Definirea calitatii produselor in standardele internationale [96]

Standardul international SR EN ISO:2000 Sisteme de management al calitatii. Principii de baza si vocabular, defineste calitatea ca reprezentand aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface cerintele. Conform acestei definitii:

calitatea nu este exprimata printr-o singura caracteristica;

calitatea nu este de sine statatoare, ea exista numai in relatie cu cerintele.

In acceptiunea standardului, termenului de calitate i se pot asocia adjective cum ar fi slaba, buna sau excelenta, iar termenul de intrinsec, in opozitie cu cel de atribut, semnifica ceva ce exista ca o caracteristica permanenta.

Standardul defineste, de asemenea, clasa ca reprezentand categoria sau rengul atribuit diferitelor cerinte referitoare la calitate pentru produse , procese sau sisteme avand aceeasi utilitate functionala. Prin urmare, clasa reflecta o diferenta prevazuta sau recunoscuta in ceea ce priveste cerintele referitoare la calitate, accentul fiind pus pe relatia dintre functia in utilizare si cost.

Produsul este definit ca reprezentand rezultatul unui proces (putand fi material sau imaterial, ori o combinatie a acestora). Produsele sunt clasificate in patru categorii generale:

hardware (componente, subansambluri etc.);

software (programe, proceduri, informatii etc.);

materiale prelucrate (laminate, lingouri etc.);

servicii (bancare, de asigurare, transport etc.).

Cerinta este definita ca reprezentand expresia unei nevoi sau a unei asteptari declarate, de regula implicita sau impusa. Termenul implicit semnifica faptul ca, in practica curenta, organizatia, clientii sai si celelalte parti interesate considera nevoia sau asteptarea respectiva ca fiind implicita (subinteleasa).

O cerinta specificata este o cerinta prevazuta intr-un document (standard, specificatie, procedura etc.).

Standardul face distinctie intre termenii de neconformitate si defect.

Prin neconformitate se intelege neindeplinirea unei cerinte, iar prin defect neindeplinirea unei cerinte referitoare la o utilizare prevazuta sau specificata. Distinctia dintre cei doi termeni este considerata importanta in special pentru faptul ca, in cazul defectelor, se pune problema raspunderii juridice pentru produs.