Maitreyi de Mircea Eliade romanul experientei

Maitreyi

de Mircea Eliade

romanul experientei

1.Introducerea

Romanul experientei marcheaza una dintre orientarile din perioada interbelica impusa prin pozitia critica exprimata de Mircea Eliade fata de proza psihologica subiectiva, promovata de Camil Petrescu. Scriitorul propune un nou model de autenticitate bazat nu atat pe analiza starilor interioare ale personajului, cat pe redarea unor experiente unice care transforma individul intr-un reprezentant generic al conditiei umane. In conceptia lui, puternic influentata de existentialismul lui Andrei Gide, nu orice eveniment cotidian merita sa fie analizat, ci doar acele fapte traite care asigura deschiderea spre metafizic si mitic, sugestiva in acest sens fiind afirmatia: "Cu cat esti mai autentic, mai tu insuti, cu cat esti mai putin personal, cu atat exprimi o experienta universala" Oceanografie)

2.Ipoteza

In acest sens, prin romanul Maitreyi, Mircea Eliade impune o noua orientare in cadrul prozei romanesti interbelice de tip subiectiv,atat prin particularitatile inedite de constructie narativa, cat si prin evidentierea suprematiei retrairii unor experiente decisive.

Primit ca o revelatie de critica literara a vremii, acesta este dupa cum afirma si Eugen Simion, "un roman viu, substantial, cu o deschidere noua spre problematica omului modern", a carui noutate este data de intelectualizarea conflictului si de surprinderea spatiului exotic al Indiei.

3.Prezentarea

a).Tema romanului este iubirea care se constituie intr-o experienta definitorie, intrucat cei doi indragostiti apartin unor culturi diferite, orientala si occidentala.

Dupa marturisirile lui Mircea Eliade din Memorii, in aceasta opera fictionala au fost valorificate notatiile sale din jurnalul tinut in perioada in care a fost in India. Astfel, este transfigurata povestea de dragoste traita de scriitor alaturi de Maitreyi, fiica profesorului Dasgupta, ceea ce permite inscrierea romanului in categoria fictiunii autobiografice.

b).Compozitie si structura - Titlul cartii coincide cu numele eroinei, considerata de critica literara cel mai exotic personaj feminin din literature romana, "simbol al sacrificiului in iubire", dupa cum afirma criticul Pompiliu Constantinescu.

c).Perspectiva narativa - Romanul este construit sub forma unui jurnal in care intamplarile sunt relatate la pers.I ,din perspective subiectiva a personajului-narator.

Se observa o multiplicare a perspectivei care conduce la identificarea a trei niveluri ale scriiturii: primul nivel cuprinde insemnarile zilnice ale diaristului, consemnate cu fidelitate in timpul sederii sale in casa lui Narendra Sen, cel de-al doilea contine cateva comentarii si adnotari adaugate intre paranteze care au scopul de a clarifica anumite aspecte notate in jurnal, iar cel de-al treilea nivel se constituie intr-o confesiune a personajului-narator care, in timp ce scrie, retraieste evenimentele,le analizeaza si le percepe semnificatia.

Autenticitatea operei este sustinuta de tehnica moderna a punerii in adancime (mise en abime), astfel incat se poate spune ca Maitreyi este "un roman al scrierii unui roman Rand pe rand, tanarul romancier in devenire denunta atat falsitatea experientelor sale, cat si iluzia ca ar putea sa se autoanalizeze prin notatii diaristice: "Jurnalul acesta e exasperant".

Noutatea constructiei discursului narativ consta in dubla perspectiva temporala pe care naratorul-personaj o are asupra evenimentelor, contemporana si ulterioara, astfel incat nu atat trairea si notarea faptelor dau nastere romanului experientei, cat retrairea acestora.

d).Incipitul - Omogenizarea celor doua planuri narrative se realizeaza prin analepsa (intoarcere in trecut) si prolepsa (anticipare), tehnici illustrate chiar din incipitul romanului care surprinde prin tonalitatea confesiunii, sinceritatea naratorului si autenticitatea faptului trait. Incercand sa-si aminteasca ziua in care a intalnit-o pentru prima data pe Maitreyi, el observa ca jurnalul din acel an nu-i ofera nicio informatie in acest sens. Afectat ca nu poate retrai aievea mirarea si tulburarea celei dintai intalniri, el se vede nevoit sa recupereze aceasta experienta prin scrierea unui roman despre Maitreyi.

Finalul - Finalul deschis al romanului reia aceeasi imagine a personajului-narator care afla de la nepotul doamnei Sen noutati despre Maitreyi si despre cele ce s-au intamplat in urma despartirii lor. Imposibilitatea lui Allan de a o intelege il lasa intr-o zona a incertitudinilor.

4.Subiectul

a).Relatii temporale si spatiale - Actiunea romanului, alcatuit din 15 capitole, se petrece in anul 1929, in Calcutta, unde traieste o lume pestrita, formata din 3 comunitati,dupa cum afirma si Eugen Simion: cea autohtona, foarte conservatoare, comunitatea alba, preponderent engleza si o comunitate euroasiatica, dispretuitoare fata de indigeni, dar grabita sa-i imite pe europeni.

b).Actiunea - In aceasta lume se desfasoara povestea de dragoste dintre Allan si Maitreyi care isi dezvaluie adevarata semnificatie prin urmarirea evolutiei transformarilor interioare ale lui Allan.

Allan este un tanar inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar si dornic de a-si face o cariera, se angajeaza la o societate de canalizare a deltei. Mai intai desenator tehnic, apoi insarcinat sa supravegheze lucrarile de la Tambuk si la Assam, in jungla se imbolnaveste de malarie si este spitalizat. Inginerul hindus Narendra Sen, cu studii stralucite la Edinburgh, il invita pe Allan sa locuiasca in casa lui, in timpul convalescentei. Pe langa ajutorul pe care i l-ar da tanarului englez faptul de a locui intr-o familie, Narendra Sen intentioneaza sa-l adopte ca fiu pe Allan, iar apoi sa se mute cu toata familia in Anglia, pentru ca in India incepuse revolutia. Dar Allan afla mult mai tarziu de la Maitreyi adevaratele intentii ale inginerului, dupa ce crezuse la inceput ca Sen voia sa-l insoare cu fiica lui.

La primele intalniri cu Maitreyi, cand alegea carti pentru vacanta de Craciun sau in vizita la familia Sen impreuna cu un prieten ziarist francez, Lucien Metz, Allan este frapat neplacut de trasaturile fizice si vestimentare de un exotism marcat ale tinerei bengaleze, dar cate un detaliu (culoarea pielii, bratul, rasul) poarta forta fascinatoare a erotismului. Cand Maitreyi vine sa- viziteze la spital impreuna cu tatal ei, Allan se simte tulburat in prezenta fetei, desi nu-si explica motivul acestei reactii.

Cand se muta in casa lui Sen, Allan recepteaza realitatea ca un european si crede ca familia Sen ii incurajeaza apropierea de Maitreyi. In primele luni nu se gandeste la dragoste, dar se simte atras de misterul fetei. Treptat, tanarul englez este fascinat de viata familiei bengaleze, dar si de complexitatea sufletului Maitreyiei, adolescenta senzuala si inocenta in acelasi timp. Allan incepe sa ia lectii de bengaleza de la Maitreyi, iar el o invata in schimb limba franceza. Cu floarea rosie pe care i-o ofera tanarului, Maitreyi declanseaza involuntar jocul seductiei. Seductia continua cu jocul cartilor, in biblioteca, apoi cu jocul privirilor, al mainilor, al atingerilor si al picioarelor. Misterul eroinei este infinit, iar imposibila clarificare pe calea luciditatii si autoanalizei intretine interesul lui Allan pentru ea.

Diferenta dintre cele doua mentalitati, orientala si occidentala, este pusa in evidenta de conceptia despre iubire a ccelor doi tineri, exponenti ai acestor mentalitati.

Maitreyi ii marturiseste lui Allan ca a fost mai intai indragostita de un pom cu "sapte frunze", apoi a iubit ani in sir un tanar care i-a daruit o coroana de flori intr-un templu, pentu ca in cele din urma sa se lege cu juramant de Tagore, modelul ei spiritual si "gurul" sau. In schimb, iubirile lui Allan fusesera doar trupesti, fara spiritualitate.

Desi initial isi neaga sentimentele, autoanalizandu-se cu luciditate, Allan se lasa prins de jocurile Maitreyiei, traversand toate etapele iubirii: inceputul ("eu n-o iubesc", "ma turbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit de ea"), instalarea ("ma amuz doar"), cresterea ("nicio femeie nu m-a tulburat atat"), apoteoza ("suferinta mea", "vrajit si indragostit"). Tanarul e gata sa-si abandoneze religia si sa treaca la hinduism, crezand ca asa se va putea casatori cu Maitreyi.

Maitreyi crede ca "Unirea noastra a fost poruncita de cer". Inainte de a se darui lui Allan, tanara oficiaza o logodna mistica, savarseste un juramant cosmic - legamantul dragostei - in preajma Lacurilor, in fata pamantului, a apei, a padurii, a cerului si ii daruieste lui Allan un inel "lucrat dupa ceremonialul casatoriei indiene - din fier si aur - ca doi serpi incolaciti, unul intunecat si altul galben, cel dintai reprezentand virilitatea, celalalt feminitatea". Scena logodnei reprezinta o chintesenta a ritualurilor telurice primordiale

Insa fericirea indragostitilor nu dureaza, fiindca sora Maitreyiei, Chabu, indragostita inconstient de Allan, tradeaza secetul lor. Narendra Sen il alunga pe Allan, care abia acum afla ca o casatorie cu Maitreyi era imposibila, deoarece ea apartinea celei mai nobile caste indiene, a brahmanilor, iar casatoria cu cineva din afara castei sale ar fi insemnat degradarea intregii familii.

Brutalizata de tata, Maitreyi ia asupra-si toata vina. In incercarea de a-l regasi pe Allan si de a-si implini destinul prin iubire, sperand ca va fi alungata din casa, ea se daruieste unui vanzator de fructe, dar sacrificiul este inutil.

Disperat, Allan rataceste o vreme pe strazile Calcuttei, iar apoi se retrage in Himalaya, unde trairea in plan contemplativ i-ar putea asigura purificarea. Episodul iubirii pasagere cu Jenia Isaac ii confirma faptul ca traise alaturi de Maitreyi iubirea absoluta. Plecarea din India ii apare ca o izbavire. La Singapore, unde obtinuse o slujba, se intalneste dupa un timp cu J., nepotul doamnei Sen, care ii povesteste de incercarea disperata si inutila pe care o facuse Maitreyi pentru a fi alungata de acasa.

Deznodamantul dramatic exprima regretul pentru aceasta despartire impusa. Intrebarile care il framanta pe Allan si finalul deschis al romanului sugereaza ca nici distantarea temporala si nici rememorarea faptelor in acest roman-jurnal nu pot destrama misterul iubirii Maitreyiei.

c).Conflictul - Conflictul romanului se construieste pe opozitia dintre doua lumi diferite: cea europeana si cea asiatica. Uniti prin iubire, cei doi tineri raman exponenti ai acestor doua mentalitati.

Conflictul dintre europeanul Allan si bengalezul Narendra Sen, tatal fetei, reda opozitia dintre libertatea dragostei si constrangerile traditiei, si reprezinta incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizatii si mentalitati. In sufletul lui Allan, fire autoreflexiva, se petrece un puternic conflict interior, intre trairea intensa a iubirii, ca experienta definitorie, si luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descopera atat lumea tainica a Indiei, cat si forta iubirii adevarate.

5.Personajele

Allan si Maitreyi sunt implicati intr-o poveste de iubire, care fascineaza prin faptul ca pune fata in fata doua civilizatii diametral opuse. Daca tanarul britanic vine dintr-o lume dominata de pragmatism si de ratiune, Maitreyi provine dintr-o civilizatie total diferita, arhaica, patriarhala, care prelungeste in modernitate ecorui ale unei lumi vechi, profund spiritualizata.

Portretul Maitreyiei este realizat in intregime din perspectiva subiectiva a personajului-narator, Allan, care, la un moment dat, se indragosteste de ea. Opiniile aupra tinerei bengaleze, felul in care Allan o vede sau o percepe, variaza in functie de starile si sentimentele indragostitului, care sunt, prin excelenta, schimbatoare (ma intai isi neaga sentimentele fata de Maitreyi, apoi recunoaste ca fata il tulbura si il fascineaza, dar crede ca nu este indragostit de ea si ca doar il amuza jocurile ei, pentru ca, in cele din urma, sa realizeze ca o iubeste).

Tanarul englez Allan este un reprezentant al culturii occidentale nationalista si deductiva. El este obisnuit sa experimenteze, sa observe si apoi sa noteze cu toata atentia ceea ce observa, pentru a reveni ulterior, cu noi analize. Inteligent si sensibil, animat de dorinta de cunoastere, Allan se integreaza usor in lumea exotica a Indiei, mai ales ca familia lui Sen il adopta ca pe un fiu spiritual si ii ofera protectie. De aici se naste o confuzie in modul de intelegere a lucrurilor. Obisnuit cu mentalitatea europeana, mercantila si interesata, bazata intr-o masura nesemnificativa pe legile altruismului si ale ospitalitatii, Allan interpreteaza gresit gesturile de afectiune pe care familia tinerei i le arata, si provoaca o adevarata drama in cadrul acesteia.

Maitreyi il initiaza pe Allan intr-o lume magica. In lumea exotica a Indiei, aspiratia metafizica este o constanta a vietii, pudoarea se amesteca adesea cu o indrazneala impetuoasa, naivitatea fetei cu rafinamentul erotic.

Alungarea brutala din familia Sen produce dezechilibrul tanarului, care, pentru a se salva, trece printr-o perioada de purificare la o manastire din h

Himalaya, iar apoi paraseste India.

Distantarea englezului de evenimentele petrecute permite rememorarea si retrairea lor prin scrierea romanului. Allan se confeseaza lumii prin intoarcerea dramatica in trecutul apropiat. Scrisului ii revine astfel un rol cathartic, pentru ca personajul-narator retraieste evnimentele cu scopul de a se elibera de amintirea apasatoare a tristei sale iubiri.

6.Modalitati de caracterizare

Prin introspectie si monolog interior, Allan isi analizeaza cu luciditate trairile in acest roman subiectiv de analiza psihologica. El este europeanul, strainul (tehnica narativa uilizata de Montesquieu in Scrisorile persane) care incearca sa decodifice esenta spiritualitatii indiene, avand drept cale de acces erosul. Pana aproape de sfarsit, eroul e un experimentator lucid.

7.Concluzia

Prin formula narativa aleasa, prin faptul ca experienta surprinsa in romanul-jurnal face parte dintre experientele supreme ale conditiei umane, dar si prin notarea atenta a starilor si a senzatiilor analizate cu luciditate, de o natura intelectuala interesata de tot ceea ce poate deveni obiect al cunoasterii, romanul se incadreaza in categoria modernismului interbelic si a romanului "experientei".