Crearea si incetarea activitatii intreprinderii

Crearea si incetarea activitatii intreprinderii

Crearea noilor intreprinderii reprezinta un proces complex care reuneste doua etape: pregatirea procesului de creare si procesul propriu-zis de creare.

In etapa de pregatire a procesului de creare a intreprinderii, intreprinzatorul (o persoana sau un grup de persoane) trebuie sa parcurga doua faze: nasterea ideii si elaborarea proiectului.

Nasterea ideii reprezinta rezultatul sincronizarii dintre proiect si om, respectiv intreprinzator. Aceasta faza presupune:

gasirea unei idei (produs, serviciu, aplicatie tehnologica etc); nu este necesar ca produsul sau serviciul sa fie nou, el poate fi imbunatatit. Cele mai bune surse de idei sunt: mediul profesional,
priceperea de a face ceva, viata cotidiana, ocupatia celui care porneste intr-o afacere si sfaturile unui organism specializat;

culegerea de informatii (documentatii, opinii, sfaturi) in legatura cu activitatea pe care o contine ideea retinuta;

completarea pregatirii creatorului de intreprindere in domeniile care nu reprezinta punctele sale forte;

. verificarea generala a realismului proiectului; creatorul trebuie sa fie constient de dificultatile proiectului sau legate de competenta, timp disponibil, mijloace financiare, cerintele pietei, forma juridica a intreprinderii, exigentele produsului sau serviciului vizat.

Toate acestea trebuie sa se constituie intr-un bilant personal care sa-i permita creatorului sa judece corect coerenta proiectului sau. In cazul unui raspuns pozitiv rezulta ca proiectul este realist si trece la urmatoarea faza.

Elaborarea proiectului cuprinde: o nota de prezentare generala, un studiu comercial, un studiu financiar , un studiu juridic si un calcul de mijloace necesare.

Nota de prezentare generala, pe de o parte, va servi creatorului insasi ca referinta atunci cand incepe elaborarea propriu-zisa a proiectului iar, pe de alta parte, va servi in discutiile cu partenerii asociati, clientii, furnizorii si alte organisme. Aceasta nota de prezentare va trebui sa contina: prezentarea creatorului, prezentarea 'ideii - activitati', descrierea produsului sau serviciului, cu precizarea intentiilor de dezvoltare si acoperirea financiara globala.

Elaborarea propriu-zisa a proiectului debuteaza cu studiul comercial care va cuprinde definirea produsului (serviciului) sub aspectul stabilirii caracteristicilor tehnico-economice. Dupa ce s-a stabilit produsul si segmentul de piata se va realiza un test pe un esantion reprezentativ de clienti potentiali. Acest test urmareste obtinerea de informatii necesare efectuarii eventualelor modificari ale produsului, evaluarii posibilitatilor de desfacere ca volum, stabilirii canalelor de distributie si punctelor de vanzare cele mai adecvate.

Studiul juridic are menirea de a pregati dosarul de constituire a societatii comerciale pe baza legislatiei in vigoare, optandu-se pentru una din formele juridice de intreprindere.

Studiul financiar exprima in termeni financiari elementele pe care le reuneste proiectul. El include: cifra de afaceri pe care si-o propune ca obiectiv intreprinderea, mijloacele tehnice (masini, utilaje, instalatii, mijloace de transport), comerciale, umane si financiare, contul previzionat de rezultate (pe trei ani), planul de finantare (pe trei ani), bilantul (pe trei ani), planul de trezorerie. Elaborarea proiectului se incheie cu stabilirea mijloacelor necesare: terenuri, imobile, mijloace de transport si resurse umane.

Daca parcurgerea celor doua faze, nasterea ideii si elaborarea proiectului, conduc la concluzia oportunitatii afacerii, se va lua decizia de creare a intreprinderii.

Procesul propriu-zis de creare a unei intreprinderi presupune, in principal, realizarea a trei operatiuni: intocmirea formalitatilor necesare infiintarii, punerea in opera a resurselor materiale si umane, organizarea interna a intreprinderii si demararea activitatii.

intocmirea formalitatilor necesare infiintarii sunt de natura juridica, sociala si fiscala.

Formalitatile de natura juridica constau in respectarea unor conditii de fond si de forma.

Conditiile de fond precizeaza cerintele asocierii persoanelor, cum sunt:

numarul si calitatea participantilor care se asociaza (in tara noastra, crearea unei societati pe actiuni este posibila daca se asociaza cel putin cinci persoane);

consimtamantul si capacitatea de a contracta indica normele juridice care trebuie respectate pentru ca asocierea sa fie valabila (consimtamantul liber, fara teroare si violenta, asocierea sa nu fie contrara legii etc.);

aportul asociatilor se refera la natura acestuia: aport financiar (contributia baneasca pe care asociatii se obliga sa o realizeze la patrimoniul societatii); aport in natura (imobile, utilaje, masini, marfuri etc.); aport in drepturi de proprietate industriala (brevete de inventii, marci de fabrica, know-how);

participarea asociatilor la profit si pierderi fixeaza cotele de profit si pierderi ce revin asociatilor si sunt direct proportionale cu cotele de aport ale asociatilor la capitalul social.

Pentru ca intreprinderea sa se poata infiinta trebuie sa se indeplineasca si anumite conditii de forma:

redactarea si semnarea cererii de acord/contractului de asociere;

redactarea si semnarea statutului;

. intocmirea formelor de publicitate (publicarea anuntului de infiintare in Monitorul Oficial, prezentarea documentelor la Judecatorie in vederea obtinerii avizului de onorabilitate, inmatricularea in Registrul Comertului).

Formalitatile de natura sociala se refera la declararea infiintarii intreprinderii la Ministerul Muncii si aderarea la asigurarile sociale.

Din punct de vedere fiscal, intreprinderea infiintata trebuie sa achizitioneze documentele fiscale si sa i se fixeze impozitul de catre organele in drept.

Punerea in opera a resurselor materiale si umane constau in amenajarea terenurilor si constructiilor, instalarea masinilor si utilajelor, constituirea stocurilor de materii prime, recrutarea personalului.

Organizarea interna a intreprinderii se refera la stabilirea structurii organizatorice, proiectarea sistemului informational, elaborarea unui regulament de ordine interioara etc.

Demararea activitatii este ultima faza in crearea intreprinderii care, de obicei, se desfasoara pe parcursul a trei ani. Este o perioada de testare pentru intreprindere presupunand urmarirea si controlul functionarii noii intreprinderi in regim normal, precum si stabilirea unei strategii care sa contribuie la asigurarea dezvoltarii si perenitatii intreprinderii.

Pe cat de dinamic este procesul de infiintare a intreprinderilor, pe atat de activ este si procesul lichidarii lor.

In cele mai dese cazuri, lichidarea intreprinderilor se realizeaza prin faliment. Pana la lichidare, insa, intreprinderile care manifesta simptomul falimentului sunt supuse unor tratamente economico-financiare si juridice speciale, cu scopul de a salva ceea ce se mai poate salva.

Tratamentul la care se supun intreprinderile care au dificultati se declanseaza numai dupa ce se face constatarea cu privire la incetarea platilor.

Incetarea platilor nu este asimilata cu insolvabilitatea. Exista reguli juridice pentru definirea unei intreprinderi aflate in dificultate si aceasta se face de catre tribunalul teritorial. Ca regula de baza pentru declaratia ca intreprinderea se afla in stare de incetare a platilor se considera sesizarea imposibilitatii de a face fata pasivelor exigibile (datoriilor privind creantele, salariile, impozitele catre stat etc.) prin activele disponibile (bani in cont, facturi in curs de incasare etc.).

Insolvabilitatea nu se asimileaza cu oprirea platilor pentru ca in aceasta situatie intreprinderea mai este inca solvabila. Aceasta poate vinde active disponibile (stocuri de produse finite, stocuri de materii prime si materiale, utilaje de lucru, cladiri etc.) pentru a-si acoperi obligatiile.

Odata formulata constatarea referitoare la oprirea platilor de catre tribunal, se declanseaza procedura de tratament a intreprinderii aflata in dificultate, numita procedura de redresare si lichidare juridica. Desfasurarea procedurii se bazeaza pe Legea falimentului si presupune parcurgerea mai multor operatii.

O prima convocare in fata instantei care marcheaza declansarea procedurii judecatoresti de constatare a starii de intrerupere a platilor se poate face de catre cei ce au de primit bani din partea intreprinderii si nu sunt onorati in demersul lor (statul, creditorii, angajatii etc), sau poate fi produsa prin autosesizarea de catre functionarii tribunalelor.

Constatarea ca intreprinderea se afla in starea de oprire a platilor se da publicitatii astfel incat toti partenerii intreprinderii si creditorii sa fie informati asupra declansarii procedurii judecatoresti.

Perioada de supraveghere dureaza de obicei trei luni si are scopul de a da un diagnostic social-economic al intreprinderii si de a evalua suma datoriilor acesteia. Supravegherea este facuta de o comisie compusa dintr-un jurist, un administrator de la intreprindere si un reprezentant al creditorilor.

La a doua convocare in fata instantei se analizeaza propunerile comisiei, constand fie in planul de redresare, fie in lichidarea juridica a intreprinderii. De regula, planul de redresare se poate propune daca sunt indeplinite concomitent urmatoarele conditii:

starea pietei si caracteristicile intreprinderii sugereaza ca aceasta ar putea sa revina la echilibru;

rezultatele intreprinderii vor permite o rambursare certa, partiala si esalonata a creantelor.

Totodata este necesar ca planul de redresare sa ia in considerai consecintele sociale, in speta este vorba de prevederile asupra nivelului perspectivelor angajatilor intreprinderii.

Pe baza propunerilor inaintate de comisia de supraveghere tribunalul va lua o hotarare de a accepta planul de redresare, si c rezolvare a pasivelor, sau, in caz contrar, se pronunta pentru lichidare bunurilor intreprinderii.

Redresarea juridica poate fi dovedita de catre intreprindere aflata in dificultate prin rentabilitatea ce va fi obtinuta, astfel incat di profiturile pe care la va genera sa-si poata achita obligatiile fata c asociati si creditori. Revenirea la echilibrai financiar se poate realiza fi prin continuarea activitatii sub forma actuala, fie prin oprirea partial (moratoriu), sau totala.

Decizia de lichidare juridica desfiinteaza juridic intreprinderea ; repartizeaza creditorilor produsul lichidarii. Lichidarea intreprinderii s refera la ansamblul operatiilor necesare terminarii afacerii angajati transformarii in numerar a activului, lichidarii pasivului si partajari valorilor ramase. Pentru realizarea acestor operatii, intreprinderea i; pastreaza personalitatea juridica. Aceasta inceteaza odata cu efectuare ultimei operatii de lichidare.

Pentru lichidarea unei intreprinderi se numesc mai mul lichidatori. Lichidatorii au aceleasi raspunderi ca si administratori sunt datori ca dupa intrarea in functie sa efectueze, impreuna c administratorii, un inventar si sa incheie bilantul. Pe baza bilantului s va constata situatia exacta a activului si pasivului. Lichidatorii semneaza bilantul si sunt obligati sa consemneze intr-un registru toate operatiile lichiditatii. Lichidatorii isi indeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radiere intreprinderii din Registrul Comertului.