate legiuiri europene, institutia tutelei numita epitropie, institutia curatelei denumita curatorie pentru administrarea bunurilor copiilor minori si a celor orfani. Domnul Scarlat Calimah a infiintat in acest sens judecatorii epitropicesti pe langa episcopiile din Roman si Husi aflate sub supravegherea unei comisii epitropicesti de pe langa Mitropolia de la Iasi. O alta institutie reglementata e cea a adoptiei denumita infiala, si totodata e reglementata si raspunderea civila si penala la baza careia este asezat principiul raspunderii personale. In aceste sens se precizeaza ca sotia nu raspunde pentru datoriile si comertul sotului si nici pentru faptele penale ale acestuia savarsite fara participarea acesteia dupa cum nici parintii nu raspund pentru faptele penale si actele de comert savarsite de copii lor care nu mai sunt nevarstnici si care nu se mai afla sub protectia lor.

Materia succesiunii

Mostenirea putea fi deferita potrivit legii, adica ab intestat sau potrivit testamentului intocmit de defunct. In materia succesiunii legale aveau vocatie succesorala cele 3 categorii de rude de sange pana la gradul 8 ,precum si sotul supravietuitor. Daca sotul supravietuitor vine in concurs cu copii dobandeste o parte virila cat a unui copil in uzufruct, iar daca vine in concurs cu celelalte rude ale defunctului sau copii ai acestuia rezultati dintr-o casatorie anterioara dobandeste o cota indiviza de o sesime pana la o treime din mostenire in proprietate. in lipsa altor rude sotul supravietuitor culege intreaga mostenire, iar daca defunctul nu are rude si nici sot supravietuitor succesiunea este declarata vacanta si este culeasa de catre stat. Mostenirea robului fara urmas revine stapanului acestuia. Sunt consacrate de asemenea institutia rezervei succesorale denumita partea legitima, precum si institutia trimiriei denumita partea sufletului care inseamna treime din mostenire destinata cheltuielilor de inmormantare si de pomenire a defunctului. Insa intre legiuirile celor 2 tari romane exista si unele deosebiri, spre exemplu Codul Calimah prevede ca deschiderea succesiunii se face si in cazul declararii mortii civile a acesteia pe care o numeste moarte politiceasca. Apoi Pravilniceasca Condica si Legiuirea Caragea consacra privilegiul masculinitatii apoi Codul Calimah prevede ca vin in concurs cu copii legitimi si cu copii naturali in timp ce Legiuirea Caragea confera copiilor naturali vocatie succesorala, doar la succesiunea mamei lor. Insa toate legiuirile prevad ca fetele care au fost inzestrate nu pot sa ceara sinisfora, adica colatio dotis pentru a veni la mostenire dar nici nu pot fi obligate la aceasta. Codurile prevad si posibilitatea ex-heredarii(dezmostenirii)pentru cazuri determinante cum ar fi comportament imoral, neingrijirea in caz de boala, acuzarea pe nedrept prin actiuni penale s.a.m.d.

In ceea ce priveste mostenirea testamentara, aceasta se defera prin testamentul intocmit in forma scrisa numit diata sau in forma verbala in fata a 5 martori. Codul Calimah prevede ca anumite persoane, cum ar fii femeile, robii, saracii nu pot fi martori la intocmirea testamentului.

Materia obligatiilor

Spre deosebire de pravilele anterioare, Legiuirea Caragea prevede multe dintre principiile de baza ale contractelor, iar Codul Calimah care este superior ca tehnica de reglementare dezvolta o adevarata teorie generala a obligatiilor consacrand ca izvoare de obligatii legea, tocmeala(contractul) si vatamarea pricinuita cuiva(delictul). Atat Legiuirea Caragea cat si Codul Calimah clasifica tocmelile dupa forma lor in tocmeli scrise sau tocmeli nescrise sau prin viu grai. Totodata Codul Calimah distinge intre tocmeli unilaterale si tocmeli bilaterale dupa efectele pe care contractele le produc, adica tocmelile unilaterale genereaza obligatii doar in sarcina uneia dintre partile contractante, cele bilaterale genereaza obligatii in sarcina ambelor parti contractante. Conditiile de existenta si validitate a contractelor sunt capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.

Capacitatea denumita si vrednicia persoanelor este reglementata in amanuntime de Codul Calimah, care afirma principiul ca tot omul se socoteste vrednic de a-si castiga drituri, insa dupa randuielile hotarate de catre legi. Aceste legi restrangeau capacitatea persoanelor, potrivit discriminarilor de tip feudal, atat pentru drepturile politice,cat si pentru drepturile civile. Erau considerati nevrednici sau incapabili cei condamnati pentru o infractiune grava pe timpul executarii pedepsei.

Consimtamantul potrivit Legiurii Caragea trebuia sa fie lipsit de sila si viclesug, nevitiat, iar in ceea ce priveste obiectul, potrivit Codului Calimah acesta trebuia sa fie in comert,in circuitul juridic civil. In ceea ce priveste cauza, Legiuirea Caragea reproduce dupa modelul Codului Napoleon,principiul cauzei licite, potrivit cu care tocmeala impotriva pravilelor si a naravurilor celor bune nu se intocmeste, adica sunt nule contractele avand o cauza ilicita sau imorala.

In materia contractelor Pravilniceasca Condica reglementeaza in amanunt contractul de imprumut, iar Codul Calimah si Legiuirea Caragea reglementeaza toate celelalte contracte. Cea mai amanuntit reglementata este vanzarea corespunzator nivelului de dezvoltare la care ajunsesera la epoca respectiva relatiile de schimb. Sub aspectul formei vanzarea se putea realiza in forma scrisa sau in forma orala, forma scrisa fiind obligatorie potrivit Legiuirii Caragea la vanzarea de imobile si robi. Sunt instituite anumite incapacitati de instrainare, egumenii pentru averile manastirilor pe care le administrau si incapacitati de dobandire, necrestinii nu aveau dreptul de a cumpara mosii. Toate aceste incapacitati sunt reglementate de Codul Calimah. La vanzarea mosiilor si a robilor trebuia respectat dreptul de protinis. Era reglementata si posibilitatea anularii vanzarii pentru leziune atunci cand pretul este inferior jumatatii valorii de circulatie a bunului,iar cumparatorul nu dorea sa completeze pretul pana la aceasta limita.

In materia contractului de donatie se prevedeau clauze de revocare a donatiilor, de exemplu atingerea adusa de catre donatar persoanei sau averii donatorului si erau reglementate darurile de logodna, darurile de dinaintea nuntii si cele de a doua zi de dupa nunta.

In contractul de imprumut - sediul materiei in acest contract se afla in Pravilniceasca Condica. Sunt reglementate mentiunile pe care contractul trebuie sa le cuprinda, obligativitatea incheierii acestuia in forma scrisa,precum si necesitatea prezentei a cel putin 3 martori pentru a se evita o eventuala tagaduire a inscrisului de catre debitor. Daca debitorul nu plateste la scadenta, creditorul se adresa instantei care hotara vanzarea bunului zalogit la mezat(licitatie publica), creditorul urmand a se indestula din pretul obtinut, iar daca contractul era incheiat cu garanti personali adica chezasi, contractul avea beneficul de discutiune adica dreptul de a-i cere creditorului sa-l urmareasca mai intai pe debitorul principal si numai daca acesta se dovedeste insolvabil sa se indrepte asupra sa, adica a garantului in limitele insolvabilitatii creditorului principal.

Pravilele reglementeaza si institutii noi si anume este vorba despre cambie, polita sau carte de imprumutare si totodata este reglementat si imprumutul cu dobanda de maxim 10% pe an, cu interzicerea anatocismului. Insa aceste reglementari nu au stopat practica acordarii de imprumuturi cu dobanzi camataresti, ba mai mult decat atat s-a incetatenit practica tinerii la munca a taranilor debitori de catre creditorii lor in contul dobanzilor la sumele imprumutate.

Un alt contract amplu reglementat in pravile este contractul de locatiune cu numeroasele variante ale acestuia. Una dintre variante este contractul de arenda avand ca obiect mosiile, iar alta varianta este contractul de inchiriere avand ca obiect imobilele cu destinatia de locuinta. Legiuirile prevad un drept de protinis al copartasilor la inchirierea sau arendarea unui bun stapanit in indiviziune si totodata sunt reglementata si variante ale arendei si anume contractul de emfiteoza si contractul de claca. In ambele variante sunt reglementate obligatiile taranilor clacasi fata de mosie, cuantumul dijmelor, cuantumul zilelor de claca, nartul, interdictia clacasilor de a efectua amenajari fara acordul stapanului, precum si dreptul acestuia de a lua in stapanire gospodaria si amenajarile efectuate de clacasii fugiti de pe mosii sau cei morti fara mostenitori legali.

Organizarea judecatoreasca si procedura de judecata

Instantele erau constituite ca organe colegiale ierarhizate si specializate in cadrul unui sistem al instantelor de judecata stabilit de Pravilniceasca Condica. La primul nivel se afla judecatoria dupa la judete, aceasta instanta era compusa dintr-un judecator, un logofetel(grefier) pentru tinerea condicilor si 2 functionari marunti pentru celelalte treburi ale instantei. Ispravnicii judetelor pastreaza dreptul de a judeca singuri sau impreuna cu judecatorul. La al doilea nivel se aflau departamenturile. La Bucuresti functionau 2 departamenturi, unul cu 8 judecatori iar celalalt cu 7, iar la Craiova o judecatorie alcatuita din 4 boieri(judecatori) avand competenta in materie civila.

La Iasi exista departamentul al doilea pentru pricinile civile mai mici si divanul judecatoresc pentru pricinile civile mai mari.

In materie penala, la Bucuresti functiona departamentul denumit criminalion, la Craiova functiona o instanta similara compusa din 3 boieri, iar la Iasi exista un departament al afacerilor criminale. Pentru procesele cu element de extraneitate, in Tara Romaneasca functiona departamentul strainelor pricini, iar in Moldova Departamentul Treburilor Straine. Pentru infractiunile cu caracter politienesc(contraventii) existau la Bucuresti spataria si agia, spataria pentru contraventiile savarsite in mahalale, iar agia pentru infractiunile savarsite in centul orasului.

La al treilea nivel se aflau departamentul velitilor boieri si divanul Olteniei de la Craiova. Sub aspectul competentei profesionale aceste instante judecau in prima instanta pricinile dintre boieri si ca instante de apel, apelurile impotriva hotararilor date de celelalte departamenturi.

La ultimul nivel se afla Divanul Domnesc care era instanta suprema condusa de Domn.

In materie procesuala legiuirile adoptate in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot contin urmatoarele dispozitii mai importante:

introducerea condicilor de judecata

obligativitatea redactarii si motivarii hotararilor cu aratarea capului de pravila, a textului de lege pe care se sprijina solutia pronuntata

introducerea sistemului reprezentarii in justitie prin mandatari numiti vechili si prin avocati numiti vechili de judecati

introducerea condicii siretilor, care este un inceput de cazier judiciar

introducerea sistemului recuzarii judecatorilor

introducerea obligativitatii publicitatii operatiunilor imobiliare

introducerea termenelor de prescriptie a actiunilor precum si a termenului de optiune succesorala

legiferarea unor proceduri speciale,cum este procedura falimentului si procedura arbitrajului.