George Bacovia - Universul poetic

George Bacovia - Universul poetic

Coordonate ale vietii si operei

George Bacovie este pseudonimul literar al lui George Vasiliu, nascut la Bacau in 1891, si mort la Bucuresti, in 1957. De copil, avea o fire bolnavicioasa, fragila, fiind pasionat de literatura si de muzica deopotriva. A debutat cu poezia intitulata "Si toate" in revista "Literatorul" condusa de Alexandru Macedonski. Autor exigent cu sine, opera lirica bacoviana impresioneaza nu prin cantitatea, ci prin virtuozitatea ei.

Simbolistica bacoviana este sugerata prin culori adecvate, capabile sa releve trairile sufletesti ale autorului. Culorile devin mai sugestive decat cuvintele insesi si alcatuiesc chiar un limbaj aparte de comunicare. Pentru Bacovia, simbolismul cromatic este esential, exprimand nuantat subiectivitatea eului poetic.

Teme literare fundamentale

1)Tema corespondentelor secrete dintre trairile eului creator si formele de manifestare a lumii fenomenale; corespondentele dintre stari inefabile, sunete si culori ce formeaza relatiile sinestezice genereaza un lirism al sinesteziilor, dar si al trairilor sufletesti primare, in care eul liric s-a fixat cu obstinatie.

2)Tema marii plecari (din sinele instrainat si din lumea alienata); natura inconjuratoare este receptata nu ca peisaj exterior, ci ca stare sufleteasca launtrica, care nu poate fi descrisa, ci numai sugerata in contraste vizuale, olfactive, etc. Atmosfera tipic bacoviana este dominata de tristete si dezolare, impresia acuta denota risipirea sufleteasca intr-un peisaj de provincie  meschin si desfigurat de taceri grele; monotonia cadrului natural, laitmotivele obsedante intensifica senzatia de lume nimicita nu numai spiritual, ci si fizic, din care evadarea devine un imperativ salvator.

3)Tema singuratatii fiintei intr-un peisaj dezolant si pustiu este preluata din romantism. Solitudinea devine sumbra, transformandu-se in angoasa (spaima exagerata si permanentizata), generatoare de nevroze. Efectele singuratatii persistente sunt melancolia, teama apropierii de oameni si de lume, starea de "spleen" (un amestec de neliniste, tristete, dezolare si plictiseala profunda).

4)Tema iubirii neimplinite sau "defuncte"; dragostea este resimtita ca o traire maladiva, anemica si condamnata la esec. Elementele naturii agonizeaza precum trairile omenesti lipsite de vlaga.

Motive artistice adiacente

1)Motivul simbolismului cromatic si acustic; tonurile inchise, prezentate adesea in contraste vizuale socante, sunt capabile sa exprime trairile sufletesti apasatoare ale eului liric si descompunerea lumii vii in "infernul" unui univers lipsit de orice perspectiva. Peisajele sunt pustii, dezolante, traversate de siluete solitare, sunt pictate in culori sumbre, care intretin nevroza sau provoaca chiar delirul. Analogiilor cromatice Bacovia le adauga sonoritati contrastante.

2)Motivul existentei provinciale evoca un oras sau un targ ale carui dominante -viata mediocra, ritmul monoton si singuratatea deprimanta- provoaca depresia de esenta tragica, evoluand spre absurdul existential in care omul se simte un captiv fara sansa.

3)Motivul toamnei si al ploii este de inspiratie romantica, avand drept model "Sonetele" eminesciene. Toamna este un cadru propice veghei intarziate, spaimelor nelamurite, starilor depresive care imbolnavesc spiritul si conduc trupul spre declin fizic. Caderea perpetua a ploii provoaca disolutia "materiei" care "plange", anticipand sfarsitul lumii intr-un potop apocaliptic. Simbolistii descopera o estetica a corespondentelor care sugereaza raporturile secrete intre universul natural si cel uman, intuite prin imagini fara contururi precise, fara obiecte bine definite, cu vagi siluete intrezarite in cadru. Esecul sentimental se proiecteaza pe fundalul stilizat al unei naturi descarnate de podoabele ei vegetale, care agonizeaza lugubru.

4)Motivul acompaniamentului muzical reliefeaza sonor melancolia sufleteasca si chiar suferinta fizica, exprimand antitetic emotiile grave ori trairile violente. Sunetele se asociaza declinului biologic si esecului sentimental al fiintei. Corzile spiritului bacovian se intind de la geamatul surd, exprimat monocord, la polifonia marsului funebru, cu ale caror tonalitati acustice extreme poetul si-a identificat existenta si creatia.

Curente literare de referinta

1)Simbolul "este un semn concret (obiect, imagine) care reprezinta un alt obiect, o situatie, o abstractiune, etc.". (Dictionar de termeni literari). Literatura, ca arta a cuvantului, transforma imaginile artistice in simboluri, exprimand uneori generalul prin particular, alteori, particularul tot printr-un element particular si cumuland sensul propriu cu unul figurat.

2)Simbolismul este curentul literar care a aparut in Franta si a impus mari poeti, precum Charles Baudelaire (cu celebrul sau volum "Florile raului" 1857), Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme s.a. Simbolismul romanesc s-a desfasurat in doua etape (1880-1914 si 1914-1920), a fost influentat de cel francez, dar a preluat elemente din romantism si parnasianism. Miscarea literara autohtona are doi reprezentanti de frunte, si anume pe Al. Macedonski (care este si teoreticianul acesteia in articolele publicate in "Literatorul") si pe George Bacovia, poetul simbolist prin excelenta. Simbolistii considera ca limbajul poetic se bazeaza pe sugestia sonora a cuvintelor si pe corespondentele secrete (dezvaluite prin intuitia artistilor) dintre idee si forma acustica pe care o imbraca reprezentarea ei simbolica. In consecinta, poetii afiliati acestui curent estetic selecteaza din lexic cuvintele cele mai melodioase si mai muzicale, capabile sa sugereze -prin analogii de mare rafinament sonor- trairile si starile eului liric. Al. Macedonski sustine ca « arta versurile nu este nici mai mult, nici mai putin decat arta muzicii », iar poetul francez Paul Verlaine lanseaza principiul estetic devenit celebru: "Muzica inainte de toate!".

Caracteristicile simbolismului

a)      Termenul de simbol provine din grecesccul "symbolon" ("semn de recunoastere"), preluat de poetii francezi ("symbole") si imprumutat cu acelasi inteles de catre scriitorii romani. El reprezinta un mod de constituire a imaginilor artistice prin atribuirea unor semnificatii noi, inedite, obiectelor, fenomenelor si fiintelor. Pentru simbolisti, acest termen nu defineste realitatea concreta, ci relatia dintre imaginea artistica si starea sufleteasca nenumita, doar sugerata. Imaginile poetice au o functie implicit, nu explicit simbolica.

b)      Sugestia reprezinta tehnica predilecta a simbolistilor ce apropie poezia de magie si descantec. Intemeietorul simbolismului francez, Charles Baudelaire, numea poezia drept "o specie de vrajitorie evocatoare", iar Stephane Mallarme aprecia ca: "A sugera obiectul, iata visul nostru!"

c)      Corespondentele sunt raporturile intime dintre eul poetului (formand microuniversul spiritual) si intreaga lume (reprezentand macrouniversul). Simbolistii credeau ca intre om si Cosmos se stabilesc afinitati secrete, analogii tainuite, care trebuie relevate printr-o arta incantatorie. Termenul de "corespondente" a fost propus tot de Charles Baudelaire in poemul cu titlul omonim din volumul "Florile Raului". Un alt simbolist, Arthur Rimbaud, a vorbit pentru prima oara despre corespondentele dintre sunete si culori, ce formeaza relatiile sinestezice (sinesteziile).

d)      Muzica sugereaza starea de inefabil, de imponderabilitate sufleteasca. Toti simbolistii sunt pasionati de pictura si de muzica, preferintele lor mergand spre impresionisti si, uneori, catre expresionisti. Putem disocia intre muzicalitatea interioara a versurilor bacoviene si sonoritatea exterioara a liricii lui Ion Minulescu. Idealul simbolist este acela de a gasi eufoniile verbale capabile sa sugereze perfect trairile omenesti, cuvintele care sa reproduca murmurul armoniilor naturale.

e)      Prozodia a fost complet modificata de simbolisti, caci datorita lor a fost introdusa tehnica versului liber, sau a versului alb. Ei au preferat strofele asimetrice, alternarea ritmurilor distincte cu scopul de a produce efecte sonore in recitare, apropiate tehnicii muzicale. In 1880, Al. Macedonski a publicat unul dintre primele poeme scrise in vers alb in Europa, intitulat « Hinov ». Simbolistii au fost urmati de modernisti, de traditionalisti si de liricii contemporani in privinta noului sistem prozodic creat.

Concepte operationale aplicate

1)Registrele semantice care alcatuiesc lexicul poeziei autorului simbolist se circumscriu predilect sferei insingurarii, suferintei, angoasei alienate, fragilitatii umane si mai ales celei a mortii prefigurate in nenumarate simboluri funebre.

2)Imaginea poetica reprezinta o forma particulara a imaginii artistice in general. Dupa natura elementelor senzoriale ce o compun, ea a fost clasificata in: vizuala, auditiva, olfactiva, gustativa, chinestezica si sinestezica; are caracter senzorial.

3)Sinestezia (figura de semnificatie) este o varietate metaforica constand intr-un complex de senzatii transpuse literar prin imbinarea imaginilor vizuale, auditive, olfactive si gustative.

4)Paralelismul (figura de constructie) este un procedeu compozitional prin care sunt alaturate doua aspecte din realitate, ori doua idei ori sentimente, ce efect de intensificare, constand din reluarea mai multor cuvinte in aceeasi ordine sau din constructia simetrica a doua sau mai multe propozitii, fraze, versuri ori strofe.