Cultura ca constrangere: o abordare emancipatorie

Cultura ca constrangere: o abordare emancipatorie

Cultura faciliteaza, este intr-adevar o conditie necesara pentru viata umana coordonata, si deci si din organizatii. Cultura organizationala indeplineste functii pozitive vitale: ofera membrilor grupului o intelegere comuna, sentimente de claritate, directie, sens si scop. Dar exista si o fata intunecata a culturii: cand liderii influenteaza cultura sau actioneaza bazat pe un set de intelegeri si sensuri pe care toti cei implicati le iau de bune (take for granted), este exercitata o forma subtila si penetranta a puterii. Sensurile culturale care sunt planuite prin putere si actori abili anuleaza gandirea independenta si critica. Aspectul legat de putere al ideilor dominante social despre ceea ce este adevarat, natural, bun si posibil trebuie luat in serios. Faptul ca un anumit grup de munca sau organizatie pare sa impartaseasca anumite idei, credinte si valori nu inseamna in mod necesar ca aceasta trebuie vazut ca o expresie a consensului si a armoniei. Trebuie luata serios in considerare posibilitatea actorilor sociali puternici si a ideologiilor de a fi centrale in dezvoltarea si reproducerea acestor orientari. De asemenea, este important de investigat daca loialitatea fata de idei si valori este autentica sau este o problema de conformism si acceptare. Relatiile de putere asimetrice si ideologiile dominante pot conduce oamenii sa se adapteze la anumite orientari fara sa se gandeasca cu atentie la acestea. (p. 118)

Ideea de a indica aspectele negative, constrangatoare ale culturii provine dintr-o viziune emancipatoare asupra cunoasterii. Sarcina e deci de a oferi eliberarea din anumite constrangeri pe care cultura le exercita, incurajand indoiala, critica si rezistenta, de a contracara eforturile agentilor puternici care planuiesc cultura pentru altii. Deseori, aceste idei critice si idealul de emancipare sunt mai putin in armonie cu scopurile de imbunatatire a performantelor corporative. (p. 119)

Cultura ca forta de neutralizare a variatiei si autonomiei. Ideile si sensurile care includ relatiile ierarhice si acceptarea obiectivelor, regulilor deseori conduc la absenta punerii sub semnul intrebarii, in orice caz a indoielii serioase, a conditiilor sociale existente. In acest caz, conditiile e baza tind sa fie luate de-a gata drept bune (taken-for-granted) si lumea sociala va fi privita ca naturala, neutra si legitima. (p. 119)

Cultura si puterea. Exista restrictii "spontane" asociate cu sentimentul de "apartinere" culturala - constrangeri asociate cu limba, traditia, presupuneri taken-for-granted si idei specifice apartinand unui grup sau societati anume. De vreme ce ne nastem si intram intr-un context cultural particular - o societate sau un loc de munca - anumite orientari impartasite si un anumit grad de subordonare la acestea sunt internalizate, fara ca vreun agent sa aiba vreo semnificatie anume. Oricum, deseori agenti puternici fac diferenta in legatura cu modul in care se dezvolta un sens si cum se relationeaza un grup la lumea sociala. Relatiile de putere conteaza astfel pentru modelarea culturii, si la nivel local, de ex. organizatie sau grup de munca. O viziune asupra realitatii este intr-un grad semnificativ rezultatul negocierilor dintre actorii implicati in relatii e putere asimetrice. Actorii din aceste relatii au acces la diferite resurse - materiale sau simbolice - si au diferite posibilitati cand trebuie sa decida cum va fi definita realitatea. Acesta este un aspect crucial al puteri, cel putin in societatea contemporana. (pp. 120-121)

Conexiunea dintre cultura si putere, politica si conflict respinge orientarea comuna din cadrul multor studii organizationale, in care cultura e vazuta ca implicand consens si armonie, cultura ca valori impartasite (la Hofstede, Schein). O abordare mai sofisticata priveste cu indoiala cultura ca bazata pe un consens organic, autentic; cultura nu e vazuta ca sinonima cu consensul, colectivul, coerentul si integratul, ea poate fi interpretata in termeni de contradictie si conflict (ascuns), ideologii dominante, prejudecati de gen si clasa etc. Un alt punct slab al conceptiilor traditionale este conexiunea puterii cu competitia si conflictul. Puterea e vazuta ca utila in prevenirea opozitiei. Puterea e foarte relevanta in explicarea absentei conflictului; puterea nu numai ca produce efecte vizibile, dar e vitala in intelegerea inactiunii: de ce nu exista plangeri (doleante), de ce nu sunt facute cereri, de ce nu apare conflictul si de ce anumiti actori apar ca autoritati de care oamenii asculta fara obiectii. (p. 121)

Teoria culturii, managerialismul si consensul. Uneori teoria culturii, in special in contextul studiilor organizationale si de management, e acuzata de a fi orientata spre consens si de a evita aspectele triviale legate de putere si politica. Aceasta literatura are o orientare promanageriala, bazata pe presupunerea ca managementul actioneaza in interesul comun. S-a argumentat ca prin administrarea culturii (de ex. crearea de ceremonii, rituri, sloganuri, expresii etc.) e posibil sa facilitezi obtinerea de rezultate benefice, pentru angajati ca si pentru actionarii firmei. Exista o mare incredere in superioritatea managementului si in legitimitatea relatiilor de putere asimetrice, in care subordonatii devin material asupra carora lucreaza managerii. (p. 123)

Riscul ca managementul sa aiba valori si ideologie "gresite" sau ca rezistenta la valorile dominante sa aiba sens pentru un anumit grup, sunt cu greu recunoscute de autorii promanageriali. Ei presupun ca semnificatia culturala a managerilor in organizatii este foarte importanta, si ca acest grup sprijina binele comun si are dreptul moral de a decide valorile si idealurile "de dorit". Multe din aceste studii opereaza cu aspectele puterii, fara sa ia in serios consecintele potential negative pentru subordonati ale faptului de a fi obiecte ale controlului cultural. Nu sunt luate in calcul inconvenientele pentru companie ale faptului ca subordonatii nu sunt recunoscuti ca avand un cuvant de spus in privinta ideilor, sensurilor si valorilor organizationale. Impotrivirea de a recunoaste ca anumite actiuni si aranjamente ale managementului sustin si intaresc relatiile asimetrice de putere face ca studiile functionaliste sa fie naive dpdv politic. (p. 123)

Controlul cultural si managementul sensului. Crearea si utilizarea ideologiilor noi si existente si a mijloacelor simbolice de control sunt trasaturi cruciale ale managementului si leadership-ului. In companiile moderne puterea simbolica este proeminenta, comparativ cu mijloacele de control tehnice si birocratice, desi coexista toate tipurile de control. Utilizarea modurilor de control care nu vizeaza in mod primar constiinta ci actioneaza prin reguli, rezultate si alte constrangeri implica de asemenea controlul cultural. Birocratia, de exemplu, necesita eforturi manageriale pentru dezvoltarea si mentinerea respectului si valorizarii regulilor si standardelor. Tratarea problemelor in termeni de putere decat de management face ca aspecte ca represiunea, constrangerea si conflictul (potential) sa fie luate in considerare. (p. 123)