Ioan I. BUZASI - biografie, opera si referinte critice

Ioan I. BUZASI (n. 11.04. 1943, Mintiu-Gherlii)

Si-a petrecut toate vacantele scolare ale copilariei si ale adolescentei, la Salva, jud. Bistrita-Nasaud, la bunicii dinspre mama, tinut nasaudean de care este foarte legat sufleteste, asa cum dovedeste scrisul sau despre Andrei Muresanu, G. Cosbuc, Iustin Iliesiu sau colaborarea sa la ziarele si revistele bistritene. A absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca, 1965, dar si Facultatea de Teologie Greco-Catolica, Universitatea "Babes-Bolyai", Departamentul Blaj, 2008.

A functionat ca profesor in invatamantul preuniversitar, iar din 2001 preda la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia

Debutul literar in revista: "Tribuna" (Cluj), 1964.

Publicatii culturale la care a colaborat: "Tribuna" (Cluj), "Steaua" (Cluj), "Romania literara" (Bucuresti), "Viata Romaneasca" (Bucuresti), "Contemporanul" (Bucuresti), "Tribuna invatamantului" (Bucuresti), "Tomis" (Constanta), "Astra" (Brasov), "Semne" (Deva), "Miscarea literara" (Bistrita), "Litera Nordului" (Bistrita), "Discobolul" (Alba Iulia), "Gand romanesc" (Alba Iulia), "Poesis" (Satu Mare), "Blajul", "Cultura crestina" (Blaj).

Debutul literar in volum: Povestitori ardeleni. Antologie, Editura Dacia, Cluj, 1974, seria "Restituiri".

Carti publicate: Andrei Muresanu. Monografie, Editura Eminescu, Bucuresti, 1988; Eminescu si Blajul - eseu monografic, Editura Demiurg, Bucuresti, 1994; Andrei Muresanu. Biografia Imnului National, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996, colectia "Akademos"; Eminescu si Transilvania - studii si articole, Editura Balgrad, Alba Iulia, 1991; Campia Libertatii in literatura (antologie), Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998; Eminescu. Studii si articole, Editura Timpul, Resita, 1999; Scriitorii romani si Blajul, E.D.P., Bucuresti, 1999, colectia "Akademos"; Andrei Muresanu, poetul Revolutiei de la 1848, Editura Altip, Alba Iulia, 2003; Timotei Cipariu - scriitorul. Studii si articole, Editura Buna Vestire, Blaj, 2005; Vechi pagini blajene despre Eminescu. Studiu si antologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006.

Detine mai multe premii literare.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Referinte critice:

"Cartea lui Ion Buzasi, Eminescu si Blajul este o reconstituire istorico-literara in care accentul principal cade pe documente, iar interpretarea acestora este facuta, mai peste tot, cu spirit critic".

Gabriel Dimisianu

Eminescu, Macedonski si Blajul, in "Romania literara", An XXVII, 1994, nr. 24.

"L-as include pe Ion Buzasi in categoria eminescologilor pozitivisti, in sensul cel mai bun al cuvantului, in familia ilustra a unor Vatamaniuc sau Augustin Z. N. Pop. Consider contributiile lui Ion Buzasi absolut merituoase. Ele vor intra in bibliografia curenta a eminescologiei".

Theodor Codreanu

in vol. Controverse eminesciene, Editura "Viitorul romanesc", Bucuresti, 2000

"Text interpretativ si antologic in acelasi timp, cartea lui Ion Buzasi, Eminescu si Blajul, este o radiografie exacta si temeinica a unei teme de istorie literara mult controversata, dar si atractiva in acelasi timp, pe care el o rezolva la modul ideal".

Mircea P opa

Ion Buzasi, Eminescu si Blajul, in "Tribuna", An VII, 1995, nr. 2

"Cum sta bine unei reprezentative carti de istorie literara, semnata Ion Buzasi, profesorul universitar blajean retine statistic si cronologic Carti despre Andrei Muresanu, precum si un florilegiu critic referitor la poemul Desteapta-te, romane!

Asadar, o carte implinita, conceputa dupa toate normele academice, pe care Ion Buzasi a atribuit-o unui scriitor daca nu fundamental, oricum de referinta pentru linia idealurilor romanesti dintotdeauna".

Marian Barbu

Ion Buzasi, Andrei Muresanu intre legenda si realitate (Andrei Muresanu, Poetul Revolutiei de la 1848), in vol. Traind printre carti, vol. IV, Editura Fundatiei Culturale "Ion D. Sarbu", Petrosani, 2005

"Ion Buzasi risca o revendicare si o ancorare istorica surprinzatoare. Niceta de Remesiana, de pe la inceputul secolului al V-lea, cand nu existau nici popor roman, nici literatura romana".

Ion Simut

Poezia - scara spre cer (Ion Buzasi, Poezia religioasa romaneasca, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003), in revista "Romania literara", Anul XXXVIII, 2005, nr. 16 (27 apr.), p. 13.

160 de ani de la Revolutia din 1848

"Un rasunet" de Andrei Muresanu si

"Discursul din Catedrala Blajului" de Simion Barnutiu

Ca si Andrei Muresanu, Simion Barnutiu isi datoreaza celebritatea literara unei singure opere ׃ Discursul rostit in 2 mai in Catedrala Blajului, si cunoscut sub numele Discursul de la Blaj sau Discursul din Catedrala Blajului, sinteza a puterii de expresie barnutiene si pagina antologica a oratoriei romanesti.

Timbrul de alarma, comun ambelor opere, este imprimat de circumstantele istorice care au ocazionat producerea lor ׃ sunt scrise(sau rostite) intr-un moment de cumpana, intr-un moment decisiv din istoria neamului.

Exordiul discursului barnutian aminteste prin idee si vocabular prima strofa a Rasunetului ׃ framantarile anului1848 au aprins dorul de libertate al popoarelor, trezindu-le dintr-o letargie care ar fi putut deveni fatala insasi existentei lor ca natiune, daca nu era curmata ׃ "Ce judecati, fratilor? au daca presimtesc randunelele apropierea verii si a iernii, si animalele furtuna cea grea, si daca unii oameni isi spun mai inainte chiar si ora mortii, o natie intreaga sa nu simta pericolul ce i se ameninta, un popor intreg sa stea nemiscat ca piatra cand ii bate ora fericirii si sa taca ca un surd si mut cand i se trage clopotul de moarte."

Apelul energic la trezirea constiintei nationale este dublat in ambele opere de invocatia virtutilor strabune pentru dinamizarea energiilor revolutionare ale contemporanilor. Cu un pronuntat caracter polemic, Discursul lui Simion Barnutiu este o stralucita aparare a cauzei nationale, argumentata printr-o lunga si documentata incursiune in istoria Transilvaniei. Pentru "desteptarea" natiunii romane, poetul cauta indemnuri in evocarea trecutului istoric, in exprimarea mandriei etnice, produsa ca la reprezentatii Scolii Ardelene de constiinta originii nobile, romane ׃

"Acum ori niciodata, sa dam dovezi la lume,

Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,

Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume,

Triumfator in lupte, un nume de Traian."

O invocatie asemanatoare gasim la Barnutiu cand vorbeste despre "menirea natiunii celei dintai pe care ne-au asezat aci Traian, ca sa custodim nemoarta gloria numelui roman."

Barnutiu face sa rasune in cuvintele lui glasul stramosilor care din adancul mormintelor cer stranepotilor sa fie la inaltimea vremilor strabune ׃ "Fiilor! Noi inca am fost nu o data in imprejurari grele, cum sunteti voi astazine-am luptat ca romani pentru pamantul si numele nostru, ca sa vi-l lasam voua dimpreuna cu limba noastra cea dulce, ca cerul sub care s-a nascut." Pericolul rapirii limbii este o tema comuna a scriitorilor pasoptisti transilvani, cu prelungiri in lirica lui Cosbuc, Goga si Aron Cotrus. Dar tonul patetic al lui Muresanu - "Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie ∕ Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!" - este imprumutat din Discursul lui Barnutiu. Si repetitiile si ideea ca e preferabila moartea decat rapirea limbii sunt comune ׃ " in desert se va mira posteritatea cum de n-am cunoscut noi ca fiecare natiune numai atata onoare si valoare are inaintea statului cata onoare si valoare are limba ei , nu era lucru mai stralucit si mai maret inaintea oamenilor si a dumnezeilor ca sa ne ostim pentru nemurire si mai bine sa descindem toti in morminte la parintii nostri, incoronati cu glorie decat sa lasam o infamie sempiterna ereditate nefericitilor nostri stranepoti."

Acelasi ton patetic este prezent si in elogiul libertatii ׃ "Deviza-i libertate si scopul ei preasant" - spune Muresanu in finalul poeziei sale si repeta ideea ca unei vieti de sclavie ii este preferabila moartea. La Simion Barnutiu se sublineaza frecvent ca "libertatea nu poate fi decat nationala" ca fara libertate nu e onoare pe pamant si viata natiunii fara onoare e mai amara decat moartea pentru libertate isi pune averea si viata, libertatea e coarda inimii cea mai personala, proprietatea ei cea mai nationala, inima ei, sufletul ei, ornamentul ei."

Ambele opere au un caracter de proclamatie, de manifest, evident prin frecventa procedeelor retorice, prin multimea imperativelor sau a conjuctivelor hortative, dar si prin prezenta unor imperative sociale rostite solemn sub forma de juramant. La Andrei Muresanu ׃ "Dar noi patrunsi la suflet de santa libertate ∕ Juram ca vom da mana sa fim pururea frati." La Simion Barnutiu ׃ "Adunarea sa depuna juramant in numele a toata natiunea ca niciodata nu se va lepada de nationalitate-si, ci o va apara in etern cu puteri unite contra tuturor dusmanilor si pericolelor si cu puteri unite va lupta pentru viata, onoare, cultura si fericirea ei in toti timpii viitori."

In fond, Rasunetul este un discurs versificat. Invocatiei retorice si interogatiilor retorice li se alatura epitete si comparatii apreciative specifice discursului din genul oratoric. Reluarea unor cuvinte la inceput de vers, prin procedeul anaforei, sau la sfarsit de vers, prin epifora, intareste impresia de discurs a poeziei lui Andrei Muresanu. Comparatia este si in Discursul lui Barnutiu frecvent utilizata intr-un regim stilistic variat ׃ ampla (homerica), exclamativa, enumerativa si exemplificatoare ׃ "Natura pentru aceea i-a dat limba fiecarei natiuni, ca sa se foloseasca cu aceeasi in toate negoatele vietii, precum i-a dat picioare omului ca sa umble pe picioarele sale, urechi ca sa auda cu urechile sale, ochi ca sa vada cu ochii sai vai de omul pe care il poarta altul, vai si de natiunea care nu umbla pe picioarele sale sau nu vede decat cu ochii altei natiuni niciodata nu va patrunde raza de cultura la creierii acestei natiuni, ci va ramane pururea intunecata ca orbul si serva natiunilor rapitoare." Anafora este de asemenea prezenta ca la Andrei Muresanu cu scopul potentarii persuasiunii ׃ "fost-am cu gotii, dar nu ne-am facut goti fost-am cu hunii, dar nu ne-am facut huni fost-am cu avarii si nu ne-am avarit."

Rasunetul lui Muresanu si Discursul lui Simion Barnutiu sunt manifeste ale unitatii nationale. Celebrul vers al lui Muresanu: "Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri" ne apare ca un ecou din pledoarea pentru unitatea "de cuget si simtire" din scrierea lui Barnutiu: "Uniti-va cu poporul toti, preoti, nobili, cetateni, ostasi, invatati si va consultati cu un cuget (subl. ns. I .B.) asupra mijloacelor reinnoirii nationale." Inaltatoarea chemare a lui Andrei Muresanu isi avea izvorul in convingerile, sentimentele aspiratiile multimii din Transilvania, care rostise impresionant la Adunarea de pe Campia Libertatii de la Blaj din 3/15 Mai 1848: "Noi vrem sa ne unim cu Tara!", dar si in aceasta splendida perioada a Discursului barnutian, adevarat "imn inchinat unirii": "Unirea trebuie sa infloreasca intotdeauna intre romani si ca mijlocul cel dintai al revendicarii si conservarii libertatii nationale, a carei lipsa nu o poate implini nici un alt mijloc fara de unire. De aici se cunoaste necesitatea ca adunarea sa se lege solemn cu juramant in numele intregii natiuni ca, precum e unita astazi pentru un scop in aceasta adunare, asa va ramanea in etern va aparea existenta si libertatea si, va lucra pentru cultura si fericirea natiunii intregi cu puteri unite. Unirea, intarita intr-acest chip, va forma o putere nationala care va castiga respectul natiunii romane, chiar in fata altora care pana acum n-au recunoscut nici o obligatie catre romani."

Ambii scriitori sunt vizionari ai unitatii nationale in furtunosul an revolutionar 1848: "Atunci, in atari conditii - spune un cercetator al epocii - s-a ridicat glasul de tunet al lui Barnutiu, facand chemarea din urma la Blaj, chemare trecuta in preamaritul imn-rugaciune al romanilor, Desteapta-te, romane." Si poetii care au evocat "sfintele firi vizionare" i-au vazut intr-o elocventa paralela:

"Desteapta-te, romane" - Muresanu

Ne striga din Ardeal, poruncitor

Se-nvolbura sateanul si oraseanu'

In inimi cu un foc mistuitor

Dar vestitorul vrerilor strabune

De sub obida grea a nedreptatii

E Simion Barnutiu - sa rasune

Ardealu-ntreg pe Campul Libertatii

Strigat-au cu Barnutiu toti strabunii

Ca-i romanesc Ardealul! ' Pe-unde-l treci

Auzi cuvantul ce-l trimit tribunii

Si juramantul ce va fi in veci."

Note

Cornelia Bodea - 1848 la romani. O istorie in date si marturii, vol. I. Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag. 446. (Toate citatele sunt preluate din aceasta editie).

op. cit., pag. 448.

Ibid., pag. 450

Vasile Vetisanu, Precursori ai Marii Uniri - Simion Barnutiu, in "Flacara", An XXXII, 1983, nr. 40, pag. 10.