PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE ASIGURARII CALITATII

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE ASIGURARII CALITATII

1. INCADRAREA PROBLEMELOR DE CALITATE IN LEGISLATIE

Pe baza analizei procesului de productie, s-au stabilit principiile fundamentale ale asigurarii calitatii. Apoi au fost analizate standardele internationale de referinta din seria ISO 9000 si s-a ajuns la concluzia ca principiile stabilite elimina caracterul birocratic imprimat de aceasta serie. In final, s-a analizat si standardul european EN 45012 si s-a ajuns la concluzia ca acesta nu corespunde in totalitate nici cu principiile stabilite si nici cu standardele internationale de referinta, din seria ISO 9000.

Asigurarea calitatii este conceptul la moda, in domeniul calitatii, al ultimilor ani.

Conceptul a fost lansat, la scara internationala, prin seria de standarde internationale de referinta ISO 9000, elaborata de Organizalia Internalionala de Standardizare (ISO), in anul 1987.

Organismul de standardizare al Pietei Comune a preluat integral seria de standarde ISO 9000 sub denumirea EN 29000 tot in anul 1987 si i-a mai adaugat standardul european EN 45012, privitor la certificarea sistemelor calitatii.

Nevoit sa aprofundeze analiza procesului de productie, pentru a fundamenta necesitatea determinarii unui indicator valoric al calitatii, atat pentru produse cat si pentru procese tehnologice, a trebuit, implicit, sa aprofundeze si conceptul de asigurare a calitatii.

Cu aceasta ocazie, am observat ca prevederile standardelor internationale de referinta, din seria ISO-9000, pot fi reformulate pe o baza stiintifica, principala, cu un puternic impact asupra proceselor de productie. Totodata, am sesizat o anumita discordanta intre spiritul standardelor internationale din seria ISO 9000 si standardul european EN 45012. In urma acestor cercetari si analize a rezultat lucrarea de fata.

Dupa prezentarea scopului asigurarii calitatii sunt formulate si analizate principiile fundamentale ale asigurarii calitatii. Apoi este prezentata asigurarea calitatii, in viziunea standardelor internationale din seria ISO 9000 si, in final, este precizata pozitia fata de standardul european EN 45012.

2. ASIGURAREA CALITATII PROCESELOR SI PRODUSELOR ENERGOINDUSTRIALE

Conceperea si realizarea sistemului de asigurare a calitatii au ca scop sa asigure functionarea optima a procesului de productie in conditiile si la parametrii la care acesta a fost conceput prin tehnologizarea si procedurarea tuturor activitatilor umane care au tangenta cu acesta, care au influenta asupra sa.

Din necesitatea atingerii acestui scop, rezulta principiile fundamentale pentru conceperea si realizarea sistemului de asigurare a calitatii, care sunt:

- principiul tehnologizarii activitatilor umane ;

- principiul desprinderii activitatilor umane din fluxul tehnologic de fabricatie;

- principiul aplicarii corecte, integrale si permanente a tutror prevederilor conceptiilor constructive si tehnologic

- principiul cibernetizarii activitatilor, pe oameni;

principiul aplicarii ferme si creatoare a ingineriei convergente;

principiul optimizarii simbiozei om-masina

- principiul automatizarii si informatizarii productiei.

Fara a ne avanta intr-o analiza ampla, vom incerca sa desprindem si sa fundamentam, pe scurt, principiile enuntate mai sus.

PRINCIPIUL TEHNOLOGIZARII ACTIVITATILOR UMANE

La prima vedere, s-ar putea sa surprinda formularea unui asemenea principiu. Dar analiza evolutiei procesului de productie, de-a lungul vremurilor, ne conduce in mod firesc, la formularea prioritara a acestuia.

In evolutia procesului de productie, de la productia mestesugareasca, artizanala, la productia industriala de mare serie, actuala, au existat o serie de pasi, de trepte, care au marcat salturile acestei evolutii.

Asa, de exemplu, aparitia breslelor a impus si primele masuri de normare, de tipizare a productiei.

Aparitia fabricilor a condus la concentrarea masiva a productiei, mentinand insa, in prima faza, caracterul artizanal al acesteia.

Pasul hotarator in trecerea de la productia artizanala la marea productie de serie l-au facut Taylor si Ford, prin introducerea si tehnologizarea fluxurilor de productie. Pe langa cresterea considerabila a productivitatii muncii si reducerea masiva a presului, taylorismul si fordismul au impus masiv si definitiv activitatea de standardizare, de normare, iar extinderea pietelor economice, peste granitele nationale, a impus standardizarea la nivel international. Introducerea si tehnologizarea fluxurilor de productie a marcat puternic toata evolutia productiei industriale in acest secol. Importanta covarsitoare a taylorismului si a fordismului rezulta si din faptul ca au propulsat Statele Unite ale Americii in varful ierarhiei mondiale in domeniul productiei industriale ca volum, calitate si pret, in deceniile doi, trei si patru ale acestui secol.

Treptat, tehnologizarea fluxurilor de productie s-a generalizat in intreaga productie industriala mondiala. Ba mai mult, a fost extinsa si in ramuri neindustriale.

Generalizarea tehnologizarii fluxurilor de productie a condus, printre altele, la doua consecinte importante:

- s-au estompat, prin generalizare, avantajele oferite in lupta concurentiala. Numai tehnologizarea fluxurilor de productie nu mai este suficienta pentru a asigura pozitie dominanta in lupta concurentiala, care se desfasoara pe piata economica ;

- s-a cronicizat contradictia dintre modul tehnologizat de organizare si desfasurare a fluxurilor de productie si organizarea activitatii personalului care participa in mod direct sau indirect la procesul de productie.

In aceatsta situatie, piala si lupta concurentiala au impus necesitatea tehnologizarii in ansamblu, a intregului proces de productie. Aceasta inseamna ca si activitatea intregului personal care are legatura, mai mare sau mai mica, cu procesul de productie sa fie tehnologizata. Prin aceasta, tehnologizarea se extinde la nivelul global al intregului proces de productie, devenind modul unitar de organizare a acestuia. In mod firesc, acest mod unitar, tehnologizat, de organizare a intregului proces de productie va conduce la avantaje pe piata economica, care se vor materializa in cresterea calitatii si reducerea pretului.

Asadar, necesitatea obtinerii tuturor avantajelor posibile care decurg din organizarea unitara, tehnologizata a intregului proces de productie, impune organizarea tehnologizata si a tuturor activitatilor umane participante la proces.

Din necesitatea organizarii unitare, tehnologizate, a procesului de productie rezulta principiul tehnologizarii activitatilor umane participante la proces.

Ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati, proceduri, procedee si resurse prin care se realizeaza tehnologizarea activitatilor umane participante la procesul de productie si se asigura aplicarea ferma a acestei tehnologizari, la procesul de productie, se numeste sistemul de asigurare a calitatii.

Prin urmare, conceperea si realizarea sistemului de asigurare a calitatii trebuie sa fie realizate pe aceleasi principii si in acelasi mod in care este conceput si este realizat fluxul tehnologic de productie.

In aceasta viziune, organizarea tehnologizata a procesului de productie are trei laturi

- conceperea si realizarea fluxului tehnologic de fabricatie;

- conceperea si realizarea sistemului de control al calitatii;

- conceperea si realizarea sistemului de asigurare a calitatii.

Dintre aceste trei laturi, este evident ca rolul prioritar revine fluxului tehnologic de fabricatie, care este determinat in mod obisnuit de nivelul de dezvoltare a tehnologiei, de capacitatea de inovatie tehnica a fabricantului si de resursele economice ale acestuia.

4. PRINCIPIUL DESPRINDERII ACTIVITATILOR UMANE DIN FLUXUL DE FABRICATIE AL PRODUSELOR.

La randul ei, activitatea de tehnologizare a activitatilor umane participante la procesul de productie cuprinde o serie de actiuni si operatii. In aceasta analiza nu ne propunem sa stabilim care sunt aceste actiuni si operatii, ci sa stabilim principiile dupa care trebuie calauzita activitatea in sine.

Este evident ca, inainte de a trece la tehnologizarea activitatii umane participante la procesul de productie, trebuie identificate aceste activitati.

Pe de o parte, necesitatea identificarii acestor activitati rezulta din faptul ca nu se executa tehnologizarea unor activitati in general, ci a unor activitati strict determinate, legate de un flux tehnologic determinat.

Pe de alta parte, necesitatea identificarii activitatilor umane rezulta si din faptul ca nu sunt executate de un personal uman in general, ci sunt executate de un personal uman strict determinat.

In cadrul principiului pe care il analizam vor clarifica doar primul aspect al identificarii activitatilor umane. Pentru aceasta, este necesar sa justificam caracterul prioritar al fluxului tehnologic fata de sistemul de asigurare a calitatii, despre care s-a amintit doar in paragraful precedent.

Primul argument al acestei justificari este acela ca fluxul tehnologic de fabricatie a fost conceput si realizat pentru a fabrica un produs strict determinat, la niveluri de calitate si de pret, de asemenea, strict determinate. Produsul care va fi fabricat si nivelurile de calitate si de pret ale acestuia sunt determinate de posibilitatile tehnice si economice ale producatorului si sunt directionate de pozitia pe care acesta tinde sa o ocupe pe piata economica.

Al doilea argument consta in cvasistabilitatea fluxului tehnologic. Odata stabilit, fluxul tehnologic isi pastreaza identitatea o perioada lunga de timp. In aceasta perioada, fluxul tehnologic poate si trebuie sa suporte unele modernizari, dar isi pastreaza identitatea. Schimbarea fluxului tehnologic necesita cheltuieli mari de investitii si, din aceasta cauza, de regula, se executa numai la introducerea in fabricatie a unui nou produs.

Avand in vedere cvasistabilitatea fluxului tehnologic si stricta sa determinare, activitatile umane participante la procesul de productie trebuie sa rezulte din fluxul tehnologic si anume, sa contina, sa insumeze toate activitalile necesare, sa asigure atat functionarea corecta si la intreaga capacitate a fluxului tehnologic, cat si crearea tuturor conditiilor necesare acestei functionari.

Prin urmare, activitatile umane participante la procesul de productie se cumuleaza prin identificarea:

- tuturor activitatilor care asigura functionarea corecta si la intreaga capacitate a diferitelor elemente, utilaje, segmente ale fluxului tehnologic;

- tuturor activitatilor care asigura legaturile firesti, normale dintre diferitele elemente, utilaje, segmente ale fluxului tehnologic;

- tuturor activitatilor necesare pentru cresterea conditiilor exterioare fluxului tehnologic, dar care contribuie la  functionarea acestuia;

- tuturor activitatilor conexe care pot avea o influenta mai mare sau mai mica, directa sau indirecta, asupra functionarii fluxului tehnologic.

Pentru identificarea corecta si completa a tuturor activitatilor enumerate este necesara cunoasterea temeinica integrala si completa a intregului proces de productie, cu toata multimea ramificatiilor si interconexiunilor sale.

5. PRINCIPIUL APLICARII INTEGRALE SI PERFORMANTE A PREVEDERILOR CONCEPTIILOR CONSTRUCTIVE SI TEHNOLOGICE.

Nivelele de calitate si de pret prevazute prin conceptia constructiva a produsului si prin conceptia si realizarea fluxului tehnologic nu pot fi asigurate decat prin aplicarea corecta, integrala si permanenta a tuturor prevederilor rezultate din aceste conceptii. Orice abatere de la aceste prevederi are consecinte imediate asupra calitatii si pretului produselor fabricate.

Pentru satisfacerea principiului aplicarii corecte, integrale si permanente a tuturor prevederilor conceptiilor constructiva si tehnologica, activitatile umane participante la procesul de productie sunt supuse succesiv, operatiilor de procesare, tehnologizare si procedurare.

Operatia de procesare consta in stabilirea fluxului cronologic al tuturor activitatilor umane, identificate ca apartinand activitatilor umane participante la procesul de productie. Este evident ca procesul activitatilor umane participante la procesul de productie, fluxul cronologic al acestora, trebuie corelat cu fluxul tehnologic de fabricatie.

Operatia de tehnologizare a activitatilor umane participante la procesul de productie consta in descompunerea fiecarei activitati in elemente componente: operatii, actiuni, gesturi,etc.

Operatia de procedurare consta in stabilirea concreta a modului de executare a fiecarui gest, actiune sau operatie din compunerea fiecarei activitati umane participante la procesul de productie si cumularea acestora pe fiecare activitate. In urma acestei operatii se obtine procedura completa a fiecarei activitati in parte.

6. PRINCIPIUL CONCRETIZARII ACTIVITATILOR, PE OAMENI

In paragraful referitor la principiul desprinderii activitatilor umane din fluxul tehnologic de fabricatie, necesitatea identificarii activitatilor a fost justificata prin aplicarea la un flux tehnologic determinat, de catre un personal uman, de asemenea determinat. Primul dintre aceste doua aspecte a fost analizat in paragraful respectiv. In acest paragraf va fi analizat cel de al doilea aspect.

Referitor la personalul care executa activitalile procedurate, in cadrul sistemului de asigurare a calitatii, este necesar sa se clarifice cateva lucruri.

Alaturi de fluxul tehnologic si de controlul de calitate, sistemul de asigurare a calitatii constituie una dintre componentele fundamentale ale procesului de productie. Calitatea produselor rezultate din procesul de productie se obtine prin cumularea rezultatelor si consecintelor functionarii tuturor celor trei componente fundamentale ale procesului de productie.

Prin urmare, sistemul de asigurare a calitatii isi aduce propria contributie la calitatea productiei realizate. Aceasta contributie depinde de doi factori: de continutul si de aplicarea sistemului de asigurare a calitatii.

Continutul sistemului de asigurare a calitatii este asigurat prin aplicarea principiilor analizate

anterior si este realizat prin executarea operatiilor de identificare, procesare, tehnologizare si procedurare a tuturor activitatilor umane participante la procesul de productie.

Aplicarea sistemului de asigurare a calitatii depinde de competenta, de responsabilitatea si de raspunderea cu care sunt executate procedurile sale.

Competenta personalului care executa (in sensul aplicarii in productie) procedurile sistemului de asigurare a calitatii se obtine prin seleclie si prin instruire. Principalele criterii de selectie a personalului trebuie sa fie:

- competenta profesionala,

- constiinciozitatea,

- asumarea responsabilitatii,

- capacitatea de concentrare si de efort, etc.

Este evident ca instruirea poate fi aplicata numai pentru cresterea competentei profesionale, in cazul cand acesta este insuficienta. De asemenea, instruirea este obligatorie pentru insusirea modului de aplicare a procedurilor, in faza de implementare a sistemului de asigurare a calitatii.

In legatura cu selectia, este necesara o remarca: in nici un caz sistemul de asigurare a calitatii nu trebuie conceput pentru a ocupa un personal existent. Continutul si structura sistemului de asigurare a calitatii rezulta in mod obiectiv si necesar din fluxul tehnologic. Nu sistemul de asigurare a calitatii este alocat unui personal prestabilit, ci dimpotriva, un personal selectionat este alocat sistemului de asigurare a calitatii, pentru a-l aplica.

Pentru a determina dimensiunea (marimea) personalului necesar, pe de o parte si pentru a intari si concretiza responsabilitatea si raspunderea acestuia, pe de alta parte, este necesara o restructurare a procedurilor de executie, pe persoane.

In paragraful referitor la principiul aplicarii corecte, integrale si permanente a tuturor prevederilor conceptiilor constructiva si tehnologica s-a aratat ca, dupa identificarea completa, toate activitatile umane participante la procesul de productie sunt supuse succesiv operatiilor de procesare, tehnologizare si procedurare. Operatia de procedurare prezentata in cadrul acelui principiu se refera la procedurarea gesturilor, actiunilor si operatiilor, in cadrul fiecarei activitati si obtinerea unei proceduri complete, pentru fiecare activitate umana participanta la procesul de productie.

Dar, la executia practica a unei activitati pot participa mai multe persoane. Din motive de responsabilitate a executiei este necesar deci, ca procedura activitatii sa fie redistribuita in proceduri personale.

Totodata, din ratiuni de utilizare optima a personalului intr-un interval de timp dat, aceeasi persoana poate executa operatii care apartin mai multor activitati.

Toate acestea impun ca, din ratiuni de personal, de responsabilitate si de raspundere, sa se redistribuie procedurile pe activitati in proceduri pe persoane. In aceasta consta principiul concretizarii actiunilor, pe oameni.

Este evident ca procedurile pe persoane trebuie sa preia integral toate procedurile pe activitati, in ordinea fireasca a procesarii acestora.

Inainte de a incheia analiza acestui principiu, este necesar sa mai fie remarcate doua aspecte:

Primul aspect este acela ca in toate cazurile in care o activitate este executata de mai multe persoane, prin intercalare de secvente de proceduri, este absolut necesar sa fie prevazute posibilitati de semnalizare, de avertizare intre coechipieri, astfel incat fiecare dintre ei sa stie in orice moment ce executa ceilalti.

Al doilea aspect este acela ca raspunderea asupra executarii procedurilor poate fi intarita si prin actiuni administrative.

7. PRINCIPIUL APLICARII CREATOARE A PROCEDURILOR PERFORMANTE

Aplicarea in procesul de productie a procedurilor sistemului de asigurare a calitatii trebuie sa fie riguroasa si ferma.

Tot personalul care aplica procedurile sistemului de asigurare a calitatii, in orice segment al procesului de productie trebuie sa manifeste o disciplina ferma, dusa pana la aplicarea automata, daca se poate in mod reflex, a tuturor prevederilor, pana la cele mai mici detalii.

Fiecare persoana in parte trebuie sa constientizeze foarte clar faptul ca nu se admite nici un fel de abatere de la prevederile procedurilor. Trebuie inteles foarte clar ca orice abatere de la prevederile procedurilor, oricat de neinsemnata ar fi, are consecinte imediate asupra calitatii produselor fabricate.

Dar, cu toata fermitatea aplicarii procedurilor sistemului de asigurare a calitatii, disciplina impusa personalului nu este o disciplina oarba, ca zona. Personalul nu este transformat in simpli roboti. Disciplina si activitatea intregului personal trebuie sa se manifeste in mod creator. Tocmai de aceea, principiul pe care il analizam se refera la 'aplicarea ferma si creatoare'.

Nu este exclus ca expresiile 'aplicare ferma si creatoare' sau 'disciplina creatoare' sa para ciudate, ca paradoxuri. De aceea, vom explica intelesul lor.

Personalul care aplica procedurile sistemului de asigurare a calitatii este solicitat ca, in paralel cu aplicarea ferma, riguroasa a procedurilor, sa le inteleaga si sa le analizeze in mod critic, creator, sa incerce sa gaseasca sotulii mai simple si mai eficiente. Aceste solutii vor fi transmise (sau comunicate) ierarhic sefilor directi, iar acestia, la randul lor, le vor transmite colectivului, care a conceput sistemul de asigurare a calitatii. Colectivul care a conceput sistemul de asigurare a calitatii va analiza si experimenta propunerea, impreuna cu autorul si vor decide. Daca propunerea este acceptata, se modifica corespunzator procedurile la care se refera si sunt inaintate spre aprobare. Dupa aprobare se inlocuiesc procedurile vechi cu noile proceduri modificate si, in continuare, se vor aplica noile proceduri.

Acesta este intelesul expresiilor 'aplicare ferma si creatoare' si 'disciplina creatoare'. Nu numai ca nu exclud creatia, aportul novator, dar ordoneaza, disciplineaza chiar si activitatea creatoare, pe care o fixeaza intr-un cadru organizat, eficient, subordonat calitatii productiei.

8. PRINCIPIUL OPTIMIZARII CORELATIEI OM-MASINA

Acest principiu exprima cerinta ca sistemul de asigurare a calitatii sa fie conceput, realizat si aplicat incat procesul de productie sa functioneze in regim optim si sa se comporte ca un organism unitar, armonizat si eficient.

Procesul de productie are doua componente principale:

- componenta tehnica,

- componenta umana.

Din punct de vedere organizatoric, cele doua componente ale procesului de productie sunt structurate in parti cum ar fi:

- fluxul tehnologic,

- sistemul de control al calitatii.

- sistemul de asigurare a calitatii.

Optimizarea procesului de productie implica, deci, nu numai optimizarea interna a fiecarei componente, ci si optimizarea interactiunii dintre ele.

Optimizarea interna a componentelor procesului de productie se obline in etapele de concepere si realizare a fiecareia dintre ele.

Optimizarea interactiunii dintre componentele procesului de productie nu poate fi obtinuta decat prin analiza critica a functionarii lor comune. Prin urmare, etapa principala a acestei optimizari coincide cu etapa de implementare a sistemului de asigurare a calitatii. In continuare au loc corectii ale acestei optimizari.

La nivelul inferior al interactiunii dintre compartimentele procesului de productie, interactiunea are loc intre om si utilajul sau masina cu care acesta lucreaza. Din aceasta cauza apare principiul simbiozei om-masina.

Conform acestui principiu, orice actiune sau operatie umana cuprinsa in sistemul de asigurare a calitatii trebuie sa fie:

- necesara;

- fireasca (naturala);

- oportuna.

Caracterul necesar al actiunii sau operatiei arata ca aceasta nu poate lipsi, deoarece lipsa sa afecteaza calitatea produselor realizate.

Caracterul firesc (natural) al actiunii sau operatiei arata ca aceasta se inscrie in structura si regulile dupa care a fost conceput si realizat sistemul de asigurare a calitatii.

Caracterul de oportunitate al actiunii sau operatiei se refera la executarea concreta a acesteia si are in vedere trei aspecte:

- momentul executiei ;

- intensitatea cu care se executa;

- modul cum se executa.

O actiune sau operatie este oportuna daca atat momentul executiei, intensitatea cu care se executa, cat si modul cum se executa, contribuie la functionarea corecta a procesului de productie, fara a produce nici un fel de perturbatii. Perturbatiile sunt nedorite deoarece afecteaza functionarea procesului de productie si deci si calitatea produselor fabricate.

Aparitia si efectul perturbatiilor trebuie privite in dublu sens:

- perturbatii asupra fluxului tehnologic;

- perturbatii asupra personalului uman.

Eliminarea perturbatiilor trebuie sa conduca la eliminarea ambelor forme de perturbatii.

9. PRINCIPIUL INFORMATIZARII PROCESELOR ENERGO-INDUSTRIALE

Principiul informatizarii actiunilor si operatiilor umane rezulta din aplicarea principiilor enuntate anterior, pe de o parte si din particularitatile biologice ale factorului uman, pe de alta parte.

Considerand ca primul aspect poate fi desprins cu usurinta din parcurgerea principiilor descrise anterior, ne vom referi, pe scurt, la doua dintre particularitatile biologice ale factorului uman, si anume la:

- caracterul ciclic al atentiei ;

- caracterul descrescator al capacitatii de efort.

Caracterul ciclic al atentiei rezulta din functionarea sistemului nervos al omului, care aplica principiul autoprotectiei, in mod automat, prin zona subconstientului. Conform acestui principiu, o celula nervoasa se afla in stari succesive de excitatie sau de inhibitie. Deoarece o stare prelungita de excitatie poate distruge celula nervoasa, dupa o anumita perioada de excitatie, aceasta este trecut in mod automat in stare de inhibitie. Pe durata inhibitiei, celula nervoasa isi reface capacitatea de functionare si dupa o anumita perioada de inhibitie, poate trece din nou in stare de excitatie. In felul acesta se obline ciclicitatea, succesiunea continua a ciclului excitatie - inhibitie.

Atentia necesara executarii unei actiuni sau operatii se obtine prin excitare simultana a unui grup de celule nervoase. Daca durata operatiei este prea lunga sau aceasta este des repetabila, va surveni momentul inhibarii automate a unei parti din grupul de celule nervoase excitate, ceea ce va duce, in mod automat, la scaderea atentiei.

Trebuie mentionat faptul ca o excitare prelungita a celulei nervoase, prin stimuli artificiali, poate duce la distrugerea celulei nervoase, iar celula nervoasa distrusa nu se mai reface, deoarece sistemul nervos nu are capacitatea de regenerare. Din aceasta cauza, folosirea excesiva a unor stimuli artificiali duce la pierderea capacitatii de munca.

Caracterul descrescator al capacitatii de efort este rezultatul cresterii acumularilor de toxine in muschi, de-a lungul unei activitati prelungite, care duc la diminuarea vitezei de reactie si a intensitatii efortului.

Prin urmare, factorul uman nu este in stare sa asigure functionarea procesului de productie, in conditii optime, in mod continuu si pe perioade lungi de timp. Iata deci, unul (dar nu singurul) dintre motivele principale care fac din automatizare o adevarata necesitate.

10. REALIZAREA SISTEMULUI DE ASIGURARE A CALITATII

Din analiza principiilor care stau la baza conducerii, realizarii si functionarii sistemului de asigurare a calitatii, rezulta si etapele de realizare a acestuia.

Fara a le mai comenta, ne limitam doar la enumerarea acestora:

- inventarierea activitatilor prin:

- identificarea tuturor activitatilor direct legate de fluxul tehnologic;

identificarea tuturor activitalilor care au influenla asupra fluxului tehnologic;

procesarea activitatilor (alcatuirea fluxului cronologic al activitatilor);

corelarea procesului activitatilor cu fluxul tehnologic;

tehnologizarea activitatilor (a fiecarei activitati in parte);

procedurarea activitatilor (a fiecarei activitati in parte);

stabilirea structurii de personal;

reprocedurarea pe oameni (pe fiecare persoana);

stabilirea procedurilor de control (pe linia asigurarii calitatii );

implementarea sistemului de asigurare a calitatii;

implementarea sistemului de asigurare a calitatii ;

actualizarea si perfectionarea sistemului de asigurare a calitatii (etapa cu actiune permanenta).

Din parcurgerea si realizarea acestor etape rezulta si documentele care vor constitui depozitul de realizare a sistemului de asigurare a calitatii. La intocmirea acestor documente trebuie avute in vedere si standardele nationale si internationale referitoare la sistemele de asigurare a calitatii.

11. REFLECTAREA CALITATII IN STANDARDIZAREA INTERNATIONALA

11.1. Motivatia analizei si standardele internationale de referinta

In toata analiza de pana acum s-a evitat cu buna stiinta orice referire la standardizarea actuala, nationala si internationala deoarece s-a urmarit sa se faca o analiza reala, principiala, pe baza conditiilor pietei si productiei si s-a dorit evitarea influentei unor idei preconcepute.

Acum ne propunem sa vedem in ce masura se regasesc in standardele actuale principiile analizate mai sus si totodata, daca exista sau nu contradictii sau nepotriviri intre acestea.

Mai intai trebuie sa mentionam ca standardizarea nationala n-a abordat, pana in ultimii ani,

aceasta tema. Abia in ultima vreme a fost preluata integral toata seria de standarde internationale de referinta ISO 9000, care trateaza problemele de asigurare a calitatii.

Este necesar sa remarcam faptul ca standardele internationale din seria ISO 9000 au fost preluate si de standardizarea europeana prin seria de sub numerele EN 29000.

Standardele internationale din seria ISO 9000, considerate ca standarde de referinta, sunt urmatoarele:

- ISO  9000-1987 - Sistemele calitatii. Conducerea si asigurarea calitatii. Linii directoare pentru selectie si utilizare

- ISO 9001-1987 - Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in proiectare, dezvoltare, productie, montaj si service

- ISO 9002-1987 - Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in productie si montaj

- ISO 9003-1987 - Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in inspectia si incercarea finala

- ISO 9004-1987 -  Conducerea calitatii si elemente ale sistemului calitatii in productie si montaj. Linii directoare.

La acestea se mai adauga standardul ISO 8402 - 1986 'Calitate. Vocabular', care defineste termenii de baza din domeniile calitatii si asigurarii calitatii.

11.2. Definitia conceptului de asigurare a calitatii

Standardul internalional ISO 8402 - 1986: ' Calitate. Vocabular' defineste asigurarea calitatii astfel:

Asigurarea calitatii reprezinta un 'ansamblu de actiuni planificate si sistematice, necesare pentru a da increderea corespunzatoare ca un produs sau un serviciu va satisface cerintele de calitate specificate'.

In legatura cu aceasta definitie, in acelasi standard se mai fac si urmatoarele trei observatii: 1) Asigurarea calitatii nu va fi completa daca cerintele date nu vor cuprinde nevoile utilizatorului, in totalitatea lor.

2) Asigurarea calitatii, pentru eficienta necesita, de obicei, verificari si audit-uri ale productiei, montajului si inspectiei, precum si o evaluare permanenta a factorilor care influenteaza negativ proiectarea sau specificatiile.

3) Asigurarea calitatii este folosita ca un instrument al conducerii.

In situalii contractuale, asigurarea calitatii se foloseste pentru a conferi incredere in furnizor. A da incredere poate sa implice a furniza probe.

Compararea definitiei data de standardul ISO 8402 -1986 cu scopul prezentat in paragraful anterior al prezentei analize scoate in evidenta si asemanari si deosebiri.

Mai intai, se remarca nuante diferite ale scopului urmarit. In paragraful anterior scopul este prezentat prin:

'asigurarea functionarii optime a procesului de productie, in conditiile si la parametrii la care acesta a fost conceput', iar standardul ISO 8402 -1986 il prezinta prin 'a da increderea corespunzatoare ca un produs sau un serviciu va satisface cerintele de calitate specificate'. La prima vedere, se pare ca scopurile sunt diferite: in timp ce intr-o parte se urmareste functionarea optima a procesului de productie, in cealalta parte se urmareste obtinerea increderii in produsul sau serviciul rezultat din procesul de productie. In fond, diferenta consta doar in modul si forma de exprimare, desigur, cu unele avantaje inerente ce decurg din aceasta. Ceea ce uneste cele doua scopuri, prezentate in forme diferite, este criteriul de apreciere.

Daca procesul de productie este apreciat prin calitatea produselor sau serviciilor rezultate, atunci, in esenta, cele doua scopuri exprima o identitate.

Totusi, avand in vedere ca forma prezentata in standardul ISO 8402-1986 permite abordarea mai birocratica a asigurarii calitatii, fara a o lega ferm si strict de fluxul tehnologic, consideram ca prezentarea scopului asigurarii calitatii, expusa in paragraful anterior, este mai adecvata si trebuie preferata.

Dar nu numai scopul, ci si modul de realizare a asigurarii calitatii este prezentat diferit de cele doua definitii. Standardul ISO 8402-1986 prezinta asigurarea calitatii ca un ansamblu de actiuni planificate si sistematice, in timp ce in paragraful 2 este prezentata prin tehnologizarea si procedurarea tuturor activitatilor umane care au tangenta cu procesul de productie sau care au influenta asupra acestuia. Este usor de remarcat faptul ca observatia din alineatul precedent este valabila si in acest caz si deci, este preferata prezentarea din paragraful 2.

Prin urmare, se propune urmatoarea definitie, pentru conceptul de asigurare a calitatii:

Asigurarea calitatii reprezinta ansamblul de actiuni, operatii si activitati prin care se realizeaza tehnologizarea si procedurarea tuturor activitatilor umane care au tangenta directa sau indirecta cu procesul de productie, cu scopul de a asigura functionarea optima a acestuia, in conditiile si la parametrii la care a fost conceput.

11. Obiectivele standardelor internationale de referinta

Obiectivele standardului ISO 9000- 1987 sunt:

a) de a clarifica deosebirile si relatiile intre principiile privind calitatea;

b) de a furniza liniile directoare pentru selectia si utilizarea seriei de standarde referitoare la sistemele calitatii.

NOTA: Standardul ISO 9004 este utilizat pentru asigurarea interna a calitatii, iar standardele ISO 9001, 9002, 9003 sunt utilizate pentru asigurarea externa a calitatii. Totodata, standardul ISO 9000-1987 stabileste trei obiective principale, pe care trebuie sa le atinga un agent economic, in domeniul calitatii.

- sa realizeze si sa mentina calitatea efectiva a produselor sau serviciilor sale, pentru a satisface in permanenta nevoile exprimate sau implicite ale clientului;

- sa dea incredere propriei conduceri ca este atinsa si mentinuta calitatea propusa (aceasta este asigurarea interna a calitatii);

- sa dea incredere beneficiarilor ca este, sau va fi, atinsa calitatea propusa, pentru productia livrata sau serviciul furnizat (aceasta este asigurarea externa a calitatii)

Obiectivul standardului ISO 9004-1987 este de a prezenta un set de elemente de baza, cu ajutorul carora poate fi dezvoltat si implementat sistemul de conducere a calitatii.

Sistemul calitatii este definit de standardul ISO 8402-1986 astfel: ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati, proceduri, procedee si resurse, orientat catre implementarea conducerii calitatii.

lar standardul ISO-1987 defineste conducerea calitatii ca 'aspect al functiei generale de conducere care determina si implementeaza politica in domeniul calitatii'. Odata cu definitia conducerii calitatii, standardul mai precizeaza:

- realizarea calitatii dorite implica angajarea si participarea tuturor membrilor companiei (organizatiei) in timp ce responsabilitatea conducerii calitatii apartine conducerii superioare a acesteia;

- conducerea calitatii comporta planificarea strategica, alocarea de resurse si alte activitati sistematice pentru calitate, cum ar fi: planificare, activitati operationale si evaluari ale calitatii.

Standardul ISO 9004-1987 scoate in evidenta dualitatea necesitatii de conformitate a sistemului de conducere a calitatii atat cu propriile nevoi, cat si cu nevoile clientilor (aspecte interdependente)

a) Conformitatea cu nevoile si interesele proprii:

- pentru companie (organizatie) exista o cerinta de afaceri de a atinge si mentine calitatea dorita, la un cost optim; indeplinirea acestui aspect al calitatii este raportat la utilizarea si planificarea eficienta a resurselor tehnologice, umane si materiale disponibile ale companiei;

b) Conformitatea cu nevoile si asteptarile clientului:

- pentru client exista o nevoie de incredere in posibilitatile companiei de a furniza calitatea dorita, precum si o mentenanta a calitatii.

Fiecare dintre aceste doua aspecte ale sistemului de conducere a calitatii, necesita o evidenta obiectiva, sub forma de informatii si date referitoare la calitatea sistemului si calitatea produselor companiei.

Este interesant si important de relevat si scopul pentru care este organizat sistemul de conducere a calitatii, exprimat tot in standardul ISO 9004-1987.

Pentru atingerea obiectivelor economice si de calitate, compania trebuie sa se organizeze in asa fel incat factorii tehnici, administrativi si umani, care afecteaza calitatea serviciilor si produselor, sa fie sub control. Intreg controlul trebuie sa fie orientat spre reducerea, eliminarea si, cel mai important, prevenirea deficientelor de calitate. In acest scop, este necesar:

- sa fie dezvoltat si implementat un sistem de conducere a calitatii, care sa realizeze obiectivele trasate de politica calitatii companiei;

- in sistemul de conducere a calitatii, fiecare element sau cerinta sa isi modifice importanta de la un tip de activitate la alta si de la un produs la altul;

- pentru a obtine maximum de eficacitate si pentru a satisface nevoile si asteptarile clientului, este esential ca sistemul de conducere a calitatii sa fie adecvat tipului activitatii si produsului sau serviciului oferit.

Referitor la responsabilitate, standardul ISO 9004-1987 precizeaza:

'Responsabilitatea si angajamentul la politica calitatii apartine celui mai inalt nivel al conducerii. Conducerea calitatii este aspectul functiilor generale ale conducerii, care determina si implementeaza politica calitatii'.

Standardele ISO 9001, 9002, 9003 sunt utilizate pentru asigurarea externa a calitatii. Standardul ISO 9001 se aplica in situatiile contractuale, cand:

- contractul cere intr-un mod specific, o munca de proiectare si cerintele pentru produs sunt

date, in principal, in termen de performanle sau cand este necesar ca ele sa fie stabilite;

- increderea in obtinerea unui produs conform poate fi obtinut prin demonstrarea adecvata a anumitor aptitudini ale furnizorului, privind proiectarea, dezvoltarea fabricatiei, montajul si service-ul.

Cerintele specificate in standardul ISO 9002 vizeaza, in primul rand, prevenirea si depistarea tuturor neconformitatilor in timpul productiei si montarii si implementarea masurilor pentru prevenirea aparitiei neconformitatilor. Standardul ISO 9002 se aplica in situatiile contractuale, cand:

- cerintele specificate pentru produs sunt formulate in termeni de proiectare, deja stabiliti sau specificati;

- increderea in obtinerea unui produs conform, poate fi obtinut prin demonstrarea adecvata a anumitor aptitudini ale unui furnizor, privind si montarea.

Standardul ISO 9003 se aplica in situatiile contractuale, cand se cere punerea in evidenta, cu un nivel suficient de incredere, conformitatea produsului cu cerintele specificate, prin demonstrarea satisfacatoare, a aptiutudinilor singure ale furnizorului, in materie de inspectii si incercari asupra produsului furnizat.

11.4. Compatibilitatea principiilor enuntate cu standardele ISO

O mare parte dintre prevederile standardelor din seria ISO 9000 nu numai ca nu sunt in contradictie cu principiile enuntate in primele noua paragrafe ale prezentei lucrari, dar sunt in conformitate cu acestea.

Pentru exemplificare, vom prezenta doar trei cazuri:

1) In standardul ISO 9000-1987, la pct. 2. "Conducerea calitatii", in observatia 1, se arata: 'Realizarea calitatii dorite implica angajarea si participarea tuturor membrilor companiei';

2) Standardul ISO 9004-1987, la pct. 0.2. "Scopul organizarii", in primul alineat, precizeaza: 'Pentru atingerea obiectivelor, compania trebuie sa se organizeze in asa fel incat factorii tehnici, administrativi si umani care afecteaza calitatea serviciilor si produselor sa fie sub control. Intreg controlul trebuie sa fie orientat spre reducerea, eliminarea si, cel mai important, prevenirea deficientelor de calitate '.

3) Tot standardul ISO 9004-1987, la pct. 0.1. "Generalitati", arata: 'Principala grija a companiilor sau organizatiilor trebuie sa fie calitatea produselor si serviciilor lor'. Pentru succesul deplin, compania trebuie sa ofere produse sau servicii care:

sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit;

sa satisfaca asteptarile clientului;

sa se conformeze standardelor si specificatiilor;

sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii;

sa fie disponibile, la un pret competitiv ;

sa fie furnizate la un pret care sa aduca un profit.

Este evident ca toate principiile enuntate nu numai ca se incadreaza in aceste prevederi, dar le si aprofundeaza si sistematizeaza.

Totodata, parcurgerea standardelor din seria ISO 9000 ne dezvaluie faptul ca unele prevederi imprima activitatii de asigurare a calitatii puternice note de birocratism.

Pentru exemplificare, vom analiza doar definitia data sistemului calitatii de catre standardul ISO 8402-1986.

Nota : Definitia conceptului de asigurare a calitatii a fost analizata in paragraful 11.2.

Spre deosebire de standardul ISO 8402-1986, care defineste sistemul calitatii ca un 'ansamblu de structuri,.., orientat catre implementarea conducerii calitatii ', definitie care este reprodusa in paragraful precedent, in paragrafele anterioare din lucrarea de fata, sistemul de asigurare a calitatii a fost definit tot printr-un 'ansamblu de structuri'. dar, 'prin care se realizeaza tehnologizarea activitatilor umane participante la procesul de productie si se asigura aplicarea ferma a acestei tehnologizari in procesul de productie '.

Deci, in conceptia lucrarii de fata, sistemul de asigurare a calitatii nu trebuie sa fie 'orientat catre implementarea conducerii calitatii', ci trebuie 'sa realizeze tehnologizarea activitatilor umane participante la procesul de productie si sa asigure aplicarea ferma, a acestei tehnologizari, in procesul de productie'.

La prima vedere, s-ar putea crede ca este vorba de o deosebire de nuanta, de mica importanta. In realitate, deosebirea este esentiala si de o importanta deosebita.

Orientarea data sistemului de asigurare a calitatii de catre standardul ISO 8402-1986 'catre implementarea conducerii calitatii', orientare preluata si intretinuta in continuare de intreaga serie de standarde internalionale de referinta ISO 9000 pacatuieste, printre altele, cel putin din urmatoarele motive:

- canalizeaza activitatile de realizare, implementare si aplicare a sistemului de asigurare a calitatii catre personal cu activitate preponderent birocratica, imprima o nota birocratica intregii activitati de asigurare a calitatii ;

- desprinde, separa conducerea calitatii din conducerea unica, indivizibila a procesului de productie, etc.

Este evident ca orientarea sistemului de asigurare a calitatii catre tehnologizarea activitatilor umane si aplicarea ferma a acesteia inlatura dezavantajele de mai sus, deoarece:

- da o nota absolut tehnica, tehnologica, activitatii de asigurare a calitatii, antrenand in aceasta activitate numai personal tehnic, cu precadere tehnologica;

- mentine conducerea unica a procesului de productie, reunind activitatea intregului personal uman, participant la procesul de productie, indiferent de gradul acestei participari, intr-o singura structura organizatorica.

Prin prisma acestor argumente, cel putin, trebuie analizate si prevederile standardului ISO 9000-1987, privitoare la conducerea calitatii, dar, intrucat aspectele esentiale au fost deja relevate, nu consideram oportuna acum aceasta analiza, cel putin din motive de spatiu.

In concluzie, intre principiile enuntate in primele paragrafe ale prezentei lucrari si prevederile standardelor internationale din seria ISO 9000 exista si concordante, dar exista si deosebiri, unele chiar de fond, esentiale. Acest lucru impune atat o analiza aprofundata a standardelor din seria ISO 9000, cat si continuarea cercetarilor in domeniul asigurarii calitatii, in vederea elucidarii tuturor aspectelor si implicatiilor acestui concept si stabilirii metodologiei de aplicare concreta, activitati care, in mod evident, depasesc cadrul si scopul lucrarii de fata.

12. CERTIFICAREA CALITATII PROCESELOR SI PRODUSELOR ENERGOINDUSTRIALE

Standardele internationale ISO 9001-1987 si ISO 9002-1987 prevad in mod expres audit-­uri interne ale activitatii, la punctele 4.17. si respectiv 4.16.

Standardul international ISO 9004-1987, la pct. 5.4. "Audit-ul sistemului calitatii", printre altele arata:

'Toate elementele, aspectele si componentele referitoare la un sistem al calitatii trebuie sa fie obiectul unui audit intern si al unor evaluari la intervale regulate.

Audit-urile trebuie efectuate astfel incat sa determine daca diferitele elemente ale unui sistem de conducere a calitatii sunt eficiente pentru atingerea obiectivelor de calitate propuse. In acest scop, trebuie formulat si stabilit, de conducerea companiei, un plan de audit corespunzator'.

Prin urmare, toata seria de standarde internationale ISO 9000 are in vedere doar audit-ul intern, ca singura forma de audit pentru sistemele calitatii.

Spre deosebire de Organizatia Internationala de Standardizare (ISO), organismul de standardizare al Comunitatii Europene a introdus actiunea de certificare a sistemelor calitatii si a elaborat in acest sens standardul european EN 45012: 'Criterii generale pentru organismele de certificare ce executa certificarea sistemelor calitatii'.

Prin introducerea acestei actiuni de certificare, standardul european EN 45012 introduce o terta parte in relatiile dintre producatori si beneficiari. Aceasta inseamna ca, pe langa criteriile de selectie ale pietei, calitatea si pretul, mai apare inca un criteriu si anume certificarea sistemelor calitatii.

Criteriul de certificare a sistemelor calitatii nu este un criteriu rezultat din evolutia pietei economice, ci este un criteriu artificial, introdus printr-o reglementare de standardizare. Caracterul acestui criteriu este restrictiv si totodata, birocratic.

Caracterul restrictiv al criteriului de certificare a sistemelor calitatii rezulta, in principal, din urmatoarele aspecte:

inmultirea arbitrara, subiectiva, a criteriilor de selectie care actioneaza pe piata economica;

introducerea unei verigi suplimentare in activitatile de implementare a sistemului de asigurare a calitatii si de certificare a produselor si serviciilor.

Aceasta veriga nu este justificata in mod necesar si obiectiv si introduce un factor suplimentar, extern, nefiresc si inoportun, in relatia producatori-beneficiar;

- introducerea unor cheltuieli suplimentare, nejustificate, in costurile de productie.

Caracterul birocratic al criteriului de certificare a sistemelor calitatii rezulta, printre altele, din urmatoarele aspecte:

- reprezinta o ingerinta nejustificata in modul de organizare a procesului de productie;

- diminueaza raspunderea producatorului asupra calitatii produselor si serviciilor pe care le executa, raspundere care trebuie sa fie deplina si completa.

Prin urmare, consideram ca actiunea de certificare a sistemelor calitatii este nefireasca si neavenita si intra in contradictie flagranta atat cu principiile expuse in primele paragrafe ale prezentei lucrari, cat si cu standardele internationale de referinta din seria ISO 9000.

Este cazul sa mentionam ca toate afirmatiile si precizarile de mai sus se refera numai la certificarea sistemelor calitatii, care sunt privite ca parte componenta, tehnologica, a procesului de productie si nu sunt aplicabile, sub nici o forma, actiunii de certificare a produselor si serviciilor.

Ba dimpotriva, certificarea produselor si serviciilor este absolut necesara pentru piata economica deoarece permite intrarea in competitia pentru selectie numai a produselor si serviciilor care satisfac criteriile de calitate si protectie. Si chiar mai mult decat atat, este necesar si dorit ca prin certificarea produselor si serviciilor sa se obtina o clasificare a acestora, dupa nivelul calitatii, clasificare impusa de operatiunea de selectie care se produce pe piata economica. Iata, prin urmare, inca un argument in favoarea necesitatii de a determina nivelul de calitate al produselor si serviciilor.