PLUMB

de George Bacovia

Aparitie :

A aparut pentru prima oara in revista " Versuri " de la Iasi, in 1911 sub semnatura George Andoni. Ulterior este inclusa in primul volum de versuri bacoviene, scos in 1916 sub denumirea " Plumb ". Volumele care au urmat se inscriu in liniile estetice ale poeziei Plumb, o adevarata arta poetica, o expresie concentrata a lirismului bacovian.

Structura :

Poezia plumb este alcatuita din 2 catrene de o simetrie perfecta, discursul poetic constituindu - se intr-o confesiune lirica exprimata sub forma unui monolog tragic. Exista o permanenta alternanta intre datele realitatii exterioare si realitatea psihologica a unei constiinte ravasite de durere. Planul concret se raporteaza si se subordoneaza in acelasi timp lumii abstracte a simbolurilor.

In prima strofa este schitat planul fizic, realitatea exterioara, a doua strofa fiind o proiectie metaforica a primei strofe, subliniind o realitate interioara similara.

3. NUCLEUL POETIC

Este redat prin metafora " Plumb " in jurul careia graviteaza particule ideatice ( de idei ) ale poemului, potentand o stare sufleteasca negativa.

TEMA

Este convertirea erosului in Thanatos, asocierea eroticii cu moartea reprezentand o viziune bacoviana definitorie.

Motive si simboluri in poezia " Plumb "

In centrul poemului sta " motivul plumbului " care apare ca o metafora simbol, ca un laitmotiv "Plumb " apare ca o obsesie, fiind repetat de 3 ori in fiecare strofa si asezat chiar in rima. Metafora plumbului are un triptic de semnificatie :

a) prin greutate, semnifica apasarea sufleteasca sfasietoare, sugerand caderea, moartea.

b) prin sonoritate, exprima cadere surda, lipsa idealului, moartea

c) prin culoarea gri - cenusie ideea de monotonie si plictis

Plumbul sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale : grea, apasatoare, dezolanta, consumata sub un cer de plumb, traversat diametral de corbii mortii. Plumbul este un simbol esential in lirica bacoviana al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a oamenilor, a lucrurilor si a lumii sub greutatea de plumb a destinului universal.

Cenusiul plumbului este rezultatul din amestecul dintre alb si negru, culori predominante in lirica bacoviana, cenusiul fiind culoarea humei in care se intorc toate - lucrurile si oamenii.

Elementul care contribuie la intoarcerea in huma este greutatea ( sub povara ei are loc regresiunea, caderea in timp, de parca destinul insusi este de plumb si-l preseaza pe om, adancindu-l spre golul Nefiintei ).

Fiind intrebat de Ioan Valerian, intr-un interviu din 1926, ce vede in " plumb ", Bacovia a raspuns : " Culoarea galbena ". Temperamentului meu ii convine aceasta culoare, dupa violet si alb am evoluat spre galben. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben ". Deci starea poetica exprimata prin plumb este a sufletului ars.

Plumb este simbolul complex ce rezuma povestea tragica a unei iubiri si strange in ghemul sau semantic firele rupte ale unei fericiri ce n-a fost sa fie. In peisajul monocromatic si monocord intreg universul s-a metamorfozat in plumb, iar fiinta pornita sa-si strige amorul deplange exclusiv pentru sine caderea in ultima fundatura existentiala.

Plumbul nu este ales la intamplare : in tabloul elementelor chimice deasupra lui se situeaza stratul organic, iar dedesubt stratul metalelor dure, acest lucru tradus in plan simbolic ar situa plumbul la granita dintre viata si moarte.

Motivul cavoului - cavoul poate semnifica orasul care devine rece si stins ca un cimitir, fiind unul dintre cercurile solititudinii bacoviene. El ar putea reprezenta camera poetului, cel mai mic cerc exterior al singuratatii sale. Prin extensie, cavoul ar mai putea simboliza planeta sau chiar universul, ultimul cerc spatial al singuratatii si al agoniei.

Cavoul poate semnifica lumea reala, meschina sau propriul corp in care salasluieste un suflet de plumb. Cavoul poate sugera imposibilitatea iesirii poetului din spatiul inchis al unei lumi in care i se refuza implinirea aspiratiilor spirituale. Cavoul poate semnifica si viitorul sicriu sau chiar sicriul insusi, punctul inert in care se sfarseste reductia succesiva a cercurilor vietii.

Motivul singuratatii : " stam singur .. " al izolarii totale apare intensificat prin respectarea sintagmei " stam singur " la inceputul versului al treilea din fiecare strofa.

Poetul, fiinta care striga chemand amorul repeta pe cont propriu experienta negativa a lui Orfeu care-si chema zadarnic din moarte pe Euridice pentru a se salva pe sine. Tensiunea solitudinii duce la disperare si ajunge la paroxism : de aceea strigatul " Si-am inceput sa strig " apare ca o eliberare, ca o neputinta a comunicarii.

Nicolae Manolescu a aratat ca odata cu intoarcerea femeii iubite in moarte, cand cercul se inchide pentru Euridice a sa, absenta iubirii v-a preface in cavou intreg universul. Criticul considera ca Bacovia este singurul poet roman care a coborat in Infern. Teama lui de singuratate este dorul de dragostea pierduta. Motivul golului este echivalent cu cel al singuratatii, cu pustiul camerei, al orasului sau al cavoului, cu piete dezolante, luminate de becuri agonice, al pamantului mormant ale carui adancuri lanseaza ca in mitul sirenelor chemarea noptii.

A fi singur in termeni metafizici inseamna a fi patruns de sentimentul inutilitatii, a propriei caderi in gol.

Motivul vantului apare des in opera bacoviana. El semnifica golul existentei, moartea. In poezia " Controversa " Bacovia spune ca vantul este aerul mortilor pe care-l respiram.

La strigatul de singuratate al poetului raspunsul este dat de satanicul scartait al coroanelor de plumb ca o chemare in moartea.

Versul " dormea intors amorul meu de plumb " a fost explicat ]n multiple variante. S-a vazut in el simbolul intoarcerii la casa cavou, la increat, la spatiul din care a descins la nastere.

Unii critici l-au explicat printr-o ironie fata de o lume exiologic rasturnata, damnata. Alti exegeti au vazut o imagine de interior a cavoului, reprezentarea unui amoras de plumb in chip de podoaba, probabil pe sicriul mortului. Asocierea imaginii zeului antic al iubirii cu spatiul funerar in care se afla trimite la ideea ca iubirea se subordoneaza mortii, ca erosul nu este decat mijlocul prin care se produc noi vieti adica materia din care se hraneste moartea.

Cuvantul " intors " a fost explicat pornindu-se de la conceptia lui Blaga ca o intoarcere a iubitei cu fata spre apus adica spre moarte.

S-a vazut in " coroanele de plumb " si " in amorul d plumb " 2 metafore simbol al existentei = succesul social care apare rasplatit prin coroana si comunicare erotica. Dupa cum plumbul este o substanta grea si usor maleabila cu aparenta de metal nobil, a argintului atunci cand este proaspat taiat dar de un gen trist cand se invecheste tot asa sunt si cele 2 valori : succesul social si iubirea care apasa pe umerii celui care le traieste, devin coordonata esentiala a vietii, dar nu mai au nici o valoare dupa moarte.

Sintagma " aripi de plumb " semnifica un zbor intrerupt o cadere in moarte.