Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice

Acasa » scoala » literatura romana
Enigma Otiliei George Calinescu - Romanul calinescian in viziunea criticii literare

Enigma Otiliei George Calinescu - Romanul calinescian in viziunea criticii literare

Enigma Otiliei

George Calinescu

Romanul calinescian in viziunea criticii literare

Caracterul realist balzacian al viziunii si al procedeelor romanesti utilizate

In 1938, Pompiliu Constantinescu descoperea in Enigma Otiliei ''metoda balzaciana a faptelor concrete, a faptelor concrete, a experientei comune', remarcand meritul autorului de a fixa in niste cadre sociale bine precizate o fresca din viata burgheziei bucurestene.

(P. Constantinescu, Scrieri, 2, Bucuresti, 1996, p.244)

In 1967, Ov. S. Crohmalniceanu plasa romanele lui G. Calinescu sub semnul 'reconstituirii balzaciene si clasificarii caracterologige'.

(Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale,

Bucuresti, 1967,584-611)

Prezenta unei dihotomii structurale

G. Calinescu atenueaza 'clasicismul prin realism', desi tendinta generala a operei sale este 'clasicista cu fioruri romantice integrate'; romanul Enigma Otiliei 'este o tragedie in sensul ca actiunea decurge necesar din caractere', dublat de comedie, 'daca analizam raportul dintre mediu (obiectiv) si dorinta (subiectiv)'.

(Paul Georgescu, Nasc si la Moldova oameni, prefata la Enigma Otilei,

'editie definitiva', Bucuresti, 1961, p.V)

Ideea 'paternitatii'

Pe autorul Enigmei Otilei il obsedeaza ideea paternitatii. Literatura lui se ordoneaza astfel in jurul acestei scheme universale, careia un spirit speculativ ca al lui G. Calinescu n-a pregetat sa-i caute nenumarate semnificatii'. Realizata in Cartea nuntii 'indeosebi sub unghi biologic', studierea caracterologica a paternitatii este reluata in Enigma Otiliei 'cu precadere sub un unghi canonico-social', intreaga scriere fiind subordonata unei perspective etice. ''In cadrul schemei universale a paternitatio si a implicatiilor ei sociale, autorul judeca lumea burgheza'.

(Ov. S. Crohalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale,

1967, p. 468-470)

Viziunea satirica

Dimensiunile estetice ale universului romanesc: grotescul, sarja, farsa, burlescul sunt detectabile in romanele lui G. Calinescu. Enigma Otiliei: sinteza 'mai multor formule' narative.

(Nicolae Balota, De la Ion la Ioanide, Bucuresti, 1974, p. 404-462)

Diversitatea tipologica

G. Calinescu isi claseaza personajele in doua compartimente distincte: unul rezervat umanitatii canonice, celalalt personalitatilor de exceptie. Jim Marinescu din Cartea Nuntii, Felix Sima din Enigma Otiliei, Ioanide din Bietul Ioanide si Scrimul negru, 'la diferite trepte de autoanalizare, personifica insul cu aspiratii superioare'. Intelectualul deosebit inzestrat, in etapele cristalizarii personalitatii ori ale maturitatii depline, si raporturile sale cu familia si societatea constituie teme tuturor romanelor calinesciene.

(Dumitru Micu, G. Calinescu, Intre Apollo si Dionyssos,

Bucuresti, 1979, p. 547-548)

Concluzii

In romanele sale, G. Calinescu isi asuma rolul naratorului, interpretand 'singur toate rolurile, vorbind in numele tuturor personajelor (limbajul este al sau, nu al lor), ignorand specificul psiholog, ori plauzibil situatiei: un actor care nu stie sa se identifice cu personajele, ramanand el insusi in pielea fiecaruia'

(Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, eseu despre romanul romanesc, I,

Editura Minerva, 1980, p.267)

S-a vorbit despre balzacianismul operei

Descrieri ample

Personaje tipice

Teme

Descrieri de interioare si exterioare

Strada Antim

'strada era pustie si intunecata si, in ciuda verii, in urma unor ploi generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure. [] toate curtile si mai ales ograda bisericii erau pline de copaci batrani, ca dealtfel indeobste curtile marelui sat ce era atunci capitala.'

'strada era pustie si lumea parea adormita, fiindca lampile de prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticla mata, ca sa nu dea caldura. In aceasta obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii (opera indeobste a zidarilor italieni), marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria, ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute insa din var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, si uscaciunea, care umfla lemnaria, faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice.'

Casa lui Costache Giurgiuveanu

'o casa cu ferestre inalte [] inca luminata.''

'casa avea un singur cat, asezat pe un scund parter-soclu, ale carui geamuri patrate erau acoperite cu hartie translucida, imitand un vitraliu de catredala. Partea de sus privea spre strada cu patru ferestre de o inaltime absurda, formand in varful lor cate o rozeta gotica, desi deaupra lor zidaria scotea tot atatea mici frontoane clasice, sprijinite pe cate doua console. La fatada, acoperisul cadea cu o streasina lata, rezemandu-se pe console despartite de casetoane, totul in cel mai antic stil, dar console, frontoane si casetoane, erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidaria era crapata si scorojita in foarte multe locuri, si din crapaturile dintre fatada casei si trotuar ieseau indraznet buruienile. Un grilaj inalt si greoi de fier, ruginit si cazut putin pe spate, dovedea, pe dreapta, existenta unei curti, in care se zareau prin intuneric atat frunzis si atatea trunchiuri, incat intinderea ei, docamdata, nu se putea calcula, impresia trecatorului fiind totusi de padure fara fund. Grilajul avusese o poarta mare cu doua aripi, legata acum cu un lant. Doar o portita mai mica mai era deschisa'

'partea de din dos a casei avea o inaltime mai mare decat a restului, parter si cat formand doua coridoare suprapuse, cu geamlac. Numai in catul de sus o lampa cu petrol ardea, restul mocnea in intuneric.'

'usa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat si descleiat de caldura sau de ploaie si bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele doua trepte de piatra, tocite in modul convexitatii, pana aproape sub streasina. Nicio perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf stravechi, pe care se vedeau bine urmele picaturilor de ploaie si ale melcilor fara casa.[..] usa cea uriasa se misca aproape de la sine.'

'anticamera era de o inaltime considerabila, ocupand spatiul celor doua caturi laolalta. O scara de lemn cu doua suisuri laterale forma un soi de piramida, in varful careia un Hermes din ipsos, destul de gratios, o copie dupa un model clasic, vopsit detestabil cu vopsea cafenie, tinea in locul caduceului o lampa cu petrol cu glob de sticla in chipul unui astru. Lampa era stinsa, in schimb o alta lampa plina de ciucuri de cristal, atarnata de inaltul tavan, lumina tulbure incaperea.[] Peretii, care, spre a corespunde intentiei clasice a scarii de lemn, ale carei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterari donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmura sau cel putin de stuc, erau grosolan tencuiti si zugraviti cu sablonul si cu mana, imitand picturile pompeiene, si indeosibi porfirul, prin naive stropituri verzi si rosii. Insa sistemul de perspective si festoane, in loc sa fie tratat pe intregul camp al anticamerei, printr-o optica falsa de zugrav este taiat in doua sectiuni corespunzand fiecarui cat, indicand astfel in chip suparator lipsa de coeziune a planurilor. In sfarsit, tavanul imita prin zugraveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decoratie precum si crapaturile lungi si neregulate ale peretilor dadeau incaperii un aer de ruina si raceala.'

Camera unde se jucau carti

'o odaie foarte inalta, incarcata de un fum des si intepator de tutun. [] in mijlocul ei, o masa rotunda, prevazuta cu o mare lampa de petrol cu glob de sticla mata. [] spre fundul odaii, in semiobscuritate, se zarea o canapea de plus rosu.'

Camera Otiliei

'incaperea era mai mult lunga decat lata si avea o fereastra care dadea in geamlac, acoperita cu o mare cortina de plus maron. Cateva fotolii scunde si mici de plus maron, un scrin de nuc de moda veche, masiv, un dulap de haine din acelasi lemn si foarte lat dadeau odaii un aer barbatesc si elegant.'

'era tapetata cu o hartie dungata si cu flori de miozotis. [] patul era nou si asa de scund, incat parea un divan. Doua suluri moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate cu impletituri de pai. In apropierea ferestrei se afla o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare. In fata ei se vedea un taburet rotativ de pian. Sertarele de la toaleta si de la dulapul de haine erau trase afara in felurite grade, si-n ele se vedeau, ca niste intestine colorate, ghemuri de panglici, camasi de matase mototolite, batiste de broderie si tot soiul de nimicuri de fata. Cutii de pudra numeroase, unele desfundate, flacoane de apa de Colonie destupate erau aruncate in dezordine pe masa de toaleta, ca intr-o cabina de actrita, dovedind graba cu care Otilia le manuia. Rochii, palarii zaceau pe fotolii, pantofi pe sub masa, jurnale de moda frantuzesti mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte.'

'pe un fotoliu se gasea un morman de carti, cele mai multe nemtesti, dar si romane frantuzesti din colectia Calmann-levy, ilustrata si cartonata. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliere de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. In camera mirosea a pudra si parfumuri.'

'patul era el insusi plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de papusi de stofa, de rochii si jupoane zvarlite in graba, si nu se zarea nici umbra de plapuma ori de intocmire pentru dormit.'

'in peretele opus usii, o mica oglinda facea o pata alburie'

Gradina

'era foarte adanca si plina de pomi grosi si stufosi. Un mic grilaj, cazut pe alocuri, indica despartirea dintre curtea din fata si cea din dos. Nu era nicaieri niciun strat, iarba crestea in neregula. Un chiosc inalt de fier se vedea intre copaci.[] cu o banca circulara in interior, in jurul unei mese de tabla vopsita.'

Camera cu pianul

'o odaie aproape goala, in care se afla un pian cu coada cam vechi, cu capacul ridicat. Cele doua ferestre ale odaii erau deschise. Mormane de note muzicale, de reviste de moda erau aruncate pe jos in jurul negrului pianoforte. In fata instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de taverna, cu taietura in chip de inima.'

Casa familiei Tulea

'pamantul (gradina) era impartit in straturi de o exactitate si o supradecoratie suparatoare. Apoi o sala si apoi o odaie, care trebuia sa fie un soi de salon, in care se afla o sofa larga cu prea multe perne si un numar de fotolii de rips verde, de stil vechi si neprecis, cu bratele de asemeni incarcate de perne. O curatenie si o ordine de sanatoriu inghetau totul, iar atmosfera era incarcata de un miros patrunzator de ulei. Provenienta mirosului era [] de la un numar incalculabil de tablouri in ulei, puse in rame grele, bronzate, care acopereau aproape in intregime peretii anticamerei si ai salonului.'

Casa lui Leonida Pascalopol

'o cladire cam fumurie, numai cu doua caturi'

'casa, azi stearsa fata de noua arhitectura a capitalei, infatisa atunci ultimul confort. Ferestrele si incaperile erau inalte, usile largi si cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Peretii erau tapetati cu hartie dungata si de tavan atarnau lampi electrice cu abajururi plisate. In anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam conventionale si reci, dar de factura ingrijita. La capetele scarii vegheau doi copii de marmura, tociti si luciosi de ceara.'
'in loc de pat in dormitor, avea o sofa joasa enorma, care ocupa o portiune de odaie. Un mare chilim vechi, de buna calitate, in culori dulci de otava, o acoperea. Peretele din fund era invelit intr-un vast casmir de care atarnau arme vechi: iatagane, pistoale cu manere sidefate, o tolba de sageti exotice. Pe o masuta turceasca, o mare tipsie de arama tinea in mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, in dreptul marginii ei exterioare, atarnau nenumarate candele de argint de marimi deosebite. Cateva scaune in forma de X, incrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul peretilor pe care atarnau cateva mici picuri cu privelisti de pe Bosfor. Biroul avea o masa simpla de stejar, incheiata insa rustic, cu ajutorul unor pene de lemn. Pe ea se aflau un teanc de registre si, la un capat, o mare masina de scris - Yost. Pe pereti se vedeau tablouri alese cu gust, o copie veche dupa Salvator Rosa, reprezentand un peisaj marin napolitan, un Grigorescu autentic, o cula de Juan Alpar si alte cateva tablouri, centrate in jurul unui portret mare al unui tanar student de universitate germana, in uniforma de asociatie goliardica, masliniu la fata, cu trasaturi fine si ascutite.'

Mosia lui Leonida Pascalopol

'se afla la vreo cincisprezece kilometrii departare de Ciulnita, in directia Dunarii, departe de linia ferata, fiind cam la jumatatea distantei dintre Calarasi si Fetesti.'

'aceeasi cautare ca la Bucuresti se regesea si aici, intr-un chip mai rustic. Doi pereti ai salii erau acoperiti cu doua mari saluri de casmir, arme numeroase vechi erau presarate peste tot, de tavanul de grinzi atarnau candelabre cu lumanari de ceara. O vitrina mare continea pe un rastel numeroase pusti de vanatoare. Alaturi de sala era o cancelarie de mosie, simpla si ordonata. In cealalta parte se gasea sufrageria. Aceste incaperi dadeau inspre prispa de intrare. Pe o usa din fundul salii iesira intr-un geamlac ce privea in directia patratului cu suri. Pe acesta se aflau usile a numeroase alte odai. [] o odaie cu mobila veche de nuc, care apartinuse mamei lui Pascalopol si ramanea mereu nelocuita. '

'in sufrageria - o masa lunga se intindea aproape de la un capat la altul al odaii, cu doua banci laterale. Masa si bancile, din blani groase de stejar, erau lucrate in stil taranesc, cu incheieturi de aschii. Cuiere de lemn si blidare acopereau peretii de jur imprejur, plina de cani si bliduri taranesti de toate tipurile. O mare plita taraneasca cu cuptor, intr-un colt, avea un rost mai decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsita cu cani albastre de format mai mare, iar plita insasi slujea de bufet. In sfarsit, lungi culmi rosii atarnau de cele doua grinzi laterale ale tavanului. O panza de in gros asternuta numai intr-un capat al mesei.'

Tipurile personajelor din opera

Costache Giurgiuveanu - tipul avarului

Stanica Ratiu - tipul parvenitului, al arivistului

Aglae Tulea - 'baba absoluta, fara cusur in rau'

Titi Tulea - tipul retardatului

Felix Sima - tipul tanarului sosit, 'martor si actor'

Otilia Marculescu - eternul feminin enigmetic

Aurica Tulea - fata batrana

Portretele personajelor

Felix Sima

'un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean'

'uniforma neagra ii era stransa bine pe talie, ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata ii era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie.'

Otilia Marculescu

'parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei, era o mare libertate de miscari, o stapanire desavarsita de femeie.'

Costache Giurgiuveanu

'un omulet subtire si putin inconvoiat. Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spina si, din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca, privind intrebator si vadit contrariat.'

Leonida Pascalopol

'un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar,dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei.'

Aglae Tulea

'o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ii era galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca. Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin, si avea dealtfel aceeasi miscare moale a ploapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordan de piele, in care se vedea, prinsa de un lantisor, urechea unui cesulet de aur.'

Aurica Tulea

'o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminanti ca si ai Aglaei, cu fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de cozi impletite.'

Simion Tulea

'un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri'

'avea mustati pleostite si un mic smoc de barba [..] ochi grozav de spalaciti'

Titi Tulea

'un tanar de douazeci si doi de ani'

'o usoara mustata si barbia despicata in doua, in care cateva tuleie mai lungi schitau barbisorul lui Simion, ii dadeau un aer matur, care facea din uniforma scolara un adevarat militar. Era un tanar bland si cu infatisare modesta.'

Olimpia Tulea

'semana in chip izbitor cu Simion si cu Titi, avand barbia despicata la fel, in doua, in chip suparator pentru o femeie. Era maslinie la fata si cam planturoasa si cativa peri ii conturau o usoara mustata. Sprancenele, ca si la Titi, erau imbinate viguros deasupra nasului.'

'vorbea moale sentetios si cu mare convistiune'

Stanica Ratiu

'era rosu la fata, fara sa fie propiu-zis gras, de o sanatate agresiva, contrastand cu parul lui mare si negru, foarte cret si cu mustata in chip de musca. Un guler tare si inalt tinea o cravata infoiata ca o lavariera.'

'imbracat intr-un costum de soie-ecrue deschis [] largimea hainei si dimensiunea canotierei de paie abia ii cuprindea parul.'

'vorbea sonor, rotund, cu gest artistic si declamator.'

Georgeta

'era plina la trup si la fata pana la marginea de unde ar fi devenit obeza, fara sa para totusi. Parul negru era cret si infoiat ca al unei napolitane. Doua mari gropite in obraz pareau artificiale. Ceea ce uimea si colabora in chip armonios cu plasticitatea trupeasca era o finete de marmura a incarnatului. Niciun por nu se zarea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mainile erau lucii ca sideful si unghiile subtiri si in migdala. Sprancenele, genele erau infipte ca-n carnea unei piersici netede.'