Avangardismul
Avangardismul, ca miscare literara, imprumuta din limbajul militar
nu doar termenul de "avangarda" (detasamentul care exploreaza primul, din
intreaga trupa, terenul necunoscut din fata), ci si coeziunea
deplina, pana la un punct, a scriitorilor ce-l compun. Ei sunt, de regula, mai
uniti si mai decisi decat scriitorii pe care ii contesta
radical, si manifestarile lor publice, socante, au loc mai degraba in
grup decat individual. Pana sa faca literatura propriu-zisa, ei isi
violenteaza opera literara printr-o serie de manifeste care dinamizeaza
traditiile constituite si intaresc, pe de alta parte, spiritul de
grup al noii generatii. Futurismul, constructivismul, dadismul,
suprarealismul: toate lupta impotriva traditiei, propunand o reluare a
literaturii de pe baze radical noi, sau chiar de la zero, contestand, uneori,
insasi ideea de arta si literatura.
Avangarda romaneasca se
sincronizeaza aproape perfect cu cea europeana, iar prin dadaismul lui Tristan
Tzara, ajunge sa se constituie ca un model. "Cabaretul Voltaire" de la Zurich
devine in 1916 "sediul" evolutiei anarhice a dadaistilor, care
isi iau numele dupa cuvantul "dada", gasit la intamplare de Tzara,
deschizand un dictionar Larousse. Tristan Tzara si ceilalti
ridica libertatea absoluta la rangul de criteriu unic al artei, aceasta din
urma facandu-se, conform manifestelor si productiilor dadaiste, in
acord cu vointa fiecarui producator in parte. "Pentru a face o poezie
dadaista", e nevoie numai sa amesteci intr-o punga niste cuvinte decupate
din ziar si sa le extragi apoi in mod aleatoriu. Dadaismul impinge,
asadar, literatura spre o extrema care, practic, o desfiinteaza,
intr-un nihilism care, finalmente, se va intoarce asupra lui insusi. Sfidand
toate conformismele, dadaistul ajunge, inevitabil, la un conformism al
contestatiei ; negand toate conventiile, el construieste,
implicit, o conventie a negatiei. Astfel ca, aplicandu-si
propriile principii, Tristan Tzara va demisiona primul din miscarea Dada-
miscare ce largeste enorm conceptiile despre literatura, pana
atinge punctul critic in care literatura se dizolva.