PRIMA EPOCA A FIERULUI SAU HALLSTATT (CIRCA 1.150-450 I. CHR.)

PRIMA EPOCA A FIERULUI SAU HALLSTATT (CIRCA 1.150-450 I. CHR.)

Catre sfarsitul epocii bronzului se produc anume miscari in ca­drul triburilor prototracice de la Dunarea de Mijloc si din vecinatatea lor (sud-vestul Romaniei, nord-estul Iugoslaviei, sud-estul Ungariei si in nord pana in zona Tisei Superioare). Ele au fost puse in legatura cu asa numitele "preliminarii" ale "marii migratii egeene", care a lichidat civilizatia miceniana si statul hitit pe la sfarsitul secolului XII i. Chr. "Popoarele marii", care au ajuns pana in Egipt (unde la 1190 i. Chr. au fost respinse), par sa fi reprezentat un conglomerat etnocultural com­pus din elemente vest si nord-vest trace si ilire. In asemenea imprejurari, purtatorii culturii mormintelor tumulare de la Dunarea mijlocie au declansat presiuni si perturbari asupra blocului civili­zatiilor carpatice. Totodata, dinspre est presau si se infiltrau in sud-estul Moldovei si in Campia Romana purtatorii culturii nord-pontice Sabotinovka. Reactia comunitatilor prototracice din zona noastra fata de cele doua directii de presiune (vestica si estica) sau "contraofensiva blocului carpatic" a constat in declansarea procesului de hallstattizare prin care s-a produs o serie de restructurari. Astfel, pe fondul unor culturi de la sfarsitul epocii bronzului s-au format doua complexe culturale proprii Hallstatt-ului timpuriu din spatiul carpato-dunarean: unul situat in zonele de vest, nord si nord-est si caracterizat prin cera­mica canelata, iar celalalt aflat in regiunile de sud si sud-est si individualizat prin ceramica imprimata. Din primul orizont fac parte culturile si grupurile culturale Susani-Belegis, Gava-Holihrade, Gava-Lapus II, Reci, Medias, Granicesti-Mahala si Corlateni-Chisinau, iar in al doilea orizont se incadreaza culturile Insula Banului, Babadag-Psenicevo, Cozia-Stoicani, Saharna-Solonceni.

In perioada mijlocie a acestei epoci s-a format si s-a raspandit pe aproape intreg teritoriul carpato-dunarean cultura Basarabi, atribuita tracilor nordici (individualizati de cei sudici) sau geto-dacilor vechi.

Aceasta cultura si unele influente exterioare au stat direct la baza constituirii, in Hallstatt-ul tarziu, a grupurilor culturale geto-dace Feri­gile, Barsesti, Balta Verde, Gogosu, Vrata, Dobrina-Varna, Ravna-Canlia, Vekerzug-Chotin, Sanislau, Cumbrud, Kustanovice-Kcruglic-Cernauti, Trestiana-Curteni, Stancesti-Cotnari etc.

In aria tuturor culturilor sau grupurilor culturale hallstattiene intalnim asezari deschise si asezari intarite. Unele dintre acestea din urma au dimensiuni mari sau foarte mari si elemente de fortificatie mai complexe sau mai puternice decat cele din epoca bronzului, fiind considerate cetati de refugiu in caz de primejdie pentru comunitatile din vecinatatea lor. Prezenta acestor cetati si frecventa armelor atesta continuarea sau chiar amplificarea fenomenului razboinic in viata populatiei traco-geto-dace din prima epoca a fierului.

Pe plan economic, perioada timpurie a Hallstatt-ului inregistreaza apogeul metalurgiei bronzului si inceputul metalurgiei fierului, ambele prezentandu-se ca mestesuguri specializate. Amploarea prelucrarii bronzului este relevata de numeroasele depozite si turnatorii descoperite mai ales in Transilvania; numai cele din seria Uioara-Cincu-Suseni depasind cifra de 100 si greutatea totala de 5 tone.

Aparitia metalurgiei fierului este atestata de o serie de obiecte si bucati de zgura de acest metal provenite din mai multe descoperiri (peste 60 de asezari, necropole si depozite de bronzuri).

In Hallstatt-ul mijlociu decade metalurgia bronzului si se extinde metalurgia fierului, aceasta raspandindu-se si mai mult in ultima perioada a epocii.

Alaturi de metalurgie, in prima epoca a fierului s-au practicat si alte mestesuguri, cum au fost olaritul (care a produs vase specifice si alte obiecte din lut ars), torsul, tesutul (atestate de greutatile de la razboiul de tesut si fusaiole), prelucrarea lemnului, pieilor etc.

De asemenea, s-au practicat agricultura si cresterea vitelor, ocu­patia din urma avand in general o pondere sporita in tot cursul primei epoci a fierului (cum indica oasele de cornute si figurinele de lut infatisand "turme" de bovine, ovine, caprine, suine, cabaline etc.). Se apreciaza ca acum s-a produs o modificare in strategia de subzistenta prin exploatarea preponderenta a produselor animaliere secundare in raport cu cele primare.

Totodata, s-au facut schimburi de produse intre comunitati, inclusiv cu grecii colonizati pe litoralul Pontului Euxin si cu scitii stabiliti in nordul acestei mari.

Viata religioasa apare dominata, ca si in epoca bronzului, de cultul soarelui. Simboluri ale acestui cult sunt carucioare (modelate din lut in culturile epocii bronzului si Hallstatt-ului timpuriu si din metal in cultura Basarabi din Hallstatt-ul mijlociu), barcute, pasari de apa, caiuti, rotite, cruci,securi in miniatura etc. redate plastic sau grafic (pe alte obiecte) si ivite in diferite descoperiri.