ESENTA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

ESENTA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

Managementul resurselor umane constituie complexul de activitati, orientat catre utilizarea eficienta a "capitalului uman", in scopul realizarii obiectivelor organizationale, simultan cu asigurarea conditiilor ce garanteaza satisfacerii nevoilor angajatilor si, implicit, motivarea acestora in a fi loiali organizatiei din care fac parte.

In acelasi timp, managementul resurselor umane reprezinta si o abordare strategica a posibilitatilor de atragere, formare, dezvoltare, conducere-utilizare si motivare, a principalei resurse-cheie, prin intermediul careia orice organizatie isi poate asigura atingerea, cu succes, a telurilor propuse.

Principiile esentiale ale managementului resurselor umane rezida in:

aprecierea factorului uman ca o resursa vitala pentru organizatie;

corelarea - intr-o maniera integrata - a politicilor de personal si de firma, ca o conditie fundamentala de asigurare de asigurare a succesului activitatii;

preocuparea - sustinuta si permanenta - de concentrare si de directionare a capacitatilor si a eforturilor individuale, intr-un efort colectiv, ca o cerinta sine-qva-non de realizare eficienta a obiectivelor fiate;

dezvoltarea unei culturi de intreprindere adecvate, ca o necesitate in exercitarea de influente - determinante si benefice - asupra eficientei de ansamblu a organizatiei.

Ca obiective fundamentale ale managementului resurselor umane se pot retine:

integrarea strategica a managementului resurselor umane in contextul planificarii strategice de ansamblu a organizatiei, in concordanta cu politica de firma si cultura de intreprindere;

sporirea flexibilitatii organizatiei prin intermediul elaborarii si al dezvoltarii unei structuri organizatorice articulate, receptiva la schimbari;

stimularea loialitatii angajatilor fata de organizatie si de obiectivele acesteia, prin motivarea adecvata a personalului;

garantarea calitatii intregii activitati a organizatiei, prin implementarea conceptului Total Ouality Management.

Realizarea obiectivelor - formulate anterior - impune, cu prioritate, manifestarea urmatoarelor preocupari, ce revin tot managementului resurselor umane:

atragerea, testarea-selectarea, formarea, dezvoltarea si motivarea personalului necesar organizatiei;

crearea conditiilor necesare utilizarii - la parametrii maximali - a pregatirii profesionale, experientei, a indemanarilor, a abilitatilor, a talentelor si a initiativelor, detinute de fiecare angajat in parte;

identificarea si definirea cerintelor ce tin de structura individuala a angajatilor, in scopul crearii conditiilor de afirmare personala si profesionala a acestora;

asigurarea unei atmosfere de conlucrare, favorabila dezvoltarii relatiilor interpersonale si interprofesionale;

dezvoltarea unei culturi de intreprindere care - prin elaborarea si coroborarea de norme, valori, criterii de apreciere, stiluri, tehnici si metode de conducere - sa stimuleze loialitatea personalului angajat si disponibilitatea acestuia pentru performanta, calitate, competitie;

promovarea si onorarea responsabilitatilor - de natura sociala si legala - ce revin organizatiei, prin care sa se garanteze angajatilor sanse egale de afirmare si de reusita, asigurandu-se, totodata, conditii de munca cu grad sporit de siguranta si de mentinerea sanatatii.

Sintetizand, se pot mentiona urmatoarele domenii de aplicabilitate ale managementului resurselor umane:

activitati de asigurare a resursei umane, incluzand si anticiparea necesarului de personal in perspectiva, sub aspectele categoriilor profesionale, a categoriilor de sex si varsta, a numarului de angajati etc.;

activitati de structura organizationala, defalcate - la randul lor - in subactivitati ce vizeaza, cu precadere, proiectarea structurilor organizatorice, elaborarea fiselor posturilor ( cu precizarea sarcinilor si a responsabilitatilor alocate fiecarui angajat), stabilirea criteriilor de evaluare si a parametrilor de performanta ai muncii;

activitati de dezvoltare a resurselor umane, care sa asigure stimularea performantelor inalte, instruirea-perfectionarea, evaluarea si promovarea personalului;

activitati de recompensare a angajatilor, prin salarizare, motivare materiala si morala;

activitati de stimulare a relatiilor interpersonale si de cooperare profesionala inter-grupuri, prin atragerea si prin incurajarea participarii angajatilor la procesele informationale si decizionale;

activitati de pregatire speciala psiho-profesionala a personalului, in vederea implementarii schimbarilor impuse de modificarea conditiilor de mediu, sau de solutiile adoptate in ideea cresterii eficientei activitatilor organizatiei;

activitati de asistenta sociala, exate pe garantarea accesului angajatilor la programele si la facilitatile privind sanatatea, securitatea muncii si serviciile de protectie sociala.

Doua componente esentiale, ale managementului resurselor umane, le formeaza politica de personal si cultura de intreprindere.

Politica de personal defineste linia (sau liniile) directoare de abordare a intereselor organizatiei, in scopul atingerii obiectivelor corporative, prin intermediul conducerii si al gestionarii resurselor umane.

Prin politica de personal a unei organizatii se precizeaza strategiile de urmat si procedurile de transpunere in practica a managementului resurselor umane, impreuna cu maniera de control a mijloacelor necesare atingerii obiectivelor stabilite.

Cultura de intreprindere constituie sistemul complex de reguli, norme de conduita, conveniente, valori si criterii de apreciere considerate ca esentiale - vitale si, in acelasi timp, reprezentative - pentru organizatie, prin care se definesc directiile de actiune, maniera de atingere a obiectivelor si modul de evaluare al performantelor firmei.

Cultura de intreprindere sintetizeaza un model de comportamente, atitudini, cazuri si valori, care conduc la crearea unui mediu propice conlucrarii, imbunatatirii performantelor corporative, cresterii receptivitatii la schimbari si - nu in ultimul rand - la individualizarea (personalizarea) firmei.

Prin continutul si obiectivele sale, cultura de intreprindere exercita o influenta semnificativa asupra definirii, transmiterii si materializarii, modului si a semnificatiilor identitatii si ale unitatii scopurilor organizationale - pentru toti membrii firmei - a motivarii atitudinii si a sentimentelor de apartenenta si de atasament ale angajatilor, la destinul organizatiei din care fac parte.

Sintetizand, elementele constitutive si, totodata, formele de manifestare ale culturii de intreprindere sunt: multimea normelor si a criteriilor, scala de valori, climatul si comportamentul organizational, stilul de conducere, procedurile de actiune, structurarea organizatiei si sistemul de conducere, procedurile de actiune, structurarea organizatiei si sistemul de comunicare dintre membrii acesteia.