Explicati rolul prologului si dedicatiei in romanul Ciocoii vechi si noi

1. Explicati rolul prologului si dedicatiei in roman.

Rolul dedicatiei

In romanul ,,Ciocoii vechi si noi", dedicatia este realizata de catre insusi autorul, care alege sa apeleze la o serie de tehnici specifice realismului, ca si curent literar, pentru a evidentia subiectul abordat. In mod surprinzator, acest fragment ridica receptorului o problematica ,,delicata", si anume confuzia, coincidenta existenta intre autorul abstract si cel concret. Desi s-ar putea afirma inca de la inceput ca cel ce relateaza in acest fragment este insusi Nicolae Filimon, existenta unor idei impartasite atat de autorul concret cat si de cel abstract trimite la ideea de confuzie. De retinut este faptul ca, intr-adevar, autorul poate fi ghicit si prin intermediul actului lecturii, insa nu exista certitudinea ca el apartine planului fictiv, respectiv celui concret, real.

In primul rand, de retinut este faptul ca autorul se adreseaza in mod direct boierilor, apeland la ideea de oralitate de tip fictiv si incalcand, in acelasi timp, regulile impuse in literatura:,,Domnilor ciooi!". La fel ca si precizarea de pe prima pagina a scrierii, ,,romant original", utilizarea acestor elemente de tip oratoric, ce au drept scop convingerea receptorilor, sporesc originalitatea operei. Autorul este pregatit sa isi asume riscul abordarii unei specii literare noi si introducerea unor tehnici nemaiintalnite pana atunci in genul epic romanesc. Se creeaza, astfel, o relatie bazata pe artificiu intre autor si personaj, intruchipat de ciocoi in acest caz, Filimon parca asteptand un raspuns, un feed-back la cele spuse.

In al doilea rand, datorita faptului ca autorul utilizeaza o serie de elemente mnemotehnice, care il ajuta pe receptor sa prevada ceea ce urmeaza a se intampla pe parcursul scrierii, se deduce prezenta tehnicii anticipatiei. ,,Smulgand" practic elemente din realitate si transpunandu-le si integrandu-le in opera, autorul apeleaza la inca o tehnica specifica realismului, si anume cea a mimesisului. El opteaza pentru o prezentare verosimila, scurta, dar in esenta a societatii corupte din acele vremuri, ajutandu-l astfel pe cititor sa inteleaga subiectul ce urmeaza a fi abordat in paginile romanului: ,,Am vazut carciumari amestecand vniul cu apa si vanzand ocale cu doua funduri, macelari si precupeti vanzand cu cantare strambe si m-am mahnit, caci raul este foarte mare, dar n-am gasit in acesti amagitori decat niste hoti sau ciocoiasi ordinari, iesiti din scoala voastra fara diploma de specialitate!". Colportand si consemnand in detaliu scene din societatea corupta, autorul actioneaza aici ca un observator si comentator al lumii, reflectand asupra situatiei deprimante a Bucurestiului si sesizand problema respectiva si unui ,,public". Ceea ce da de gandit este faptul ca autorul face referire cu modestie la opera sa, prin intermediul cuvintelor ,,aceasta slaba si neinsemnata scriere", evidentiind astfel faptul ca pune la indoiala capacitatea viitorilor cititori de a intelege adevaratul mesaj transmis de el. Luand in considerare conceptiile societatii si raportul dintre individ si societate, autorul nu crede in existenta asa numitului ,,cititor ideal", care sa recepteze la modul absolut caracterul moralizator al scrierii.

In al treilea rand, faptul ca utilizand aceste descrieri cuprinzatoare si pline de subinteles ale unor diversi reprezentanti ai categoriilor sociale specifice acelei perioade, autorul aduce in prim plan tipul personajului principal-tipul ciocoiului, atragand, inca de la inceput, atentia asupra tipului uman criticat, si nu asupra intamplarilor relatate, cititorul este familiarizat cu viitoarea actiune a romanului. Practic, autorul infatiseaza dintr-un inceput esenta procesului de evolutie pe scara sociala a viitorului ciocoi, Dinu Paturica, bazandu-se pe raportul dintre individ si societate.

Asadar, prin intermediul dedicatiei, autorul clarifica faptul ca romanul ,,Ciocoii vechi si noi" este unul de moravuri, adresat boierilor corupti. Remarcandu-se prin originalitatea scrierii, Filimon demonstreaza astfel curajul cu care a indraznit sa surprinda cu exactitate si precizie tarele societatii.

Rolul prologului

In romanul ,,Ciocoii vechi si noi", prologul este sustinut de catre narator, care desi incearca sa adopte o perspectiva obiectiva, nu reuseste sa se detaseze de cele prezentate. Existenta acestui prolog, care functioneaza ca un incipit, indica apartenenta operei la curentul literar realist.

In primul rand, prin intermediul prologului, naratorul realizeaza un portret moral al ciocoiului ,,de pretutindeni", bazat pe utilizarea subiectivitatii: ,,Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat cu o ambitiune nemarginita, care eclata ca o bomba, pe data ce si-a ajuns tinta aspiratiunilor sale.". Astfel, naratorul evidentiaza trasaturile de baza ale oricarui boier corupt, necesare in goana dupa avere. Desi atitudinea adoptata este una subiectiva, naratorul se foloseste pe alocuri si de elemente de tip mimetic, verosimil, care atesta existenta ideii de obiectivitate, apeland pana si la elemente ale filozofiei antice: ,,Platon a zis, cu doua mii de ani inainte de a lua noi pana in mana ca sa ii descriem pe ciocoi, ca un om, ca sa poata deveni cetatean onest, mai intai de toate cata sa fie nascut bine, crescut in frica lui Dumnezeu si din copilarie pana la maturitate sa traiasca inconjurat de oameni virtuosi si drepti."

In al doilea rand, naratorul stabileste existenta conflictului de factura realista, ce marcheaza actiunea romanului, bazat fiind pe raportul dintre individ si societate, care se manifesta, bineinteles, in cazul ciocoilor. Apeland la exemple verosimile, ,,smulse" din realitate si transpuse in opera prin intermediul tehnicii mimesisului, naratorul ofera o imagine de ansamblu a societatii, evidentiind procesul de formare si evolutie prin care trebuie sa treaca un om simplu pentru a face avere, aliniindu-se astfel societatii corupte. Prin evidentierea conflictului de natura sociala si punerea acestuia in corespondenta cu situatii reale, comentate si surprinse de catre el in calitate de ,,personaj reflector", se infatiseaza tipologia personajului intruchipat de Dinu Paturica, care se integreaza perfect in tipul ciocoiului.

In al treilea rand, prologul contine o serie de elemente mnemotehnice, ce au rolul de a il ajuta pe receptor sa prevada ceea ce urmeaza a se intampla pe parcursul scrierii, evidentiindu-se astfel ultilizarea tehnicii anticipatiei, specifice realismului, ca si curent literar. Apeland la tehnica descrierii in detaliu, naratorul insista asupra climaxului social prin care trece orice ciocoi, aducand in prim plan lait-motivul operei, si anume cunoscuta zicala ,,Scopul scuza mijloacele!". Prologul actioneaza ca o oglindire a societatii corupte din vremea respectiv, pe alocuri putand functiona si ca un document. Utilizarea proverbelor populare, care sporesc oralitatea si originalitatea operei, au de asemenea rol anticipativ, cititorul fictiv fiind practic pregatit in vedera intelegerii la modul absolut a unei situatii concrete de inselaciune si furtisag:,,cum sa poata scoate lapte si piatra cu orice pret!", ,,Cum se fura closca dupa oua fara sa caraie.".

In al patrulea rand, prologul ,,capata" caracter de generalitate, naratorul omniscient referindu-se la conceptul de ,,ciocoi" prin intermediul aducerii in discutie a unei diversitati de tipologii umane, incercand sa ofere cititorului fictiv o explicatie potrivita pentru orice situatie posibil intalnita, avertizandu-l practic pe receptor in legatura cu cele ce urmeaza a fi prezentate. Ceea ce atrage atentia asupra prologului, este capacitatea naratorului de a surprinde detaliile, el putand fi considerat un narator de tip ,,demiurgic".

Asadar, prologul actioneaza ca o introducere in arta ,,ciocoismului", ce urmeaza a fi dezvoltata pe parcursul scrierii. Prin intermediul exemplelor verosimile prezentate, naratorul ofera indicii asupra evolutiei relatiei dintre Dinu Paturica si Andronache Tuzluc, aceste doua personaje fiind practic incadrate intr-un tipar al societatii corupte, aflate in perioada trecerii de la domniile fanariote la cele pamantene.