Tratatele de pace din 1919-1920 de la Versailles, Saint-Germaine, Sevres

Tratatele de pace din 1919-1920 au incecat sa rezolve nenumaratele probleme legate de razboi sau chiar anterioare acestuia. De la inceput s-a putut observa ca ele profunde ale popoarelor si guvernelor.

Noua configuratie politico-teritoriala si comlicatele probleme economico-financiare rezultate din primul razboi mondial au fost dezbatute la Conferinta de Pace de la Paris la 18 ianuarie 1919, si care a dus la semnarea tratatelor de pace. Primul a fost incheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmate de tratatul cu Austria, la Saint- Germain en Laye (10 septembrie), pe care Romania, din cauza ca se impuneau anumite cauze referitoare la minoritati, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion I.C.Bratianu si gerneral Artur Vaitoianu, nu l-a semnat decat la 9 decembrie, prim ministru fiind generalul Constantin Coanda. Pacea cu Bulgaria s-a semant la Neuilly (27 noiembrie): Grecia capata Tracia, sarbii unele rectificari de frontiera, cu Romania fiind mentinut hotarul din 1916.

Tratatul de pace de la Versailles

Tratatul de la Versailles din 28 iunie este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de sase luni purtate la Conferinta de Pace de la Paris din 1919, ce a adus o incheiere oficiala Primului Razboi Mondial, intre fortele Aliate si cele ale Puterilor Centrale. Tratatul era o urmare a unui armistitiu semnat cu luni inainte in padurea din Compiègne ce a pus punct luptelor. Acesta necesita ca Germania sa-si asume completa responsabilitate pentru cauzarea razboiului si sa plateasca mari compensatii (reparatii de razboi) trupelor aliate.Aliatii nu au stabilit imediat suma reparatiilor ceea ce a facut dificila restabilirea situatiei economice in Gemania. In Germania tratatul a cauzat un soc - deseori referit ca pe o trauma sau un complex anti-Versailles - care eventual a contribuit la colapsul Republicii de la Weimar in si la ridicarea lui Adolf Hitler la putere.

Asfel, Germania va plati 20 de miliarde de marci-aur iainte de 1 mai 1921, din care doua cincimi prioritate pentru Belgia, care au obtinut acest privilegiu multumita sprijinului francez, iar cheltuielile de ocupatie vor fi deduse de aici. Se va crea o comisie de reparatii insarcinata sa supravegheze intrarea celor 20 de miliarde si sa fixeze, inainte de 1 mai 1921, suma reala a despagubirilor de razboi in care au fost incluse, la cererea Angliei, pensiile militare. Aceasta comisie, cu sediul la Paris, va trebui sa aiba 5 membrii: Franta, Marea Britanie, Italia, Statele Unite si, dupa caz, Belgia, Japonia sau Iugoslavia. Comisia nu avea nici o autoritatea coercitiva in Gemania. In caz de neplata singurele garantii erau " acte de interdictii si de represalii economice si financiare si, in general, guvernele respective vor putea estima luarea si altor masuri cerute de circumstante."

• Conditii:

Tratatul furniza crearea Ligii Natiunilor, un tel important pentru presedintele american Woodrow Wilson. Liga Natiunilor avea sa arbitreze conflictele dintre natiuni inainte ca ele sa fi condus razboiul. Nu toate cele 14 puncte ale presedintelui Wilson au fost realizate, spre exasperarea atat a germanilor, cat si a lui Wilson.Satisfacerea revendicarilor din partea Frantei a fost obiectivul principal in acest tratat. Alte prevederi includeau desproprietarirea unor colonii aflate sub dominatie germana si pierderea unor teritorii anexate sau cucerite de catre Germania in trecutul recent:

• Alsacia-Lorena (apartinand Frantei din sec. al XVII-lea, prin politica expansionista a lui Ludovic al XIV-lea, si pana in ) redata Frantei
• Majoritatea teritoriului din Marea Poloniei si Estul regiunii Pomerania (Prusia de Vest) pe care Prusia in cucerise in Glasvandul Poloniei, este redat statului Polon dupa Marea Rascoala Poloneza
• Hulczyn din Silesia Superioara, redat Cehoslovaciei
• Estul Silesiei Superioare, dupa plebiscit, redat Polonia
• zona oraselor germane Eupen si Malmedy, redata Belgiei,
• zona Soldau din Prusia de Est (cale ferata pe ruta Varsovia-Gdansk), redata Poloniei

Inconsecventa aplicarii principiilor de drept, respectiv recurgerea la argumentul national doar in detrimentul Germaniei, nu si in cazul teritoriilor cu majoritate germana aflate in disputa, a dus la frustrarile care au constituit samanta celui de-al doilea razboi mondial.

Tratatul de pace de la Saint-Germaine

Tratatul de pace de la Saint Germain en Laye, cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint Germain a reprezentat tratatul de pace incheiat intre Aliatii din Primul razboi mondial si Austria. Tratatul a fost semnat la data de 10 septembrie de catre reprezentantii Austriei si reprezentantii diplomatici ai 17 state. Prin tratat, s-a recunoscut independenta Republicii Austria (numita colocvial in acea perioada Austria Germana pentru a se marca diferenta fata de Austro-Ungaria).

Continutul tratatului.

Tratatul este divizat in 14 parti, asfel ca prima parte este formata din Pactul Ligii Natiunilor, care reprezinta o parte comuna a tratatelor de pace incheiate dupa Primul razboi mondial.

Partea a doua defineste frontierele Republicii Austria cu statele vecine: Elvetia, Liechtenstein, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Statul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (devenit ulterior Iugoslavia) si Italia. Tratatul consfinteste independenta Cehoslovaciei, incorporarea Tirolului de Sud in teritoriul statului italian si a Burgenlandului in Austria. Frontiera cu Statul Sarbilor Croatilor si Slovenilor era stabilita doar in mod partial, regiunea Klagenfurt urmand sa fie atribuita unuia din cele doua state in urma unui plebiscit.

Partea a treia intitulata "Clauze politice pentru Europa" contine in principal o serie de prevederi referitoare la relatiile bilaterale ale Austriei cu statele succesoare ale Dublei Monarhii. Austria se angaja sa recunoasca independenta Cehoslovaciei si Statului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, precum si a teritoriilor care apartinusera Rusiei la data de 1 august (statele baltice, Finlanda, Polonia).

Sectiunea a patra (articolele 59-61) consacra renuntarea Austriei in favoarea Romaniei la orice drepturi si titluri asupra partilor fostului Ducat al Bucovinei aflate in componenta Romaniei. Formularea este ambigua si a fost utilizata deoarece frontierele dintre Romania, Cehoslovacia si Polonia a fost stabilita ulterior incheierii tratatului de pace de la Saint Germain insa constituie recunoasterea internationala a unirii Bucovinei cu Romania.

De o deosebita importanta era articolul 88, care prevedea ca independenta Austriei este inalienabila, cu exceptia cazului in care Consiliul Ligii Natiunilor ar fi consimtit in acest sens. Din acest motiv, se solicita Austriei sa se abtina de la orice actiuni care ar fi compromis suveranitatea sa. Acest articol avea menirea de a interzice unirea Austriei cu Germania (alt stat invins in razboi).

Partea a patra (interesele austriece in exteriorul Europei) prevedea renuntarea de catre Republica Austria la o serie de tratate si drepturi ale fostei monarhii austro-ungare in relatiile cu Marocul, Egiptul, Siamul (Thailanda) si China.

Partea a cincea (clauze militare) prevedea limitarea capacitatii militare a Austriei la 30.000 de militari, inclusiv ofiterii.

Celelalte noua parti ale tratatului cuprindeau dispozitii referitoare la despagubirile pe care Austria urma sa le plateasca, la regimul navigatiei pe Dunare, la organizarea transporturilor feroviare intre Austria si celelalte state (deosebit de importanta tinand cont de pozitia Austriei in sistemul feroviar european).

Tratatul de pace de la Sevres

Tratatul de pace de la Sevres a fost semnat intre toate puterile Primului Razboi Mondial inclusiv Statele Unite si Imperiul Otoman semnat la 10 august 1920. Reprezentanti ai guvernelor au semnat acest contract in Sevres, Franta. Tratatul a fost rectificat in anul 1923 prin Tratatul de la Lausanne.Tratatul cuprinde 13 parti.

• Conditii :

Tratatul de la Sevres punea accentul pe partitionarea Imperiului Otoman, lucru planuit prin acorduri secrete intre Puterile Aliate. Prin semnarea acestui tratat Imperiul Otoman pierde patru cincimi din teritoriul sau. Sunt recunoscute inclusiv noile granite ale Romaniei.

Grecia urma sa patreze toata Tracia Orientala, Stramtorile Bosfor si Dardanele, vor fi demilitarizate si neutralizate sub controlul unei comisii internationale. S.U.A a refuzat mandatul asupra Armeniei si un altul asupra Constantinopolului, si Stramtorilor. In Anatolia era creata o Armenie Independenta. Era creat si un Kurdistan autonom. In partea Anatoliei care ramanea Turciei , Franta si Italia dispunea de zone de influenta importante.

Turcia trebuia sa isi predea flota.Armata sa era redusa la 50.000 de soldati.

Tratatul de pace de la Trianon

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie intre Puterile Aliate invingatoare in primul razboi mondial si Ungaria.Tratatul a fost semnat in Palatul Marele Trianon de la Versailles de catre 16 state aliate (inclusiv Romania) pe de o parte si de Ungaria de alta parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele intre statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sarbilor Croatilor si Slovenilor,stat devenit ulterior Iugoslavia, Cehoslovacia, precum si intre Romania si Ungaria

• Continutul Tratatului.

Tratatul este divizat in patru parti.

Prima parte include Pactul Ligii Natiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace incheiate dupa primul razboi mondial).

Partea a doua (articolele 27-35) defineste frontierele Ungariei cu statele vecine. In principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera romano-ungara este descrisa in sectiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere intre Romania si Ungaria).

Partea a treia (articolele 36-78) intitulata 'Clauze politice pentru Europa', continea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria si statele vecine, recunoasterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispozitii referitoare la cetatenie, protectia minoritatilor nationale.

Partea a patra (articolele 79-101), intitulata 'Interesele Ungariei in afara Europei' continea prevederi referitoare la renuntarea de catre Ungaria la tratatele incheiate de catre Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) si China.

Tratatul de la Trianon a consfintit existenta unui stat maghiar independent, ideal al revolutionarilor maghiari de la si al oamenilor politici maghiari in perioada de sfarsit a Dublei Monarhii. In ciuda acestui fapt Tratatul a fost si continua sa fie perceput in mentalul colectiv maghiar drept o catastrofa. Din aceasta perspectiva Tratatul de la Trianon reprezinta doar actul care a consfintit sfarsitul regatului sfantului rege Stefan, regat care de fapt disparuse in secolul al XVI-lea, prin infrangerea de la Mohács si divizarea teritoriilor sale intre Imperiul otoman si Sfantul Imperiu Roman, dar care formal a continuat sa existe, imparatii de la Viena purtand pana la sfarsit si titlul de regi apostolici ai Ungariei.

Bibliografie:

Jean Baptiste Duroselle, ISTORIA RELATIILOR INTERNATIONALE 1919-1947, Vol I, Editura Stiinte Sociale si Politice, Bucuresti 2006.

Wikipedia enciclopedia libera