Activitatea de depozitare

Activitatea de depozitare

Depozitarea este acel stadiu al procesului de productie in care factorii materiali de productie sunt pastrati in spatii special amenajate in scopul livrarii sau reintroducerii lor in circuitul de productie, in circulatie sau consum dupa o anumita perioada. Spatiile special amenajate in acest scop sunt denumite generic magazii si depozite, iar conducerea lor se asigura prin gestiunea depozitelor.

Intre cele doua categorii exista unele deosebiri in sensul ca magaziile sunt acele spatii destinate depozitarii materiei prime, materialelor si semifabricatelor in curs de prelucrare, in timp ce depozitele cuprind acel spatiu destinat pastrarii, protejarii si eliberarii produselor finite catre beneficiari. Deoarece intre cele doua spatii exista destul de multe asemanari, convenim sa folosim notiunile de depozit respectiv de depozitare pentru activitatile de inmagazinare si depozitare.

Intr-un depozit se desfasoara activitati complexe intre care enumeram: primirea factorilor materiali de productie si a produselor finite; verificarea documentelor insotitoare; receptia si depozitarea ; selectionarea; pregatirea pentru livrare; tinerea evidentei gestiunilor etc.

Amplasarea si amenajarea rationala a depozitelor in planul general de amplasament al firmei industriale are la baza o retea a sistemului logistic intern al firmei in care verigile structurale sunt reprezentate prin cercuri, iar traseele ce leaga verigile structurale prin sageti (fig. 1), care reprezinta chiar fluxurile de bunuri materiale.

Realizata potrivit unei astfel de scheme logistice, activitatea de depozitare are mai multe sarcini cum ar fi: depozitarea factorilor materiali de productie si a materialelor auxiliare inainte de a fi introduse in procesul tehnologic de fabricatie; aprovizionarea locurilor de lucru; depozitarea temporara a reperelor sau a produselor in curs de circulatie intre atelierele de fabricatie; depozitarea si expedierea produselor finite catre beneficiari etc.

Din aceste considerente, depozitarea apare atat ca o necesitate, cat si parte componenta in toate procesele de fabricatie, realizandu-se cu ajutorul depozitelor.

Depozitele se pot clasifica astfel:

dupa destinatia lor deosebim: depozite directe ale procesului de productie (depozitele firmei cu exceptia celor de produse finite) si depozite care servesc atat productia, cat si circulatia (depozitele de produse finite ale firmei);

dupa natura factorilor materiali de productie pastrati: se disting: depozite de materiale si semifabricate; depozite pentru SDV-uri; depozite pentru piese de schimb; depozite de combustibil (carburanti si lubrefianti); depozite de produse finite; depozite de deseuri; depozite de ambalaje etc.;

avand in vedere gradul de specializare a lor; se deosebesc: depozite universale cu nomenclatura larga si variata a materialului depozitat si depozite specializate in care se depoziteaza un singur fel sau grup de materiale;

dupa volumul si scopul activitatii ce se desfasoara in cadrul acestora; deosebim: depozite centrale care servesc intreaga firma; depozite de sectie care servesc o sectie; depozite de atelier care servesc un atelier;

tinand cont de sistemul constructiv; exista: depozite deschise, pentru bunuri materiale ce nu se depreciaza sub influenta agentilor atmosferici; depozite deschise tip sopron sau copertina; depozite inchise sau acoperite pentru inmagazinarea materialelor si protejarea lor de influenta factorilor atmosferici;

dupa tipul constructiv al cladirilor; se deosebesc: depozite in subteran, depozite la sol; depozite cu un singur nivel, depozite pe mai multe niveluri; depozite la etaj;

dupa natura materialelor din care sunt construite; pot fi: depozite realizate din lemn; depozite din zidarie; depozite din beton; depozite din prefabricate; depozite metalice; depozite din materiale speciale;

tinand cont de gradul de mecanizare al manipularii in interiorul depozitelor; exista: depozite manuale, depozite cu mica sau complexa mecanizare; depozite automatizate partial sau complet;

dupa sistemul de gestionare a lor; pot fi: depozite cu evidenta manuala, depozite cu evidenta mecanografica; depozite dotate cu tehnica electronica de calcul.

Activitatea de depozitare se realizeaza practic prin intermediul sistemelor de depozitare, care reprezinta ,de fapt, un complex format din unitati de depozitare, mijloace de transport si relatii de lucru in cadrul procesului de productie. Orice sistem este definit prin parametrii determinati de caracteristicile problemei concrete existente in fiecare firma si de parametrii variabili, ale caror valori initiale sunt necunoscute si trebuie apoi determinate pentru rezolvarea corecta a problematicii depozitarii.

Sistemul de depozitare este influentat de urmatoarele caracteristici ale bunurilor materiale ce se vor depozita si anume: identitatea acestora (natura, starea, dimensiuni, greutate, densitate, fragilitate, rezistenta la imbatranire, lumina etc); prezentarea produsului (in vrac, preambalat etc); cantitatea depozitata dintr-un produs; debitul sau frecventa manipularilor (intrari, iesiri, durata depozitarii); modul manipularii (manual, mecanizat, manual-mecanizat etc)

Totalitatea acestor caracteristici determina modul de depozitare a bunurilor materiale si anume:

depozitare in vrac, pentru materialele caracterizate prin volum mic si cantitati mari, sub forma pulverulenta, granule si lichide, iar ca metode se folosesc depozitarea in gramezi, in santuri, hangare, in silozuri, in buncare, in rezervoare, in containere;

depozitarea in unitati de incarcatura,   se aplica pentru produsele care se pot grupa (ambalate si preambalate) si care permit prelucrarea si transportarea ca o singura unitate in pachete sau in palete si care dupa descarcare isi mentin forma in vederea manipularii viitoare. Deosebim: depozitare fara palete (realizata in bloc sau stiva, cand sortimentul este redus si in cantitati mari si in rafturi sau stelaje, cand sortimentul este mare) si depozitarea cu palete care poate fi in stive de palete plane suprapuse, paleta peste paleta fara utilizarea unui mobilier, atunci cand rezistenta ambalajelor sau a produselor permite suprapunerea mai multor palete, pe palete cu montanti, in stive cu palete suprapuse, cand rezistenta ambalajelor nu permite suprapunerea paletelor, in palete de lazi stivuite pentru obiectele marunte si pentru materialele care nu au stabilitate). Paleta este o platforma de incarcare formata din doua placi unite intre ele prin antretoaze sau dintr-o placa sprijinita pe picioare, suporturi sau role a caror inaltime este redusa la minimul necesar pentru ca sa permita manipularea cu utilaje cu furca;

depozitarea in loturi diverse, pentru productie, distribuire si vanzari fiind ceruta de modalitatea de organizare a transportului.

Organizarea stiintifica a activitatii depozitelor are in vedere fluxul primirii, pastrarii si livrarii bunurilor materiale.

Functionalitatea optima a depozitelor presupune un proces etapizat in care se vor rezolva urmatoarele probleme:

stabilirea gradului de centralizare, comparand avantajele si dezavantajele centralizarii cu cele ale descentralizarii in functie de conditiile concrete ale firmei.

Principalele avantaje ale depozitarii centralizate sunt: folosirea unui spatiu total de depozitare redus, eliminandu-se astfel unele depozite; supravegherea eficienta si un bun control al stocurilor existente intr-un singur depozit; utilizarea economicoasa a materialelor prin aplicarea unor planuri de croire combinata; necesita personal redus si deci cheltuieli cu depozitarea mai mici.

Depozitarea descentralizata prezinta urmatoarele avantaje: satisfacerea rapida a solicitarilor de materiale de catre depozite; reducerea timpului de asteptare pentru servire; trasee de transport scurte; durate de transport reduse de la depozit la punctul de lucru;

aranjarea rationala a materialelor in depozit, astfel incat sa se asigure folosirea rationala a spatiului disponibil. Pentru realizarea acestui deziderat trebuie mai intai sa se elaboreze planul general de amplasare si de compartimentare interioara si apoi sa se proiecteze detaliile. De regula, proiectarea rationala se realizeaza pe faze si anume: determinarea dimensiunilor spatiului cu indicarea elementelor si a compartimentelor permanente, amplasarea spatiilor de receptie si expediere, ambalare si transport si marcarea lor pe plan; calcularea stocurilor ce vor fi depozitate; amplasarea cronologica a stocurilor in ordinea in care ele vor fi folosite; utilizarea spatiilor astfel incat sa se asigure o manipulare economica;

stabilirea mijloacelor de depozitare in functie de marimea, forma, greutatea, valoarea si perisabilitatea materialelor. Deosebim: depozitarea pe sol pentru materialele vrac, cutii etc.; depozitarea in palete care permite manipularea cu stivuitoare mecanice; depozitarea in stative cu alimentare prin cadere libera sau dotate cu glisiere sau role, pe care materialele se misca in mod progresiv in fata stativului pe masura ce se consuma din ele; depozitarea pe rafturi deschise sau partial inchise pentru a separa reperele si pentru a se putea forma cutii; depozitarea in dulapuri folosita atunci cand materialele trebuie protejate contra murdariei, prafului si eliberarii neautorizate; depozitarea automata bazata pe folosirea echipamentului de selectare in manipularea materialelor;

alegerea echipamentului de manipulare a materialelor folosite in si din depozit, are o influenta foarte mare asupra costului depozitarii. In general, pot fi utilizate urmatoarele echipamente de manipulare: stivuitoare cu furci, utilizate in depozite pentru transport pe verticala si orizontala; electrocare si autocare cu platforma, care realizeaza de regula transportul pe orizontala; conveierele cu lant de tractiune utilizate in transportul pe sol; macarale stivuitoare, care constituie o combinatie intre macarale si stivuitoarele cu furca; utilaje de tip monosina care se deplaseaza pe o sina montata la mijlocul culoarului pe sol, iar sus se sprijina pe sine de ghidare etc.

Managementul depozitarii trebuie sa fie fundamentat pe calculul indicatorilor de apreciere a eficientei folosirii depozitelor intre care enumeram:

coeficientul de utilizare a suprafetei depozitului k_usd

unde: S_d,S_c reprezinta suprafata de depozitare propriu-zisa, respectiv de circulatie;

coeficientul de utilizare pe inaltime a depozitului k_uid

unde: I_med I_util reprezinta inaltimea medie de stivuire, respectiv inaltimea utila a depozitului.

coeficientul de utilizare a volumului depozitului k_uvd

suprafata specifica de depozitare S_sd

unde: V_d reprezinta volumul ocupat in spatiu de bunurile depozitate, de toate mijloacele de depozitare si de spatiile intermediare.

coeficientul de utilizare a volumului de depozitare k_uvd

unde: V_ef V_t reprezinta volumul efectiv de depozitare si respectiv volumul total de depozitare.

coeficientul de utilizare in timp a capacitatii depozitului k_utcd

unde: T_cd ,T_cp reprezinta tone capacitate materiale depozitate, respectiv posibil de depozitat:

N_zef - numar de zile afective de depozitare;

360 - durata medie a unui an in zile.

coeficientul costurilor cu constructia si exploatarea depozitului k_cced

unde: I reprezinta valoarea investitiilor pentru constructia si dotarea depozitului;

C_a - cota anuala de amortizare;

C_ed - costurile totale anuale cu exploatarea depozitului;

R_ta - rulajul total anual al depozitului exprimat in unitati de masura ale materialului de depozitat.

Calculul acestor indicatori - si al altora - permite analiza corespunzatoare a activitatii depozitelor si furnizeaza informatiile necesare managerilor pentru a lua decizii eficiente.