Reforma in Germania - Cauzele reformei in Europa

Reforma in Germania

Reforma lui Luther este unul din evenimentele cele mai importante din viata Bisericii din Apus. Istoria ei este foarte putin cunoscuta la noi, mai cu seama in ceea ce priveste partea ei religioasa.

Cauzele reformei in Europa

Cauzele acestui act care a pus in miscare Statele Europei, trebuie cautate in trecut, caci o revolutie, cum a fost reforma, care n-are germeni in trecut este imposibila. De aceea consideram ca fiind cauze:

a) noile elemente puse la dipozatia omului prin inventia tiparului, a prafului de pusca, prin descoperirea Americii si in deosebi prin dezvoltarea zilnica a comertului si industriei;

b) renasterea stiintifica prin introducerea limbilor nationale si inlaturarea limbii latine, si prin introducerea studiului clasic in directia umanista;

c) avutiile imense ce se adunasera in Roma si de care dispunea Papa, ceea ce il facuse nepasator fata de pozitia pe care o ocupa;

d) abuzurile crescande ale Bisericii Apusene, abuzuri care duceau la un dispret fata de Papa si pe cardinali, al caror scaune erau patate cu tot felul de vicii, ce se raspandeau in mod contagios asupra intreglui organism al bisericii apusene

e) raporturile rele in care ajunse Roma cu celelalte biserici

Intr-adevar greutatea de a fi un om invatat era ridicata prin inventia tiparului si oricine putea sa judece si sa poarte discutii critice fara sa fi facut parte neaparat dintr-o universitate. Astfel, pretentiile papei erau dejucate, deoarece oamenii incepeau sa cugete inainte de a admite ceva.

Comertul si industria in plina dezvoltare a dus la ameliorarea taranului, care a devenit egal cu cavalerul nobil care mai inainte il exploata. Ei nu mai sufereau nedreptatea si astfel in anul 1517 taranii din Tirol, intr-o greva cereau cu insistenta ca egalitatea absoluta sa domneasca intre cetateni, inlaturandu se orice privilegiu. Astfel de idei erau imbratisate pretutindeni.

De asemenea, renasterea stiintelor si a artelor a contribuit la izbucnirea reformei. Viata noua, care avuse ca precursori multi oameni de cultura, protejati de printi si nobili, a putut duce progresul mai departe.(pag14)

Umanismul s-a nascut in Italia, si s-a raspandit in Franta, Germania si Tarile de Jos.(pag15) Vedem ca pentru cultura intelectuala au lucrat si papii. Este drept ca in unele cazuri curia romana n-a stat indiferenta, dar si atunci abuzurile erau destul de mari.

Daca papa ar fi lasat in deosebi pretentia de a sta in capul omenirii, ca un stapan universal, desigur ca nu ar fi dat nastere la acele indarjiri contra persoanei lui, menite numai si numai de a scapa de lanturile papale.(pag16)

Clerul apusean consuma fara a produce, se lasa a se tari acolo unde nu putea sa se ridice decat prin bani. Viciul papei isi gasea izvorul in tezaurele de care dispunea Biserica Romei. Actualmente, Roma a vazut in ceea ce era un mijloc de dezvoltare si un mijloc de cadere. In viziunea lor, papii nu visau decat regi ingenunchiati inaintea tronului lor, uitand ca reprezentau pe Hristos, Domnul umilintei.(pag17)

Spiritul oamenilor de geniu lovea in purtarea clerului, chiar in ziare zilnice, insa acestia erau nepasatori. Erasmus de exemplu, punea inaintea lumii starea jalnica in care se afla clerul. In 'carticica soldatului crestin' se pronunta contra postului si monahismului: 'Numai atat va spun ca pietatea nu consta nici in mancare, nici in imbracaminte, nici in alte lucruri exterioare'.(pag19)

Este usor de inteles ca in astfel de imprejurari nu i-a fost greu lui Luther sa apara ca om al reformei. Lumea incepea sa se revolte, dar se astepta numai momentul favorabil, ca sa fie luat drept pretext si persoanele care sa-si asume responsabilitatea de a se pune in capul miscarii. Trei secole de decadere au fost de ajuns pentru o iritare a spiritelor. Dupa cuvintele cardinalului Julian catre papa Eugeniu 4, Dumnezeu tocmai in scopul de a pedepsi pe papa, a facut sa se verse asupra lui toata furia laicilor.

Am zis ca termenul reformei era pregatit si se astepta ocazia si persoana care sa fie in frunte. Ocazia a fost data de papa Leon 10 prin ordonarea indulgentelor, iar persoana ce s-a ridicat intai impotriva a fost Martin Luther. Insa papa inainte de Luther vazuse o opozitie crancena contra vinderii de indugente. Astfel, inca din 140, I. Rucharth din Wesse, in 7 teze combatea aceasta speculatie. Se ajunse intr-o stare asa de degradanta, incat in timpul papei Inocentiu 8 se zicea ca 'Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului, ci sa plateasca si sa traiasca'.

Sa vedem acum pe Luther, reformatorul Bisericii si opera sa.

Luther si reforma in Germania

Viata monahala

Faptul legendar ca ar fi intrat in manastire din cauza c-a capat cu viata de un trasnet ce cazuse langa el, nu demonstreaza acelasi fapt, anume ca in Luther era o directie naturala catre cele supranaturale, fara sa citeasca Biblia, dar cu cultura religioasa ce o primise in familie. La Efurt a intrat in ordinul augustinilor la 17 martie 1507 si in 2 mai 1507 a fost hirotonit si preot.

Aceasta a suparat pe parintii sai, considerandu-l ca pe un copil pierdut, caci ei voiau sa faca din fiul lor un jurist, nicidecum monah. Insa Luther numai asa credea ca-si poate gasi linistea.(p.24)

Citind mereu operele scolasticilor insemnati, nu numai ca nu putea scapa de nelinistea sa, ba mergea pana la a pune la indoiala chiar scaparea sa. Luther in memoriile sale, spune: "eram bolnav, ispitele cele mai amare secau corpul meu si-l chinuiau, astfel ca abia puteam sa suflu. Nimeni nu ma consola. Toti la care ma plangeam imi ziceau, nu stiu". In starea aceasta il gasi Johann von Staupitz, seful Augustinilor, un barbat mistic.

Acestuia ii datoreaza Luther scaparea de tulburarea sa, prin invataturile sale, readucandu-l la o stare psihica avantajoasa dezvoltarii ideilor sale, fiind integrat in misticism prin Staupitz si nu numai.

Dezlegat de incatusare, Luther statea mereu ganditor si observa cu strictete regulile monahale ale ordinului, un studiu serios al Sfintei Scripturi fiind obiectul preocuparilor sale zilnice.(p.25)

Din meditarea facuta, din spiritul timpului, care cerea reforma se simtea de departe ca in intregul sau, Luther era patruns de curentul nou, ce se intindea in Germania.

Luther, profesor la Wittemberg si Erfurt

Calatoria la Roma

In curand este chemat ca profesor la Wittemberg de catre Frederic, electorul Saxoniei, prin Staupitz, decan la Facultatea de Teologie in anul 1508. Aici se distinge ca profesor prin metoda sa dialectica predand fizica si dialectica aristotelica. Se reintoarce la Erfurt, chemat de seful Augustinilor, care multumit de succesul de la Wittemberg, credea ca este foarte potrivit pentru a-l insarcina cu predarea unui curs de teologie.(p.26)

Se pare ca in aceasta perioada face o calatorie la Roma, fara a i se cunoaste motivele. Sosit in Roma cade cu fata la pamant si striga: "Te salut Roma cea sfanta". Se vede ca intre ceea ce stia el despre Roma si ceea ce vede era o diferenta mare. Daca Luther, dupa ce si-a luat titlul de doctor in teologie, a lovit in Biserica Romei, la aceasta a contribuit si durerea sufleteasca pe care a dobandit-o la vederea scandalurilor ce se petreceau acolo. Avuse de ce se scandaliza. Pe de o parte preotii faceau serviciul de mantuire, ba chiar insusi ei nu credeau ceea ce fac la Liturghie, fiind foarte indignat de acest lucru. Imbracat cu cel mai inalt titlu teologic, Luther isi incepe viata sa publica.(p.27)

Luther in discutiile si

scrierile sale incepatoare reformei

Comentarea epistolei catre Romani, a Psalmilor, sunt primele incercari reformatoare ale lui Luther. Urmarind sensul literal din care scotea sensul mistic, si bazandu-se mult pe Augustin, lucrarile lui apar ca o alegorie. Nici directia lui Staupitz n-a ramas fara efect asupra lui.

Primele discutii ale Luther asupra teologiei ne sunt ecunoscute. Numai gratie lui Oldekop, un inamic al sau, putem sti ca a scos la lumina opera sa asupra Decalogului. Epistolele sale sunt scoase la lumina intre anii 1513-1517. Intre 1516-1518 reda opera "Teologia Germanica", intr-o directie mistica.

Dotat din natura cu o elocinta in adevaratul sens al cuvantului, Luther ne-a lasat mai multe discursuri datate la 1515. In ele vede oricine fluiditatea expunerii.(p.28)

La fel a excelat in opera asupra decalogului, unde arata ca adevarata moralatrebuie sa fie pentru om si sa corespunda trebuintelor lui, iar nu ideala si in afara de om.

In octombrie 1516 incepuse explicarea epistolei catre Galateni, apoi a psalmilor penitentei. Se vedea clar spiritul nou de care era patruns Luther, caci aici combatea el practicile cele rele introduse de biserica in decursul timpului, ce duceau la o ruina a clerului.Inovator, nu putea sa fie linistit in aceasta privinta. A trebuit sa rapuna pe acei adversari ce iau atacat scrierile, pentru a demonstra lumiii temeinicia argumentelor sale. Acum, din nou Luther cade in melancolia din trecut si nu vede in sine decat o inrautatire a vietii sale.

Indulgentele ordonate de Leon 10

Intr-o astfel de stare ce se afla Luther, cand puternicul papa ordona impartirea indulgentelor spre rusinea bisericii. De indulgente se zicea pe acea vreme ca valoreaza tot atat cat si crucea lui Hristos, si curata mai bine decat botezul, iar cei ce vand indulgente fac mai multi oameni fericiti decat a facut Petru. Originea lor se pune in 300 sub papa Bonifaciu 8.(29)

Purtarea papei se rasfrangea asupra bisericii sale. Ordonase vinderea indulgentelor sub pretextul de a aduna sumele necesare la zidirea si ornarea bisericii Santul Petru din Roma. Incredinteaza vinderea lor dominicanului Johannn Titzel, un om cu un spirit activ. In instructiunile lui Tetzel se spunea ca sodomitii sa cumpere iertarea pacatelor cu 12 galbeni, furturile cu 9 galbeni, omorurile cu 7, paricidiul si fraticidiul cu 4, iar vrajitoriile cu 6. Oricine putea prevedea rau idulgentelor si in curand Luther nu a mai putut sa ramana nepasator. Spiritul sau liber s-a revoltat si in 1516 incepu sa-l combata pe Tetzel(30).

Incurujat de multi partizani, in 31 octombrie 1517, afisa in public pe usa Bisericii castelului din Wittemberg 95 de teze, prin care combatea indulgentele. In 14 zile tezele lui au patruns in toata Germania, caci toata lumea se plangea acum contra indulgentelor. In cele 95 de teze se atragea atentia si in alte chestiuni dogmatice cum ar fi purgatoriul. Il considera "lipsit de virtute si fara a i se ierta pacatele" pe oricine primea indulgentele.

Insa, cu rasul pe buze, clerul apusean se mira cum un calugar indrazneste sa-l combata pe papa. Insusi papa gandise ca Luther e suparat ca nu i s-a incredintat lui vinderea indulgentelor. Deci si papa era departe de curentul ce se forma contra sa, tratandu-l cu indiferenta.(p.31)

Insa Luther se va vedea imbratisat de popaor in cauza sa. In raspunsul pe care il face lui Tetzel, oamenii admirau taria gandirii lui Luther. Si ocaziile nu-i lipseau. Ca monah augustin a luat parte in 1518 la adunarea generala a Augustinilor la Heidelberg si atunci a atras pe multi de partea sa. In curand primeste ajutorul lui Frederic al Saxoniei pe de o parte, in timp ce papap incerca sa-l faca sa revina asupra celor scrise. Delegatul Germaniei, Carol de Miltitz are pentru prima oara o intalnire cu Luther la Altenberg. Numai gratie tacticei acestuia, Luther se adreseaza umilit catre papa si se sileste a schimba invataturile sale.(32)

Recunoaste acum "ca desi Roma are greselile ei, totusi nu trebuia sa o desconsidere, caci trebuie respectata." Papa multumit, aproba formarea unui juriu in prezenta lui L.. Insa moartea lui Maximilian alegerea lui Carol 5, contra sustinutului papal Francisc 1, il lipseste pe papa de ajutorul politic din Germania. Luther, bazat pe Miltitz, credea ca nu se va face o ruptura definitiva intre el si papa si de aceea chiar promise lui Miltitz ca va tacea pana se va aduna un consiliu, daca si adversarii sai vor tacea. Insa, de indata ce doctorul Eck a atacat punctele lui Luther, acesta a rupt tacerea. In 4 iulie 1519, in fata unui public numeros la Leipzig, el pledeaza in aplauze ca fata de cuvantul lui Dumnezeu nu este nici o autoritate.

In completarea disputei, unde toata junimea inteligenta era cu el, Luther in opera sa "Restrictiones" arunca atentia asupra cartilor Macabeilor si a epistolei lui Iacob, ceea ce face pe Eck sa ceara papei condamnarea lui.(33)

Luther nu se temea insa nici de persecutii. In raspunsurile sale cauta sa demonstreze ca mai usor este a cere arderea cartilor lui, decat sa le combata cineva.

Dominicanul Sylves Mazzolini scotea curia romana din tacere. De aici lupta va fi intre Luther si Roma. Mazzolini crezand ca are de a face cu un monah nepriceput, trata totusi cu usurinta invataturile lui Luther

Intre altele, Mazzolini afirma teorii daunatoare cum ar fi faptul ca papei i se cuvine a fi cel dintai principe al lumii si reprezentant al lui Dumnezeu, ca el domneste asupra lumii si toti trebuie sa se supuna papei sub pedeapsa mortii eterne. La acestea, Luther isi revarsa focul asupra papei: "Iata, declar pe fata ca antihrist rezida in templul lui Dumnezeu, ca el e cel ce domneste la Roma. Curtea romana a devenit sinagoga lui Satan".

Luptele acestea au deschis si ochii papei, fiind pusa in joc autoritatea sa. De aceea, ordona o cercetare si o comisie la care trebuia sa se prezinte Luther si sa dea seama de ceea ce lucrase impotriva Bisericii.(34)

Cu ocazia aceasta, Luther cauta printr-o scrisoare sa atraga pe vrajmasi de partea sa. Cum se va fi descurcat nu se stie. Stim doar ca luat sub protectia lui Frederic, reuseste sa i se judece cauza pe pamant german si astfel a putut sa se opuna pretentiilor papale. Acum incepe relatia de prietenie cu Philip Melanchton sau Schwarzerd, unul din aparatoriii sai.

In scrierea "Papalitatea de la Roma" nu se sfieste a numi pe papa antihristul prezis de Apocalipsa.(35). "A trecut, zice Luther, timpul tacerii, a sosit timpul de a vorbi", referindu-se la nedreptatile sanctitatii. Intr-adevar intr-o scriere adresata nobilimii germane arata motivele ce l-au facut sa loveasca autoritatea papei.

In 16 iunie 1520, "Exsurge Domine", vestea lumea catolica ca Luther este condamnat si oricine impartaseste ideile sale, va suferi asemenea lui. Ura a devenit mare si violenta. Bula data de papa este arsa de Luther si a criticat-o foarte aspru printr-o aparare in latina si in germana. Se simtea ca ideile noi vor aduce o vatamare intereselor statului si intereselor noului imperator.

Luther si imparatul Carol 5.

Moartea sa

Motivele de mai sus l-au facut pe imparat ca la Worms sa puna si problema gasiriii mijloacelor linistii interne a Germaniei. Asa se explica de ce a pus sa se arda scrierile lui Luther, care personal trebuia sa compara la Worms, la adunarea generala.

In mijlocul unei aclamatii generale, Luther paraseste locuinta si se indreapta spre Worms, ajungand la 18 aprilie 1521. Celor ce voiau sa-l opreasca a pleca le zicea: "sunt chemat si trebuie sa merg, oricati s-ar afla impotriva mea, tot m-as duce"

Delegatul papei era Aleandro si lui se datoreaza obtinerea edictului de condamnare a lui Luther, dupa ce vorbise contra lui vreo trei ore. La 15 aprilie ia cuvantul inaintea adunarii. "Desigur, zice el, in cartile mele am tratat credinta si moravurile astfel de curat ca si adversarii mei lerecunosc. Daca le-as condamna, ce as face decat sa condamn adevarul recunoscut, iar daca le-as renega n-as face decat sa intaresc o invatatura rea. Cer deci a fi refutat prin scrierile Apostolilor si ale profetilor si daca voi fi convins, voi retracta erorile mele si voi arunca cartile mele in foc."

Astfel oamenii papei cereau ca Luther sa fie condamnat. Oamenii cu prudenta au cautat ca fara intaratare sa-l faca pe Luther sa retracteze ceea ce avansase. Pentru Luther insa era cu neputinta sa-l mai convinga cineva sa admita ca papa decide in materie de credinta, caci constiinta e ceea ce-l convinge pe om. Neinduplecat Luther si amicii sai sunt pusi sub protectia legilor pentru a se intoarce in patria lor. Fiind inevitabil un pericol pe drum, Frederic lua masuri de siguranta. O trupa de calareti mascati iesira inaintea lui si-l ridicara ducandu-l la Wartbourg, aproape de Eisenach, unde il tinura sub numele de cavalerul Gheorghe, purtand barba si sabie de cavaler.(pag 38)

In Wartboug da la lumina traducerea Bibliei in germana, u toate ca era slabit de o boala. Tot aici scrie si opera Patmos in care asemana exilul sau cu cel al Evanghelistului Ioan, precum si raspunsul la bula papei. In toate vorbeste de rautatea indulgentelor, asupra papei si a episcopului de Mayentz.

Izbucnind o lupta intre Carol 5 si Francisc 1, Luther scapa de prevederile si aplicarea edicului de la Worms.

Incepeau tot mai multe incercari de a pune in practica ceea ce pana acum se raspandise teoretic. Oamenii , care voiau sa faca dreptate dupa credinta lor, atacau celibatul preotilor, cat si viata monahala. Se faceau intruniri la care luau parte calugarii augustini ce se simteau dezlegati de votul ce l-au dat. Prin multe locuri se facuse excese de zel prin inceputuri de rascoale.(apg 39)

Datorita acestui fapt Luther paraseste castelul si merge la Wittemberg, unde cauta sa impace spiritele, si linistind poporul scapa de acuzatia ce i se aducea. Prin revizuirea ce o face Noului Testament, reuseste sa-i aduca si pe unii necredinciosi la credinta. Insa inamiciii sai vrand chiar sa-l piarda si in absenta lui Carol 5 repun in functie edictul de la Worms.(p.40)

Papa, neputand sa obtina de la consiliul de stat executarea edictului, intr-o adunare la Ratisbona, lumea catolica s-a inteles sa apere pe papa si prerogativele sale. Un exemplu de aparare ni-l lasa Henric 8 in opera "Apararea celor 7 mistere contra lui Luther", la care i se raspundde prin scrisoarea "Contra Henricum regem Angliae".

Conciliul de la Nürenberg nu aproba condamnarea pentru a nu agrava situatia. Contrarii sai insa nu incetau a-l prezenta ca pe cel mai rau. Dar i-a fost dat sa vada si inamici loiali, ce-l combateau din pasiune, precum Erasmus de Rotterdam si Reuchlin, umanisti insemnati ai timpului. De Erasmus chiar el zice ca "e singurul ce a simtit punctul principal din invataturile sale".(p.41)

Situatia aceasta era tot mai dificila. Rascoala de la Wittemberg era semnalul ca lumea ar merge sa puna in practica ideile reformei, ba chiar sate intregi se alipesc reformei, dar neantelegand spiritul acesta, alunecaiarasi in revolte, luandu-se dupa vocea lui Thomas Muntzer si chiar facand opozitie lui Luther. Purtarea acestuia fata de el, ii face sa-si verse tot veninul in scrierea "contra profetilor ceresti". Explicarea Evangheliei, dupa intelesul fiecaruia este una din erorile lui Luther, pentru care cu adevarat poate fi acuzat. Taranimea satula de suferinte, citind Biblia si vazand ca fiecare este frate, iar in practica ca nobilii au totul, iar ei nimic, desi sunt frati cu totii, incep a se indrepta contra nobililor si a le lua totul. Castelele si manastirile au devenit obiectul furiei lor, manati de o scriere intitulata "Pierderile si plangerile taranilor"(p.42)

Nimeni nu putea sa reziste acestui curent de reforma si Luther in 2 scrisori sfatuieste si mustra pe tarani pentru faptele lor, recomandand si nobililor sa-i asculte. Luther devine iritat datorita actiunilor poporului, cautand sprijin in nobili. Apoi, catolicii intruniti la Spira la 27 august 1526 isi iau angajamentul de a face ca edictul de la Worms sa fie executat. In acest timp greu, Luther putin usurat ca avea de partea sa pe Johann, electorul Saxoniei.(p.43)

In curand, Dieta de la Spira, la cererea papei, pronunta interdictul pentru orice inovatiuni in materie religioasa. Luteranii protesteaza contra acestei masuri, desi li se permitea propagarea lutheranismului in acele teritorii ce erau deja cuprinse de noile invataturi, si nu mai departe. De la acest protest din 19 aprilie 1529, ei luara numele de protestanti. Incercarea de  a uni pe lutherani cu sectari (ai lui Zwingli), facuta de Philip de Hessa a fost fara rezultat la intrunirile din Marbourg si Schwabach, Luther luptand contra sectarilor pana la moarte.

In cele din urma, pentru a pune capat disputelor, Carol 5 organizeaza adunarea de la Augsbourg, in care protestantii au fost declarati invinsi si nevoiti sa se intoarca la catolicism. La aceasta masura raspunse "Liga Smalcaldica" din 1534 la care aderase Bavaria si Germania de Sus, care luase angajamentul de a se apara chiar cu armele contra punerii in aplicare a acestui decret, pana se va reveni asupra hotararii luate.(p.44)

Carol 5 a fost nevoit ca in 23 iulie 1532 sa trateze cu principii protestanti, datorita atacurilor turcesti. Asa ca reforma s-a intins acum si in Wurtemberg si Pomerania.

In 1532 Luther ispraveste Biblia si in 29 mai 1536 protestantii din toata Germania se unesc pe baza concordatului de la Wittemberg, pace ce duce la dezvoltarea si inaintarea reformei. Luther indiferent de situatie, nu inceta a scrie, O carte importanta scrisa in aceasta perioada este si opera "Asupra conciliilor Bisericii". Activitatea sa din 1535-1540e destul de importanta pe terenul literaturii bisericesti.(p.45)

In 1546, la 18 ianuarie se deschide conciliul de la Trident cu 25 de episcopi prezenti dupa ce mai intai s-a efectuat Liturghia de legatul papei, cardinalul del Monte. Cu aceasta ocazie, Luther scrie opera "contra papalitatii romane" in care sustinea ca papalitatea este cea mai mare calamitate de pe pamant.

Din acest an, puterile au inceput sa-l slabeasca, mergand la Eisleben pentru a muri acolo unde a si fost botezat. La 18 februarie 1546, la varsta de 63 de ani, Luther isi da sufletul sau, cu convingerea nestramutata ca invataturile sale au fost adevarate.(p.46)

Moartea lui Luther, prezentat ca inger de amici si ca diavol de catre dusmani, a reprezentat un succes pentru catolici. A fost inmormantat la Wittemberg, unde electorul Saxoniei a purtat de grija ca funerariile sale sa aiba parte de o pompa extraordinara.

Cu moartea sa insa nu s-a stins si reforma. Opera lui se auzise aproape in toata Europa.

Consecintele reformei asupra religiei

catolice si asupra moralitatii