DETERMINAREA PRAGULUI DE RENTABILITATE

DETERMINAREA PRAGULUI DE RENTABILITATE

Pragul de rentabilitate reprezinta punctul in care veniturile incasate dIn vanzarea productiei acopera in intregime cheltuielile variabile aferente productiei respective si cheltuielile fixe ale perioadei, astfel incat intreprinderea nu obtine nici beneficiu, dar nici pierderi.

Deci, pragul de rentabilitate exprima acel volum al activitatii pentru care costurile efectuate sunt egale cu veniturile obtinute dIn desfacerea productiei, iar rentabilitatea este zero. El arata punctul de la care orice suplimentare a volumului productiei vandute aduce intreprinderii beneficii si activitatea devine profitabila, dupa cum orice reducere a volumului vanzarilor genereaza pierderi, iar activitatea intreprinderii devine nerentabila.

Punctul critic este un volum critic, este nivelul vanzarilor care permite atingerea unui rezultat nul.

Punctul critic se bazeaza pe o serie de ipoteze ca:

rationamentele sunt limitate la o perioada scurta, ceea ce implica stabilitatea urmatoarelor elemente: capacitatea de productie si starea tehnica a echipamentelor; preturile produselor, preturile factorilor de productie;

problemele de trezorerie sunt neglijate, ceea ce permite eliminarea incidentelor decalajului cronologic intre angajarea unei cheltuieli si plata acesteia, intre realizarea unui venit si incasarea disponibilitatilor aferente;

se admite prin simplificare ca productia fabricata este si vanduta, pentru a elimina incidenta variatiei volumului stocurilor.

Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, dupa caz, in unitati fizice sau valorice, pentru un singur produs sau pentru intreaga activitate a firmei, folosind procedeul matematic sau procedeul grafic.

Definitia punctului de echilibru (critic) antreneaza urmatoarele relatii ce permit determinarea lui:

CIFRA DE AFACERI = COSTURI VARIABILE + COSTURI FIXE

unde:

CA = CV + CF

sau

CIFRA DE AFACERI = COSTURI TOTALE

REZULTATUL = 0

sau

CA - (CV + CF) = 0

sau

MJ x (CV - CF) = 0

MARJA/COSTURI VARIABILE = COSTURI FIXE

Mj/CV = CF

sau

qv x (pv - cv) = CF

Pragul de rentabilitate poate fi determinat prin:

A.     Procedeul matematic

B.     Procedeul grafic

A.    Procedeul matematic

Acest procedeu apeleaza la calculul aritmetic sau la calculul algebric.

Calculul aritmetic se bazeaza pe utilizarea regulilor de proportionalitate dintre marja pe costurile variabile si volumul vanzarilor.

Procedeul matematic presupune determinarea unui punct critic in unitati fizice si a unui punct critic in unitati monetare.

Punctul de echilibru fizic este egal cu raportul dintre costurile fixe si marja pe costul variabil unitar.

Relatia de calcul a punctului de echilibru fizic este:

qe = CF/(pv - cv) sau qe = CF/mj/cv

unde:

qe - punctul de echilibru fizic;

CF - cheltuielile fixe

pv - pretul de vanzare unitar;

cv - costul variabil unitar;

mj-cv - marja de costuri variabile

Pragul de rentabilitate in unitati fizice este operational la firmele monoproductive. La firmele care produc si comercializeaza o gama variata de produse, cu preturi si costuri diferite, calculul pragului de rentabilitate si valoarea lui sunt conditionate de modul de organizare a evidentei cheltuielilor, dar si de modul de repartizare a cheltuielilor fixe.

Prin multiplicarea relatiei de calcul a punctului fizic critic cu pretul de vanzare unitar se obtine relatia de calcul a punctului de echilibru valoric.

Relatia de calcul este:

Qe x pv = (CF/mj/cv) x pv

sau

Cac = [CF/(mj/cv)/pv].

unde:

Cac - cifra de afaceri critica

Punctul de echilibru valoric se determina ca raport intre costurile fixe totale si rata marjei pe costurile variabile.

Cac = CF/r = rata marjei pe costurile variabile.

Calculul algebric al punctului de echilibru este preferabil atunci cand se cere si o reprezentare grafica, deoarece este necesara in acest scop definirea ecuatiilor diferitelor drepte (cifra de afaceri, costuri totale, marja de costuri variabile, costurile fixe).

Tinand seama de relatiile de echilibru privind modalitatile de calcul al punctului critic se pot construi urmatoarele ecuatii:

a)     calculul bazat pe egalitatea: CA = CV + CF

b)     calculul bazat pe egalitatea: R = 0

c)     calculul bazat pe egalitatea: Mj/CV = CV

B. Procedeul grafic

Acest procedeu de determinare al punctului de echilibru este o prelungire a calculului algebric.

Relatiile de calcul sunt:

a)     reprezentarea fondata pe egalitatea: CA = CV + CF.

Cac CA (mii lei)

Fig.1

unde:

x = CA (cifra de afaceri)

Cac - cifra de afaceri critica (punctul de echilibru)

a)     reprezentarea fondata pe agilitatea:

R = 0 (Rezultat = 0)

CT (mii lei)

R

PROFIT

PR

PIERDERI  Cac CA (mii lei)

Fig.2

Pragul de rentabilitate este o masura a flexibilitatii intreprinderii in raport cu fluctuatiile activitatii sale, dar si o modalitate de masurare a riscului.

Folosirea pragului de rentabilitate ca instrument de acoperire a riscului necesita atat cunoasterea metodologiei de calcul cat si a valorii lui cognitive.

In cadrul intreprinderilor tot mai multe decizii sunt luate in conditii de incertitudine sau de risc. De aceea este foarte important ca intr-un asemenea mediu sa se determine probabilitatea aparitiei diferitelor situatii posibile si interpretarea acestora. in situatia in care incertitudinea decidentului se refera la nivelul la care se va situa cererea intreprinderii nu se mai cauta determinarea sumei exacte a cifrei de afaceri critice, ci probabilitatea de a fi depasita.

In activitatea de exploatare a intreprinderii pot interveni modificari ale conditiilor de exploatare, dependente sau independente de conducerea intreprinderii.

Procedeul grafic presupune deci intocmirea diagramei pret - cost - volum sau diagramei rezultatului activitatii.

Pe baza ei se poate determina rezultatul, in functie de costurile fixe, costurile variabile si volumul incasarilor la pretul de vanzare, Aceasta diagrama se intocmeste atat pentru rezultatul total, cat si pentru rezultatul unitar.

Determinarea si analiza pragului de rentabilitate este in masura sa ofere informatii utile atata timp cat combinatia premiselor, care stau la baza lui, nu se schimba. in intreprinderile unde datele de structura se modifica frecvent, se modifica si diagramele rezultatului activitatii. Calcularea pragului rentabilitatii este o calculatie pe perioade scurte, ca marime propusa pentru etapa data, aceasta nu pierde nimic dIn valoarea sa.

Aceste modificari pot avea influente asupra punctului de echilibru fiind determinate de: structura intreprinderii si conditiile curente de exploatare.

Structura intreprinderii este determinata de extinderea sau restrangerea capacitatii de productie si conduce la modificarea nivelului costurilor fixe. Cresterea acestora generata de extinderea capacitatii de productie, va deplasa punctul de echilibru, ceea ce inseamna o crestere a efortului intreprinderii de a produce si vinde mai multa productie pentru a acoperi si costurile suplimentare cu investitia. Reducerea capacitatii va determina o micsorare a nivelului costurilor fixe reflectata in punctul de echilibru si presupune un efort diminuat pentru a-l atinge.

Conditiile curente de exploatare presupun modificarea pretului de vanzare al produselor, modificarea pretului de achizitie al materiilor prime, a tarifelor de salarizare, a tipului de munca, a normelor de consum la materii prime, a tarifelor de transport si energie. Aceste elemente au influentat asupra marjei pe costurile variabile. Orice majorare a marjei pe costurile variabile reduce efortul intreprinderii pentru atingerea punctului critic.

Notiunea de prag de rentabilitate este utilizata pentru alegerea celei mai optime variante de structura a intreprinderii. Orice intreprindere dispune de doua ipoteze de structura: securitatea intreprinderii si rentabilitatea.

Atunci cand se determina pragul de rentabilitate pentru o activitate este necesar sa se tina seama de limitele pe care le comporta ceasta.

Pentru ca o intreprindere sa fie rentabila, nu este suficient sa se stie in ce punct al  activitatii se raporteaza o marja maxima, este necesar sa se stie si pentru ce volum de produs se raporteaza o marja pozitiva. Pentru aceasta trebuie sa se faca distinctie intre produsele care provoaca sau nu cheltuieli proprii.

In cazul in care nu contIn cheltuieli fixe proprii apare necesitatea precizarii caracterului concurentei pe piata de desfacere. Daca produsele se desfac pe o piata cu concurenta perfecta, atunci ele sunt rentabile pentru orice volum daca pretul de vanzare este superior costurilor variabile unitare. Daca insa produsele se comercializeaza pe o piata cu concurenta monopolista, atunci ele vor fi rentabile pentru toate volumele, deoarece pretul va fi influentat de cerere.

Cand produsele contIn cheltuieli fixe proprii, apare un punct de echilibru dar si un punct de respingere. Daca produsele se desfac pe o piata cu concurenta perfecta, atunci ele sunt rentabile dIn momentul in care cifra de afaceri permite acoperirea costurilor variabile si a cheltuielilor fixe proprii ale produselor respective.

Pentru volume inferioare volumului de echilibru, marja pe costurile variabile este negativa, iar intreprinderea va fi interesata sa reduca productia pentru a economisi cheltuielile fixe. Punctul cel mai ridicat al marjei negative este denumit punct de respingere.

Pragul de rentabilitate determinat pe produs presupune realizarea unei legaturi intre pret si cost, ceea ce duce la stabilirea unui pret limita pe care intreprinderea trebuie sa il stabileasca. Acest pret limita poate fi: costul variabil unitar, atunci cand produsul nu antreneaza cheltuieli fixe proprii; dar si atunci cand produsul antreneaza cheltuieli fixe proprii, deoarece pretul limita se determina atunci cand marja pe costurile variabile este pozitiva.

Un produs vandut la acest pret contribuie la acoperirea cheltuielilor cu materiale prime si cu salariile directe incorporate in produs, neavand nici o contributie la acoperirea cheltuielilor fixe proprii sau la acoperirea cheltuielilor fixe generate pe ansamblul intreprinderii. La nivelul fiecarei intreprinderi trebuie realizata o analiza riguroasa a pragului de rentabilitate.

Analiza pragului de rentabilitate este un instrument de planificare pe termen scurt si el nu trebuie folosit separat ci impreuna cu alte informatii. De asemenea trebuie sa se tina cont ca pe termen lung nu exista costuri fixe, ele fiind variabile. Pe termen scurt costurile fixe vor ramane constante numai daca volumul activitatii se incadreaza intr-un anumit interval.

Ipotezele pe care se bazeaza analiza pragului de rentabilitate, cum ar fi comportamentul costurilor, existenta unei game sortimentale nemodificate, a unor preturi constante, nu se verifica intotdeauna in practica nici chiar pe termen scurt. Acest lucru se intampla datorita faptului ca: un anumit produs poate sa se vanda la preturi diferite, in functie de segmentele de piata carora le este destinat; comportamentul costurilor fixe si variabile nu este intotdeauna cel asteptat; deciziile conducerii pot influenta marimea costurilor; nivelele de eficienta a productiei nu sunt intotdeauna aceleasi; gama sortimentelor trebuie sa se modifice in functie de cerere si de aceea nu se pot face previziuni precise cu privire la structura ei.

Analiza punctului critic are o relevanta practica redusa, el aratand: acoperirea totala dIn cumularea contributiilor de acoperire ale unitarilor de produs; natura contributiilor de acoperire sub forma de contributii ramase ale produselor vandute pentru acoperirea costurilor fixe ale perioadei.

In munca de analiza a punctului critic este necesar sa se determine nu numai marimea acestuia ci si momentul activitatii cand acesta este atins. Determinarea timpului difera in raport de natura activitatii, respectiv a caracterului de ritmicitate pe parcursul unui an calendaristic. in situatia in care cifra de afaceri este constanta ca medie in cursul anului, ea se va cumula in timp in mod uniform.

Pragul de rentabilitate poate fi utilizat in: activitatea curenta dar si in procesul luarii deciziei de asimilare a unor noi produse. Se poate prevedea in cazul modificarii nivelului de activitate, in functie de totalul vanzarilor; in studiul de modernizare a productiei, pe baza efectului de parghie a exploatarii noilor echipamente si tehnologii modernizate.

Cunoasterea pragului de rentabilitate este deci, utila in activitatea unei intreprinderi deoarece se pot face aprecieri corespunzatoare asupra comportamentului intreprinderii, in cazul modificarii unor variabile care influenteaza mecanismul de functionare al acestuia, mecanismului de acoperire a riscului.