Mediatorii lecturii: cazul bibliotecii publice

UNIVERSITATEA BUCURESTI ▪ Facultatea de litere

SCOALA DOCtORALA

Mediatorii lecturii: cazul bibliotecii publice

Cuvinte cheie: biblioteca publica, document, colectie, dezvoltarea colectiilor, utilizatori, nevoi de informare, paradigma determinista, paradigma interactionista, interactiunea sociala, managementul bibliotecii, functie, judecata criticii literare, utilitatea documentului, semnificatia documentului, intentia de achizitionare, increderea, cooperarea, capitalul social.

Cartea este un ce scris, editat, judecat, vandut/cumparat, citit. Intre scrierea unei carti si lectura ei se interpun editorii, negustorii de carti, criticii literari profesionisti ori comentatorii de ocazie, bibliotecarii. Voluntar sau neintentionat, comportamentul acestor mediatori poate sa catalizeze ori sa inhibe achizitionarea unui document, sa aduca pe agenda ori sa scoata din calcul citirea lui. Actorii la care se refera lucrarea noastra sunt bibliotecile publice, iar interesul se indreapta spre rolul jucat de ele in raporturile cu comunitatea si cu piata cartii si ideilor, in realizarea uneia dintre cele mai importante functii: dezvoltarea colectiilor.

Folosirea termenului mediator in titlu mai are o motivatie, care ofera, de fapt, cheia lucrarii. Perspectiva dominanta in literatura de specialitate vizavi de procesul dezvoltarii colectiilor poate fi descrisa drept determinista. Conform ei, dezvoltarea colectiilor este un proces determinat de anumite elemente, este relatia: stare initiala a colectiilor, de dinainte de achizitionarea si/sau eliminarea de documente (cauza) - stare finala, dupa achizitionare si/sau eliminare de documente. Alternativa propusa de lucrarea noastra nu schimba decat unghiul privirii: dezvoltarea colectiilor este interactiune intre bibliotecari si comunitate. Bibliotecarii interactioneaza cu utilizatorii serviciilor bibliotecii publice in problema captarii si satisfacerii nevoilor de informare ale celor din urma, prin achizitia de documente. Situatia in care se gasesc cele doua categorii de actori, bibliotecarii si utilizatorii, poate fi caracterizata ca fiind de contract, avand in vedere conventia sociala dintre ei, dar si de potential acord.

Transformarea colectiilor bibliotecii publice pune problema relatiilor bibliotecarilor cu productia editoriala. Mijloacele de atingere a obiectivelor dezvoltarii colectiilor sunt documentele din oferta editoriala: cartile, periodicele, hartile, materialele audio-video, bazele de date, afisele, brosurile, foile volante etc. Desigur ca nu documentele in sine conteaza, ci continutul lor; ideile si emotiile prezente in aceste materiale satisfac cerintele si implinesc potentialul utilizatorilor. Stiind acest lucru, bibliotecarii sunt receptivi nu doar la piata de carte, ci si la piata ideilor, iau act nu doar de publicarea unui document, ci si de discutiile despre acel document. Prin urmare, bibliotecarii comunica nu doar cu utilizatorii, ci si cu piata de carte si de idei. Dezvoltarea colectiilor nu este numai mediul prin care sunt evaluate necesitatile de informare ale comunitatii, ci si cel prin care sunt analizate si selectate documentele care pot satisface aceste nevoi. Dezvoltarea colectiilor marcheaza astfel doi poli de interactiune: cu comunitatea si cu piata de carte si idei, aparand astfel ca un mediator intre poli. Credem ca potentialul de actiune in aceasta relatie poate sa apartina fie comunitatii, fie pietei de carte, altfel spus bibliotecarii pot alege sa cumpere un document fie sub presiunea unei nevoi comunitare, fie sub influenta semnalelor unor indivizi semnificativi.

Din comparatia cerintelor de informare ale comunitatii, a colectiilor detinute de biblioteca la un moment dat, a ofertei editoriale si a bugetului bibliotecii am putut valida ideea ca, fara a incalca regulile stabilite de contextul de contract in care se gasesc, bibliotecarii dezvoltarii colectiilor au importante grade de libertate in realizarea functiei de achizitie a documentelor.

O cercetare sociologica pe baza de chestionare, bazata pe teoria complexa a dezvoltarii colectiilor (descrisa in capitolul al II-lea), cercetare realizata pe 45 de bibliotecari din toata tara, a permis zugravirea tabloului dezvoltarii colectiilor in bibliotecile publice mari din Romania. S-a cautat in mod expres punerea in evidenta a metodelor si criteriilor care conduc de facto gandirea bibliotecarilor care au in sarcina actiunile ce compun procesul dezvoltarii colectiilor: analiza comunitatii, evaluarea colectiilor, selectia documentelor, achizitia, primirea donatiilor, eliminarea documentelor din colectii.

Conform studiului, actorul principal al procesului dezvoltarii colectiilor este reprezentat de o echipa de bibliotecari coordonata de managementul bibliotecii. De asemenea, analiza datelor a indicat ca bibliotecarii achizitioneaza in vederea implinirii nevoilor informationale ale utilizatorilor (mai exact a unei categorii restranse: utilizatorii activi), dar a sugerat si ca alte referentiale, precum judecata criticii literare, pozitia documentului in topul vanzarilor, valoarea literara estimata sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea colectiilor bibliotecilor publice. Faptul de a raspunde necesitatilor de lectura si informare ale utilizatorilor, calitatea de a starni interesul si corectitudinea informatiilor din cuprinsul documentului reprezinta criteriile care intrunesc unanimitate printre bibliotecile studiate in ceea ce priveste importanta pentru selectia asa numitelor materiale informationale (documente non-fictiune).

Desi nu mai intruneste unanimitate, relevanta pentru cererile utilizatorilor este mentionata drept criteriu important sau foarte important de marea majoritate a subiectilor si pentru selectia documentelor de fictiune. Neasteptata este aprecierea deosebita primita de criteriul "pozitie in topul vanzarilor": 42 de subiecti il considera important sau foarte important pentru selectia documentelor non-fictiune si 35 pentru selectia celor de fictiune, iar evaluarea contrara practic nu exista (numai un subiect il considera putin important in cazul cartilor de fictiune). Se poate prezuma ca felul cum este primit un document de catre cititorii-cumparatori este o cheie pentru estimarea felului cum va fi primit de catre utilizatorii bibliotecii, cererea pietei cartii ar putea fi pentru bibliotecari o masura a cererii in biblioteca publica.

Judecatile criticii literare apar ca insemnate puncte de sprijin pentru selectia documentelor de fictiune. Conform datelor cercetarii noastre nu doar consideratiile favorabile, prezenta in topurile realizate de critici sunt importante, ci si judecatile negative: 39 dintre subiecti afirma ca in ultimul an critica literara nefavorabila a constituit un criteriu important sau foarte important al achizitionarii volumelor de literatura. Aceste idei au inspirat doua ipoteze care au fost testate prin intermediul unui experiment prezentat in capitolul al IV-lea al lucrarii noastre. Confirmarea lor a elucidat modul de actiune al criteriului "judecata criticii literare": este foarte probabil ca volumele judecate favorabil de critica literara sa fie achizitionate de biblioecile publice si este de asemenea foarte probabil ca bibliotecarii publici sa se abtina de la achizitionarea cartilor evaluate negativ de critica literara.

Dezvoltarea colectiilor este doar unul dintre procesele desfasurate intr-o biblioteca publica. Intrucat orice activitate dintr-o organizatie poate fi apreciata nu doar in sine, ci si ca segment al ansamblului, contributie la atingerea obiectivului general, am considerat necesar sa chestionam raporturile dintre dezvoltarea colectiilor, ca element si biblioteca, ca intreg si dintre dezvoltarea colectiilor, ca proces, si managementul bibliotecii, ca efort coagulant. Fiecare dintre procesele biblioteconomice isi aduce contributia la stabilitatea si evolutia bibliotecii ca tot unitar. In raport cu sistemul bibliotecii, dezvoltarea colectiilor este parte integranta, furnizor de echilibru, dar, uneori, poate produce dezechilibre. De asemenea, intre multiplele elemente functionale din biblioteca exista relatii de interactiune, de corespondenta functionala, modalitatea de realizare a dezvoltarii colectiilor, de exemplu, influenteaza si este influentata de toate celelalte activitati caracteristice bibliotecii publice.

Raporturile mentionate mai sus au fost puse in evidenta in capitolul al III-lea, printr-un studiu de caz (aplicatie pe Biblioteca Judeteana "Ioan N. Roman" Constanta), cu ajutorul analizei functionale, o metoda derivata din teoria functionalismului. Postulatul acestei metode este acela ca un fapt social trebuie apreciat in termenii consecintelor lui pentru sistemul din care face parte. Tehnica aleasa este cea a ierarhiei abstracte, care consta in realizarea unui tablou conceptual pentru descrierea fiecarei activitati in cadru organizat, un tablou cu grad mare de abstractiune care sa puna laolalta actorii implicati, scopurile, constrangerile, mijloacele si sa poata fi utilizat pentru evaluarea oricarui domeniu de activitate. Deductie principala a analizei teoretice a fost aceea ca o parte dintre functiile dezvoltarii colectiilor bibliotecii publice sunt puternic corelate cu managementul organizatiei, iar o alta parte au un curs autonom. Concluziile cercetarii aplicate au infatisat o imagine usor diferita: managementul organizatiei este puternic implicat in toate etapele dezvoltarii colectiilor, cu exceptia achizitiei si a laturii operationale a eliminarii. Trebuie mentionat de asemenea, ca aceasta implicare se desfasoara nu doar prin atributele specifice managementului (planificare, organizare, control, pregatirea personalului, conducere), ci jucand chiar o parte a rolului bibliotecarilor dezvoltarii colectiilor.

Pe baza unui studiu sociologic descris in capitolul al IV-lea, am putut concluziona ca intentia bibliotecarilor de achizitionare a unui document este un comportament rational si simbolic, ca ea depinde, prin urmare de utilitatea perceputa a documentului, dar si de semnificatia atasata acestuia. S-a dovedit in plus ca intentia de achizitionare este un comportament social, in sensul ca este influentata de perceptia opiniilor persoanelor semnificative pentru bibliotecar. Studiul a presupus apelul la trei teorii din stiintele sociale si comportamentale: teoria alegerii rationale, interactionismul simbolic si peoria comportamentului planificat si realizarea unui experiment cu doua grupuri: unul format din bibliotecari care se ocupa de dezvoltarea colectiilor si altul format din utilizatori ai unei biblioteci publice mari.

Experimentul a decurs astfel: (1) au fost selectate trei carti de literatura romana contemporana, toate aparute in 2007 si pentru fiecare cate un text de critica literara, din periodice, de urmatoarea maniera: favorabil pentru prima carte, un text cu "parti bune si parti rele", pentru cea de-a doua si unul nefavorabil, pentru cea de-a treia carte; (2) subiectul inclus in esantion a primit una dintre carti si a fost rugat sa o rasfoiasca pentru a-si forma o atitudine fata de ea, dupa care a raspuns la intrebarile despre document din instrumentul de colectare a datelor, procedand similar cu celelalte carti; (3) subiectul a primit unul dintre textele de critica literara pe care a fost rugat sa il citeasca, dupa care a raspuns la intrebarile despre articol din chestionar; s-a procedat analog cu celelalte doua articole.

Rezultatele au confirmat ca incercand sa satisfaca necesitatile informationale ale utilizatorilor, in interactiunile cu actorii si documentele de pe piata de carte si idei, bibliotecarii sunt   influentati de carte si de judecata criticii literare. Studiul nostru a pus in evidenta o diferenta intre impactul volumelor de literatura si al criticii literare asupra orientarii lecturii utilizatorilor si cel al acelorasi volume asupra intentiei bibliotecarilor de achizitionare a documentelor. Interactiunea bibliotecarilor cu literatura si critica literara este de un alt fel decat interactiunea utilizatorilor serviciilor bibliotecii cu literele si critica.

Diferenta nu poate fi data de deosebiri psihologice, ci de diferenta de statut profesional intre cele doua categorii, din faptul ca primii sunt bibliotecari care se ocupa de dezvoltarea colectiilor, iar ceilalti sunt economisti, muncitori, elevi, medici, ingineri, marinari, studenti, scriitori, au diferite profesii si ocupatii. Iar fiindca utilizatorii bibliotecii publice nu formeaza un segment aparte in geometria sociala, putem prezuma ca bibliotecarii se raporteaza la pietele de carte si idei altfel decat o fac persoanele obisnuite.

Capitolul al V-lea al tezei reprezinta o aplicatie a modelului dezvoltarii colectiilor ca interactiune intre bibliotecari si utilizatori. Subiectul lui este relatia dintre dezvoltarea colectiilor si capitalul social. Capitalul social este o forma de bogatie (de aici folosirea termenului de capital), accesibila prin si numai prin relatiile sociale (de aici folosirea atributului social). Fiind avutie, capitalul social permite actorilor ce il poseda sa desfasoare actiuni pe care nu le-ar fi putut face fara el. Asa precum talentul la desen (element al capitalului uman) ofera posibilitatea conturarii in mod recognoscibil, pe hirtie, a chipului unei persoane, la fel increderea in oameni (element al capitalului social) ingaduie intrajutorarea dintre persoane. Ideea ca exista valori sau reguli comportamentale care favorizeaza cooperarea dintre indivizi precede cu mult aparitia termenului de capital social. Noutatea poate fi decelata in asocierea usor neasteptata a notiunii "capital" la aceasta idee. Capitalul poate fi stocat pentru un consum ulterior. Aceasta caracteristica se transfera capitalului social: participarea la asociatii, increderea, solidaritatea, coeziunea sociala, valorile sunt descrise ca elemente cuantificabile ce pot fi puse laolalta in cantitati variate, chiar la nivel macro-social.

Capitalul social poate fi descris in urmatorii termeni: fie o interactiune intre doua sau mai multe persoane. Interferenta actiunilor individuale poate lua trei forme generice - opozitie, acomodare, cooperare - si se poate materializa in multiple atitudini si reguli de comportare. In cazul in care, in urma interactiunii se creeaza norme ce catalizeaza colaborarea voluntara intre actorii individuali implicati, atunci capacitatea de a lucra voluntar cu ceilalti poarta numele de capital social, iar interactiunea este creatoare de capital social. De asemenea, daca interactiunea determina aparitia unui sentiment reciproc de incredere intre actori, atunci volumul de incredere creat este numit capital social.

Dezvoltarea colectiilor bibliotecii publice este caracterizata in lucrarea noastra ca interactiune intre bibliotecari, utilizatori si piata de carte, pentru satisfacerea nevoilor informationale ale utilizatorilor. Alte doua caracteristici importante ale dezvoltarii colectiilor au fost vadite in lucrarea noastra, si anume: (1) faptul ca interactiunea are loc intr-un context de contract si (2) bibliotecarii dezvoltarii colectiilor au o marja importanta de libertate in realizarea functiei de achizitie.

Prin urmare, a cerceta daca dezvoltarea colectiilor bibliotecii publice produce capital social se traduce in:

(i) a studia daca interactiunea dintre bibliotecari si utilizatorii bibliotecii publice produce sau nu incredere, in conditii de control a altor altor vectori susceptibili a crea incredere si, in caz afirmativ a masura efectiv cantitatea de incredere pe care o detin actorii implicati - perspectiva capitalului social ca incredere.

(ii) a studia daca utilizatorii bibliotecii publice colaboreaza cu bibliotecarii in mod voluntar in chestiunea dezvoltarii colectiilor bibliotecii.

Pentru testarea acestor doua ipoteze am conceput si condus intr-o biblioteca publica importanta, un experiment desfasurat in doua puncte temporale, distantate la trei luni. Am masurat astfel diferenta de capital social al unui grup de utilizatori ai Bibliotecii Judetene Constanta, inainte si dupa interactiunea dintre utilizatori si bibliotecari in problema dezvoltarii colectiilor. Analiza statistica a datelor culese a a pus in evidenta faptul ca dezvoltarea colectiilor are rol in producerea de incredere si cooperare la nivelul utilizatorilor, altfel spus, este creatoare de capital social.

Credem ca perspectiva interactionista asupra dezvoltarii colectiilor nu doar ca poate alimenta alte studii teoretice si investigatii aplicate, dar poate contribui chiar la mai buna intelegere a unor probleme de relationare a bibliotecii cu mediul actual, fluid si complicat.