D-L GOE, de I.L.Caragiale - apartenenta la genul si specia literara

D-L GOE de I.L.Caragiale - apartenenta la genul si specia literara

Daca prin Eminescu poezia castiga, in secolul trecut, expresia ei cea mai inalta, dramaturgia atinge prin I.L. Caragiale, aceleasi inaltimi artistice. El a creat, prin intreaga sa opera , o adevarata comedie umana , o fresca sociala a Romaniei de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Teme preferate: scoala, administratia, presa, justitia, familia , prezente in schitele si comediile sale.

In volumul'Momente si schite'(1901),scriitorul nuanteaza , satirizand educatia defectuoasa primita in familie

si in scoala, coruptia, traficul de influenta si favoritismul:'Vizita', 'Bubico', 'Bacalaureat'. La publicarea volumului, un scriitor al vremii, G. Ranetti, afirma:'Nu 'Momente', ci 'Monumente' trebuia sa botezi admirabilul volum'.'

// Ca specie literara, 'D-l Goe' este o schita, deoarece este o creatie epica ,cu o actiune simpla, lineara, care surprinde un moment semnificativ din viata personajului principal .

Schita a aparut in ziarul 'Universul', la 18 mai 1900, apoi a fost inclusa in volumul mentionat.

Tema schitei se refera la educatia gresita primita de copiii din unele familii instarite din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Titlul , foarte sugestiv, arata intentia satirica a autorului de a crea un personaj reprezentativ pentru o anumita categorie sociala. Compus din doua substantive, titlul incifreaza ironia cu care autorul invaluie personajul. Apelativul 'domnul'(termen de politete ), contrazice imaginea pe care si-o formeaza cititorul , aceea a unui copil de scoala primara, rasfatat si needucat. Al doilea cuvant, un substantiv propriu (un hipocoristic de la Neagoe), are, prin sonoritate, un efect comic. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului personajului si sunt o invitatie la reflectie asupra faptelor prezentate.

Atitudinea ironica a autorului se mentine, in cadrul, schitei, in determinarile cu care insoteste numele personajului: 'D-l Goe', ' tanarul Goe', subliniind contrastul dintre ceea ce vrea sa para personajul ('un domn', un tanar educat) si ceea ce este in realitate (un copil obraznic, lipsit de educatie). Astfel, titlul sugereaza faptul dovedit in intreaga schita, ca scriitorul inverseaza cele doua universuri umane infatisate - cel al copilului si al maturului- intrucat Goe se comporta ca 'un om mare', pe cand cele trei dame se comporta ridicol, pentru a fi pe placul 'puisorului'.

Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul faptelor si al personajelor, deci 'D-l Goe' este o creatie epica. Intamplarile sunt narate de narator , care este omniprezent si omniscient, deoa-rece naratiunea este facuta la persoana a III-a

In cadrul schitei, momentele subiectului sunt admirabil gradate, iar peripetiile personajului principal se inlantuie firesc, ca intr-o opera dramatica.

Astfel, in expozitiune, aflam motivele plecarii lui Goe la Bucuresti:'Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta, mam'mare, mamitica si tanti Mita au promis tanarului Goe sa-l duca la Bucuresti de 10 mai'. Folosind naratiunea si apoi dialogul, autorul ne prezinta timpul si locul actiunii, ca si personajele.

Actiunea schitei se consuma intr-un interval scurt, pe 10 mai si in doua locuri- pe peronul garii si in tren-adica intr-un spatiu in care Goe intra in contact cu oameni diversi si unde actioneaza conventiile sociale(asadar actiunea este limitata temporal si spatial

Atentia scriitorului se indreapta asupra vestimentatiei familiei: cele trei dame sunt 'frumos gatite', iar Goe'poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia'Le Formidable' si sub panglica biletul de calatorie in- fipt de tanti Mita ca asa tin barbatii biletul'.

Nerabdator, obisnuit sa porunceasca si sa i se faca pe plac, Goe vorbeste pe un ton agresiv, vrand sa vina trenul dupa propriile capricii. Discutia filologica despre pronuntia cuvantului 'marinar' impune trasatura fundamentala a personajului: obraznicia. Goe intervine in discutia femeilor, facandu-le'proaste' si corectandu-le, dar gresit, cu termenul 'mariner'.

Sosirea trenului si urcarea precipitata a familiei constituie intriga actiunii. Prin bunavointa unor tineri, cele trei femei isi gasesc loc, iar Gor ramane pe coridor cu barbatii.

Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile din timpul calatoriei ale lui Goe si ale insotitoarelor sale pana la Bucuresti. In tren, in contact cu oameni necunoscuti, Goe se manifesta la fel de necuviincios ca si mai inainte. Ramane pe coridorul vagonului, respinge cu agresivitate sfatul unui calator de a nu scoate capul pe fereastra, se stamba si foloseste cuvinte jignitoare.

Netinand cont de sfatul'uratului', isi pierde palaria cu biletul de tren si , pretinsele dame trebuie sa plateasca din nou biletul si amenda. Dojana materna este intampinata de mam'mare cu indignare, aceasta invocand firea simtitoare a puisorului. Scena de duiosie familiala nu-l misca pe Goe, care, dupa ce este aranjat cu'beretul' pe cap, mananca nestingherit 'ciucalata', dupa ce o saruta rapid pe mamitica. Curios, Goe cerceteaza trenul si se blocheaza in toaleta, spre disperarea familiei, Iesit din captivitate cu ajutorul conductorului, e sarutat dulce de catre cele trei dame, iar mam'mare se hotaraste sa stea pe coridor pentru a-l pazi pe Goe.

Punctul culminant, momentul de maxima intensitate in desfasurarea actiunii, are loc dupa ce Goe trage semnalul de alarma si trenul se opreste ' producand o zguduitura enorma'. In timp ce seful trenului umbla sa descopere locul de unde s-a tras semnalul de alarma, mam'mare doarme'cu puisorul in brate', vrand sa inlature banuiala ca baiatul a savarsit aceasta fapta.

Schita se incheie cu sosirea celor patru in capitala. Toate neplacerile calatoriei sunt uitate, iar Goe si familia pornesc cu trasura'la bulivar'(acesta este deznodamantul) 

Compozitional, schita'D-l Goe' este conceputa linear, ca si actiunea , autorul urmarind aspectul tematic- proasta educatie data de familie tanarului Goe-pe un singur plan, fara intoarceri in timp.

Din derularea subiectului rezulta nu o imagine a copilariei, ci aceea a contrastului dintre ceea ce vrea sa para aceasta familie (educata, cinstita, cu un limbaj ales) si ceea ce este in realitate ( inculta, necinstita, cu un limbaj de mahala). Din aceasta opozitie se naste comicul de situatie si de limbaj. Personajele mature isi dezvaluie propria lipsa de educatie, iar cititorul intelege mai usor de ce odrasla lor este lenesa, obraznica, ca rezultat al rasfatului exagerat.

In ceea ce priveste personajele, schita se caracterizeaza prin numarul lor mic, accentul cazand pe tipizarea acestora. Personajele, intr-o schita, nu au idealuri inalte, adevaratul si intregul lor portret se incheaga din actiune.

O alta trasatura a schitei se refera la elementele compozitional- stilistice care sunt folosite in asa fel incat sa creeze o naratiune antrenanta, sugestiva:dialogul este predominant, el imprima dinamism actiunii, limbajul fiind fiind principalul mijloc de caracterizare(caracterizarea indirecta) Dupa felul exprimarii, putem stabili situatia sociala, gradul de cultura, caracterul personajelor.De exemplu, dupa felul cum folosesc formele verbale gresite(n-am decla-ratara, n-am platitara) sau expresiile vulgare ('Ce faci, soro?') rezulta ca si personajele sunt inculte, au apucaturi de mahala.

In urma celor prezentate, putem afirma ca opera literara'D-l Goe' este o schita, deoarece este o creatie epica in proza , de mica intindere, cu putine personaje, prezentate printr-o trasatura de caracter dominanta.