Asocierea si regruparea intreprinderilor

Asocierea si regruparea intreprinderilor

Intreprinderile, fie ca sunt mici sau mari, nu pot ramane izolate datorita multiplelor cerinte de ordin tehnic, economic si financiar. Doua intreprinderi, ramanand juridic autonome, pot sa se asocieze in vederea atingerii unor obiective, cum sunt: realizarea de actiuni comune (cumparari, vanzari, importuri) si specializarea activitatilor (impartirea fabricatiei). in principal, asocierea intreprinderilor se concretizeaza in acordurile de parteneriat.

Foarte frecvent acordurile de parteneriat reunesc intreprinderi inegale in care o intreprindere impune conditiile sale printr-un caiet de sarcini. Prin acordurile de parteneriat se realizeaza o cvasi integrare deoarece una din intreprinderi participanta la asociere, juridic autonoma, este dependenta de cealalta care poate sa exercite asupra ei efectele de dominatie.

In functie de conditiile impuse in caietul de sarcini, acordul de parteneriat se poate prezenta sub forma: subfurniturii, concesiunii si fransizei.

Subfurnitura este o modalitate specifica de extenalizare care reda situatia realizarii in exterior a unei parti a activitatii intreprinderii. in loc de a fabrica ea insasi anumite componente, produse sau subansamble de care are nevoie, intreprinderea denumita donator de ordine, incredinteaza realizarea lor altei intreprinderi, denumita subfurnizor.

Subfurnitura in raport de caracteristicile sale, este: subfurnitura de capacitate, subfurnitura de specialitate si subfurnitura in cascada.

Subfurnitura de capacitate. in acest caz intreprinderea donatoare de ordine este echipata pentru a fabrica un anumit produs dar prefera  subfurnitura pentru o parte a productiei. Exista mai multi factori care explica o astfel de practica,de exemplu: o cerere conjuncturala puternica, grevele care paralizeaza unele compartimente ale productiei, decizia de a nu investi etc.

Subfurnitura de specialitate. in acest caz, subfurnizorul dispune de o experienta tehnica fata de donatorul de ordine, care nu poseda nici competenta, nici echipament, pentru a fabrica produsul care face obiectul subfurniturii. Competenta subfunizorului constituie o garantie a stabilitatii comenzilor. in caz de recesiune, aceasta forma de subfurnitura este mai putin uzitata decat cea precedenta pentru ca donatorul de ordine nu se mai poate baza pe propriile sale compartimente de productie (sectii, ateliere).

Subfurnitura in cascada consta in combinarea elementelor celor doua forme de subfurnituri amintite si reda relatia de parteneriat cand intreprinderea donatoare solicita ajutorul subfunizorului sa execute o parte a productiei si una sau mai multe parti ale procesului tehnologic.

Concesionarea este un contract pe o perioada mai mare de timp prin care intreprinderea denumita concedent se angajeaza sa aprovizioneze concesionarul sau cu produse ce poarta marca sa si sa ii acorde asistenta tehnica (pregatire, furnizare de logicele pentru gestiune) in schimbul obligatiilor subscrise de concesionar.

Concesionarea este un procedeu foarte utilizat pentru a constitui o retea de distributie omogena, practicand o politica comuna cu toate ca diversii distribuitori sunt din punct de vedere juridic independenti. Asadar, concesiunea este un mijloc de constituire a unei retele intinse de distributie in termen scurt.

Fransiza este un contract care uneste pe o perioada mai mare de timp un fransizor de un fransizat. Fransiza este un mijloc pentru fransizat de a crea o intreprindere si pentru fransizor de a extinde reteaua vanzarilor sale si de a creste rentabilitatea.

Fransizorul efectueaza aprovizionarile, pune la dispozitie marca sa, caseaza actiunile comerciale (publicitate, promovare) si aduce o asistenta (pregatire, sfaturi, instalatii) fransizatilor, in schimbul unei redevente proportionale cu vanzarile realizate.

Fransizatul contribuie cu capitalul necesar (finantarea localurilor si a instalatiilor) si cu activitatea sa (exploatarea comerciala).

Regruparea intreprinderilor se realizeaza, in principal, prin numeroasele forme ale fuziunii.

Fuziunea reprezinta un procedeu de regrupare a activitatii economice a intreprinderilor care se concretizeaza in aparitia altei persoane juridice sau in mentinerea persoanelor juridice existente dar in dimensiuni si structuri organizatorice noi.

Fuziunea se poate realiza printr-un proces de 'topire' a doua sau mai multe intreprinderi intr-o noua intreprindere. in acest caz, pe de o parte, dispar persoanele juridice antrenate in procesul de fuziune si, pe de alta parte, apare o noua persoana juridica.

Fuziunea se mai poate produce si prin absorbtie, care poate fi integrala sau partiala.

Absorbtia integrala consta in aceea ca o persoana juridica preia fi totalitate drepturile si obligatiile altei persoane juridice. Un caz particular al absortiei integrale il poate reprezenta absorbtia de filiala. n aceasta situatie, intreprinderea detine un procent de participatie in filiala sa.

Absorbtia partiala este atunci cand o persoana juridica preia o parte a drepturilor si obligatiilor altei persoane juridice, ambele persoane juridice continuand sa subziste, dar in dimensiuni si structuri organizatorice noi.

Aportul partial de active consta in aducerea de catre o intreprindere a anumitor elemente de activ la o alta intreprindere. Aportul partial de active al unei intreprinderii A este insotit de obligatia intreprinderii primitoare B de a emite noi titluri pe care le transmite, sub forma de actiuni, intreprinderii care a realizat aportul.

Crearea unei filiale comune reprezinta operatia prin care doua sau mai multe intreprinderi subscriu cu parti de capital (cel mai adesea in parti egale) la constituirea capitalului necesar unei intreprinderi care devine filiala comuna a intreprinderilor creatoare. Acestea din urma exercita, in comun, conducerea filialei.

Fuziunea poate rezulta si in urma unei operatii de sciziune, caz in care se realizeaza o fuziune - sciziune. Aceasta este o operatie prin care o intreprindere A dispare iar activele sale sunt preluate de doua sau mai multe intreprinderi existente, de exemplu B si C care absorb, in parti egale sau diferite, patrimoniul intreprinderii A.

Luarea de participatii reda cazul cand o intreprindere A participa la capitalul unei intreprinderii B, ceea ce ii permite sa detina un numar de actiuni (de parti de capital) la intreprinderea B. Atunci cand intreprinderea A poseda un numar important de actiuni dobandeste capacitatea de control asupra intreprinderii B, care a emis actiunile; ele ii confera puterea efectiva de a conduce intreprinderea la care a luat participatii.