MEZUL IERNEI, de Vasile Alecsandri - apartenenta la specia literara de pastel

MEZUL IERNEI de Vasile Alecsandri - apartenenta la specia literara de pastel

' Cap al poeziei noastre in generatia trecuta' ( T. Maiorescu), V. Alacsandri a inzestrat literatura romana cu o creatie diversa : nuvele, un roman, piese de teatru, poezii, ultimele adunate in cicluri: ' Doine', ' Lacramioare', ' Ostasii nostri', ' Pasteluri'.

// Pastelul este creatia lirica in care este descris un colt din natura prin intermediul caruia autorul isi exprima gandurile si sentimentele in fata peisajului descris.

Termenul de pastel ( it. pastello= pasta, creion colorat) este preluat din artele plastice si introdus in literatura, pentru prima data, de V. Alecsandri.

Cele patruzeci de poezii care alcatuiesc ciclul amintit, scrise la Mircesti intre 1868-1869, au fost publicate in revista ' Convorbiri literare'.

Tematic, pastelurile lui Alexandri pot fi grupate in teme: a anotimpurilor, a muncilor agricole, a Mircestilor si un ciclu exotic.

Poetul inchina iernii un numar important de poezii ( ' Serile la Mircesti', ' Gerul',  'Viscolul', ' Iarna', ' Bradul'), in care se realizeaza o viziune de ansamblu asupra anotimpului rece, privit din perspectiva temporala ( de la ultimele acorduri ale toamnei -' Sfarsit de toamna'- pana la primele semne ale verii - ' Sfarsitul iernii').

Titlul semnifica esenta tabloului, descrierea anotimpului friguros, evidentiind notele caracteristice.

Alcatuit din patru catrene, pastelul descrie un colt din natura, incremenit de suflul gerului puternic. Imaginea iernii este contemplata din doua unghiuri: unul, apartinand planului real ( strofele intai si a patra) si altul tinand de planul transfigurat ( imaginar). O trasatura specifica tuturor pastelurilor, care se manifesta si in ' Mezul iernei', este imbinarea spatiului terestru cu cel cosmic.

In strofa intai prinde contur tabloul naturii, impietrit de ' un ger amar, cumplit'. Planul real al iernii este alcatuit din elemente terestre si cosmice care contureaza o natura statica, incremenita sub actiunea devastatoare a gerului:' In paduri trosnesc stejarii. E un ger amar, cumplit! // Stelele par inghetate, cerul pare otelit'.Inghetul a cuprins pana si astrele si orice urma a vegetalului a disparut, fiind inlocuit de regnul mineral. Epitetul dublu' amar, cumplit' sugereaza spaima omului in fata iernii. Repetarea verbului ' a parea' plaseaza imaginile la limita dintre realitate si iluzie. Structura' in paduri' fixeaza spatiul peisajului hibernal si exprima atitudinea de contemplatie obiectiva a poetului. Peisajul este perceput vizual, auditiv si tactil.

Elementele terestre- padurile, stejarii- se imbina cu cele cosmice- stelele, cerul- formand o imagine vizuala: epitetele' cristalina', ' stralucitoare', ' de diamanturi'( epitet metaforic) sugereaza culoarea alba, dau luminozitate, stralucire tabloului. Imaginile auditive, construite cu ajutorul verbelor' trasnesc' si 'scartaie'subliniaza intensitatea gerului si a linistii care domnesc in zntreg peisajul. Cele doua participii (' inghetate'si 'otelit') creeaza senzatia de frig, de stingere a vietii.

In strofa a doua, maretia tabloului naturii, solemnitatea rece, se realizeaza in mintea poetului sub forma unui 'templu maiestos', legatura tainica intre cer si pamant. ' Fumurile albe' sunt ' inaltele coloane' pe care se sprijina ' bolta cerului senina'. Personificata, luna straluceste misterios peste intreaga fire:' Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina', sporind frumusetea rece a peisajului. Trasatura dominanta este data de lumina stralucitoare, ireala a peisajului, care imbraca deopotriva teluricul si cosmosul.Epitetele'fumuri albe', 'vazduhul','scanteios', bolta cerului' senina', ' farul'tainic' sugereaza luminozitatea tabloului. Uimirea si admiratia poetului in fata maretiei naturii sunt evidentiate prin epitete (' maiestos'), prin comparatii(' ca inaltele coloane'), metafore(' farul tainic de lumina') si personificari realizate cu ajutorul verbelor ' se asaza', 'isi aprinde'.

In strofa a treia, aceste sentimente se accentueaza, determinand poetul sa exclame:' O! Tablou maret, fantastic!' Emotia sa este subliniata de semnul exclamarii si de punctele de suspensie, care indeamna la meditatie. Extazul in fata maretiei naturii este exprimat si prin evidentierea celorlalte minunatii ale acetui impresionant templu:' stelele ard ca vesnice faclii', ' muntii sunt altare' si codrii sunt' organe sonoare', unde se aude vuietul  infricosator al crivatului. Impresia de solemnitate, de maretie stranie este data de stralucirea stelelor si de suierul vantului, reliefate de imginile vizuale si auditive construite cu ajutorul epitetelor(' argintii', ' ingrozitoare', ' vecinice'), al comparatiilor(' ca faclii') si al personificarilor(' crivatul patrunde, scotand note').

Ultima strofa reia imaginea nocturna a naturii incremenite, pustii, tacute:' Totul e in neclintire'. Enumeratia,  gradata ascendent, (' fara viata, fara glas') si repetarea adjectivului negativ' nici un' accentueaza aspectul naturii lipsite de viata, creand acea senzatie a neclintirii totale, a tacerii absolute, a suspendarii vietii( S. Cioculescu); astfel, autorul intuieste caracterul grandios al acestui anotimp.

Peisajul este dinamizat,   in finalul poeziei ,de prezenta unui lup, starnind uimirea si teama poetului:' Dar ce vad?in raza lunei o fantasma se arata/ E un lup ce se arunca dupa prada-i spaimantata'. Imaginea motorie este introdusa prin interogatia retorica mentionata. Miscarea, insa, nu rupe armonia, grandoarea si misterul peisajului, deoarece lupul apare asemenea unei ' fantasme'. Pe de alta parte, sentimentul de incordare si de teama se risipeste, poetul admira privelistea nocturna care se insufleteste. Trecerea de la static la dinamic este reliefata de antiteza' neclintire- se alunga', prin care este sugerata miscarea.

Prin intreaga poezie, V. Alecsandri evoca salbaticia iernii' cu un simt colosal al imensitatii cosmice' (M. Dragan), pentru ca descrierea penduleaza intre terestru si cosmic( celest). Legatura dintre cele doua planuri se face prin doua conjunctii coordonatoare'si', ' iar'( si), iar in ultima strofa apare conjunctia adversativa'iar'.

Totodata, in poezie exista cateva cuvinte cheie, in jurul carora graviteaza alte cuvinte in care se concentreaza intreaga semnificatie a poeziei:' ger amar, cumplit'- 'stele inghetate', ' cer otelit', ' zapada cristalina'- si' templu maiestos'- ' bolta cerului', ' fumuri albe', ' muntialtare'.

Alaturi de mijloacele artistice mentionate, versurile ample, cu masura de 15 silabe, aduc o muzicalitate de o profunda vibratie. Rima imperecheata si ritmul trohaic creeaza o orchestratie a naturii care subliniaza sugestiv grandoarea tabloului.

Prin pastelurile sale, V.Alecsandri' a ajuns la gradul cel mai inalt de arta si la culmea talentului sau'.

Deoarece poezia'Miezul iernei' descrie un tablou al naturii feerice, prin intermediul caruia poetul isi exprima sentimentele ( de incantare, de admiratie, de teama), facand apel la o multitudine de mijloace artistice, consideram ca este un pastel.