Comunicarea umana si cea animala

A. Zoosemiotica

Termenul de "zoosemiotica"a fost lansat in 1963 si se refera la disciplina care studiaza (din punct de vedere stiintific) comportamentul de semnalizare, de comunicare in cadrul unei specii animale. Intr-o acceptie restransa (18), zoosemiotica studiaza: " the signaling behaviour of animal species"(19), "the animal communication"(20), intr-un contrast implicit sau explicit cu studiul "of the human commmunication"(21).

Exista insa si o acceptie larga. Aceasta situeaza zoosemiotica in cadrul conceptiei generale potrivit careia sistemele semiotice umane sunt de doua tipuri:

antroposemiotice, adica acele sisteme semiotice specifice doar speciei umane, si

zoosemiotice, adica acele subsisteme semiotice care participa la realizarea comunicarii umane dar care se manifesta de asemenea si la alte specii animale, participand si la realizarea procesului de comunicare al altor specii animale.

DIHOTOMIA ANTROPOSEMIOTIC vs. ZOOSEMIOTIC

Dihotomia zoosemiotic/antroposemiotic vizeaza relatia dintre o baza biologica si o suprastructura culturala a procesului de semnificatie, si ea va ramane in vigoare atat timp cat misterul originii si al aparitiei limbajului (care este un eveniment singular in Universul cunoscut) nu va fi explicat.

18. idem

19. "comportamentul de semnalizare al speciilor animale".

20. "comunicarea animala".

21. "comunicarii umane".

Presupozitia pe care aceasta dihotomie o implica este aceea ca orice sistem de semne care nu are o legatura manifesta, evidenta cu limbajul, nu apartine repertoriului antroposemiotic al fiintei umane (pentru ca limbajul este o capacitate fundamantal umana).

Concluzia acestei presupozitii este ca toate celelalte sisteme de semne folosite de om trebuie considerate ca fiind zoosemiotice, pana cand li se va putea determina stiintific relatia reala cu limbajul.

SISTEME SI MODALITATI ANTROPOSEMIOTICE DE COMUNICARE:

Printre cele mai importante modalitati antroposemiotice de comunicare se numara:

a)     Limbajul natural, atat ca limba vorbita, cat si ca sistem vizual de comunicare (folosit de persoanele care sufera de surzenie partiala sau totla, precum si de cele care comunica cu ele).

b)     Surogate ale vorbirii, ale limbajului. Este cazul:

-sistemelor de "comunicare muta" (pastrate in unele manastiri catolice si ortodoxe unde se profeseaza "juramantul tacerii" );

- a limbajului prin semne al aborigenilor din America si Australia.

- transpunerilor sunetelor limbajului in grupuri scriptice sau in semne optice si acustice (de exemplu: codul Morse; diversele alfabete acustice pentru orbi sau spectogramele sonore); precum si a

- constructelor artificiale, create in scopuri tehnice sau/si stintifice.

c)     Seturi de semne folosite de catre om in mod independent de orice infrastructura lingvistica desi, evident, fatalmente legate de, si generand, "efecte verbale". Cel mai bun exemplu il constituie artele non-verbale precum muzica sau pictura abstracta.

D.    RELATA INCERTA DINTRE MODALITATILE ANTROPOSEMIOTICE (verbale) SI CELE ZOOSEMIOTICE (non-verbale)

Lingvistul Gregory Bateson explica relatia incerta dintre modalitatile antroposemiotice si cele zoosemiotice de comunicare considerand ca ideea comuna conform careia, in evolutia omului, limbajul a inlocuit sistemele mai primitive de comunicare ale animalelor, este falsa, intrucat ea implica faptul ca aceste sisteme primitive au degenerat, disparand treptat, lucru care nu este adevarat. Dimpotriva, sistemul "kinesic" al omului a devenit mai bogat si mai complex; iar para-limbajul a inflorit in paralel cu evolutia limbajului verbal, ambele fiind dezvoltate in forme de arta complexe precum: muzica, baletul, poezia. Chiar si in prezent, modalitatile umane de comunicare kinesica, expresia faciala si intonatia vocala le depasesc cu mult pe !cele ale oricarei specii animale. In aceste conditii, putem considera ca:

a)     cele doua sisteme semiotice (antroposemiotica si zoosemiotica) au finalitati diferite, desi actioneaza deseori in interdependenta; si ca

b)     nu exista o limita clara de la care modalitatile zoosemiotice devin antroposemiotice. Aceasta trecere nu poate fi explicata decit prin aparitia unei noi proprietati, a unei noi capacitati a fiintei in cauza: aceea de a se descurca fara contactul direct cu obiectele si, in consecinta, de a simboliza (adica de a interpune un fel de filtru intre organism si mediul ambient).

Concepta comuna care considera ca aceasta capacitate de simbolizare este caracteristica doar mamiferelor (si omului in general) este falsa. Insectele nevertebrate (specia "Hilara sartor", albinele); dar si caracatitele (cefalopodele) precum si aloprimatele (de exemplu cimpanzeii) au si ele o capacitate (redusa, e drept) de simbolizare, de atribuire a unei valori simbolice unor evenimente si semne care provin din mediul ambient. Desi aceste animale nu pot elabora in creierul lor "programe complexe de simbolizare ca de exemplu serii de semne, asa cum sunt cele care ghideaza si determina sentimentele, gandurile si actiunile omului), ele pot totusi reprezenta, intr-un mod simbolic, o serie de operatii simple, cruciale pentru supravietuirea lor ( c!a de exemplu marirea sau micsorarea distantei care le separa de sursele de stimuli din mediul ambient).

Pe buna dreptate, Levi Strauss afirma ca "les animaux sont privé de language, au sens que nous léntendons chez l'homme, mais ils comuniquent tout de męme au moyen.d'ún systéme simbolique 22).

E.    DIHOTOMIA ACUSTIC (vocal) vs NON-ACUSTIC (non-vocal)

Emisia si receptia sonora (de sunete) reprezinta fenomene atat de caracteristice modalitati umane de existenta incat este, deseori, surprinzator sa aflam cat de mic si neinsemnat (sau, mai degraba, rar si putin reprezentat) este rolul sunetului in ierarhia globala a existentei biologice. De fapt "the great majority of animals are both deaf and dumb 23).

Spre exemplu: dintre cele 12 specii ale familiei Phila, doar doua aud si produc sunete functionale (Antropodele si Chordatele).

"Animalele nu au limbaj, in sensul celui pe care il are omul, insa ele comunica totusi prin intremediul unui siatem simbolic".

"Marea majoritate a animalelor sunt atat surde atat surde si mute".