Consideratii referitoare la sistemele calitatii

Consideratii referitoare la sistemele calitatii

Pentru a se ajunge la certificarea sistemelor calitatii trebuiesc facute anumite pregatiri, dupa un anumit plan. Acesta trebuie sa fie corespunzator sistemului calitatii ce se doreste a fi implementat si care, se spera ca va satisface toate conditiile pentru ca produsele sau serviciile realizate sa fie de calitate.

Ca urmare este necesara initial o concepere, o constructie, a sistemului calitatii. Este adevarat ca nu exista activitate economica organizata care sa realizeze produse sau servicii si care sa functioneze fara sa aiba un anumit sistem al calitatii. Respectarea exigentelor unei activitati de certificare a sistemului calitatii impune insa macar o revizuire a acestuia, daca nu chiar reconstructia lui, dupa un plan nou.

Cerinta principala a unui sistem al calitatii certificabil este ca el sa fie astfel conceput incat produsele realizate sau serviciile prestate sa nu poata fi decat de calitate. Altfel spus, nu este suficient sa fie demonstrat ca se pot realiza produse sau servicii de calitate ci invers, ca acestea nu pot fi de proasta calitate!

Pentru a demara procesul de concepere a unui sistem de management al calitatii certificabil sunt necesare o serie de conditii prealabile. In cele ce urmeaza vor fi reamintite o serie dintre acestea.

In primul rand, conditiile concurentiale trebuie aproape "sa forteze" conducerea manageriala sa ia aceasta decizie. Daca aceasta conditie nu este indeplinita  atunci procesul de certificare chiar nu se justifica. In orice tara, si in orice sistem de productie, vor exista unitati economice de productie si prestatoare de servicii necertificate. Numeric vorbind, acestea vor fi totdeauna majoritare. Intreprinderile mici, de interes local, avand o clientela redusa, relativ stabila, nu vor demara niciodata lungul proces cerut de certificarea unui management al calitatii. Aceasta caracteristica este si mai accentuata in cadrul tarilor subdezvoltate si, mai ales, asa numite "cu economie in tranzitie", situatie in care se gaseste in prezent si tara noastra. Aceste tari, confruntate deja cu multe alte probleme, vor cunoaste un ritm mai lent al proceselor de certificare.

In conditiile tarii noastre reorganizarea intregii societati, avand ca cerinta principala privatizarea intregului sistem economic, genereaza conditiile unei slabe concurente, cererea fiind redusa datorita lipsei mijloacelor financiare, desi nevoile sociale sunt foarte mari. In aceste conditii cererea se indreapta cu preponderenta spre produse si servicii ieftine care, evident, nici nu pot fi de calitate. Decapitalizarea intreprinderilor pune, in plus, problema lipsei resurselor financiare necesare desfasurarii unui proces de certificare.

Mondializarea economiei, globalizarea, vor constitui principalul factor in impulsionarea si "fortarea" inceperii proceselor de certificare. Deja, intreprinderile mari, avand ca obiective cucerirea unor piete internationale, sunt nevoite sa parcurga etapa constructiei si conceperii unor sisteme de management al calitatii care sa fie supuse certificarii.

Fara indoiala ca, in aceste conditii, si activitatile desfasurate in domeniul certificarii sunt supuse acelorasi fenomene. Organismele nationale de certificare cunosc un proces de dezvoltare care este influentat de starea generala de lucruri din intreaga societate. In aceste conditii pot apare si fenomene specifice, contradictorii.

Organismele de certificare au si ele nevoie de "clienti" si ca urmare, pot apare fenomene de oarecare trecere cu vederea a unor neconformitati cu standardele. O exigenta normala poate gasi inca multe neconformitati, "speriind" clientii, care au facut totusi eforturi pentru a construi un sistem de management al calitatii, dupa parerea lor, certificabil. Este posibil ca, o maniera de certificare mai "lejera", sa atraga mai multi "clienti" doritori sa-i prefere ca organism de certificare. Deoarece in aceste situatii certificarea sistemelor de managementul calitatii sunt mai curand suficiente politicii generale de management, dar nu si absolut necesare, exista manifestarea unei "suficiente" in a avea, oricum, si aceasta certificare.

In plus, organismele de certificare, sunt nevoite sa se adapteze conditiilor pietei, adica sa pretinda valori mai reduse pentru cheltuielile de certificare, pentru a incuraja cererea. Ca urmare, nu isi pot permite cheltuielile pe care si le poate permite un organism avand deja o larga recunoastere si poate pretinde mai mult pentru activitatea de evaluator.

Fiind la inceputul activitatii lor, organismele de certificare, au in general o experienta mai redusa iar specialistii lor sunt in proces de formare profesionala.

Evident ca si in acest domeniu, fenomenele contradictorii pot dispare doar in timp, pe masura ce activitatea devine mai concurentiala.

Ele sunt inerente demararii oricarui nou domeniu de activitate.

Se poate aprecia ca, in conditiile tarii noastre, vor coexista inca multi ani tendinte diferite, dupa cum urmeaza:

intreprinderile mari, avand traditional productie pentru export, vor incerca certificarea sistemelor de management al calitatii cu organisme de certificare de renume mondial, si in special recunoscute in arealul de interes major al acestora;

intreprinderile mai mici sau cu posibilitati financiare mai reduse, vor apela la certificare prin intermediul unor organisme nationale. Aceasta tendinta va determina, in timp, o selectie a acestora si o perfectionare a calitatii actelor de certificare a organismelor nou create.