POPA TANDA, de Ioan Slavici - apartenenta la specia literara

POPA TANDA de Ioan Slavici - apartenenta la specia literara

Scriitor transilvanean din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Ioan Slavici s-a impus mai ales ca nuvelist. Cele sase volume de nuvele oglindesc vechi randuieli rurale, obiceiuri datini, credinte, prejudecati ale oamenilor simpli, constituind un adevarat indrumar al satului transilvanean din epoca mentionata. De aceea, nuvelele sale au o tenta moralizatoare, autorul sanctionand pacate precum lenea, minciuna, prefacatoria sau ispita averii, a banului,si sunt realiste, deoarece prezinta fapte verosimile.

// Nuvela este o creatie epica in proza, de intindere medie, avand un singur fir narativ si un numar redus de personaje bine caracterizate.

In nuvela, accentul este pus mai putin pe actiune si mai mult pe definirea personajului.

Nuvela 'Popa Tanda' de Ioan Slavici, publicata in 1875 in revista 'Convorbiri literare', este o opera epica, intrucat scriitorul isi exprima indirect gandurile si sentimentele, prin intermediul actiunii si al personajelor.

Scriitorul nareaza fapte si intamplari care urmaresc drumul in viata al unui preot (Trandafir) de la inceputurile vietii sale duhovnicesti pana la batranete. Principalul mod de expunere este naratiunea facuta la persoana a III-a, de unde si tonul obiectiv, neutru al relatarii.

Uneori, perspectiva naratorului asupra faptelor si a personajelor este marcata afectiv prin gradul de implicare in cele relatate. Prin vocea naratorului, Slavici intervine cu precepte si judecati, expresie a propriei gandiri si mentalitati:'Nu e bine omul sa fie asa.Si e bine sa traim bine cu lumea.' sau 'Nu este mai mare multumire pentru omul ce doreste binele altora decat aceea cand vede . ca vorbele lui prind radacini'. Alteori, povestitorul se substituie personajului si continua povestirea in locul lui. Rezulta o adevarata predica preoteasca alcatuita cu vorbele parintelui Trandafir:'Sfanta Scriptura ne invata ca si pastorul sufletesc care slujeste altarul din slujba sa , de pe altar sa traiasca'.

Tema nuvelei , inspirata din lumea satului , ilustreaza stradaniile unui preot de a schimba o asezare foarte saracacioasa intr-una foarte prospera.

Titlul este chiar numele dat de sateni preotului Trandafir, din Saraceni,. Substantivul propriu 'Tanda' este un derivat regresiv de la verbul 'a tandali'(a-si pierde vremea umbland de colo-colo, fara rost). 'T, fara rost). 'Tandalitura' preotului avea drept scop sa-i determine pe sateni sa-si schimbe viata, dar dupa atata 'tandalitura', oamenii i-au pus numele de 'Popa Tanda . Apoi popa Tanda a ramas'.

Nuvela este structurata in trei secvente epice, fiind fiecare un episod narativ semnificativ pentru derularea cronologica a evenimentelor.

Nuvela incepe cu ilustrarea chipului energicului preot Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani (expozitiunea). De la inceput este precizat spatiul actiunii, satul Saraceni, iar timpul este numai presupus, probabil a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Autorul face o scurta prezentare a personajului, care vorbeste drept si cumpatat, ca si cand 'ar fi citit din carte'. Felul deschis de a fi al preotului ('vorbeste verde fatis') de a-si arata nemultumirea nu a placut satenilor din Butucani, care l-au parat protopopului, rugandu-l sa-l mute din sat.

Sosirea preotului in Saraceni , sat cu oameni lenesi si grozav de saraci si hotararea lui de a ramane aici ca sa-i schimbe in oameni harnici si intreprinzatori, constituie intriga nuvelei.

De aici decurg toate intamplarile care constituie desfasurarea actiunii. Constatand saracia dezolanta a asezarii ('case darapanate, garduri nu existau'), saracie care-l afecta si pe el, parintele Trandafir incearca sa schimbe aceasta stare de lucruri: intai le predica oamenilor, in biserica, despre binefacerile muncii. In scurt timp, acestia, plictisiti, nu mai vin la slujba. Preotul nu obtine nici o schimbare in comportamentul oamenilor, nici cu vorba blanda, nici cu ironia sau cu batjocura. Atunci se hotaraste sa se ingrijeasca singur de gospodaria sa: isi imprejmuieste curtea cu gard, isi repara casa, isi face cateva straturi cu zarzavat. Apoi isi gospodareste terenurile de la marginea satului si, din zestrea sotiei,isi cumpara un car si doi cai. Preotul se apuca de impletit lese, din care mai si vinde, reusind sa antreneze la aceasta munca si cativa sateni.

Puterea exemplului personal este convingatoare si satul incepe sa se ridice din mizeria saraciei si a lenei proverbiale.

Punctul culminant il constituie ideea ca si satele nevoiase pot deveni infloritoare prin munca si prin conducerea pilduitoare a preotului.

Deznodamantul nuvelei il prezinta pe Tanda batrsn si inconjurat de dragostea familiei lui.

Conflictul, riguros construit, este de natura etica este un conflict interior, constand in indelungate framantari ale preotului determinate de dorinta sa de a integra satenii intr-o lume in care munca devine o norma morala. Prin opozitia dintre preot si sateni, scriitorul a creat un conflict exterior , care va fi rezolvat nu prin vorbe, nici prin pilde biblice, ci doar prin puterea exemplului personal.

Prezenta preotului si a celor doua descrieri facute satului Saraceni, la inceputul si la sfarsitul nuvelei, ofera o perspectiva asupra spatiului narativ si a personajului principal, cat si asupra unitatii compozitionale a nuvelei. De aici, o alta caracteristica a acestei specii - mobilitatea temporala si spatiala a actiunii. Actiunea se petrece in locuri diferite, iar timpul, desi vag sugerat, se refera la perioada patrunderii, in lumea satului, a relatiilor capitaliste.

Evenimentele se desfasoara cronologic, autorul puncteaza evolutia lor:' Vreun an de zile s-au dus ', 'doi ani de zile au trecut'.

O alta trasatura a nuvelei consta in faptul ca a accentul cade pe caracterizarea personajelor, nu asupra actiunii. Slavici isi construieste personajul central ca pe un Apostol, conducator spiritual al obstii, contopit cu destinul ei.

Chipul preotului ardelean este construit ca model de comportare. Prin caracterizare directa este descris ca fiind energic, harnic, de isprava, insa cam greoi la vorba si lipsit de tact la inceputul preotiei. Aceasta din urma trasatura a determinat mutarea sa in Saraceni . Prin caracterizarea indirecta se dezvaluie treptat calitatile eroului, o data cu acumularea de experiente. El cunoaste puterea exemplului personal asupra satenilor.

Personajul este caracterizat si prin plasarea lui intr-un anumit mediu care scoate in evidenta valorile simbolice ale acestuia. Numele satului in care si-a trait viata - Saraceni, Valea Seaca- este reprezentativa pentru a caracteriza locurile in care, din pricina deselor revarsari ale apelor, oamenii se complac intr-o inertie paguboasa.

Valoarea literara a acestei nuvele a fost apreciata de Eminescu , in 1881, cand afirma ca nuvela este o creatie' demna de a figura in orice carte de citire'. Analiza sentimentelor, a framantarilor sufletesti face din Slavici creatorul realismului psihologic.

Oralitatea stilului se caracterizeaza prin folosirea formelor populare a cuvintelor sau a expresiilor populare(' Ierte-l Dumnezeu'), prin intrebari retorice, insotite de interjectii(' Ei! Spuna om cu suflet: sa nu se supere parintele Trandafir?'), enumeratia retorica ('O sotie bolnava, trei copii mici, al patrulea de lapte, o casa numai harb').Regionalismele ('parleaz', 'lesa','barabule') alese cu grija, imbinarea stilului direct cu cel indirect si cu cel indirect liber sustin oralitatea stilului. Slavici foloseste leit-motivul pentru a sublinia reactia satenilor fata de prosperitatea preotului:'Popa e omul dracului'Deoarece opera literara'Popa Tanda' este o creatie epica, de intindere medie, cu un numar mare de personaje surprinse in momente semnificative ale vietii lor, rezulta ca este o nuvela.