Activitatea de transport intern

Activitatea de transport intern

Managementul activitatii de transport intern presupune abordarea mai multor probleme si anume:

Precizarea sarcinilor transportului intern

Transportul in interiorul firmei industriale consta in deplasarea factorilor materiali de productie si a combustibilului in sectii, transportul semifabricatelor intre sectii sau in interiorul aceleiasi sectii, intre locurile de munca, precum si transportul produselor finite si al deseurilor la diferite depozite. Transportul intern este definit ca fiind activitatea prin care factorii materiali de productie parcurg distanta dintre doua locuri de munca succesive in gama de operatii tehnologice si de control.

Legatura existenta intre transport si modul de desfasurare a procesului tehnologic si implicit modul de organizare a transportului intern influenteaza nivelul costurilor, marimea duratei ciclului de productie, precum si alti indicatori de eficienta a productiei industriale.

Pentru a influenta in mod pozitiv realizarea eficienta a sarcinilor de productie ale firmei, activitatea de transport intern are urmatoarele sarcini principale:

activitatea de transport trebuie sa asigure desfasurarea ritmica a procesului de productie in sectiile de baza si auxiliare, in toate fazele transportului intern. In acest sens, proiectarea activitatii de transport intern are in vedre: studierea modalitatilor de livrare si de asigurare a ritmului de livrare a factorilor materiali de productie in functie de nevoile fabricatiei si de capacitatea depozitelor; participarea la receptia si depozitarea materiilor prime si materialelor; organizarea suprafetelor de depozitare si a rampelor de incarcare-descarcare; elaborarea procesului tehnologic pentru activitatile de transport; colaborarea la modificarea proceselor tehnologice de baza etc.;

introducerea progresului tehnic in activitatea de transport intern, concretizata in: stabilirea conditiilor si luarea masurilor pentru mecanizarea si automatizarea transportului intern; colaborarea la efectuarea de studii, elaborarea variantelor si efectuarea calculelor de eficienta economica; participarea la implementarea masurilor de progres tehnic in activitatea de transport intern etc.;

reducerea costurilor de transport prin: stabilirea unor masuri eficiente de reducere a activitatilor de transport si a costurilor cu transportul intern; proiectarea costurilor activitatilor de transport intern; urmarirea indicilor de folosire a utilajelor, instalatiilor de transport si a fortei de munca ocupata in activitatea de transport intern; eliminarea pagubelor si a pierderilor din activitatea de transport ; intretinerea corespunzatoare a mijloacelor de transport, care va determina reducerea costurilor cu intretinerea si repararea mijloacelor implicate in activitatea de transport intern; efectuarea unor analize tehnico-economice pentru imbunatatirea activitatii de transport intern etc.;

imbunatatirea continua a conditiilor de lucru in activitatea de transport intern, care vizeaza: lichidarea accidentelor de munca; respectarea normelor de tehnica si securitatea muncii: realizarea unor conditii ergonomice de lucru pentru angajatii din activitatea de transport intern; ridicarea calificarii executantilor in vederea folosirii eficiente a mijloacelor moderne de transport intern etc.

Stabilirea corecta a functiunilor si sarcinilor transportului intern prezinta importanta in abordarea principiilor ce stau la baza organizarii transportului intern.

Principiile organizarii transportului intern

Organizarea rationala a miscarilor si deplasarilor cerute de activitatea de transport intern trebuie sa asigure desfasurarea in cele mai bune conditii a procesului de productie, reducerea costurilor si cresterea productivitatii muncii.

Pentru aceasta, transportul intern trebuie sa fie organizat astfel incat sa respecte urmatoarele principii: integrarea transportului in procesul tehnologic, in proiectarea si analiza operatiilor procesului tehnologic; coordonarea miscarilor de transport intern cu activitatea de productie trebuie sa conduca la un sistem de transport cu cat mai putine manipulari; definirea simpla si rectilinie a fluxului de productie; asigurarea unui flux constant de materii prime si materiale pentru fiecare utilaj si executant, astfel incat sa permita accelerarea ritmului de munca; folosirea pe scara larga a fortei gravitationale in activitatea de transport intern; realizarea unui transport fara forta de munca suplimentara si fara intreruperea procesului de productie; evitarea incarcarilor si descarcarilor, a deplasarilor si depozitarilor inutile; aducerea pe cat posibil a pieselor cat mai aproape de zona utila de lucru a masinii sau executantului; folosirea pe scara larga a paletizarii si containerizarii, a loturilor unitare ambalate si a stocarii pe verticala; standardizarea pe cat posibil a utilajelor, accesoriilor si a metodelor de transport intern; asigurarea flexibilitatii activitatii de transport intern; eliberarea executantilor direct productivi de activitatile de transport intern; asigurarea NTS-ului, evitarea pierderilor si a deteriorarilor in activitatea de transport intern.

La alegerea mijloacelor de transport intern si a sistemelor de organizare a transportului intern se au in vedere nu numai aceste principii, ci si regulile ergonomice de organizare a locului de munca, particularitatile fluxurilor factorilor de productie si a fortei de munca, precum si caracteristicile mijloacelor de transport intern.

Structura transportului intern

Concomitent cu elaborarea planului general al firmei se stabileste structura transportului intern, ce are caracter dinamic fiind modificabila in functie de mutatiile petrecute in structura de productie, de cresterea gradului de inzestrare tehnica a proceselor de fabricatie si de transport.

La stabilirea structurii transportului intern se iau in considerare o serie de factori, si anume: caracteristicile productiei fabricate si tipul de productie; produsul sub aspect fizic si calitativ; natura proceselor tehnologice, componenta sectiilor; pozitia ocupata de sectii in planul general al firmei.

Structurarea transportului intern este de neconceput fara clasificarea transporturilor si a mijloacelor de transport pe baza unor criterii, strans corelate cu matricea mijloacelor de transport utilizate.

Aceasta clasificare are in vedere urmatoarele criterii:

a)     in functie de raza de actiune si natura legaturilor de transport, deosebim:

transport intre verigile organizatorice ale firmei (transport intre depozitul de materii prime si materiale si sectii; transport intre sectii; transport intre sectii si depozitul de produse finite);

transport in interiorul sectiilor de productie (deplasarea incarcaturilor intre locurile de munca sau utilaje);

b)     avand in vedere modul de actiune in timp, exista:

transport discontinuu, intermitent ( pe sine, fara sine, mecanizat, poduri rulante);

transport continuu (conveiere, transportoare, transport pneumatic etc);

c)   tinand cont de directia de efectuare a transportului, deosebim:

transport pe orizontala (directia fixa, zona stabila, nelimitari etc);

transport vertical (efectuat cu lifturi, mijloace de ridicare etc);

transport orizontal-vertical (executat cu macarale, poduri rulante etc);

transport inclinat (efectuat cu rolganguri, benzi transportatoare, conveiere etc);

d)  avand in vedere forta de actionare folosita pentru deplasare exista:

transporturi actionate de forta gravitationala (plan inclinat, puturi etc);

transporturi actionate de diferite forme de energie (electrica, hidraulica, pneumatica, motoare Diesel etc);

e)   dupa felul legaturii cu calea de transport deosebim:

transporturi ghidate (vehicule pe sine, ascensoare, benzi transportoare etc);

transporturi neghidate (pe sol, fara sine, carucioare, mijloace auto etc).

O problematica deosebita o reprezinta abordarea unor categorii de transporturi si a unor mijloace de transport prin prisma caracteristicilor acestora si a domeniului lor de utilizare.

Astfel, transportul dintre verigile organizatorice ale firmei se realizeaza in general prin: transportul pe sol cu autocamioane, carucioare, electrocare, electrostivuitoare etc., utilizat frecvent in firmele industriale; transportul pe sine si pe cai ferate cu ecartament normal sau ingust folosit pentru deplasarea incarcaturilor grele din siderurgie, metalurgie etc.; transportul pe apa efectuat in cazuri mai rare, cand depozitele si sectiile firmei sunt amplasate de-a lungul unui rau; transporturi cu mijloace diverse ca de exemplu: conveiere, transportoare etc.

Transportul continuu ghidat din interiorul sectiilor de productie se poate realiza cu: conveiere aeriene pentru transportul unor sarcini izolate; conveiere la sol, cand este necesar sa se stabileasca un traseu optim de transport etc.

In interiorul diferitelor constructii se recomanda transportul cu: banda cu suport mai rezistent, raclete pentru materiale solide, abrazive si lipicioase; lant pentru materiale pulverulente; capre basculante; fermoare pentru protectia materialului pana la locul de descarcare; in masa; vibrante; melc sau snec pentru transportul pe verticala; role pentru transportul pieselor grele etc.

O situatie speciala prezinta transportoarele pneumatice care exista in mai multe variante si anume: transportul cu flux de aer, care permite formarea unui sistem de transport cu ramificatii, macazuri de comanda, posibilitati de sortare si cantarire; transport cu pelicula de aer (Aeroglide) la care jetul de aer sustine obiectul transportat la o anumita inaltime de baza jgheabului de transport; transportul cu perna de aer (Hoverpallete) care prezinta avantajul deplasarii in mod obisnuit a sarcinilor de pana la 5 tone.

La fel trebuie tratat, prin particularitatile sale, transportul discontinuu, care se poate realiza cu carucioare utilizate in acest scop si care pot fi actionate cu: motor termic, motor electric, automotoare-speciale, tracter pentru tractarea sau impingerea carucioarelor ce transporta sarcini grele pe o distanta mai lunga etc.

Indiferent de sistemul de transport adoptat, la alegerea mijlocului de transport se recomanda sa se tina cont de: alegerea utilajului cel mai simplu, care sa permita realizarea obiectivelor de transport propuse; sa se prefere un utilaj de transport cunoscut care a mai fost exploatat; pentru aceeasi activitate de transport intern sunt de preferat doua masini cu viteza normala decat una cu viteza mare; prevederea unor solutii de schimb in transportul intern atunci cand apar defectiuni in sistemul de transport; sa se tina seama de conditiile de intretinere si de executantul care va servi mijlocul de transport; asigurarea unui coeficient de incarcare subunitar pentru situatii neprevazute si pentru perioade de varf, atunci cand se stabileste necesarul de mijloace de transport etc.

Desigur, respectarea acestor cerinte impune alegerea mijlocului de transport pe baza unei decizii manageriale complexe.

Sisteme de transport intern

Transporturile interne trebuie organizate pe trasee bine precizate si reprezentate prin grafice de miscare, stabilite in prealabil, astfel incat sa asigure folosirea mijloacelor de transport la intreaga lor capacitate.

In principal, pentru orice firma industriala transporturile interne se realizeaza dupa una din variantele care se inscriu in cele doua sisteme de transport marsrutizate, si anume:

a)     sistemul de transport pendular, care consta in deplasarea dus-intors intre doua verigi organizatorice a mijloacelor de transport.

Se deosebesc urmatoarele variante:

sistem pendular unilateral, cand mijlocul de transport de deplaseaza cu incarcatura intr-un singur sens si se inapoiaza fara incarcatura la punctul initial (fig. 2);

sistem pendular bilateral, cand deplasarea se face in ambele sensuri cu incarcatura (fig. 3);

Fig. 3 Sistem pendular bilateral.

- sistem pendular cu punct central de distributie, in care mijloacele de transport se deplaseaza de la un punct central la mai multe verigi structurale dupa sistemul pendular unilateral (fig. 4);

Fig. 4 Sistem pendular cu punct central.

b) sistem de transport inelar sau circular, in cadrul caruia mijlocul de transport se deplaseaza de la o veriga organizatorica si dupa ce efectueaza transporturile la mai multe verigi organizatorice se intoarce la punctul de plecare.

Exista mai multe variante:

sistem inelar cu flux crescator, cand mijlocul de transport preia incarcaturi din diferite puncte si le transporta la punctul final (fig. 5);

Fig. 5 Sistem inelar cu flux crescator.

sistem inelar cu flux descrescator, cand mijlocul de transport pleaca dintr-un punct cu incarcatura si o distribuie la mai multe puncte dupa care se intoarce fara incarcatura la punctul final (fig. 6);

Fig. 6 Sistemul inelar cu flux descrescator.

sistem inelar mixt cu grad de incarcare constant, in care mijlocul de transport pleaca cu incarcatura din punctul initial la mai multe obiective, unde incarca si descarca loturi mici de produse astfel incat mijloacele de transport sa aiba un grad ridicat de utilizare a capacitatii de transport (fig. 7);

Fig. 7 Sistem inelar mixt.

sistem inelar multiplu (compus), caracterizat prin faptul ca mijlocul de transport efectueaza un transport de natura celui aratat anterior, la care se mai poate asocia un transport pe diferite circuite inelar pentru servirea unor compartimente de productie (fig.   8).

Fig. nr. 8 Sistem inelar multiplu

Adoptarea unui anume sistem de transport dintre cele prezentate anterior depinde de o serie de factori intre care enumeram: natura incarcaturilor transportate, caracteristicile procesului de fabricatie, amplasarea verigilor organizatorice, felul mijloacelor de transport utilizate, avantajele si dezavantajele fiecarui sistem de transport, respectarea cerintelor in domeniul organizarii transporturilor interne etc.

Rationalizarea transportului intern

Aceasta activitate presupune parcurgerea mai multor etape si anume:

a)     alegerea obiectivului de studiat, se face tinand seama de: cerinte economice (au prioritate la studierea ordinii elaborarii studiilor pe obiective, si se concretizeaza de regula cu analiza verigilor organizatorice sau fluxurilor de materiale cu pondere majora, in miscarea factorilor materiali de productie unde exista perspective de a obtine efecte economice importante); cerinte tehnice (se refera la un domeniu vast de probleme si analize cu privire la imbunatatirea caracteristicilor mijloacelor de transport si a corelarii acestora cu caracteristicile materialelor, cu indicatorii volumului transportului si cu varianta sistemului de transport adoptat); cerinte psihosociale (vizeaza, imbunatatirea conditiilor de munca si de tehnica securitatii muncii, a relatiilor de cooperare intre diferite domenii de activitate a relatiilor umane);

b)     observarea si inregistrarea datelor vizeaza atat ansamblul de elemente care caracterizeaza miscarea factorilor materiali de productie, cat si in detaliu asupra fiecarui element component. Informatiile principale, care trebuie obtinute pe parcursul observarii, se consemneaza in diferite fise si se refera la: produs, materii prime si materiale (starea fizica, caracteristici fizice generale, caracteristici speciale, cantitati transportate); amplasarea (felul constructiei, dimensiunile constructiei, posibilitatile de acces, caracteristicile solului, caracteristicile de rezistenta a constructiilor, locurile de munca si de depozitare); activitati auxiliare si cai de circulatie (alimentarea cu diferite feluri de energie, instalatiile de utilitati, caile de acces si de evacuare); mijloacele si utilajele de transport (caracteristicile tehnice ale acestora, indicatori economici); forta de munca folosita in activitatea de transport intern (numarul de posturi, calificarea profesionala, normele de munca, normele de personal, normele de servire, salarizarea).

Pentru consemnarea unor date initiale se pot utiliza unele procedee de inregistrare specifice intre care enumeram: schema generala a procesului de productie; graficul desfasurarii procesului de productie (cuprinde toate stadiile prin care trece factorul material de productie analizat si se efectueaza in scopul rationalizarii procesului de productie analizat); graficul complex si detaliat al manipularilor (este o combinatie a schemei generale a procesului de productie cu graficul desfasurarii procesului de productie si contine in plus o serie de date necesare in analiza); graficul de circulatie (cuprinde itinerariile parcurse de factorii materiali de productie intre stadiile procesului de productie); diagrama pentru analiza fluxurilor de materiale in diferite variante (prin diverse tehnici se precizeaza fluxurile de materiale pe diferite variante).

Mijloacele sau procedeele specifice, de inregistrare a datelor in vederea efectuarii analizei situatiei existente, vor fi utilizate in studiile de rationalizare a transporturilor interne, deoarece ofera o imagine de ansamblu si de detaliu asupra desfasurarii proceselor de productie si asupra stadiilor de prelucrare a factorilor materiali de productie;

c)     examinarea critica a situatiei existente are in vedere obiectul activitatii analizate, locul in care se desfasoara, momentul in care se realizeaza, mijloacele folosite, personale insarcinate cu executia acesteia.

Desfasurarea analizei critice se face intr-o ordine logica pe baza folosirii mai multor metode intre care enumeram:

metoda interogativa foloseste o succesiune de intrebari privind obiectul, locul, momentul, mijloacele si persoana;

metoda chestionarului standard, care se bazeaza pe formularea a 40-50 de intrebari privind situatia analizata. In urma observarii situatiei existente se va raspunde la urmatoarele intrebari: care este caracterul principal al productiei studiate? Circuitul materialelor se face potrivit unui plan unic bine determinat? S-a incercat gruparea si amplasarea rationala a masinilor? Au fost fixate dimensiunile sarcinii unitare de transport? S-a incercat suprimarea manipularilor? S-a incercat sa se execute manipulari in timp ce masinile functioneaza?

metoda chestionarului referitor la studiul diagnoza asupra transportului intern cuprinde intrebari grupate pentru: generalitati (tonajul anual livrat de firma, greutatea produselor etc), receptie (tonajul lunar primit, punctele de receptie), depozite si magazii (tonajul mediu depozitat, natura constructiilor etc), natura verigilor organizatorice (mijloace de transport intre atelier si sectii, in cadrul atelierelor si sectiilor etc), expeditie (modalitatea de expediere a produselor finite, magazii de produse finite etc), concluzii (parerea despre transportul intern, daca echipamentul corespunde cerintelor etc).

Analiza diagnostic critica a situatiei existente se face sistematic si urmareste reducerea duratei de stationare a utilajelor si de oprire a activitatii, astfel incat sa se asigure o incarcare mai buna a utilajelor si fortei de munca;

d)     elaborarea metodei imbunatatite se bazeaza pe analiza datelor inregistrate si prelucrate, precum si pe analiza diagnostic privind situatia existenta si are in vedre principiile si metodele organizarii rationale a activitatii de transport intern.

Elaborarea metodei imbunatatite conduce la adoptarea unor solutii ce pot fi grupate astfel:   solutii cu aplicare imediata, avand in vedere mijloacele de transport existente si necesitand cheltuieli reduse; solutii de studiat, care necesita investitii importante sau o reorganizare de mai mare amploare; solutii respinse, care nu satisfac cerintele actuale si nu asigura eficienta economica normata.

Pentru alegerea solutiei optime este necesar ca in prealabil sa se efectueze analiza tehnico-economica, sa se comensureze eficienta economica, sa se urmareasca gradul in care variantele satisfac principiile organizarii rationale a transportului intern, sa se stabileasca criteriile principale de selectie a variantelor si sa se adopte metoda de alegere a variantei optime cea mai corespunzatoare;

e)     implementarea solutiei adoptate pentru organizarea transportului intern porneste de la adoptarea solutiei de imbunatatire a transportului intern pe baza proiectelor de executie, dupa care se programeaza executia imbunatatirilor, achizitionarea mijloacelor de transport si stabilirea termenelor de punere in aplicare a solutiilor adoptate. Tot in cadrul acestei etape trebuie optat pentru un sistem de urmarire si control, care va asigura informatii despre: modul in care au fost puse in aplicare masurile stabilite in proiect; modificarile efectuate si cele solicitate pentru adoptarea sistemelor; modul in care s-a realizat modificarea conditiilor de munca propuse in proiect; rezultatele economice care s-au obtinut sau se pot obtine; aparitia unor efecte neanticipate privind atitudinea executantilor fata de noul sistem.

Eficienta economica a organizarii transportului intern

Abordarea eficientei economice a sistemului de transport intern presupune:

a) stabilirea principalelor elemente de analiza a economicitatii noilor mijloace de transport si a formelor propuse de organizare a transportului intern, fapt pentru care se calculeaza urmatorii indicatori:

valoarea investitiilor pentru mijloacele de transport intern V_imti stabilita astfel:

unde: I_­d reprezinta investitiile directe, costul instalatiilor, costul montajului si al investitiilor de transport;

I_id - cheltuielile indirecte de investitii pentru folosirea unui mijloc de transport de un anume fel.

Acest indicator se calculeaza:

pentru mijloacele aeriene de transport I_idat

unde: S_ps reprezinta suprafata din hala de productie servita de mijlocul respectiv de transport;

N_mtr - numarul mijloacelor de transport care servesc suprafata S_ps

C_s1 - costul unui m² de hala de productie, care are constructia pentru pod rulant si cu inaltimea necesara mijlocului de transport respectiv;

C_­s2 - costul unui m² de hala de productie in cazul constructiei fara pod rulant si cu inaltimea necesara numai pentru scopuri tehnologice;

C_s - costul instalarii unui metru de sina de rulare;

L_s - lungimea sinelor de rulare;

C_­i - costul instalarii unui metru de conductori electrici;

L_c - lungimea conductorilor de transport pentru calea aeriana.

pentru mijloace de transport pe sol I_idst

unde:  S_c reprezinta suprafata necesara cailor de transport ;

C_­s - costul unui m² de hala industriala pentru constructii cu inaltime conform cerintelor tehnologice;

C_c - costul unui m² pentru amenajarea cailor de transport;

S_g - suprafata de garaj pentru mijlocul de transport;

C_g - costul unui m² suprafata de garaj.

costul orar de exploatare a mijlocului de transport C_hmt, care este influentat de factori legati de mijloacele respective de transport si factori determinati de modul de utilizare a mijlocului de transport si se stabileste astfel:

unde: C₁,C₂ reprezinta suma costurilor de transport constante din prima grupa, respectiv suma costurilor pe ora din grupa a doua, dependente de functionarea utilajului;

F_tu - fondul de timp de utilizare a mijlocului de transport exprimat in ore.

costul unei tone-kilometru C_tk stabilit astfel:

unde: dt_i, qt_i reprezinta distanta parcursa de mijlocul de transport, respectiv cantitatea transportata pe parcursul unui an exprimat in km-tone.

sau

unde: V_m reprezinta viteza medie de transport;

k_u - coeficientul de utilizare a sarcinii de transport;

- sarcina medie a mijlocului de transport.

b)     calculul indicatorilor de eficienta a transportului intern si anume:

ponderea personalului ocupat in activitatea de transport intern, calculata ca raport intre numarul de angajati in activitatea de transport intern a firmei si numarul total de angajati;

indicatori specifice activitatii de transport intern;

ponderea cheltuielilor de exploatare si mentinere in activitatea de transport intern, calculata ca raport intre suma cheltuielilor de exploatare si mentinere ocazionate de activitatea de transport intern si cheltuielile totale ale firmei;

gradul de utilizare a fluxului de materiale stabilit ca raport intre timpul efectiv de folosire a instalatiilor si aparatelor in fluxul de materiale si fondul de timp anual disponibil;

gradul de utilizare a mijloacelor de transport pe sol, stabilit ca raport intre timpul efectiv de folosire a mijloacelor de transport pe sol si fondul anual de timp disponibil;

gradul de utilizare a mijloacelor de transport continuu, stabilit ca raport intre timpul efectiv de folosire a mijloacelor de transport continuu si fondul anual de timp disponibil;

ponderea pierderilor in timpul de productie, stabilit ca raport intre timpul folosit pentru fluxul de materiale si timpul total de productie;

ponderea timpului de oprire a productiei datorita transportului intern, stabilita ca raport intre timpul de oprire a productiei datorita transportului intern si timpul total de productie;

c) optimizarea transportului intern, ca faza distincta a procesului de rationalizare a transportului intern din firma industriala, vizeaza atat reducerea distantelor de transport, respectiv a volumului transporturilor, cat si alegerea acelor mijloace de transport care sa satisfaca toate cerintele si principiile de organizare in conditii optime.

Optimizarea activitatii de transport intern se face in corelatie cu optimizarea desfasurarii proceselor de productie si deci o serie de metode de optimizare utilizate la imbunatatirea activitatii de productie sunt si metode de optimizare a transportului intern.

Astfel, la studiul amplasarii compartimentelor de productie, a utilajelor si a locurilor de munca, se folosesc metode care urmaresc reducerea distantelor de transport (metoda verigilor, metoda gamelor fictive etc), care in ultima instanta vizeaza si optimizarea transporturilor. La aceste metode se pot adauga: teoria grafurilor pentru elaborarea graficelor retea, teoria sirurilor de asteptare pentru dimensionarea spatiilor destinate stocurilor si pentru depozitare, metode de simulare pentru alegerea numarului mijloacelor de transport etc.