Intreprindere industriala - organizarea procesului de productie a unei intreprinderi

1.Enumerati si caracterizati trasaturile de baza ale intreprinderilor industriale:

O intreprindere industriala poate fi caracterizata prin existenta a trei trasaturi de baza:

1.      unitatea tehnico - productiva;

2.      unitatea organizatorico - administrativa;

3.      unitatea economico - sociala.

Unitatea tehnico - productiva a intreprinderii se poate prezenta sub doua aspecte:

a.      omogenitatea procesului tehnologic in toate unitatile de productie de baza specializate in executia anumitor tipuri de produse sau parti ale acestora.

b.      unitatea productiei fabricate de intreprindere, cu reuniunea in acest scop a unor unitati de productie, unde se desfasoara procese neomogene din punct de vedere netehnologic.

Unitatea organizatorico - administrativa este o alta trasatura ce se concretizeaza in faptul ca intreprinderii, inca de la infiintare i se stabileste un obiect de activitate, i se da un sediu, o denumire, dispunand de un complex de mijloace de productie, de o conducere proprie, in cadrul ei lucrand un colectiv organizat de oameni.

Unitatea economico - sociala este a treia trasatura prin care fiecare intreprindere este inzestrata inca de la infiintare cu mijloace fixe si prevazuta cu mijloace circulante proprii. Ea are un plan propriu, cont in banca, beneficiaza de credite bancare avand relatii economice, financiare si juridice cu alte unitati.

2.Enumerati si caracterizati domeniile in care intreprinderea industriala realizeaza atributii

In vederea exercitarii unui rol activ in procesul de dezvoltare al economiei nationale, o intreprindere industriala realizeaza atributii in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai executarii si indeplinirii acestora in domeniul cercetarii si dezvoltarii, in domeniul productiei, comercial, financiar - contabil si in cel al activitatii de personal. Aceste atributii sunt reglementate in mod precis prin regulamente de ordine interna care sunt proprii fiecarei intreprinderi.

1.        Atributiile in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai exercitarii si controlului executarilor se impart in doua grupe:

a.      grupa privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici,

b.      executia acestora - intreprinderea trebuie sa urmareasca indeplinirea ritmica si integrala a indicatorilor, sa tina evidenta statistica a realizarii productiei, a folosirii capacitatii de productie si a celorlalti indicatori.

2.        In domeniul cercetarii si dezvoltarii

a.      cercetarea stiintifica;

b.      ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic;

c.      investitii si constructii.

3.      In domeniul productiei

a.      intreprinderea organizeaza si asigura indeplinirea programului de productie in conditii de eficienta ridicata;

b.      asigura incadrarea in consumuri normate de materiale si valorificarea superioara a materialelor.

4.      In domeniul comercial

a.      aprovizionarea tehnico - materiala;

b.      activitatea de marketing si desfacere - intreprinderea incheie contracte economice si urmareste executarea acestora.

c.      atributii pentru activitatea de comert extern si cooperare internationala

5.       In domeniul financiar - contabil

a.      intocmirea si executia bugetului de venituri si cheltuieli;

b.      alte atributii - intreprinderea organizeaza controlul financiar preventiv si controlul gestionar de fond asupra gospodaririi mijloacelor materiale si banesti.

6.     In domeniul activitatii de personal

a.      intreprinderea organizeaza orientarea profesionala, selectionarea, incadrarea in munca si promovarea personalului;

b.      asigura evidenta cadrelor si aplicarea unor criterii obiective de apreciere anual.

3.Clasificati si caracterizati intreprinderile in functie de gradul de marime:

Pentru a putea diferentia intreprinderile sub raportul gradului de marime, vom folosi mai multe criterii, cele mai des folosite fiind:

a.       capitalul tehnic de care dispun intreprinderile;

b.       - cifra de afaceri;

c.       - marimea beneficiului obtinut;

d.       - volumul valorii adaugate;

e.       - numarul salariatilor, etc.

In functie de astfel de criterii se deosebesc:

A.     intreprinderi mici si mijlocii;

B.      intreprinderi mari.

I.M.M.-urile se caracterizeaza, in general, prin faptul ca proprietatea asupra bunurilor intreprinderii si conducerea activitatii acesteia sunt concretizate in cadrul unui grup mic relativ de persoane. Acestea se caracterizeaza printr-un puternic dinamism, ele inregistrand de regula cea mai inalta rata de dezvoltare si fiind creatoare de cele mai multe locuri de munca.

Intreprinderile mici si mijlocii au si unele puncte slabe: un grad de specializare mare care, intr-o conjunctura nefavorabila, poate creea dificultati prin faptul ca se afla intr-un grad mare de dependenta fata de un singur client sau existand slabiciuni sub raportul gestiunii intreprinderii, avand costuri supradimensionate sau costuri de productie relative ridicate.

Intreprinderile mari se caracterizeaza printr-un puternic dinamism inregistrand de regula,cea mai inalta rata de dezvoltare si fiind creatoare de cele mai multe locuri de munca.

4. Clasificati si caracterizati intreprinderie industriale in raport cu formele juridice:

A.     Intreprinderi care fac parte din sectorul privat;

B.      Intreprinderi care fac parte din sectorul public.

A.     Intreprinderile care fac parte din sectorul privat se clasifica in:

a.      intreprinderi private individuale

b.      intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata;

c.      intreprinderi private societare.

a)      Intreprinderile private individuale sunt intreprinderile la care proprietatea apartine unei singure persoane fizice, care desfasoara activitati economice si care pot cuprinde un numar mai mic de 10 salariati si la care munca desfasurata poate fi de fabricatie sau reparatie.

b)     Intreprinderile unipersonale cu raspundere limitata se caracterizeaza prin faptul ca patrimoniul intreprinderii este separat de patrimoniul personal al antreprenorului, iar acesta are o raspundere limitata fata de patrimoniul intreprinderii.

c)      Intreprinderile private societare functioneaza sub forma de societati, in general S.R.L.-uri, societati anonime, societati in comandita si societati civile.

B.      Intreprinderile care fac parte din sectorul public - au menirea, in principal, sa asigure statului posibilitatea de a avea o anumita influenta in ramuri ale economiei de interes national.

Din aceasta categorie pot fi mentionate:

a.      intreprinderile semi - publice;

b.      intreprinderile publice;

c.      intreprinderile ce pot fi clasificate ca privat - publice.

5.Definiti mediul inconjurator al intreprinderii.Enumerati si caracterizati formele principale ale mediului inconjurator

Prin mediu inconjurator se intelege ansamblul de elemente externe, constituite din indivizi, intreprinderi, institutii, organisme, reglementari sau fenomene care pot influenta in mod direct sau indirect activitatile intreprinderii.

Mediul inconjurator geografic influenteaza activitatea intreprinderii si modul de organizare a acesteia prin mijloacele de comunicare existente: autostrazi, porturi, etc., prin existenta unor zone sau platforme industriale, a surselor de energie si conditiilor climatice.

Mediul demografic are o influenta asupra activitatii intreprinderii prin aceea ca, in functie de cresterea/descresterea populatiei existente in zona, varsta populatiei, sex, se adopta strategiile economice adecvate.

Mediul socio - cultural influenteaza economia unei intreprinderi sub diferite aspecte: nivelul cultural al salariatilor, valorile morale si sociale ale acestora, stilul de viata, gradul de calificare, existenta unei infrastructuri adecvate sub raportul existentei scolilor, spitalelor, institutiilor culturale. Sunt factori ce trebuie valorificati pentru bunul mers al activitatii intreprinderii.

Mediul tehnologic prin componentele sale referitoare la noile tehnologii de fabricare, la aparitia de noi produse, metode de conducere si organizare, felul regimului economic, trebuie luate in considerare la adoptarea unor politici si strategii adecvate cu caracter economic si implicatii directe asupra procesului de modernizare a organizarii productiei.

In cadrul diferitelor componente a mediului inconjurator o influenta puternica asupra organizarii productiei o are mediul inconjurator economic care determina particularitati in functie de sistemul economic existent, caracterul legislatiei economice, pietele de desfacere, relatiile dintre intreprinderi, etc.

6.Enumerati si caracterizati etapele elaborarii proiectului unui sistem de productie industriala.

Proiectarea unui sistem de productie este o activitate complexa care se realizeaza in mai multe etape, fiecare dintre acestea avand la randul lor o serie de subetape. Elaborarea proiectarii unui sistem de productie necesita parcurgerea urmatoarelor etape:

1.      formularea obiectivului proiectului - porneste de la o necesitate impusa de perfectionarea prezenta sau viitoare a diferitelor unitati economice.

2.      studiul posibilitatilor de realizare - are rolul de a preciza, pe baza analizei conducerii existente, daca tema proiectului este posibil de realizat atat sub aspect tehnic cat si sub raport economic. O data cu aceasta, studiul preliminar al posibilitatilor de realizare trebuie sa arate eficienta economica a sistemului de productie ce urmeza a se proiecta.

3.      elaborarea proiectului - are ca subetape:

definirea problemei;

elaborarea modelului economico - matematic al sistemului;

stabilirea solutiilor;

aprobarea si omologarea sistemului.

4.      realizarea sistemului - se face in doua faze:

faza preliminara, de experimentare;

faza integrala, ajungandu-se in final la functionarea efectiva, potrivit sistemului deproductie proiectat.

5.      intretinerea sisemului - presupune supravegherea relizarii continue a performantelor prevazute pentru sistem, iar pe de alta parte, aducerea, ori de cate ori este posibila, a unor ameliorari in functionare

7.Enumerati si caracterizati caracteristicile mediului extern al intreprinderii.

a.)CONCURENTA PE PIATA-se manifesta in urmatoarele domenii:

-cresterea gradului de concentrare

-cresterea concurentei sectoriale a pietei

-cresterea relative a costurilor fixe

b.)DIFUZAREA PROGRESULUI TEHNIC-se caracterizeaza prin:

-crearea de noi produse,tehnologii si procese de prelucrare

-cercetarea unor intreprinderi difuzata catre alte intreprinderi

c.)Relatii cu furnizorii si clientii:

-o tendinta de crestere a puterii de negociere

-dezvoltarea unor strategii complexe de marketing,atat pe piatza din aval,cat sip e piatza din amonte

-luarea unor masuri de reducere a incertitudinii si a gradului de risc prin dezvoltarea unor noi relatii dintre intreprindere,clienti si furnizori.

d.)Relatia cu piata financiara

e.)Concurenta produselor de substitutie:

-o dinamica accentuata a fenomenului de aparitie si disparitie a produsului pe piata

-potentarea functiilor produselor care satisfac nevoi din ce in ce mai diverse ale clientilor

f.)Relatiile fata de potentialii concurenti se concretizeaza prin crearea unor bariere de intrare pe piata si prin diversificarea acestor bariere prin forme specifice,cum ar fi:

-reducerea preturilor

-publicitatea

-dezvoltarea unor strategii commune impotriva potentialilor concurenti

-specificitatea produselor.

g.)Relatiile cu statul se caracterizeaza prin faptul ca nu intotdeauna obiectivele urmarite sunt coerente pe termen lung si scurt.

8.ORGANIZAREA PROCESULUI DE PRODUCTIE A UNEI INTREPRINDERI

INDUSTRIALE.DEFINITIE.ETAPE.

Organizarea productiei si a muncii se poate defini ca reprezentand totalitatea activitatilor, masurilor, metodelor, tehnicilor sau a mijloacelor adoptate de o anumita colectivitate, stabilita pe baza de studii si calcule tehnico - economice care sa tina seama de dezvoltarea tehnologica in scopul combinarii optime a mijloacelor de munca, a obiectului muncii si a fortei de munca, asigurand pe aceasta baza o eficienta maxima a folosirii lor.

Cuprinde:

a.      organizarea productiei de baza a intreprinderii cu metode de organizare;

b.      programarea si urmarirea operativa a productiei cu metode de programare;

c.      organizarea pregatirilor tehnice a productiei;

d.      capacitatea de productie si folosirea optima a acesteia;

e.      organizarea miscarii si manipularii materiilor prime, a materialelor, semifabricatelor si produselor in cadrul intreprinderii;

f.       organizarea activitatii de intretinere si reparare a utilajelor;

g.      gospodarirea energetica;

h.      aprovizionarea procesului de productie;

i.        organizarea controlului tehnic de calitate;

j.        organizarea muncii.

9.DEFINITI SI CLASIFICATI PROCESELE DE MUNCA EXISTENTE INTR-O INTREPRINDERE INDUSTRIALA,IN RAPORT CU MODUL IN CARE ACESTEA PARTICIPA LA OBTINEREA PRODUSULUI FINIT

Procesul de productie este concretizat in totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor, bazate pe folosirea cladirilor, instalatiilor, echipamentelor industriale si a tuturor celorlalte mijloace de munca, destinate transformarii elementelor materiale ale intrarii in elemente de iesiri, in produse sau servicii.

Criterii de clasificare a procesului de munca:

- in raport cu modul in care acesta participa la obtinerea produsului finit;

- procese de baza;

- procese auxiliare;

- procese de servire.

Prin procese de baza intelegem acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime, materiale in produse finite, care constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii.

Aceste procese pot fi grupate:

procese de baza pregatitoare

procese de baza prelucratoare

procese de baza de finisare sau montaj.

Procesele auxiliare sunt acele procese care, prin desfasurarea lor, asigura obtinerea unor produse sau lucrari, care nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de baza.

Procesele de servire reprezinta acea categorie de procese de munca, care au ca scop executarea unor servicii, ce nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii dar care contribuie, prin efectul lor, la buna desfasurare a proceselor de baza cat si a celor auxiliare.

10.ENUMERATI SI CARACTERIZATI FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROCESELE DE PRODUCTIE INDUSTRIALA

Acesti factori sunt:

1.      felul materiilor prime;

-procese extractive,se caracterizeaza prin aceea ca nu au materii prime,ci numai obiecte ale muncii;

-procese prelucratoare,au ca obiect prelucrarea materiilor primeprovenite din industria extractive, dar si din prelucrarea industriala a produselor agricole.

2.      caracterul produsului finit fabricat;

-procese omogene:pot fi fluide sau solide

-procese eterogene:pot fi de uz current sau exceptional.

3.      felul procesului tehnologic;

4.      volumul productiei fabricate;

5.      gradul de concentrare, combinare, specializare si cooperare a productiei.

11.DEFINITI,ENUMERATI SI CARACTERIZATI SISTEMELE DE PRODUCTIE INDUSTIALA

Prin SISTEM se intelege un grup de elemente ce formeaza un intreg,elemente care interactioneaza si functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun.

CLASIFICARE SI CARACTERIZARE:

1.In raport cu domeniul la care se refera:

-sisteme materiale,au un correspondent in realitatea inconjuratoare(masini,cladiri);

-sisteme abstracte,sunt in gandirea analistului(ide,proiecte);

2.In raport cu originea lor:

-sisteme stabile,raman neschimbate pe parcursul unor perioade lungi;

-sisteme adaptabile,se pot schimba structural sau functional in raport cu anumiti factori din mediul in care se desfasoara;

3.In raport cu legile care se stabilesc:

-sisteme inchise,functioneaza fara modificari;

-sisteme deschise,functioneaza cu modificari continue sub influenta factorilor de mediu.

12.Enumerati si caracterizati etapele de proiectare a sistemelor de productie.

Proiectarea unei structuri de productie si conceptie necesita cunoasterea tipurilor de structuri posibile de folosit, cu avantajele si dezavantajele lor.

O structura de productie reprezinta o expresie concreta, pe plan organizatoric, a modului de desfasurare a procesului de productie in intreprinderile industriale si impune, ca prin proiectarea sa, sa se adopte solutii corespunzatoare referitoare la urmatoarele probleme:

a.      a. stabilirea gradului de integrare a intreprinderii si a tipului de structura ce se va adopta;

b.      precizarea gradului de marime a intreprinderii si a unitatilor de productie, precum si a numarului de unitati de productie si felul lor;

c.      asigurarea unei proportii intre capacitatile de productie;

d.      asigurarea unui raport rational intre marimea unitatilor de productie de baza, a celor auxiliare si a celor de deservire.

Indicatorii de studiu si analiza a unei structuri de productie:

1.      greutatea specifica unitatilor de productie organizate dupa principiul pe obiect si dupa principiul tehnologic fata de totalul unitatilor de productie de baza;

2.      ponderea unitatilor de productie de baza si auxiliare si ponderea unitatilor de deservire in totalul unitatilor de productie ale intreprinderii;

3.      proportia existenta intre sectiile de baza, auxiliare si de deservire, determinata in functie de numarul de utilaje, marimea suprafetei de lucru si numarul de muncitori;

4.      proportia dintre capacitatea de productie a unitatilor de productie de baza, precum si marimea excedentelor sau deficitelor de capacitate existente;

5.      marimea unitatilor de productie sub raportul capacitatii de productie a utilajelor, a volumului productiei fabricate, a volumului mijloacelor fixe si a numarului de muncitori.

13.ENUMERATI SI CARACTERIZATI principiile dupa care se face organizarea sectiilor de baza din intreprinderile industriale

Organizarea sectiilor de productie dupa principiul tehnologic consta in aceea ca proiectarea amplasarii utilajelor si a locurilor de munca este astfel facuta incat sa asigure executarea unui stadiu sau a unei faze a procesului tehnologic.

In raport cu felul procesului de productie care se executa exista:

sectii de baza pregatitoare;

sectii prelucratoare;

sectii de montaj sau finisaj.

Organizarea sectiilor de productie dupa principiul pe obiect consta in aceea ca sectiile sunt astfel organizate incat sa se asigure, in cadrul lor, executarea completa a unui produs sau a unor parti ale produsului, prin executarea tuturor operatiilor necesitate de aceasta.

Acest mod de organizare se mai numeste si organizare pe baza principiului ciclului inchis de fabricatie.

Organizarea sectiilor de productie pe baza principiului mixt consta in aceea ca anumite sectii, prin structura de productie si conceptie, de regula cele pregatitoare, se organizeaza dupa principiul tehnologic, iar alte sectii se organizeaza dupa principiul obiectului de fabricatie.

14.ENUMERATI SI CARACTERIZATI TIPURILE PRINCIPALE DE STRUCTURI DE PRODUCTIE EXISTENTE PENTRU PROIECTAREA SI ORGANIZAREA INTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

Structura de productie tehnologica se bazeaza pe modul organizarii sectiilor de productie de baza dupa principiul tehnologic. Acest tip de structura la care unitatile de productie sunt specializate pentru executarea unui anumit stadiu sau a unei anumite faze a procesului tehnologic pentru toate produsele intreprinderii care necesita acest lucru, se adopta la intreprinderile cu productie individuala sau de seri mica.

Avantaje:

a.      - asigura fabricarea unei nomenclaturi variate de produse;

b.      - permite o folosire rationala a utilajelor printr-o incarcare completa;creeaza conditii pentru folosirea optima a muncitorilor din intreprindere, care au o astfel de participare incat sa poata executa un tip de operatie la o diversitate de produse.

Dezavantaje:

a.      necesita un volum sporit de transporturi interne, ca urmare a amplasarii utilajelor pe grupe omogene de masini;

b.      cresc intreruperile in functionare a utilajelor, datorita timpilor de reglare necesitati de trecerea de la fabricarea unui produs la altul;

c.      se micsoreaza raspunderea colectivitatii sectiilor pentru calitatea produsului final, ca urmare a trecerii produselor pentru prelucrare la mai multe sectii;

d.      nu permite folosirea organizarii productiei in flux, cu avantajele pe care prezinta aceasta.

Structura de productie pe produse se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor de productie este facuta dupa principiul obiectului de fabricatie, fiecare sectie fiind astfel organizata incat sa asigure fabricarea unui produs sau a unei parti a acestuia. Acest tip de structura este recomandata la intreprinderile organizate pe productia in masa sau in serie mare.

Avantaje:

a.      asigura organizarea productiei in flux in cazul sectiilor de productie;

b.      permite o specializare continua a productiei cu toate avantajele ce decurg din aceasta;

c.      creeaza conditii necesare pentru introducerea de tehnologii noi;

d.      permite specializarea cadrelor si cresterea calificarii lor;

e.      asigura cresterea productivitatii muncii, reducerea ciclului de productie si a costului de productie;

f.       reduce volumul de transport ca urmare a asigurarii continuitatii productiei in cadrul organizarii productiei in flux.

Dezavantaje:

a.      are o flexibilitate redusa, schimbarea sortimentului sau structurii acestuia necesitand reorganizarea sectiilor de productie, ceea ce determina in prelucrarea folosirii utilajelor, a fortei de munca si aparitia unor costuri suplimentare;

b.      schimbarea structurii sortimentelor poate duce la folosirea incompleta a unor utilaje.

Acest tip de structura poate fi folosit in conditiile productiei de serie mare sau de masa.

Structura de productie mixta se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor de productie se face dupa principiul mixt (o parte dupa principiul tehnologic si o parte dupa principiul pe produse).

Avantaje:

a.      permite fabricarea unei nomenclaturi variate de produse, in conditiile folosirii organizarii productiei in flux, la unitatile de productie cu productia organizata dupa principiul pe obiecte;

b.      asigura o flexibilitate sporita a intreprinderii, atunci cand se trece la fabricarea unor noi produse;

c.      creeaza conditii pentru specializarea unor sectii in anumite produse, asigurand prin aceasta, cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor de productie;

d.      permite introducerea de tehnologii noi;

Dezavantaje:

a.      datorita organizarii sectiilor de productie dupa principiul tehnologic, volumul transporturilor in aceste sectii este ridicat, avand loc intreruperi in fabricatia produselor, marind astfel durata ciclului de fabricatie.

15.ENUMERATI SI CARACTERIZATI CAILE DE PERFECTIONARE A STRUCTURII DE PRODUCTIE.

1.      O cale de perfectionare a structurii de productie o constituie cresterea ponderii unitatilor de productie specializate, organizate dupa principiu obiectului de fabricat, in totalul unitatilor de productie ale intreprinderii.

2.      Asigurarea adancirii, specializarii productiei si a extinderii relatiilor de cooperare, care duc la reprofilarea unitatilor de productie pe o productie specializata, creand astfel conditii pentru cresterea eficientei intreprinderii.

3.      O alta cale de perfectionare este cresterea volumului de productie sau de lucrari executate pentru activitatea de baza, de catre intreprinderi specializate pentru executarea reparatiilor, producerea de scule, energie si reducerea la minimum necesar a unitatilor de productie auxiliare si de deservire proprii.

4.      Optimizarea gradului de marime al unitatilor de productie si asigurarea proportionalitatii intre capacitatile de productie ale acestora, ce asigura o crestere puternica a productivitatii muncii, deducerea costurilor de productie si o folosire rationala a capacitatii de productie.

5.      Sistematizarea intreprinderii, care trebuie sa duca la imbunatatirea planului general de organizare al intreprinderii, ori de cate ori survin abateri.

16.TIPUL DE PRODUCTIE:DEFINIRE,CLASIFICARE:

Tipul de productie reprezinta o categorie economica cu caracter organizational, reprezentand o stare organizatorica si functionala a intreprinderii, determinata de nomenclatura produselor de fabricat, volumul productiei executate, de gradul de specializare intreprinderii, a sectiilor si locurilor de munca si de modul de deplasare a obiectelor muncii, de la un loc de munca la altul.

In industrie, in functie de ansamblul acestor factori, se deosebesc trei tipuri de productie:

a.      tipul de productie in masa;

b.      tipul de productie in serie;

c.      tipul de productie individual.

17.TIPUL DE PRODUCTIE IN MASA:DEFINIRE,CARACTERIZARE.

Se caracterizeaza prin fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neintrerupt, in cantitati mari sau foarte mari. Acest tip de productie ocupa o pondere insemnata in cadrul intreprinderilor industriale.

Tipului de productie in masa ii este caracteristica o specializare adancita, atat la nivelul intreprinderii cat si la cel al sectiilor de productie, pana la locul de munca. Ca urmare a fabricarii neintrerupte a acestui fel de produs, miscarea produselor sau a pieselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu bucata sau in flux continuu. Existenta acestei caracteristici determina pe plan organizatoric, dotarea locurilor de munca cu utilaje specializate, amplasate potrivit succesiunii locurilor de munca, determina folosirea unor mijloace de transport cu mers continuu: benzi rulante, conveioare pe sine, planuri inclinate, determina folosirea unei forte de munca si a unor scule si dispozitive specializate.

In cadrul intreprinderilor moderne, tipul de productie in masa creeaza conditii optime pentru automatizarea productiei, constituindu-se pe aceasta baza linii de productie, sectii sau uzine complet automatizate.

18. Tipul de productie in serie:DEFINIRE,CARACTERIZARE

Caracterizeaza intreprinderile care fabrica nomenclaturi mai reduse sau o gama mai larga de produse, in mod periodic, in loturi sau serii mijlocii si mici. In raport cu fabricarea unei nomenclaturi reduse, largi sau foarte largi, in loturi mari, mijlocii sau mici, se deosebeste productia de serie mare, de serie mijlocie sau de serie mica.

La intreprinderile caracterizate prin productie de serie, gradul de specializare al intreprinderii, al sectiilor si locurilor de munca are un caracter mai redus decat la productia in masa, fiind mai ridicat sau mai scazut, in raport cu marimea seriilor de fabricatie.

In cadrul intreprinderilor caracterizate prin tipul de productie in serie, deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul se face pe loturi, folosindu-se in acest scop, mijloace de transport cu deplasare continua sau discontinua, in raport cu marimea seriei de fabricatie.

La tipul de productie in serie, ca urmare a caracteristicilor sale de baza, pe plan organizatoric, se impune dotarea locurilor de munca cu utilaje mai putin specializate, folosirea unei forte de munca cu o astfel de calificare, capabile sa execute o operatie tehnologica pentru diferitele produse care necesita aceasta si o astfel de amplasare a locurilor de munca pe grupe omogene sub raport tehnologic, in functie de marimea seriilor de fabricat.

19.TIPUL DE PRODUCTIE INDIVIDUAL.Definire.Caracterizare

Intreprinderile industriale cu tipul de productie individual se caracterizeaza prin fabricarea unor nomenclaturi foarte largi de produse, in cantitati reduse, uneori unicate. La aceste intreprinderi, fabricarea diferitelor piese sau produse se poate repeta la intervale de timp nedeterminate, putand fi posibil ca fabricarea anumitor produse sa nu se mai repete niciodata.

Ca urmare a fabricarii unei varietati foarte largi de produse, atat intreprinderile cat si diferitele sale unitati de productie, sub raportul specializarii, au un caracter universal, dispunand de masini si utilaje cu caracter universal, folosind personal cu o calificare ridicata pentru a face posibila fabricarea unei mari varietati de produse.

O caracteristica a tipului de productie individual o constituie faptul ca diferitele produse sau piese fabricate sunt deplasate de la un loc de munca la altul, bucata cu bucata sau in loturi de cateva bucati, miscarea lor efectuandu-se in mod discontinuu.

La intreprinderile caracterizate prin tipul de productie industriala, sub raport organizatoric, utilajele sunt amplasate dupa principiul tehnologic, pe grupe omogene, folosindu-se un echipament tehnologic si mijloace de transport cu caracter universal.

20.ENUMERATI SI CARACTERIZATI PRINCIPIILE ORGANIZARII PROCESULUI DE PRODUCTIE

Organizarea productiei intreprinderilor are la baza respectarea unor principii:

a.      continuitatea desfasurarii intregului proces de productie;

b.      defalcarea procesului de productie in partile sale componente: stadii, faze, operatii;

c.      simultaneitatea lucrului in toate stadiile de productie.

Organizarea procesului de productie in intreprinderile industriale, indiferent de tipul de productie existent, trebuie sa asigure respectarea unor principii de organizare de baza:

a.      principiul proportionalitatii;

b.      principiul ritmicitatii;

c.      principiul paralelismului;

d.      principiul liniei drepte;

e.      principiul continuitatii.

Principiul proportionalitatii subliniaza necesitatea, ca in vederea asigurarii continuitatii in organizarea procesului de productie, sa existe anumite raporturi sau proportii in functie de productivitatea muncitorilor sau randamentului utilajului. De exemplu, ca urmare a aplicarii acestui principiu, numarul de muncitori necesar pentru executarea unei operatii sau faze de productie trebuie sa fie proportional cu volumul de munca necesar prelucrarii.

In conditiile unei cooperari largi intre diferitele locuri de munca, sectoare, ateliere, sectii de productie, incalcarea principiului proportionalitatii si nerespectarea proportiei numerice necesare in diferite grupe de muncitori sau sisteme de masini, duce la aparitia locurilor inguste sau la aparitia excedentelor la diferite verigi de productie.

In raport cu noile tehnologii, cu modificarile care apar in organizarea productiei ce duc la schimbari in productivitatea grupelor de muncitori sau in randamentul grupelor de utilaje, se impune adoptarea operativa a unor masuri, care sa refaca proportionalitatea necesara dintre acestea.

Principiul paralelismului consta in executarea simultana a diferitelor parti ale unui produs sau a produselor, precum si a diferitelor parti ale procesului de productie: faze, operatii, stadii.

In conditiile unei organizari superioare a productiei, desfasurarea in paralel a diferitelor faze sau operatii impune, ca o conditie necesara, existenta unei anumite sincronizari in executarea acestora, in vederea obtinerii la termenele fixate a productiei finite.

Principiul liniei drepte necesita, ca in proiectarea desfasurarii tehnologice, sa se asigure cel mai scurt drum in trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare, de la un loc de munca la altul, de la un atelier sau o sectie la alta.

Acesta presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurt posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile contrare sau intersectarile.

Principiul continuitatii consta in asigurarea desfasurarii procesului de productie fara intreruperi sau cu intreruperi cat mai mici, pe toate fazele sau stadiile procesului de productie, astfel incat intreruperile intre operatii sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, ajungandu-se la o lichidare a lor in conditiile automatizarii complexe de ansamblu a procesului de productie.

21.ENUMERATI SI CARACTERIZATI TRASATURILE DE BAZA ALE PRODUCTIEI IN FLUX.

Organizarea productiei in flux reprezinta o forma superioara de organizare a procesului de productie, fiind folosita in mod eficient in toate cazurile in care se poate permanentiza executarea unei operatii sau a unui grup de produse pe anumite locuri de munca, asigurandu-se ca o conditie necesara, o incarcare completa a acestora.

Organizarea productiei in flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de baza:

1.     divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple, sub raportul volumului de munca necesar executarii lor. Acest lucru se realizeaza pe de-o parte, prin descompunerea procesului tehnologic in operatii simple, iar pe de alta parte, prin agregarea lor pentru a asigura conditiile egalitatii sau a multiplicitatii duratei lor.

2.     repartizarea executarii unei operatii sau unui grup de operatii, obtinute prin agregarea pe un anumit loc de munca. In cadrul operatiei repartizarii, trebuie avut in vedere inzestrarea masinilor, unde acestea se vor executa cu mai multe organe de lucru.

3.     amplasarea locurilor de munca, unde se vor executa diferite operatii, in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor, procesului tehnologic dat, de regula sub forma liniei de productie in flux. Prin aceasta amplasare se asigura trecerea pe traseul cel mai scurt a obiectului muncii, ce trebuie prelucrat de la un loc de munca la altul.

4.     trecerea obiectelor muncii de la un loc de munca la altul, in mod continuu sau dicontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport de gradul de sincronizare a executarii operatiilor in timp.

5.     executarea, in mod concomitant, a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrul liniilor de productie in flux.

6.     deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul se face prin folosirea unor mijloace de transport adecvate.

7.     executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux (pe linie tehnologica, automata, banda rulanta, etc.) a unui fel de produs sau piesa, sau a mai multor feluri de produse sau piese, apropiate intre ele, sub raport constructiv, sub raportul procesului tehnologic si sub raportul gabaritelor.

22.ENUMERATI MODUL DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI IN FLUX IN FUNCTIE DE CRITERIILE DE CLASIFICARE.

1.DUPA GRADUL DE MECANIZARE SI AUTOMATIZARE A EXECUTARII OPERATIILOR:

-forma de organizare a productiei in flux in care predomina productia manuala

-forma de organizare a productiei in flux in care predomina productia semimecanizata

-forma de organizare a productiei in flux in care predomina productia mecanizata sau automatizata total.

2.DUPA GRADUL DE CONTINUITATE:

-forma de organizare a productiei in mod continuu

-forma de organizare a productiei in mod discontinuu sau intermitent

3.DUPA NOMENCLATURA PRODUSELOR FABRICATE:

-forma de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta

-cu nomenclatura variabila

-forma de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup

4.DUPA GRADUL DE RITMICITATE:

-linii de productie in flux cu ritm regulat

-linii de productie in flux cu ritm liber

5.DUPA POZITIA OBIECTULUI DE FABRICAT

-linii de productie in flux cu obiect mobil

-linii de productie in flux cu obiect fix

6.DUPA MODUL DE TRECERE AL PRODUSULUI DE LA UN LOC DE MUNCA LA ALTUL

-forma de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor se face bucata cu bucata

-forma de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor se face in loturi

7.DUPA CONFIGURATIA LINIEI DE PRODUCTIE:

-productie in flux in linie dreapta

-productie in flux in careu

-productie in flux in zig-zag

8.DUPA GRADUL DE CUPRINDERE AL PRODUCTIEI INTREPRINDERII:

-forma de organizare a productiei in flux pe sectoare

-forma de organizare a productiei in flux pe sectii

-forma de organizare a productiei in flux pe intreaga activitate

9.DUPA MODUL DE DEPLASARE AL PRODUSELOR DE LA O OPERATIE LA ALTA:

-forma de organizare a productiei in flux ce necesita mijloace de transport speciale

-forma de organizare a productiei in flux ce necesita mijloace de transport neactionate mecanic

-forma de organizare a productiei in flux ce necesita mijloace de transport mecanizat

23.FORME DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI IN FLUX IN DIFERITE RAMURI INDUSTRIALE

Organizarea productiei in flux se prezinta sub forme concrete, specifice, in diferite ramuri industriale determinate de particularitatile procesului tehnologic, felul si cantitatea produselor fabricate, felul materialelor folosite, numarul si caracteristicile utilajelor necesare, etc.

In industria constructoare de masini, electrotehnica, electronica, organizarea productiei in flux se prezinta sub forma liniilor tehnologice de prelucrare, a liniilor automate de productie. In cadrul unitatilor industriale din aceste ramuri care au productia in masa, liniile de productie in flux sunt cu caracter continuu, organizandu-se pe sectii de productie, de regula avand caracter sincronizat. La unitatile industriale de productie in serie se folosesc linii de turnare iar in sectiile de tratament, liniile automate de tratare. In sectiile de prelucrare, forma principala de organizare o constituie linia tehnologica de prelucrare, iar in sectiile de montaj, liniile de montaj. Acestea pot fi cu un tact bine stabilit, linii in flux continuu pentru seriile mari sai in flux liber.

In aceste ramuri, forma superioara de organizare o constituie liniile automate in flux, la care utilajele tehnologice de baza si auxiliare si instalatiile de transport formeaza un complex unic, prelucrarea si deplasarea obiectului muncii efectuandu-se automatizat pe baza de comanda centralizata, in conditiile sincronizarii operatiilor si a desfasurarii lor pe baza unui tact unic.

Aceste linii automate pot fi de doua feluri:

a.      linii automate cu functionare discontinua;

b.      linii automate cu rotor.

Liniile automate discontinue pot fi de tip sectionat sau complet. Liniile automate de tip sectionat se caracterizeaza prin faptul ca procesul tehnologic, fiind impartit pe sectiuni, si liniile sunt organizate pe sectiuni. Liniile automate complete se caracterizeaza prin aceea ca liniile cuprind intregul proces tehnologic de fabricare.

Liniile automate rotor se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare se efectueaza in mod continuu, in timpul deplasarii piesei dispunand de rotoare de lucru si rotoare de alimentare, piesele si sculele fixandu-se pe rotoarele de lucru.

In ramurile industriale cu procese continue: industria chimica, petrochimica, alimentara, a cimentului, se creeaza linii tehnologice automatizate pentru intregul proces de fabricatie al unui produs, proces condus de la o camera de comanda.

In industria metalurgica, organizarea productiei in flux se realizeaza prin asigurarea unei prelucrari succesive continue a materiilor prime, in sectii de furnale, otelarie si laminoare.

In industria metalurgica organizarea productiei in flux se poate face in flux simplu sau in flux combinat. La organizarea productiei in flux simplu se organizeaza o sincronizare intre functionarea agregatului principal si a utilajelor cu caracter auxiliar care impreuna formeaza o unitate.

In industria textila organizarea productiei in flux se bazeaza pe crearea sistemului de aparate; acesta se constituie pentru obtinerea unei anumite productii, prin gruparea diferitelor masini si utilaje necesitate de efectuarea operatiilor de baza si conexe, intr-o anumita proportionalitate inclusa de cerinta asigurarii continuitatii. In industria textila se foloseste, de regula, organizarea productiei in flux discontinuu.

In industria de confectii se folosesc mai multe forme ale organizarii productiei in flux:

banda rulanta;

sistemul prod-sincron;

sistemul agregat cu transport orizontal mecanizat.

24.CICLUL DE PRODUCTIE-DEFINITIE,CARACTERISTICILE FACTORILOR CARE INFLUENTEAZA DURATA CICLULUI DE PRODUCTIE.

Ciclul de productie al unui produs sau al unui lot de produse (piese, setului de piese sau masinei) este perioada de timp din momentul lansarii in fabricatie sub forma de materie prima si pina la momentul iesirii lui sub forma de produs finit. In parcursul unui ciclu de productie o bucata (piesa) trece toate fazele (operatiile) a procesului de productie de la prima operatie (receptionarea) si pina la ultima (depozitarea sau incarcarea camionului).

Durata ciclului de productie poate fi exprimata in minute, ore, zile lucratoare si calendaristice. Aceasta depinde de process de productie, produs fabricat (vin, calculator, medicamente).

Prin structura ciclului de productie se intelege totalitatea elementelor componente a procesului de productie. Ciclul de productie consta din doua parti: perioada de lucru si perioada de intreruperi. Perioada de lucru cuprinde timpul in care obiectul de munca se afla nemijocit in process de fabricatie (productie). Se imparte in:

ciclul operativ - operatiile de pregatire-incheiere si operatiile tehnologice

procesele naturale

operatiile auxiliare

de control

de transportare

de servire

Perioada de intreruperi cuprinde intreruperile care au loc in process de productie. Pentru calcularea duratei ciclului de productie se iau in consideratie intreruperile care se normeaza (se reglamenteaza). Perioada de intreruperi se imparte in:

intreruperile interoperationale (privind completarea loturilor, asteptarilor, etc.)

intreruperile intre schimburi (include intreruperi datorita zilelor si schimburilor nelucratoare, intreruperi pentru masa).

Pierderi.

25.CALCULUL DURATEI CICLULUI DE PRODUCTIE:

Durata ciclului de productie influenteaza asupra rotatiei mijloacelor banesti al intreprinderii. Durata lunga a c/p provoaca inghetarea banilor in productia neterminata. Creste pericolul de falimentare.

1. Tipul de imbinare succesiva.

Se caracterizeaza prin faptul ca produsele sau piesele dintr-un lot se executa toate la anumita operatie, trecerea la operatia urmatoare se face dupa terminarea intregului lot la operatia anterioara. Transportarea pieselor de la un loc de munca la altul se efectueaza in loturi (seturi). Este tipic pentru tipul de productie individuala sau in serii mici (pe partide).

Durata c/p se calculeaza in modul urmator:

Tsuc = S t_i x n = nS t_i (min, sec)

Unde,

t - durata operatiei i,

i - numarul operatiilor tehnologice,

n - numarul pieselor in lot.

2. Tipul de imbinare paralela.

Fiecare piesa din lot trece la operatia urmatoare imediat dupa ce s-a terminat prelucrarea ei la operatia anterioara. Toate operatiile tehnologice se efectueaza parallel. Adica unitatile unui lot in acelasi timp se afla in prelucrare la diferite locuri de munca. Aceasta metoda de imbinare permite de a micsora considerabil durata c/p. Se foloseste in tipul de productie in masa.

Durata ciclului de productie se calculeaza:

Tpar = St_i + t_max x (n-1), unde

t_max - durata operatiei cei mai lungi

Aceasta metoda de imbinare cere

sincronizarea operatiilor de productie in timp.

3. Tipul de imbinare mixta (parallel-succesiva).

Se caracterizeaza prin faptul ca transmiterea pieselor de la o operatie la alta se face individual numai cind operatia anterioara are o durata mai mica sau egala cu operatia urmatoare. Transmiterea articolelor de la un loc de munca la altul se efectueaza in loturi mici.

Poate sa apare trei cazuri:

1.      Operatia urmatoare are o durata mai mare decit cea anterioara.

2.      Operatia urmatoare are o durata egala cu cea anterioara.

3.      Operatia urmatoare are o durata mai mica decit cea anterioara.

In primul si al doilea caz prelucrarea la operatia urmatoare poate incepe imediat dupa ce prima piesa a fost prelucrata la operatia anterioara. In al treilea caz, prelucrarea poate incepe numai dupa ce la operatia anterioara au fost prelucrate atite articole, ca sa fie sufficient, pentru ca process de productie sa se desfasoare fara intreruperi.

26.ENUMERATI SI CARACTERIZATI METODELE DE PROIECTARE A INTREPRINDERII

Proiectarea are ca obiect aranjarea fizica a sectiilor, uzinelor, depozitelor si a tuturor spatiilor afectate birourilor sau laboratoarelor.

Proiectarea fabricilor se face dupa urmatoarele metode:

a.      proiectarea sistematica;

b.      preluarea unui proiect existent;

c.      proiectarea dupa fluxul de materiale;

d.      proiectarea pe baza unor metodologii elaborate sistematic, fie proiectarea dupa metoda participarii totale.

Proiectarea sistematica reprezinta acea metoda, care ofera un sistem organizat si universal aplicabil, format dintr-o serie de etape care se numesc etape cadru, o succesiune de proceduri sau metode si un grup de reguli.

Potrivit proiectarii sistematice, proiectarea intreprinderii concentreaza activitatea in patru etape cadru:

1.      amplasamentul;

2.      proiectul de ansamblu;

3.      proiectul de executie;

4.      executia.

Preluarea unui proiect existent presupune gasirea unui astfel de proiect, care sa raspunda intocmai cerintelor impuse pentru viitoarea constructie si, de asemenea, aducerea unor eventuale corecturi.

O alta metoda, cea a participarii totale, presupune elaborarea proiectului de constructie a unei intreprinderi, prin antrenarea unui colectiv larg de specialisti, prin solicitarea parerilor acestora si luarea lor in consideratie, prin prezentarea vizuala a variantelor, prin dezbaterea proiectelor in colectiv, introducerea schimbarilor si aprobarea finala in cadrul acelui colectiv. Aceasta metoda presupune mult timp pana la adoptarea deciziilor finale.

Proiectarea dupa metoda fluxului de materiale este folosita cu rezultate bune in intreprinderile cu ciclu continuu de fabricatie (rafinarii, etc). Aceasta metoda consta in analiza deplasarilor de materiale conform fluxului tehnologic, elaborarea proiectului plecand de la acest punct.

27.RETEAUA LINIILOR DE COMUNICATIE PENTRU TRANSPORT IN INTREPRINDERILE INDUSTRIALE

Proiectarea liniilor de comunicatii trebuie sa asigure adoptarea unei retele de transport, prin care sa fie asigurata folosirea mijloacelor de transport in raport cu felul materialelor, al cantitatilor si al punctelor de transport, astfel incat transporturile sa fie operative, economice, investitiile necesare sa fie minime iar cheltuielile de intretinere sa fie reduse.

In cadrul intreprinderii industriale, in raport cu locul unde se efectueaza, transporturile pot fi de doua feluri:

1.      transporturi interioare;

2.      transporturi exterioare.

Transportrile interioare, in raport cu modul de efectuare, pot fi tranporturi pe sol, feroviare sau rutiere, transporturi aeriene, transporturi subterane sau transporturi pe apa.

In intreprindere se pot folosi patru scheme de transport pe cale ferata:

a.      schema cu linii continue;

b.      schema cu linii moarte;

c.      schema cu linii in bucla;

d.      schema mixta.

Schema cu linii continue, sau de trecere, se adopta la intreprinderile cu trafic mare de materiale amplasate pe terenuri ce au forma alungita. Caracteristica acestui tip de schema o constituie faptul ca transportul are un caracter continuu, vagoanele fiind introduse de la un capat al retelei, circula de-a lungul liniilor si ies la celalalt capat al retelei. La ambele capete ale retelei exista cate o statie de triaj.

Schema cu linii moarte se foloseste la intreprinderile cu trafic redus si la care terenul limitat nu permite folosirea unor linii de cale ferata cu caracter continuu. Caracteristica acestei scheme o constituie faptul ca liniile de cale ferata se termina prin linii moarte in anumite puncte de pe teritoriul intreprinderii.

Schema cu linii in bucla, sau inelara, se foloseste la intreprinderile care dispun de un teritoriu mare si necesita deplasarea unor cantitati mari de materiale. Se caracterizeaza prin faptul ca liniile de cale ferata, urmand un traseu continuu de-a lungul unor unitati de productie, se inchid sub forma unor bucle sau inele.

Schema mixta contine elemente caracteristice celor trei tipuri de scheme analizate anterior. Se foloseste la intreprinderile cu un volum mare de transport si unde terenul permite asigurarea continuitatii.

La acest tip de schema se vor prevedea linii moarte si linii continue cu inchidere in bucla, in raport cu cerintele de transport ale unitatilor de productie.

Odata cu proiectarea retelelor de transport pe cale ferata, trebuie sa se prevada si retelele de transport rutier.

In raport cu importanta si locul pe care il ocupa in cadrul retelei, drumurile se impart in:

a.      drumuri principale, de clasa I sau magistrale si drumuri principale de clasa II;

b.      drumuri secundare de clasa III si IV;

c.      drumuri speciale.

28.ENUMERATI SI CARACTERIZATI METODELE DE DIMENSIONARE A SPATIILOR NECESARE IN INTREPRINDERILE INDUSTRIALE

Se folosesc urmatoarele metode:

A.     metoda prin calcul;

B.      metoda prin transpunere;

C.      metoda prin elaborarea unui proiect sumar;

D.     metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor;

E.      metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.

Metoda prin calcul este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor si consta in stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj in parte. Pe total, pentru toate utilajele, pe baza normativelor de suprafata existente, se determina suprafetele necesare pentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor, etc. Suprafata totala se obtine adaugand la suprafetele de productie, suprafetele necesare serviciilor auxiliare, suprafetele destinate administratiei, etc.

Folosirea metodei de administrare a suprafetei de productie pe baza de calcul, necesita stabilirea, in prealabil, al unui inventar al masinilor si utilajelor, echipamentelor necesare.

Necesarul de masini si utilaje se poate calcula prin metode adecvate, sau poate rezulta din gradul de proiectare tehnologica, pentru instalatiile sau agregatele unitare, constituite intr-un flux continuu de fabricatie. Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in fisele tehnice ale acestora sau ale unor utilaje asemanatoare. Determinarea numarului necesar de masini, utilaje sau instalatii se face utilizand relatii de calcul care tin cont de caracteristicile tehnice, de exploatare, normele tehnico - economice, de timpul disponibil de functionare, etc.

Metoda prin transpunere consta in aceea ca se pleaca de la marimea suprafetelor afectate diferitelor masini sau sectoare de activitate, de la un proiect similar existent, care se ajusteza tinand cont de cerintele existente si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport cu cerintele ce se urmaresc pentru obiectivul proiectat.

Stabilirea suprafetei dupa un proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un prim proiect de detaliu cu caracter sumar, care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare, in raport cu solutiile adoptate, precum si asupra proportionalitatii spatiului intre zonele de activitate si echipamentele respective.

Metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor se foloseste in mod frecvent in cazul in care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul. Pentru aceasta categorie se stabilesc anumite normative sau standarde, care vor fi folosite la fundamentarea suprafetelor necesare.

Metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii - se pot stabili o serie de coeficienti utili pentru proiectare: raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si cea a terenului, raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si suprafata utila sau coeficientul care exprima raporturile dintre spatiu si functiune.

29.Zonarea terenului intreprinderii industriale-componenta a elaborarii planului general de organizare

Proiectarea intreprinderii industriale necesita zonarea teritoriului acestora pe baza unor criterii unitare:

a.      asemanarea operatiilor cerute de procesul tehnologic;

b.      asemanarea mijloacelor de transport folosite;

c.      asemanarea instalatiilor sau retelelor de instalatii energetice;

d.      identitatea conditiilor de paza contra incendiilor;

e.      identitatea conditiilor sanitare si de tehnica securitatii muncii.

Se pot deosebi:

1.      Zona de productie;

2.      Zona de intretinere;

3.      Zona energetica;

4.      Zona depozitelor;

5.      Zona social - administrativa.

1.      Zona de productie cuprinde acele cladiri sau constructii, unde se desfasoara procesele de productie de baza. In raport cu specificul acestor procese, aceasta zona se imparte la randul ei in zona de prelucrare la cald si zona de prelucrare la rece.

In cadrul zonei de prelucrare la cald, sunt amplasate acele unitati de productie, sectii, ateliere, sectoare, care dau nastere la mari degajari de fum, scantei, gaze, pericol mare de incendiu, motiv pentru care se recomanda a se amplasa cat mai izolat de celelalte unitati de productie.

Zona de prelucrare la rece grupeaza cladiri sau constructii, in cadrul carora se desfasoara restul activitatii de baza: procese de prelucrare, montaj, finisare, confectii, etc. Aceasta zona se recomanda a se amplasa in apropierea intrarilor in intreprindere, deoarece aici lucreaza majoritatea personalului.

2.      Zona de intretinere grupeaza cladirile sau constructiile unde se desfasoara activitati de reparatii, confectionarea sculelor, etc. Aceasta zona se recomanda a fi amplasata in apropierea zonei de fabricare.

3.      Zona energetica cuprinde cladirile sau constructiile unde sunt grupate unitatile pentru producerea energiei electrice, aburului, aerului comprimat sau statiile de transformare si depozitele de combustibil.

4.      Zona depozitelor cuprinde constructii si amenajari folosite pentru depozitarea materiilor prime, materialelor, produselor finite, etc. Se amplaseaza de-a lungul cailor de transport rutiere sau de cale ferata, necesitand un mare trafic si, de asemenea, se amplaseaza cat mai aproape de unitatile de productie pe care le deservesc.

5.      Zona social - administrativa cuprinde diferite cladiri cu caracter administrativ sau destinate activitatilor social - culturale.

Pentru a asigura o functionalitate optima si, de asemenea, pentru a reduce cheltuielile de investitii pentru cladiri sau investitii, este necesara ori de cate ori este posibil, gruparea diferitelor unitati in blocuri constructive, pe baza unor criterii:

asemanarea proceselor tehnologice;

asigurarea conditiilor de paza contra incendiilor;

reducerea fluxului tehnologic, de transport, etc.

30.Enumerati si caracterizati cerintele de baza ale elaborarii planului general de organizare a intreprinderii

A.     Profilul de fabricare a intreprinderii;

B.      Procesul tehnologic;

C.      Fluxurile tehnologice;

D.     Structura constructiilor intreprinderii;

E.      Nivelul de specializare si cooperare;

F.      Perspectivele de dezvoltare a intreprinderii.

Cunoasterea profilului de fabricare a intreprinderii este punctul de plecare a analizei pentru elaborarea planului general. Pentru aceasta, e necesar sa se cunoasca exact nomenclatorul produselor ce urmeaza a fi executate, cantitatea de executat din fiecare produs, precum si calitatea produselor.

Pe baza datelor referitoare la programul de productie al intreprinderii se elaboreaza procesul tehnologic si se apreciaza fluxurile de materiale si de oameni. Prin planul general de organizare, pe langa procesul tehnologic general, se vor elibera si procese tehnologice partiale sau de detaliu.

Procesul tehnologic general poate fi definit ca reprezentand totalitatea operatiilor necesare de prelucrare a materiilor prime, din momentul iesirii din depozit si intrarii in procesul de prelucrare si pana in momentul iesirii din fabricatie sub forma de produs finit.

Procesul tehnologic partial sau de detaliu reprezinta totalitatea operatiilor care se efectueaza in interiorul unei sectii sau al unui atelier, deci pe o anumita faza a procesului tehnologic.

Prin planul general de organizare, procesul tehnologic este reprezentat grafic printr-o schema a procesului tehnologic sau schema a fabricatiei, care va arata drumul pe care il parcurg materiile prime, semifabricatele si produsele finite in procesul de fabricatie, precum si legaturile functionale care se stabilesc intre diferitele unitati de productie ale intreprinderii.

Caracteristica esentiala a unei astfel de scheme de fabricatie o constituie faptul ca ea reprezinta grafic numai procesul tehnologic pe faze, fara a implica si desfasurarea spatiala, concreta pe teritoriul intreprinderii, sau a reprezenta la o anumita scara, unitatile de productie.

Elaborarea planului general necesita, de asemenea, cunoasterea si precizarea fluxurilor tehnologice si de oameni.

Fluxul tehnologic este drumul parcurs de diferite materiale in decursul prelucrarilor. In raport cu specificul procesului tehnologic pot fi adoptate trei tipuri de fluxuri tehnologice:

a.      flux tehnologic orizontal;

b.      flux tehnologic vertical;

c.      flux tehnologic mixt.