SINTEZA BASMULUI ROMANESC

SINTEZA BASMULUI ROMANESC

In eventualitatea ca s-ar proceda la selectia capodoperei literaturii romane exemplare dupa gradul capacitatii lor de a sintetiza spiritualitatea poporului nostru nu incape indoiala ca basmului cult romanesc'Povestea lui Harap Alb',i s-ar cuveni unul dintre primele locuri

Prevalindu-se de opinie acceptata potrivit careia Creanga este un geniu exponent al spiritualitatii poporului roman ,criticul,Pompiliu Constantinescu,defineste mai intai ideatica basmului in termeni memorabili'Harap-Alb incearca absolutul,aservit Diavolului,izbuteste ,fiindca a infruntat eroic primejdiile,insa termina umanizat,prin iubire satisfacuta.Scopul vietii e deci iubirea().Setila,Gerila,Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila reprezinta duhul pamantului,neutrii in intentie,cu potente supraumane de a inlatura piedicile,ca un hazard binevoitor,vin in momentele supreme de pierzanie,rezolvand de la sine irezolvabilul.'(Ion Creanga, in Scrieri)

"Amestecul de realism si de fabulos, observa G.Calinescu, este mai batator la ochi si mai neasteptat in "Povestea lui Harap Alb",in care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea'

Din ultimul punct de vedere'Povestea lui Harap Alb'este o adevarata summa. Efectele fuziunii dintre imaginar si real ne intampina inca din pasajul introductiv al basmului. Schematismul enuntiativ specific prototipului folcloric la care ne-am referit este supus unei remarcabile operatii de revitalizare epica,prin care sunt umplute de continut atemporalitatea si aspatialitatea conventiei prototipale:

'Amu cica era odata intr-o tara un craiu,care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare,care era imparat intr-o alta tara, mai departata.Si Imparatul, fratele craiului, se numea Verde imparat;imparatul Verde nu avea feciori,ci numai fete.Multi ani trecuse la mijloc de cand acesti frati nu mai avusese prilej a se intalni amandoi.Iara verii adica feciorii craiului si fetele imparatului, nu se vazuse niciodata de cand erau ei.Si asa veni imprejurarea de nice imparatul Verde nu cunostea nepotii sai,nici craiul nepoatele sale:pentru ca tara in care imparatea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului,si craiia istuilalt la alta margine.Si apoi, pe vremurile acele,mai toate tarile erau bantuite de razboaie grozave, drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca ziua de azi.Si cine apuca a se duce pe atunci intr-o parte a lumii dus ramanea pana la moarte"

Sunt invocate interese practice(imparatul Verde are nevoie de un mostenitor la tron), a caror satisfacere nu este deloc lesnicioasa, date fiind departarea dintre cele 2 imparatii si vremuri grele,bantuite de razboaie. Batranul crai, la randul sau, constient de marile dificultati pe care feciorii sai le vor intampina, dialogheaza cu ei in termenii realitatii familiale. Cand speriat de urs, cel mai mare dintre feciori se intoarce acasa, imparatul se arata necrutator in mustrarile lui("se vede lucru ca nici tu nu esti de imparat, nici imparatia pentru tine; si decat sa incurci numai asa lumea, mai bine sezi deoparte, cum zici, caci mila Domnului:lac de-ar fi,broaste sunt destule. Numai as vrea sa stiu, cum ramane cu mos-tau?asa-I ca ne-am incurcat in slabiciune?");pentru ca fata de al doilea fecior sa manifeste o duritate incarcata de ironie necrutatoare("-Ce manca vad eu bine ca ai, despre asta nu e vorba, fatul meu,zise craiul posomorat, dar,ia spuneti-mi, rusinea unde o puneti?Din trei feciori cati are tata, nici unul sa nu fie bun de nimica?!Apoi, drept sa va spun ca atunci degeaba mai stricati mancarea,dragii mei.Sa umblati numai asa, frunza frasinesului, toata viata noastra si a va laudati ca sunteti feciori de crai, asta nu miroase a nas de om.Cum vad eu, frate-miu se poate culca pe o ureche din partea voastra;la sfantul Asteapta s-o implini dorinta lui.Halal nepoti ce are.Vorba ceea:La placinte,inainte/si la razboi inapoi") Sublimarea simbolului fantastic in materie realist-nuvelistica de inflexiune popular e peste tot sesizabila.Chiar odata patrunsi in miezul fantastic al basmului,epicul se mentine pe aceeasi directie.Intaiul esantion ni-l ofera intalnirea feciorului celui mic al craiului cu sfanta Duminica, deghizata in batrana si nevoiasa cersetoare.Episodul se distinge prin discret savanta gradatie dialogic-narativa in virtutea careia ezotericul de tip miraculous se insinueaza in comportamentul si reactia psihica a personajelor.

Pe neasteptate, insa discutia capata un alt continut. Ceea ce parea simpla laudarosenie, exprima o realitate iesita din comun,adica fantastica,de care tanarul erou, fara voia lui, se lasa atras.

La randul sau, batranul crai isi intampina feciorul cu o neincredere taios exprimata:"doar tu sa fi mai viteaz, dar parca nu-mi vine a crede. Insa daca vrei si tu numaidecat sa te duci, eu nu te opresc, da mi-i nu cumva sa te intalnesti si cu scarba in drum si sa dai si tu cinstea pe rusine, c-apoi atunci curat iti spun ca nu mai ai ce cauta in casa mea."Iar cand aude ce ii cere feciorul, imparatul se lanseaza intr-un adevarat discurs demobilizator.

Sinteza idealistic a basmului incepe a se constitui, elemental fantastic fiind acela care ii asigura autonomia narativa.

Calul cel nazdravan a a mezinului, zice G.Calinescu, este "nu numai un mijloc de locomotie, ci si o inteligenta exceptional , avand grai."

Raul actioneaza mimand cu perfidie atributele binelui, raul constituie factorul de opozitie suprema in calea binelui.

Textul cuprinde o adevarata carte de invatatura comentata.inainte de toate, este vorba de motivul calatoriei initiatice, in privinta careia batranul crai tine sa-si instruiasca feciorul.Calul este ridicat la factor de rang suprem nu numai pentru calitatea de tovaras de calatorie,unic pentru intelepciunea lui.

In privinta calului ales, batranul crai se arata deci linistit, faptul decurgend din firescul mod de a privi realul si miraculosul intr-o indestructibila unitate.

Avertismentul vizand posibilitatea fatala a intalnirii feciorului cu omul ros sau, mai ales, cu omul span,se circumscribe altei categorii de sfaturi intelepte

Depasind mentalitatea potrivit careia raul ca emanatie a spiritului diavolesc se intruchipeaza in finite(reale sau fabuloase) apartinand altor regnuri decat cel uman, apare idea ca adevaratul exponent al datului respective nu este decat omul.

G.Calinescu observa ca lipsa parului sau culoarea rosie a acestuia, ca deficient psihologice, conduc la inasprirea caracterului.In primul caz credinta ca aspectul ignicolor al parului traduce idea de spirit distructiv, in sens malefic, intrucat diavolul insusi si-ar trage "fiinta" din actiunea primordiala a focului nimicitor.In celalalt caz,al omului span, situatia e mai complicate;vom nota totusi ca absenta parului divulga un complex de inferioritate masculina.

Deducem ca spanul ar fi rodul unei interventii a diavolului, capabila a frustra individul de acel altruism pe care numai dependent de dragoste maternal il poate genera.

Optiunea pentru omul span ca exponent al spiritualitatii diavolesc,data fiind "modificitatea" insemnului malefic, are consecinte exceptionale pentru intreaga structura a basmului.Intai de toate,de aici purcede modul de a actiona a spanului in relatie cu celelalte personaje si cu Harap Alb in primul rand.Deosebirea dintre el si, de pilda congenerii sai caragialieni(din Kir Ianulea, La hanul lui Manjoala, Calul dracului, La conac etc)este frapanta: nicaieri si niciodata, personajul lui Creanga nu face figura de vrajitor, adica de ins inzestrat cu puteri supranaturale, in stare sa-si impuna vointa asupra celorlalti fara nici o dificultate.

Spre deosebire de Caragiale, Creanga manifesta aici mult mai multa circumspectie.In comparative cu Negoita din Manjoala, Spanul are o identitate a-biografica.Incepand de la faptul ca numele ii provine din substantivizarea unui adjectiv-porecla, constatam ca demonicul personaj nu lasa sa-I scape nimic din datele ce-i alcatuiesc eventual biografie reala.Oricat ar parea de paradoxal, Spanul nu poate avea o biografie.Asemenea lui Mefisto el nu este om. De aceea avem serioase motive sa presupunem ca infatisarea de om insemnat sub care el se arata lui Harap Alb si in continuare celorlalti eroi ai basmului, este una de imprumut.

Spanul face figura de diavol impostor.Proba cea mai semnificativa ne este oferita de episodul celei de a treia- si ultimei-intalniri cu Harap Alb.

Demn de atentie este modul in care cei doi eroi isi joaca acum rolurile atat de clar definite de schema originar-folclorica a basmului.eroul,Harap-Alb, trebuie sa-si tina fagaduiala de a ajunge la Verde Imparat respectand neconditionat consemnul tatalui sau de a nu se intovarasi cu omul span, ceea ce si facuse pana acum, respingand net oferta acestuia.La cea de-a treia intalnire, insa imprejurarile se schimba;Harap Alb nu-si mai poate continua drumul prin padurea nesfarsita si neumblata de oameni.

"Si mergand el tot inainte prin codrii intunecosi, de la un loc se inchide calea si incep a se incurca cararile, incat nu se mai pricepe fiul craiului acum incotro sa apuce sis a mearga"

Apare deci binecunoscuta proba a labirintului.Dificultatea reala in care se afla eroul si nu orgoliul sau, oricat de fascinant in "gratuitatea" lui constituie motivul deciziei lui de a se angaja intr-o asemenea incercare. Eroul se bizuie pe riscanta intelepciune a disperarii("Rau-I cu rau, da mai rau far' de rau"); aceasta cu atat mai mult cu cat, prin cele doua tentative anterioare de a-l determina sa-I accepte tovarasia, Spanului ii reusise viclenia de a-l convinge ca prin acele locuri altfel de oameni decat cei asemenea lui nu va intalni.Harap-Alb e gata castigat:

"Apoi,da, Spanule, nu stiu cum sa fac, zise fiul craiului. Din copilaria mea sunt desprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi vine nu stiu cum. Dar fiindca mi-au iesit pana acum inainte inca doi spani si cu tine al treilea, apoi imi vine a crede ca aiasta-i tara spanilor, si n-am incotro; mort-copt, trebuie sa te iau cu mine, daca zici ca stii bine locurile pe aici."

Castigand deplina incredere a lui Harap-Alb, Spanul isi poate pune planul in aplicare fara nici o greutate.Personajul atinge ultima limita a imposturii.El recurge la aceeasi diabolica strategie lipsindu-l pe Harap-Alb de apa.

"Si mergand ei o bucata buna,Spanul se prefae ca-i e sete sic ere plosca cu apa de la stapanu-sau.Fiul craiului i-o da, si varsa toata apa dintr-insa."Jucand rolul calauzei ideale("sa avem iertare, stapane! Apa e bihlita si ne-ar fi putut imbolnavi.Cat despre apa buna, nu va ingrijiti, acusi avem sa dam peste o fantana cu apa dulce si rece ca gheata"), el isi impinge victima spre deplina subordonare.Inversarea raportului dintre bine si rau in cadrul strategiei spanului constituie unul din procedeele disimularii.Intr-o gradatie uniforma, apar acele detalii de aparenta benigna care, insa, conduc la uzurparea fiului de crai din conditia lui de stapan.Apar subtile fisuri in substanta presupus normala a intamplarilor.Odata prins in capcana spanului, Harap-Alb se lasa manevrat de acesta fara cea mai slaba rezerva, intr-o complete pierdere a simtului de prevedere.E semn ca legamantul fata de tatal sau I s-a sters cu totul din constiinta si ca Spanul i-a "furat" puterea de judecata.De aceea, eroul nu distinge acele detalii care,dincolo de aparenta lor normalitate, ascund coerentul scenario pus la cale de omul span.Cum s-a vazut, Harap-Alb trece repede peste incidental aruncarii apei din plosca si nici ceea ce se petrece in continuare nu-l pune pe ganduri.Faptul ca "fantana era adanca si u avea nici roata,nici cumpana, ci numai o scara de coborat pana la apa" nu-l avertizeaza cand calauza s ail indeamna sa coboare in adanc pentru, pasa-mi-te, a se racori.In realitate, Spanul recurge la capcana fantanii bizuindu-se pe ceea ce am numi calitatea deloc propice scopului urmarit a adancului subteran.

Din intreaga aceasta parte a basmului lipseste cel de-al treilea "personaj",acela care il intovaraseste pe fiul craiului inca de la inceput:calul nazdravan.Explicatia o da, mult mai tarziu chiar miraculosul animal:

"-Vorba sa fie, stapane, ca tocmeala-I gata, zice calul.Nu te teme, stiu eu nazdravenii de ale Spanului; sis a fi vrut , de demult i-as fi facut pe obraz, dar lasa-l sa-si mai joace calul.Ce gandesti?Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cate odata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte.Zi si d-ta ca ai vrut sa tragi un pacat stramosesc.Vorba ceea: <<Parintii mananca agurida, si fiilor li se sterpezesc dintii>>.Hai nu mai sta pe ganguri: incaleca pe mine si pune-ti nadejdea in Dumnezeu, ca mare-i puterea lui; nu ne-a lasa el sa suferin indelung.Cum vrei.<<ce-I scris omului in frunte-i pus>>."

Explicatia aceasta indica perspective complexa existential-problemantizanta din unghiul careia este valorificat elementul miraculous.Modul cel mai adesea "factice" in care basmul folcloric se slujeste de elementul miraculous isi pierde acum complet terenul de manifestare.Auxiliarul miraculous ar fi putut,fireste, interveni oricand, transand totul in favoarea stapanului sau.Insa, conform cu logica realist-simbolica a naratiunii, asa ceva nu ar fi fost cu putinta, cata vreme eroul nu are inca dreptul sa intruchipeze victoria binelui asupra raului.El castiga acest privilegiu doar purificandu-se prin suferinta si experiente limita.

Episoadele in care sunt povestite incercarile Spanului de a-l duce pe Harap-Alb la pieire propun "variante" ale unuia si aceluiasi"joc" de o memorabilia tensiune narativa.Avem de-a face cu un adevarat lant de "micro-nuvele" fantastice, rezultate din derivarea graduala a uneia din cealalta.Elementele constituente deja cunoscute isi dau intalnire cu altele noi, si impreuna, propun un alt context narativ.Intaia punere a lui Harap-Alb e o "micro-nuvela" perfect analizabila in sine.Episodul porneste de la discutia in jurul acelor "salati foarte minunate", la care Spanul se lacomeste.

Prinsa din zbor, ideea Spanului de a-l trimite pe Harap-Alb in Gradina Ursului prinde contur in acelasi scenariu destins domestic, atmosfera de tacla abia fiind tulburata de ingrijorarea imparatului:

"-Doamne, mosule, de nu mi-a aduce sluga mea salati de aceste si din peatra seaca, mare lucru sa fie!

-Ce vorbesti, nepoate!zise imparatul, unul ca dansul si inca necunoscator de locurile acestea, cum crezi ca ar putea face aceasta slujba?Doar de ti-i greu de viata lui."

S-ar putea crede ca recursul la elementul miraculous marcat de revenirea in scena a calului nazdravan si a sfintei Duminici, atrage dupa sine schimbarea tonalitatii narrative.In realitate nimic nu se schimba.

Dincolo de tusa "supranaturala", "micro-nuvela" pare sa reia, in spiritual ei, una din fermecatoarele ispravi rememorate in Amintiri din copilarie. Asemenea binecunoscutelor batrane de la sate inzestrate cu darul de a vindeca fel de fel de boli datorita temeinicei cunoasteri a practicilor instituite de medicina popular,sfanta Duminica este mai degraba o "doftoroaie" decat o "vrajitoare", fie si in sens benefic.Ea il sfatuieste pe Harap-Alb sa ia si pielea ursului data de tatal sau, pentru orice eventualitate.

Atmosfera de existent fireasca,adica deopotriva a-metafizica, si a-supranaturala, ce domina modul de traire in lumea basmului,cu valorile lui uman asumate, e si acum, la fel de "pertinent".Discutia despre pietrele nestemate nu pare cu nimic deosebita de aceea legata de "salatile foarte minunate", desi sa recunoastem, de data aceasta "suprarealitatea" basmica, autonomizindu-se,acapareaza totul.

Dat fiind caracterul lui prin excelenta malefic-demoniac,(cerbul nu poate fi rapus de nici un fel de arma,fapt la care se aduga privirea lui ucigasa), s-ar parea ca teritoriul unde stapaneste el este interzis si inacceptabil omului.Deducem ca, oricat de amenintator si de distructiv ar fi, magical nu este inexpugnabil; in confruntarea cu temeritatea inteligenta, vicleana si riscanta a spiritului uman, isi dezvaluie vulnerabilitatea.Eroarea Spanului e de a miza pe lipsa oricarei sanse a lui Harap-Alb.

Previzibila,reaparitia celor doua personaje ce intruchipeaza elementul miraculous salvator-calul nazdravan si sfanta Duminica-, beneficiaza acum de un regim narativ inedit.

Epicizarea filonului exultant baladesc sub semnul careia se deruleaza"micro-nuvela" fantastica destinata celei de a doua incercari puse la cale de Span spre a-l impinge pe Harap-Alb la pieire, dezvolta efecte restructuratoare inedited.Pentru a-l rapune pe cerbul nazdravan, eroului nu-I mai este suficienta cutezanta dibace de care daduse dovada in lupta cu ursul, la fel postura de iscusita "doftoroaie" a sfintei Duminici nu pare a mai fi intru totul compatibila cu noua imprejurare.Dandu-I lui Harap-Alb obrazarul si sabia lui Palma-Barba-Cot,Sfanta Duminica are in vedere un anume transfer de incarcatura magica, in masura a echilibra raportul de forta dintre cei doi adversari.Ascuns din timp in groapa sapata de el insusi, langa izvorul unde in fiecare zi, la amiaza, cerbul vine sa se adape, eroul va trebui sa pandeasca momentul cand minunatul si primejdiosul animal doarme; apoi sa se apropie de el pe furis, spre a-I evita privirea ucigatoare, active si in timpul somnului; pentru ca dupa aceea sa-I zboare capul dintr-o singura lovitura de sabie sis a se ascunda pe data in groapa unde urmeaza sa stea pana dupa asfintitul soarelui.

Convingerea Spanului ca, in sfarsit, il va rapune pe Harap-Alb este dublata paradoxal, de speranta ca fiul craiului sa izbandeasca si de data aceasta.Intr-o asemenea eventualitate, profitul spanului ar fi maxim,si de aceea, actioneaza fara presentimentul ca isi pregateste propriul sfarsit.Incapabil de a simti si a reactiona omeneste, el nu se arata impresionat de strania aparitie a ficei imparatului Rosu,care, prefacuta in pasare,isi plange, amenintator, jalea("-Mancati, beti si va veseliti,beti si va veseliti, dar de fata imparatului Ros nici nu ganditi!").Spanul,punand totul pe seama lui Harap-Alb,ia pe loc hotararea cea mai convenabila lui("-Asa.sluga vicleana ce-mi esti?vra sa zica tu ai stiinta tu ai stiinta si nu mi-ai spus.Acum degraba sa-mi aduci pe fata imparatului Ros, de unde si cum ii sti tu.Hai, porneste!Si nu cumva sa faci de altfel, ca te-ai dus de pe fata pamantului!")

Harap-Alb isi da seama de marea primejdie, aducandu-si aminte de avertismentul povata pe care i-l dadu-se batranul crai la plecare.Intalnirea cu omul rosu este tot atat de rea ca si intalnirea cu omul span.Dar acum cand se si afla sub stapanirea acestuia din urma, sfatul parintesc pare de prisos.Departe de a trata faptele in spiritul naivei liniaritati reductioniste cultivate de basmul folcloric, Harap-Alb are constiinta situatiei limita in care se afla, si nu se cruta pe el insusi, in primul rand:"Dragul meu tovaras,la grea nevoie m-a bagat iar Spanul!Amu a scornit alta: cica sa-I aduc pe fata imparatului Ros de unde-oiu sti.Asta-I curat vorba aceea: Poftim punga la masa, daca ti-ai adus de-acasa.Se vede ca mi s-a apropiat funia la par(.)Se vede ca m-a nascut mama intr-un ceas rau, sau nu stiu cum sa mai zic ca sa nu gresesc inaintea lui Dumnezeu".Contrar asteptarilor, insa, tocmai acest fel de a fi "marunt" omenesc ii confera lui Harap-Alb identitatea de erou exemplar.Comparat chiar cu Fat-Frumos din basmul eminescian, Harap-Alb ne ofera surpriza de a-l vedea uneori ca pe un ins slab in fata deciziilor-cum se intampla cand accepta tovarasia Spanului-sau gata sa se lase stapanit de frica.G.Calinescu observa ca eroul lui Creanga nu e mai viteaz decat altii, aduca decat fratii sai, si,am spune noi generalizand, nici decat alti oameni de-o seama cu el.Dar, mai arata critical,"Mezinul, in general,are o insusire morala cu care suplineste alte deficient.Singur n-ar izbandi nimic; prin bunatate, isi face auxilii care il scot din impas."

Simbolistica fantastica de care vorbeste G.Calinescu-Sfintei Duminici si calului nazdravan li se alatura maruntele vietuitoare ale pamantului care sunt furnicile si albinele, apoi gigantii Gerila,Flamanzila,Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila-generalizeaza binele in sferea naturii, a cosmosului intreg.

Gerila,Setila si Flamanzila isi vadesc aptitudinea pentru portretul mai mult realistic;dupa cum si ispravile lor(racirea incaperii din fier inrosite de foc,devorarea celor 12 harabale cu paine si a celor 12 ialovite,fripte,golirea celor 12 buti"pline cu vin de cel hranit")poarta acelasi sigiliu.In schimb Ochila si Pasari-Lati_lungila adera preponderant la tipologia fabulos-mitica,cu toate ca si "fiinta" lor isi trage sorgintea din simturile umane.Cat despre atributiile si faptele celor doi,apare limpede esenta lor diferita.Personajele intra direct in competitive cu motivul fabulous de continut ezoteric al "micro-nuvelei", legat de fiica lui Rosu Imparat.

Ultimele doua ispravi inserate pe axul "micro-nuvelei", ispravi care, totodata,dezleaga simbolul fantastic al basmului,au ca protagonist personajul fabulous ce-l insoteste pe Harap-Alb inca de la inceputul calatoriei.Este vorba de calul nazdravan.El intrece in zbor turturica,aducand mai intai cele trei smicele de par dulce si "si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete",cu ajutorul carora eroul ucis de Span este reinviat, si care, in final, omoara pe Span aruncandu-l din inaltul cerului.Incheindu-se sirul incercarilor initiatice carora eroul este menit a le face fata, acum calul nazdravan are dreptul de a interveni extirpand definitiv raul intruchipat de omul span.Prin aceasta, fabulosul fantastic al basmului pare a se constitui in pandant, de asemenea a-metafizic, la fabulosul baladesc-pastoral.