ALTE PERSONAJE: acolitii, zeul cu cap de leu

ALTE PERSONAJE:acolitii, zeul cu cap de leu

Cautes si Cautopates sunt prezenti fie impreuna, fie separate in inscriitii, Cautes cu torta ridicata ti Cautopates cu torta lasata. Exista o acceptare general a faptului ca ei sunt in opozitie unul fata de celalalt si in relatie cu Mithras: zi si noapte, vara si iarna, apus si rasarit.

Cumont a presupus ca sunt ipostaze ale lui Mithras dar probabil ca perceitia lor in cult era destul de fluida, diversa ei fiind perceputi ca oua entitati in opozitie, in acelasi timp servindu-l pe zeul central a carui functii si calitati le completau.

Iconografia purtatorilor de torte a fost studiata in detaliu de J.R. Hinnels , care a urmarit pozitiile, posturile si atributele lor in functie de regiuni. In scena tauroctoniei pozitia lor variaza. In Italia, incluzand Roma, Cautes se afla in partea dreapta, din punctual de vedere al privitorului, iar Cautopates in partea dreapta. In provinciile de pe Rin si cele de pe Dunare pozitia lor este inversa celei din Italia. Deoarece aceasta este singura modificare de la stereotipia reprezentarilor lui Cautes si Cautopates este important sa distingem semnificatia acestor reprezentari.

Beck a sustinut ointerpretare in termini de asociere celesta diferita . Relieful central este aliniat ca un temple cu fata spre sud, cu estul in stanga si vestul in dreapta. In consecinta, cind acolitii reprezezinta rasaritul si apusul Soarelui, Cautes este in stanga si Cautopatea in dreapta. In acelasi timp acestia sunt asociati cu Constelatiile Taurus (Cautes) si Scorpius (Cautopates). Prin aceasta asociere pozitiile lor vor fi reprezentate inversat deoarece pe harta celesta Taurus este in dreapta si Scorpionul este in stanga.

Asocierea cellor doi purtatori de torte de poate extinde dincolo de un fenomen natural ( cresterea si descresterea, schimbarile de anotimpuri, pozitia Soarelui, identificarea stelara), care sinclude preocupari mai apropiate de mithrism ca religie a salvarii. In Porphirius se sutine ca Cautopates apare la poarta genezei si Cautes la poarte apogenezei. Prin Cautopates se naste viata, prin Cautes ea moare. Aceasta inversare aintelegerii sensului acolitilor a fost evocata in modcomprehensiv de R. L Gordon in contextual prezentei lor in mithraeumul Sette Sfere.

S-a acordat multa atentie numelor celor doi acoliti. Cei mai multi cercetatori cred ca ele au o origine iraniana (ca si numele de cult Nama si Nabarzes), insa H. Schmeja a propus o derivare greaca. Este probabil ca, avand in vedere atributele lor primare, numele ar putea avea legatura in mistere cu focul sau iluminarea, oricare ar fi etimologia lor. Cautopates trebuie inteles ca cel care se afla in antiteza, in opozitie. .

Diferitele ipoteze etimologice sunt revazute si analizate de M. Schwartz [6]care a propus termenul kauta ce inseamna tanar si celalalt pat ice inseamna stapan sau cel ce se opune. Nu exista nici un motiv sa presupunem ca semnificatia iraniana original, daca a existat ar fi fost cunoscuta in misterele romane. Etimologiile iraniene, foarte importante pe domeniul lor si ca indicatori importanti ai mostenirii iraniene nu ne pot spune nimic despre semnificatia pe care au avut-o in cultul occidental, Cautes si Cautopates.

Despre relatia purtatorilor de torte cu Mithras si semnificatia lor se poate spune ca se cunoaste intr-o anume masur, insa nu se poate spune acelasi lucru si despre zeul cu cap de leu. Acest lucru se datoreaza partial si faptului ca cei doi Cautes si Cautopates au pozitii bine cunoscute in scena mithraica si in mithraum iar zeul cu cap de leu nu are si partial deaorece acest zeu e atat de bizar incat nu se incadreaza in nici un asa-numit model al teologie mithraice. Cat despre forma, aceasta repezentare se distinge prin prezenta unui sarpe incolacit pe corpul sau, prin aripi si prin diverse attribute, cel mai des fiind cheile. Nici o reprezentare nu este identica cu cealalta, la Merida are un cap uman si o masca de leu pe piept asa cum au doua elemente din registrul superior al monumentului Ottaviano Zeno din Roma.

Iconografia zeului este pe deplin explicata si analizata de J.R Hinnels . El face deosebirea dintre un tip roman, de obicei nud, in pozitie hieratica cu un sarpe incolacit strans pe corp, in sapte spirale si un tip provincial in care corpul acestuia este prezentat mai liber, cu piciorele departate si sarpele care nu este atat de strans incolacit pe trupul acestuia.

Pentru a ne da seama de pozitia zeuui cu cap de leu in mistere este important sa ne uitam dincolo de statui si reliefuri, la reprezentarile lui pe reliefuri, o atentie special trebuie acordata pozitiei si simbolurilor echivalente sau substitute. De asemenes trebuie inclus personajul care sta intins, incolicit de sarpe care apare ocazional pe partea dreapta extrema , in registrul inferior de pe reliefurile danubiene, salutand ascensiunea carului lui Sol, care ne face sa ne gandim la o legatura iconografica intre Saturn si zeul cu cap de leu . Acesta legatura este dovedita de doua fragmente literare (Arnobius, Adv. Nat. 7.10 si Origen, Contra Celsum 6.31 acesta descrie primul dintre cei sapte arhonti care controleaza ascemsiunea sufletului, ca semanand cu un leusi in legatura cu planeta Saturn).

Asocierile zeului cu Timpul, pe care putini le neaga (chiar daca este sau nu identic cu Aion) il leaga de asemenea de Saturn prin celebra formula greaca a lui Kronos cu chromos. Sarpele ce incolaceste zeul este un simbol al timpului ., in special cand este reprezentat cu zodiacal. Ca un symbol al timpului face parte din iconografia lui Saturn. S-au oferit doua variante pentru identitatea zeului cu cap de leu, amandoua gasite in Iran.

Cumont a propus o identificare cu zeul Zurvan, zeitate a timpului infinit siarbitru intre Ormaz si Ahriman . Zeul cu cap de leu ca entitate a timpului a fost sustinuta de R. Pettazzoni , care a adaugat motive egiptene, in special iconografice, nucleului iranian.

Discutia a fost complicata de intrebarea daca zeul cu cap de leu sau Zurvan este sau nu zeul elenistic al timpului Aion. Cu certitudine motivele lui Aion sunt relevante pentru mitraicul zeu cu cap de leu ca fiin de asemenea zeu al timpului, dar din lipsa de dovezi ca misterele si-au numit zeul asa si din moment ce Aion la randu-i nu este o divinitate bine definita, putem spune ca stabilirea unei identitati este nesemnificativa.

Cealalta identificare iraniana este cu Ahriman. A fost propusa pentru prima data de I. F. Legge[13] si a fost prima contestare majora a modelului cumontian de teologie a misterelor. In primul rand se observa o reticenta a adoratorilor de a ridica inscriptii pentru Arimanius Ramane intrebarea in ce masura si-a pastrat zeul natura rea a original, sau cu alte cuvinte daca acest lucru ne poate spune ceva important despre mistere. Nimic din mistere nu sugereaza ca acestea sunt dualistic si ca ar legitima principiul raului.

Duchesne-Guillermin[14] explica zeul misterelor ca un conflict intre Aion si Ahriman ca un amalgam sincretist a celotr doua matrice. Cele doua tipuri sustine el nu sunt decat doua variante a temei identitatii Aion-Sarapis-zeus-helios-Mithra-Hades-Ahriman, fara a exista o opozitie .dualista.

Sarurn , Aion, Zurvan si Ahriman nu sunt singurele identificari si interpretari ale zeului cu cap de leu. S. Wikander si R. Dussaud au adus discutia spre influente orfice in formarea iconografiei si a conceptului cultului.

A.D. H. Bivar sugera ca zeul are antecedente in Mesopotamia in zeul mortii, Nergal .

J.R. Hinnels vedea in zeul cu cap de leu, o entitate cosmic care prezideaza asupra ascensiunii si coborarii sufletelor prin sferele planetare dupa moarte.

Controlul asupra pasajului de trecere spre sferele planetare este atribuit si de U. Bianchi[19] care considera ca aceasta entitate se aseamana cu arhontii gnostici. Bianchi distinge in mistere diferite tipuri arhontice de diverse nivele. La nivelul superior, reprezentarea solemn, clasica si cea care il reprezinta pe zeu cu cap uman si la nivelurile inferioare reprezentarea umila, de natura provincial.

J. Hansman[20] a interpretat zeul leontocefal intr-un mod mai abstract vazand in aceasta reprezentare un symbol al ssufletului in timp ce se zbate pentru a se elibera din trup. Misterele sunt, sustine Hansman in traditia lui Platon.

Ca o observatie finala, merita sa ridicam posibilitatea ca in teologia mitraica, zeii nu sunt entitati separate. Asa cum M. J. Vermaseren[21] realiza pentru Saturn si Oceanus, identitatile zeilor se unesc cu cea a lui Mithras si este necesar sa analizam figura zeului leontocefal ca o manifestare particular sau un set de manifestari, a unui zeu perceput ca Mithras si ca Soare