Vasile Alecsandri - Universul poetic

Vasile Alecsandri - Universul poetic

Scriitorul s-a nascut la Bacau, in 1821, intr-o familie boiereasca si a studiat la Iasi si la Paris, in capitala europeana intrand in contact cu ideile revolutionare ale timpului. Ca toti scriitorii de la mijlocul veacului al XIX-lea, Vasile Alecsandri a imbinat activitatea literara cu cea politico-sociala, participand la marile evenimente contemporane, si anume: Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor (din 1859) si Razboiul de Independenta dintre 1877-1878 (la acesta din urma in calitate de corespondent de presa).

S-a afirmat ca poet, prozator, dramaturg, folclorist, animator cultural si om politic, bucurandu-se -deopotriva- de veneratia contemporanilor si a urmasilor.

A debutat in 1840, ca si Costache Negruzzi, in revista "Dacia literara", cu nuvela de factura romantica "Buchetiera de la Florenta". In acelasi an, s-a afirmat si ca talent comediograf, Teatrul National din Iasi jucandu-i cea dintai piesa, "Farmazonul din Harlau". Primele volume de versuri demonstreaza influenta considerabila a folclorului asupra liricii sale- "Doine si lacramioare", aparut la Paris, in 1853, alaturi de "Margaritarele".

Intre 1872 si 1874, a scris volumele "Legende" si "Legende noua", publicate in 1875, in care dezvolta poeme narative cu caracter istoric, legendar sau fantastic. Momentelor istorice pe care le-a traversat le dedica odele: "Desteptarea Romaniei" (1848), "Hora Unirei" (1856) si volumul eroic "Ostasii nostri" (1878). Retras la mosia sa de la Mircesti, a compus textele lirice care alcatuiesc cel mai apreciat volum de versuri al sau, intitulat « Pasteluri ». Opera sa in proza are un caracter romantic (« Buchetiera de la Florenta »), social (« Istoria unui galban si a unei parale »), memorialistic (« Vasile Porojan ») sau descriptiv (« O primblare prin munti », « Iasii in 1844 », « Borsec », « Balta Alba »).

Poetul a fost dublat de un valoros folclorist, care, in 1852 si in 1866, a dat la iveala primele culegeri de poezii populare intitulate « Poezii poporale ale romanilor », unde a publicat capodoperele creatiei orale nationale, « Miorita » si « Monastirea Argesului ». A fost directorul Teatrului National din Iasi si s-a straduit sa creeze un repertoriu de piese originale romanesti. Dramaturg inzestrat, el s-a impus atat in genul comic (prin piesele de moravuri care alcatuiesc ciclul « Chiritelor »), in cel istoric (prin drama romantica « Despot-Voda »), cat si in genul feeric ori meditativ inspirat din subiecte antice (« Fantana Blanduziei » si « Ovidiu »).

Intre 1868 si 1869, la varsta de aproape cincizeci de ani si avand in urma sa o bogata experienta lirica, Vasile Alecsandri si-a surprins contemporanii prin publicarea succesiva a pastelurilor in revista junimista « Convorbiri literare ».

Termenul de « pastel » a fost preluat din domeniul picturii si este echivalent cu un tablou de natura (sau cu un peisaj obtinut printr-un desen in creion moale, usor colorat). Este una dintre cele mai raspandite specii lirice si constituie o poezie descriptiva, care infatiseaza peisaje reale sau imaginare, prin intermediul carora sunt exprimate sentimentele autorilor. Daca primii pastelisti romani au fost Vasile Carlova si Ion Heliade-Radulescu, cel care a clasicizat speciaa in literatura romana a fost Vasile Alecsandri. Influentat deopotriva de fantezia romantica si de echilibrul clasic, mai apropiat temperamentului sau optimist si solar, poetul a subliniat corespondentele dintre imaginile contemplate si sentimentele omenesti. Sedus de frumusetea peisajului de la Mircesti, a apei si a luncii Siretului, el si-a conceput tablourile sub unghiul miscator al marilor cicluri naturale, dedicand pasteluri tuturor anotimpurilor. Fiecare sezon este perceput altfel de sensibilitatea vie a poetului, care il asociaza unor etape distincte ale vietii sale. In pastelurile lui Alecsandri, corespondenta sentiment-natura este particularizata de faptul ca imaginilor picturale li se asociaza o prezenta umana, care le insufleteste.

Tablourile realizate astfel dau impresia supunerii descrierilor unui proces de obiectivare. Acesta este favorizat de faptul ca poetul se distanteaza voit de aspectele prezentate, pe care le defineste cu ochii unui privitor din afara, neimplicat in procesualitatea naturala.

Cultivand specia pastelului, scriitorul a format o adevarata scoala, fiind urmat -in timp- de poeti apartinand celor mai diferite orientari estetice, precum: Alexandru Macedonski, George Cosbuc, Stefan Octavian Iosif, Octavian Goga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Nichita Stanescu etc.

In cele aproximativ treizeci de poeme apartinand ciclului mentionat, autorul nu s-a limitat la surprinderea succesiunii anotimpurilor in luna Mircestilor, ci a imortalizat si momentele semnificative ale vietii rurale.

Muncile agricole sunt proiectate intr-un idilic, care configureaza un ansamblu idealizat al existentei taranesti, model liric urmat ulterior de George Cosbuc.

Uneori, descrierea se imbina cu meditatia supra precaritatii conditiei umane, in antiteza cu eternitatea naturii. Fenomenele naturale nu pier, ci numai se modifica, luand aspecte diferite, in timp ce omul are o durata existentiala limitata, renascand in succesiunea generatiilor.

Sedus de perfectiunea naturii, el uita, fie si numai pentru o clipa, de vremelnicul sau popas pe pamant.