MEDIUL ACTIVITATILOR DE MANAGEMENT

Obiectivele de instruire.

Scopul acestui capitol este de a face inteleasa natura mediului in care managerii isi desfasoara activitatea si de a recunoaste caracteristicile acestui mediu in intreprinderea zilelor noastre. Obiectivele de instruire pentru acest capitol sunt:

Definirea organizatiei si a mediului ei inconjurator in termenii teoriei sistemelor;

Descrierea mediului intern in care trebuie sa actioneze un manager;

Discutarea fortelor directe si indirecte din mediul extern si solicitarile pe care le genereaza fata de manageri;

Compararea diferitelor tipuri de medii externe;

Întelegerea tendintei spre globalizarea sporita.

1. Organizatiile - sistem complex apartinand unor sisteme mai mari.

Calitatea rezultatelor unei economii nationale depinde, in mare masura de capacitatea sa de a crea si de asigura functionarea unui numar adecvat de organizatii (firme ,intreprinderi, institutii, care sa furnizeze bunuri si servicii, in cantitati concordante cu cerintele pietei, de calitatea solicitata de consumatorii interni sau externi. În limbajul curent, termenul de organizatie include pe cel de intreprindere sau pe cel de fabrica , de uzina, desi nu toate organizatiile au caracter productiv, industrial si nici toate uzinele nu sunt, neaparat, intreprinderi. În sensul sau cel mai larg, organizatia este o colectivitate de oameni care lucreaza impreuna intr-un proces, ce are la baza diviziunea muncii, pentru realizarea unor scopuri comune. Organizatiile se dezvolta, in mod inevitabil, pentru a indeplini sarcini ce depasesc capacitatile individului uman. Definitia mentionata este valabila pentru un numar divers de grupuri: familii, cluburi, organizatii voluntare, colectivitati religioase, dar si pentru firme economice sau institutii private sau publice. În mod firesc, lucrarea de fata acorda un interes major organizatiilor economice de tip firme sau intreprinderi, ce reprezinta o veriga organizatorica unde se realizeaza fuziunea intre factorii de productie (resursele materiale si umane, cu cele tehnologice) cu scopurile productiei si desfacerii de rezultate (bunuri, servicii, informatii) economice, in structura, calitatea, cantitatea impuse de cererea de pe piata si de nevoia obtinerii de profit .

Organizatiile sunt sisteme deschise, transformand resursele umane si fizice primite drept intrari (input-uri) din mediul lor, in bunuri si servicii, care apoi sunt inapoiate, redate mediului extern, pentru a fi consumate (fig. nr. 1.). Bunurile si serviciile sunt produsele finale ale procesului de transformare a resurselor din mediul extern si intern; producerea lor este posibila doar prin interactiunea directa a organizatiei cu mediul sau. Abordarea organizatiei si a componentelor sale, ca sisteme deschise, care transforma intrarile de resurse in productie, respectiv iesiri (output-uri) este moderna si, in acelasi timp, utila, in viziunea abordarii stiintifice a managementului.

MEDIUL ORGANIZATIEI

FEED - BACK DE LA CLIENTI

Fig. 1. Configuratia organizatiei ca sistem deschis.

Reactia managerilor la dinamica evenimentelor externe, se realizeaza circumstantial. O firma ce doreste neaparat sa-si reduca nivelul cheltuielilor va adopta o atitudine competitionala diferita fata de o alta firma, ce tocmai a incheiat un contract avantajos, de productie, la nivele maxime.

Managerii organizatiilor controleaza activitati in care sunt utilizate resurse materiale, informatii , capacitatea de munca - input-uri ale firmei - cu scopul de a obtine bunuri si servicii, ce constituie output-uri. Abilitatile si flexibilitatea managerilor sunt influentate de factorii tehnologici, economici, sociali si politici. De asemenea, actiunile intreprinse de catre organizatiile concurente solicita, destul de frecvent, managerilor sa revizuiasca obiectivele si strategiile intreprinderii sau pe cele de afaceri. În sfarsit, managerii se confrunta cu factorii puternici de pe piata muncii, ce variaza in functie de varsta, criterii etnice sau educationale, sex sau apartenenta sociala.

Activitatea unei organizatii (firme) genereaza doua grupuri de fluxuri:

iesiri de bunuri, servicii , produse puse la dispozitia celorlalti participanti la activitatea economica, care, la randul lor, genereaza un flux de venituri adresate intreprinderii emitente;

intrari de factori de productie, al caror cost determina cheltuielile inregistrate de intreprindere.

Teoria sistemelor este de mare ajutor pentru managerii organizatiilor, deoarece pune in lumina importanta mediului pentru acestea. Conform teoriei sistemelor, succesul intreprinderii va fi asigurat, daca opereaza cu subsisteme deschise, care sa actioneze continuu si care sa primeasca, in acelasi timp, feed-back-uri prompte, de la mediul sau extern. Aceasta implicatie solicita manageri sa depuna eforturi considerabile pentru intelegerea naturii mediului caruia organizatiile trebuie sa-i faca fata.

Abordata in maniera sistemica, organizatia are anumite caracteristici definitorii, dupa cum urmeaza:

ea este un sistem deschis , manifestandu-se ca o componenta a numeroase alte sisteme, cu care relationeaza continuu, prin input-uri si output-uri. În ultimele decenii, datorita accentuarii tendintelor de internationalizare si de globalizare a afacerilor, caracterul deschis al sistemului organizational s-a amplificat, ca expresie a adancirii diviziunii internationale a muncii;

ea este un sistem socio-economic, in care calitatea resurselor umane, ca principale producatoare de valori, se afla in pozitie centrala si este esentiala pentru eficienta cu care actioneaza ansamblul sistemului organizational; grupele de angajati, ce interactioneaza permanent, muncesc pentru a atinge scopurile generale si specifice ale intreprinderii;

intre mijloacele de munca, materiile prime si materialele utilizate in cadrul organizatiei exista legaturi, care se manifesta prin dependenta tehnologica, ceea ce confera caracteristica de sistem tehnico-material, semnalata, cu predilectie, in cadrul organizatiilor de tip industrial, unde sectiile si atelierele sunt specializate dupa principii tehnologice;

organizatia este un sistem adaptativ, care se schimba permanent, sub influenta factorilor endogeni sau exogeni, se conformeaza atat evolutiei pietelor specifice, cat si dinamicii resurselor incorporate. În acelasi timp, ea nu este un sistem pasiv, ci, influenteaza, la randul sau, caracteristicile sistemelor cu care intra in contact; ponderea acestei influente depinde de structura, marimea relativa si absoluta a iesirilor pe care le genereaza;

organizatia este un sistem complex, deoarece include resurse umane, materiale, financiare si informationale, fiecare dintre acestea fiind, la randul lor un subsistem, alcatuit dintr-o multitudine de componente. Combinarea celor patru categorii de subsisteme da nastere, in cadrul organizatiei, la structuri organizatorice( birouri, ateliere, sectii de productie, etc.);

Organizatia ce se manifesta ca intreprindere (firma) constituie subsistemul de baza al economiei nationale, in care isi desfasoara activitatea , sub forma de munca, marea parte a populatiei, fiind, totodata, principala generatoare de venit national. Ca urmare, trebuie sa subliniem importanta si implicatiile deosebite ale activitatilor ce se desfasoara in interiorul sau, cu efecte asupra tuturor suprasistemelor existente in economia nationala

Organizatia, ca sistem social, se prezinta ca un ansamblu de elemente interdependente, (figura nr.2).

Figura. 2. Întreprinderea, ca sistem social si relatiile sale cu macrosistemele externe(adaptat dupa [1])

O analiza amanuntita a organizatiilor din societatea romaneasca scoate in evidenta predominanta firmelor cu specific industrial, caracterul profund operational al activitatii desfasurate de acestea; in cadrul lor. Procesele manageriale cu caracter strategic si tactic se manifesta mai putin sub forma deciziilor de perspectiva indelungata, in pofida rolului lor deosebit de important. Întelegand clar modul de functionare a organizatiilor si a componentelor lor, se poate aprecia si identifica personalitatea managerilor din context, ca fiind persoanele responsabile pentru unitatile de lucru. Conducatorii se pot regasi sub diferite titulaturi, de la maistri la directori, de la supraveghetori la presedinti, lideri de grup, dar, indiferent de numele pe care il poarta, toti au nevoie de o cunoastere a comportamentului organizational, pentru a solicita si pentru a realiza o performanta ridicata. Interesele imediate ale oricarui manager le reprezinta cantitatea si calitatea muncii depuse de angajati si atragerea, retinerea si motivarea unei forte de munca capabile sa perpetueze calitatea deja dobandita (figura nr. ). Performanta si motivarea resurselor umane sunt rezultatele sintetice, urmarite cu insistenta de orice manager.

Figura Preocuparile managerului de organizatie.

Fiind o componenta a economiei nationale, organizatia sau firma, in multitudinea sa de ipostaze-societati comerciale, regii autonome, institutii, s.a.- isi desfasoara activitatea in contextul unui mecanism economic de piata, in care factorii manageriali enumerati mai jos se manifesta cu intensitati diferite, iar modalitatea de concepere si de operationalizare a lor influenteaza major functionalitatea si eficienta firmei:

Nevoia de schimbare manifestata la nivelul structurilor, publice sau private;

Noul sistem de valori si noile aspiratii ale persoanelor si grupurilor, care au condus la criza de valori traditionale si sunt legate atat de modul de functionare a societatii cat si de nivelul sau de dezvoltare;

Automatizarea si informatizarea, caracteristicile pregnante ale societatii postindustriale, antreneaza mutatii tehnologice puternice, cu impact asupra modului de productie si de viata;

2. Mediul exterior al organizatiei.

Necesitatea analizei mediului organizatiei intr-o viziune dinamica, cuprinzatoare, care sa realizeze o convergenta a evolutiilor, alaturi de semnalarea divergentelor dintre componentele sale, deriva din efectul sau de favorizare sau de blocare a activitatilor microeconomice, din intensitatea raportului dintre organizatie si mediul sau, care, la randul sau, influenteaza conceperea si exercitarea managementului deschis, valorizator de potential extern si intern. În figura alaturata (figura nr. 4.), se prezinta o schema a raporturilor stabilite de organizatie cu mediul in care actioneaza:

Reactia managerilor la dinamica evenimentelor externe, se realizeaza circumstantial. O firma ce doreste neaparat sa-si reduca nivelul cheltuielilor va adopta o atitudine competitionala diferita fata de o alta firma, ce tocmai a incheiat un contract avantajos, de productie, la nivele maxime.

Figura . 4. Relatia organizatie / mediu ambiant.

Vrand-nevrand, managerii sunt nevoiti sa recunoasca implicarea factorilor externi, proveniti din mediul ambiant, pentru care trebuie sa se regaseasca pregatiti a le face fata corect (figura nr. 5.).

Figura. 5. Relatia firmei cu mediul sau extern.

Analiza mediului ambiant si a interdependentelor dintre acestea si intreprinderea romaneasca, in contextul economiei de piata, constituie o problema de maxima importanta, pentru abordarea stiintifica a managementului. Unele componente ale mediului extern influenteaza direct organizatia, altele actioneaza indirect, prin intermediul factorilor directi. Factorii cu actiune directa asupra organizatiei alcatuiesc mediul direct, iar cei cu actiune indirecta, mediul numit indirect sau general al acesteia. În plan teoretic, definirea mediului, in care actioneaza organizatia, categorie deosebit de complexa, nu este complet elucidata, datorita multiplelor sale aspecte legate de componente si de interdependentele incluse. Definitia acceptata de profesorul O.Nicolescu, pentru mediul ambiant este urmatoarea:" Mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natura economica, tehnica, juridica, politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psiho-sociala, educationala si ecologica, ce marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea resurselor necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor."[17]

Orice organizatie (intreprindere) este directionata spre obiectivele propuse, de aspectul pe care-l imbraca diviziunea muncii si de ierarhia autoritatii, proiectata de managerii sai. În activitatea componentelor unei organizatii exista o sinergie sau lantul mijloace - finalitate, legatura dintre scopul organizatiei si contributiile indivizilor si grupurilor la realizarea acestora, la diferite nivele organizationale. Sinergia este facilitata de comportamentul managerial si apare atunci cand realizarile organizationale sunt mai mari decat suma realizarilor grupurilor, care, la randul lor, sunt mai mari decat suma realizarilor individuale. Sinergia, in organizatii, apare atunci cand angajatii lucreaza eficient, pentru a urmari un scop comun, prin diviziunea muncii si respectand ierarhia autoritatii.

Componentele specifice ale mediului extern variaza de la o organizatie la alta; cu toate aceste, se pot desprinde cativa factori (forte) comune, tipice, asa cum sunt:clientii, furnizorii, concurentii, la care se pot adauga factori specifici, ca: institutii guvernamentale, sindicate de profil, factori economici si factori manageriali.

Atitudinea adoptata de firme fata de mediul extern este diferentiata: unele dintre ele considera ca mediul este necontrolabil, ca este un factor la care trebuie doar sa se adapteze, acceptand pasiv situatia de facto, fara a incerca sa o modifice; managementul unor asemenea organizatii analizeaza factorii mediului si elaboreaza acele strategii care sa evite pericolele si sa valorifice oportunitatile ivite in cadrul acestui mediu; alte firme ,in loc sa supravegheze mediul si sa reactioneze la mutatiile intervenite, adopta masuri agresive de influentare a factorilor din mediul lor specific. Una dintre activitatile frecvent utilizate in strategiile active, despre care vorbim , este aceea de lobby - apelul la oameni influenti, care pot determina adoptarea sau respingerea unor acte normative referitoare la domeniul de interes sau punerea in scena a unor evenimente care sa atraga atentia mass-media asupra intereselor respective.

2.1. Forte directe.

Fortele directe care actioneaza asupra oricarei firme sunt: clientii, concurentii, furnizorii, organismele publice.

Clientii sunt cei carora le sunt adresate produsele sau serviciile organizatiei. Conditia primordiala a supravietuirii unei firme o reprezinta satisfacerea permanenta a nevoilor si preferintelor clientelei, ceea ce presupune urmarirea permanenta a evolutiei acestor nevoi si prognozarea lor cu maximum de acuratete. În cadrul factorilor directi, clientii reprezinta centrul de focalizare a preocuparilor firmei, deoarece, decizia de cumparare sau de noncumparare influenteaza. in mod direct, veniturile firmei, si in final, supravietuirea acesteia pe piata.

Organizatiile reactioneaza, in mod tipic, la factorul " clienti" din mediul extern, prin adoptarea unor comportamente anume: cercetarea pietei, a preferintelor clientilor efectivi si potentiali , identificarea nivelului de satisfacere a nevoilor clientilor, prin intermediul produselor sau serviciilor oferite, precum si depistarea dinamicii acestor preferinte. Multe dintre organizatii se concentreaza asupra cercetarilor in cazul clientilor fideli, deoarece acestia sunt mai usor de recunoscut, iar cheltuielile de mentinere a unui client fidel sunt cu 1/5 mai reduse decat cele generate de activitatea de captare a unui nou client. În acelasi timp, abaterea de la modificarile intervenite in preferintele de consum ale clientelei, poate antrena costuri ridicate pentru firma ( de exemplu, firma de produse cosmetice Avon a inregistrat un puternic declin al vanzarilor sale, pana cand a sesizat schimbarea intervenita a structura clientelei, care nu mai era casnica, ci lucra, in timpul zilei, atunci cand telefoanele firmei Avon solicitau clientul acasa, in vederea promovarii de produse cosmetice). Cercetarea preferintelor clientelei se orienteaza , de asemenea, si asupra capacitatii de absorbtie nevalorificate, inca, a pietei. Relatia de interdependenta stabilita intre firma si clientii sai presupune si influentarea puternica a preferintelor de consum, inducerea unor tendinte de consum , de catre firma, prin calitatea produselor si serviciilor oferite pietei, prin oferta de servicii postvanzare, si alte mecanisme de stimulare a deciziei de cumparare.

Concurentii constituie a doua componenta importanta a complexului de factori directi, in cadrul caruia opereaza organizatia, componenta a carei cunoastere perfecta si analiza de impact sunt vitale pentru firma. Exista situatii in care competitorii sunt putini, iar concurenta se dovedeste a fi una directa, fara echivoc; in alte situatii, insa, concurentii sunt numerosi, greu de identificat, generand o concurenta indirecta, dificil de cunoscut si de contracarat. Organizatia se confrunta cu alte organizatii competitoare din aceeasi ramura de activitate ( sau care produc produse/ servicii similare , de exemplu, cele doua mari universitati americane Harvard si Yale, care sunt in competitie pentru atragerea celor mai dotati tineri sau cunoscuta rivalitate de pe piata producatorilor de motociclete, dintre Honda Motor Company si Yamaha Motor Corporation) sau cu organizatii distincte, ca tip de organizare si functionare ( de exemplu, banca americana numita Chase- Manhattan ce concureaza concernul Sears, Roebuck & Co., pentru atragerea economiilor populatiei sau concurenta stabilita intre concernele Microsoft Corporation , Hewlett -Packard Company si sistemul fortelor armate ale U.S.A, generata de nevoia de programatori bine calificati in domeniul soft-ului). Succesul unei organizatii depinde de implementarea unei permanente analize (supravegheri) a concurentei, care sa scoata in evidenta si sa evalueze corect informatiile din mai multe surse ( mass-media, alti furnizori, angrosisti, asociati, etc.), cu scopul de a intelege obiectivele majore ale concurentilor, strategiile acestora, avantajele competitive ale acestora, punctele lor slabe. Astfel, multe organizatii creeaza asa-numitele" echipe de supraveghere a concurentei/ pietei", cu 2-5 angajati, insarcinati cu depistarea acelor informatii utile si oportune, necesare deciziilor critice (de exemplu, patrunderea intr-o piata noua). Orice firma este interesata de conservarea avantajelor sale specifice, a punctelor sale tari, in competitia sa cu alte firme, specifica pietelor concurentiale.

Furnizorii sunt diversi agenti economici, care, in baza relatiilor contractuale, de vanzare-cumparare, asigura organizatiei mijloacele necesare pentru realizarea obiectivelor sale specifice ( materii prime, materiale, echipamente, masini, utilaje, servicii, resurse banesti, personal de o anumita calificare). Pentru a contacta aceste forte directe, firma trebuie sa dispuna de informatii referitoare la dimensiunile si calitatea ofertei acestora, la preturile practicate, la politicile comerciale utilizate, stabilitatea economica, disciplina tehnologica de care dispune firma furnizoare, precum si o categorie destul de larga de informatii ce privesc factorii perturbatori ai unei aprovizionari ritmice si corespunzatoare. Furnizorii genereaza firmelor o serie de probleme, greu de solutionat, de aceea, multe dintre acestea incearca sa-si reduca dependenta de sursele de aprovizionare prin dispersarea achizitiei de materii prime sau de alte resurse necesare, pe mai multi furnizori, in conditiile standardizarii, din ce in ce mai accentuate a materiilor si materialelor; alte organizatii au mers, chiar mai departe, devenind proprii lor furnizori, prin integrarea pe verticala in amonte, pe care au practicat-o, cu firmele, ce, in trecut, constituiau principalii lor furnizori; aceste organizatii prelucreaza o parte din materiile prime ce intra in componenta produsului finit; strategia prezentata mai sus este mai costisitoare, la etapa implementarii sale dar ofera avantajul unui control mai riguros al costurilor cu materiile prime, al calitatii si proceselor comerciale. În paralel cu organizatiile integratoare pe verticala, alte organizatii sunt adeptele sursei unice ( ale furnizorului unic), utilizand doar un furnizor pentru anumite materii prime sau subcomponente( de exemplu, Ford Motor Company si General Motors Corporation se bazeaza, in proportie de 98%, pe o singura sursa de aprovizionare, in cazul materiilor prime si subansamblelor necesare). Furnizorul unic ofera o serie de avantaje, printre care: calitatea garantata a materiilor prime, materialelor; posibilitatea de a alcatui grafice de productie mai flexibile, mai bine coordonate in timp ; mentinerea unor relatii parteneriale stabile, cu acordarea de facilitati reciproce, s.a.

În cadrul categoriei factorilor directi, un loc aparte il ocupa sursele pentru forta de munca, ce includ institutiile de invatamant, oficiile de plasament a fortei de munca disponibile, agentiile private sau publice de plasament a somerilor, indivizii aflati in cautarea unui loc de munca, surse provenind din comunitatile locale sau din pietele locale ale muncii. Piata muncii se caracterizeaza printr-o accentuata complexitate; in acelasi timp, piata muncii prezinta o mare sensibilitate, deoarece, in sensul sau larg, ea circumscrie omul si interesele sale. Ca o consecinta directa a acestor caracteristici, apare necesitatea unei preocupari sporite, in plan organizational si in plan legislativ, pentru reglementarea acestei piete, de a crea cadrul institutional si functional care sa conduca la starea de echilibru social-economic. Oamenii sunt cea mai pretioasa resursa interna a intreprinderilor, deoarece de ei sunt legate cunostintele, abilitatile ce directioneaza, mentin si fac sa avanseze o intreprindere. Pentru a-si asigura succesul., organizatiile trebuie sa actioneze spre atragerea ti pastrarea indivizilor, care indeplinesc functiile mentionate mai sus. Principalele tendinte ce caracterizeaza piata muncii actuala, creeaza cateva provocari majore pentru managementul contemporan, astfel: diversitatea mai accentuata a fortei de munca; cresterea substantiala a numarului de angajati ce dispun de un nivel de educatie insuficient, comparativ cu posturile ocupate sau sunt supracalificati, comparativ cu cerintele posturilor pentru care candideaza; o populatie in curs de imbatranire.

O forma particulara de furnizori o reprezinta prestatorii de servicii (firme sau persoane particulare), ce ofera o gama larga de servicii necesare realizarii obiectului de activitate al organizatiei ( de exemplu, firme de comert, de intermedieri, de transport, de marketing si publicitate, prestatorii de servicii bancare sau financiare s.a.). Prestatorii de servicii financiare sunt reprezentati de banci, societati de credit, de asigurari si alte organizatii ce finanteaza intreprinderea sau o protejeaza contra riscurilor ce intervin in procesul de vanzare /cumparare de marfuri. O parte importanta a relatiilor din intreprinderi si clientii acestora depinde de finantarea asigurata de intermediarii si prestatorii pietei financiare; performantele unei firme pot fi afectate considerabil de cresterea costurilor de creditare sau de limitarea creditului acordat. Indiferent de suportul financiar acordat firmelor , prin intermediul pietei financiare sau de lipsa acestui suport, acestea trebuie sa supravegheze atent evolutia pietei respective, cu scopul de anticipa impactul actiunilor operatorilor financiari asupra rezultatelor scontate.

Organismele publice constituie o categorie de forte directe, ce include asociatiile profesionale, ale consumatorilor, mediile de informare in masa, publicul consumator, organele judiciare, financiare, vamale, fata de care organizatia are de indeplinit o serie de obligatii legale.

2.2. Forte indirecte.

Mediul extern indirect al unei organizatii include acele forte sau acei factori care opereaza pentru ansamblul agentilor economici, dintr-un anumit teritoriu sau care exercita o influenta generala asupra volumului si calitatii activitatilor desfasurate de acestia. Aici pot fi incluse urmatoarele componente: factorul de management, factorul macroeconomic, factorul natural, factorul international, factorul politic, factorul social, factorul tehnologic.

Factorul de management ce include totalitatea elementelor manageriale ce influenteaza direct sau indirect activitatea firmelor, se refera la strategiile nationale de natura economica, la sistemul de organizare a economiei nationale, din care face parte firma respectiva, sistemul motivational, calitatea studiilor, metodelor si tehnicilor manageriale.

Factorul macroeconomic se refera la ansamblul economiei, fiind caracterizat prin indicatori cum ar fi: rata de crestere a PIB, rata inflatiei, rata dobanzilor, cursul de schimb al monedei nationale. Factorul macroeconomic are un efect puternic asupra managementului organizational, atat in sectorul capitalului public, cat si in sectorul capitalului privat. Printre rezultatele induse de contextul macroeconomic asupra firmelor, se pot aminti: reducerea substantiala a cererii pentru anumite produse sau servicii; orientarea productiei catre satisfacerea nevoilor consumatorilor; cresterea posibilitatii de a alege a consumatorilor; limitarea canalelor de distributie; eforturi pentru dezvoltarea exporturilor; interesul pentru captarea investitiilor straine; trecerea costurilor unei productii nerentabile pe seama clientelei; orientarea preponderenta spre credite, pentru plati; practicarea unor canale de distributie ineficiente.

Factorul natural, din care fac parte resursele naturale, apa, solul, clima, vegetatia, fauna, echilibrul ecologic. În pastrarea echilibrului naturii, pentru asigurarea unor conditii favorabile si de durata indelungata ale dezvoltarii economice, organizatiile si managerii acestora au un rol important, actualmente, cand puternica criza de resurse energetice si de materii prime ia forme acute. Interdependentele dintre factorii naturali, in special dintre cei ecologici si organizatii se multiplica si se diversifica, reclamand un efort deosebit pentru cunoasterea si eficientizarea lor de catre managementul de nivel microeconomic;

Factorul international prin componentele sale de natura economica, politica, militara;

Factorul politic, ce se regaseste in politica economica, sociala, externa, influentand sistemul de previziune si de coordonare, mecanismele de control a suprasistemlor din care face parte organizatia accesul sau nonaccesul la diferite resurse, strategiile si structura economiei nationale;

Factorul social, cu multiplele sale componente, relationand intre ele: populatia (factorul demografic), ce include totalitatea sistemelor demografice ce actioneaza direct sau indirect asupra organizatiilor; cultura generala, stiinta, mentalitatea, ocrotirea sanatatii, structura sociala a populatiei, valorile etice, traditiile si obiceiurile locale, sunt tot atatea componente, de valoare egala, ce actioneaza asupra firmei si asupra managementului acesteia. Asupra unei intreprinderi, efectele componentei sociale din mediul extern se reflecta prin angajati, prin clienti sau prin grupurile sociale interesate a promova anumite reglementari de natura comerciala sau administrativa. Influenta exercitata de factorul demografic asupra organizatiei se justifica prin rolul prioritar pe care-l ocupa resursele umane, de a caror calitate si performanta depinde, in mod vital, calitatea activitatilor microeconomice. Numarul populatiei, structura socio-profesionala a acesteia, ponderea populatiei ocupate, populatia activa, durata medie a vietii, constituie factori demografici complecsi, de care orice firma trebuie sa tina cont, in alcatuirea strategiilor sale. Mutatiile ce apar in perimetrul factorilor enumerati, apar ca fiind: deplasarea substantiala a populatiei ocupate spre sfera serviciilor, noi criterii de asigurare cu specialisti si manageri in intreprinderi, perfectionarea acestora, exigente sporite in ceea ce priveste selectia, evaluarea, motivarea sau dezvoltarea personalului unei firme, policalificarea, scurtarea timpului de viata activa, concomitent cu practicarea, pe scara din ce in ce mai larga a programelor de lucru atipice, cresterea varstei medii a populatiei, consolidarea miscarilor sindicale si perfectionarea sistemului de revendicari de natura sociala. Aceste mutatii pot constitui serioase amenintari, pentru unele organizatii, in care structurile si managementul se dovedesc a fi mai putin flexibile; in schimb, pentru alte organizatii, dinamice, adaptabile, care acorda o atentie sporita activitatilor de studiere a evolutiilor de pe piete, mutatiile amintite pot constitui surse de afaceri pline de succes.

Factorul tehnologic - schimbarile de natura tehnologica, frecvente in ultimele decenii, conduc la ivirea posibilitatilor de a realiza produse sau servicii noi; mutatiile tehnice sau tehnologice constituie oportunitati de afaceri, pentru firmele ce sunt capabile sa le asimileze rapid sau pot constitui amenintari pentru acele firme, ce nu dispun de capacitatea necesara de aplica cele mai noi cuceriri din domeniul lor de activitate. Din categoria factorilor amintiti fac parte: nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru cumparare, nivelul de performanta al tehnologiilor ce pot fi achizitionate, numarul si calitatea licentelor si brevetelor inregistrate, gradul dezvoltarii in sectorul de cercetare aplicata, la care organizatia fie ca are acces, fie si-o creeaza, in propria structura, capacitatea creativ -inovativa , in toate sistemele si subsistemele organizatiei, dar in mod special, in sistemul de cercetare / inovare. Alaturi de aceste componente, exista indivizii sau grupurile de indivizi asociati cercetarii, inovarii. Categoria de factori in discutie isi pune amprenta pe gradul de inzestrare tehnica si pe ritmul de innoire, de modernizare a produselor, a tehnologiilor. Rapiditatea implementarii mutatiilor de natura tehnologica duce, inevitabil, la scurtarea ciclului de viata al anumitor produse, ceea ce antreneaza costuri suplimentare, la nivel organizational. Domeniile cele mai sensibile la impactul pe care-l exercita factorul tehnic si tehnologic, sunt cele ale tehnicii de varf, unde opereaza organizatii specializate in electronica, telecomunicatii, calculatoare, nave spatiale, transporturi, s.a. Actiunea acestor factori se coreleaza, in mod obligatoriu cu cea a factorilor de natura economica (sistemul de organizare a economiei, parghiile economico-financiare, instrumentele utilizate in management, previziunea economica),asigurandu-se astfel, o punere in valoare a competitivitatii si profitabilitatii firmelor, in conditiile pietelor concurentiale

În analiza mediului exterior, organizatia se plaseaza in interiorul unei conjuncturi economice ce defineste starea curenta si usor sesizabila a fenomenelor, proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, unei economii nationale, economiei mondiale, in ansamblul sau. Întelegerea si operarea corecta cu o serie de indicatori, cum ar fi volumul si structura cererii, dinamica acesteia, a resurselor, nivelul somajului si populatia activa, volumul, structura si dinamica exportului, rata dobanzii, rata inflatiei, balanta de plati, balanta comerciala, sunt cai de eficientizare a activitatilor derulate de o organizatie actuala.

Într-o conceptie macroeconomica, intreprinderea este parte integranta a mediului, este o componenta economica a acestuia. În etapa actuala, mediul organizatiilor de orice natura se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimbarilor ce intervin in componenta sa. O analiza efectuata asupra diferitelor circumstante semnalate in mediul organizatiei si a efectelor pe care le antreneaza acestea asupra activitatii unei intreprinderi, pune in evidenta urmatoarele tipuri de mediu: stabil, turbulent, ostil, divers si tehnologic complex.

Mediul stabil este caracterizat de schimbari rare, de mica amploare si usor de prognozat;

Mediul turbulent este caracterizat de schimbari rapide, greu de anticipat. Schimbarile pot proveni din inovarea tehnologica, din modificarea reglementarilor juridice sau din mutatiile economice sau concurentiale. De exemplu, companiile petroliere se confrunta permanent cu schimbari ale pietei si fluctuatii violente ale pretului;

Mediul ostil este caracterizat de o concurenta acerba pentru client, resurse sau pentru ambele. În aceste conditii, apar lupte pentru controlul pietei, cu ajutorul pretului;

Mediul divers este caracterizat prin diversitate tehnologica, a pietelor, de culturi organizationale( de exemplu, restaurantele de tip fast-food, care sunt raspandite pe tot cuprinsul globului);

Mediul tehnologic complex este rezultatul extinderii nevoii de informatii sau echipamente sofisticate si de personal de inalta calificare.

Organizatiile actioneaza intr-un mediu de un anumit tip, la care trebuie sa se adapteze din punct de vedere comportamental. Nu toate componentele mediului extern pot fi influentate de catre organizatie (vezi factorul demografic, de exemplu), dar este util de comentat ca, ori de cate ori va fi posibil, un management inteligent va trebui sa adopte o strategie organizationala activa si nu reactiva fata de propriul mediu de afaceri.

Organizatiile se confrunta, in etapa actuala, cu o avalansa de provocari, de tip nou, apartinand starii de tranzitie, spre noi forme de organizare sociala si economica.

Sub forma de restrictii sau sub forma unor oportunitati, reglementarile in vigoare pot limita sau controla accesul la surse de aprovizionare, la piete de desfacere, obtinerea de profit, accesul la capitalul strain, etc. Factorul politic genereaza un impact notabil asupra fundamentarii strategiilor si politicilor de firma, asupra posibilitatii de realizare a obiectivelor prevazute prin acestea. O multitudine de alti factori ai mediului ambiant (economici, de management, tehnici sau tehnologici, politici) isi exercita impactul prin intermediul unor acte normative (legi, ordonante, hotarari guvernamentale, ordinele ministrilor, deciziile organelor puterii locale), in care se include o serie de norme de drept a caror respectare revine agentilor economici. Astfel, legea impozitului pe venit, legea salarizarii, legea investitiilor straine, legea finantelor publice, legea contabilitatii, legea invatamantului, etc., actioneaza ca un corolar, facilitand sau blocand actiunea celorlalte categorii de forte ale mediului organizatiei.

Mediul organizational sufera influenta factorilor tehnologici, economici, sociali, politici. Dezvoltarea puternica a mijloacelor de comunicatii, a calculatoarelor personale, a mijloacelor de transport, ilustreaza performantele tehnologice ale momentului; conditiile economice influenteaza capacitatea de operare a unei firme; comportamentul firmelor, dar si al clientilor lor este determinata de valorile sociale, de traditii, de convingeri. Toate afacerile sunt supuse impactului proceselor politice, deoarece ele trebuie sa se conformeze cu legislatia emisa de structurile parlamentare si guvernamentale. Managerii trebuie sa cunoasca si sa faca fata solicitarilor unui mediu extern in permanenta modificare.

Conducerea si operationalizarea unor asemenea mutatii presupune un efort deosebit pentru reproiectarea strategiilor organizationale, armonizandu-le cu transformarile produse in comportamentele sociale si in atitudinile adoptate de personalul firmelor fata de organizatie si fata de munca. Reusita organizationala este conditionata atat de gradul de disponibilitate a resurselor financiare, materiale si informationale, cat si de potentialul creativ al propriilor angajati si de valorificarea optima a acestuia, indiferent de pozitia pe care o ocupa respectivii indivizi, in ierarhie. Acest tip de abordare este unanim recunoscut, deoarece performantele economice si sociale sunt strans corelate, interdependente, fiecare dintre ele fiind un stimulent sau o frana fata de cealalta.

Mediul intern.

Capacitatea de raspuns a intreprinderii la fortele externe este data de ansamblul fortelor interne (factorii endogeni), ce include, in general, toate variabilele controlabile de catre organizatie si cu ajutorul carora aceasta isi poate atinge, in conditii de inalta eficienta, obiectivele fixate pentru o anumita perioada. Lista fortelor interne (sau a factorilor endogeni) este foarte complexa, ea suplimentandu-se permanent, dar mixajul cel mai des acceptat de literatura de specialitate include resursele materiale (totalitatea dotarilor de care dispune o intreprindere, utilaje, instalatii, cladiri, mijloace de transport, aparatura de calcul si de comunicatie, materii prime, materiale, etc.), al caror grad de innoire si de modernizare reprezinta o garantie a poductivitatii sporite si a calitatii superioare a produselor si serviciilor oferite pietei; informatia si tehnologia de care dispune organizatia sau la care poate avea acces, cu minime costuri si care pot constitui unul dintre avantajele comparative ale acesteia; disponibilitatile financiare, lichiditatile la dispozitia intreprinderii, dar si fondurile mobilizabile in scurt timp; resursele umane, care prin gradul de instruire, de specializare, prin motivatia si prin participarea sa la procesele ce au loc in cadrul intreprinderii, constituie una dintre cele mai active componente ale mediului intern; organizarea intreprinderii, structurarea acesteia in formulele cele mai adecvate, in module flexibile, suple, care sa permita adaptarea rapida a intreprinderii la mutatiile mediului extern; si, in sfarsit, dar nu cu minimum de importanta, ci dimpotriva, calitatea managementului care, autoritar si conservator, poate actiona eficient doar in afacerile de traditie, cu pasi marunti, cu parteneri fideli, sau managementul modern, adept al afacerile rapide, de succes imediat, cu un grad de risc crescut , si cu profituri maxime. O analiza a factorilor interni releva diferentierea lor in functie de gradul lor de divizibilitate, adica de masura in care resursele sunt disponibile in cantitatile dorite, de gradul lor de suplete, adica de capacitatea cu care pot fi modificate, in timpul cel mai oportun ; diferentierea factorilor interni se poate realiza si prin intermediul dimensiunii lor, dar si prin caracterul temporar al impactului lor (in timp ce unele au efect imediat, altele dovedesc un efect ce se prelungeste considerabil, in timp).

Fiecare compartiment sau subdiviziune a intreprinderii are responsabilitati specifice; astfel, compartimentele de personal se implica in activitatile de recrutare, de intocmire a documentelor de munca si in administrarea programelor de dezvoltare profesionala; compartimentele de marketing se concentreaza asupra activitatilor promotionale si de publicitate, in timp ce compartimentele comerciale se ocupa de aprovizionarea cu materii prime si materiale, s.a. Pentru a realiza obiectivele organizationale, eforturile depuse de structurile organizatorice ale firmei trebuie sa fie coordonate, iar cooperarea lor trebuie sa constituie o cerinta imperioasa.

Din cand in cand, fortele interne pot intra in contradictie cu scopurile organizatiei, iar managerul se va vedea nevoit sa lucreze doar cu acei angajati ale caror interese si atasament converg spre atingerea obiectivelor organizatiei. O comunicare eficienta si abilitatea de a lucra cu oamenii sunt instrumente, pentru a preveni conflictele intre structurile interne ale organizatiei si pentru a mentine sprijinul liderilor de opinie, dar si al managerilor inferiori, pentru care o decizie pripita, de solutionare a conflictului de alocare a resurselor limitate, nu constituie un avantaj, pentru compartimentele pe care le conduc. Eficienta organizatiei, exprimata prin capacitatea sa de a-si atinge obiectivele propuse, cu eforturi minimale, apare ca fiind o rezultanta a bunei functionari a variabilelor ce o definesc si care, in ansamblul lor, ii confera calitatea de sistem.

4 Accentuarea globalizarii.

Afacerile internationale au devenit o ramura distincta de studiu al managementului, deoarece volumul si complexitatea tranzactiilor interstatale si cele derulate de companiile multinationale au ridicat probleme noi legate de conducerea lor, de politicile comerciale ale statelor primitoare si ale tarilor de origine. Efectele pe care le antreneaza sunt, in general, favorabile, pentru ambele categorii de state. Printre avantaje, in tarile gazda, se pot aminti: ameliorarea deficitului balantei de plati, transferul de capital, tehnologia performanta dobandita, absorbtia unei parti din forta de munca disponibila, diversificarea ofertei de pe pietele locale, stimularea concurentei; pentru tarile de origine, avantajele pot consta in obtinerea unor venituri din cesionarea de licente, din activitatea de consultanta si management, din dividende, accesul mai lesnicios la surse de materii prime, captarea unor piete noi pentru produsele proprii, creare de noi locuri de munca pentru populatia sa. Implicatiile negative sunt prezente in ambele categorii de state, printre cele mai semnificative fiind: interferentele politice in tarile gazda, crearea unei dependente decizionale fata de exterior, invazii culturale; pentru tara de origine, diminuarea sau chiar pierderea avantajelor tehnologice. Cu toate acestea, tendinta de globalizare este in continua ascensiune, una dintre ratiunile sale majore fiind obtinerea de profituri cat mai mari, iar scopul sau major il reprezinta satisfacerea, la nivelul cel mai inalt, a nevoilor consumatorilor (presiunea exercitata de globalizare nu este directionata de catre nevoia de diversificare sau de competitia agentilor economici, ci de necesitatile si preferintele consumatorilor).

Tendinta actuala spre o cat mai accentuata globalizare devine una dintre preocuparile majore ale managerilor. Anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial indica o expansiune fara precedent a economiei mondiale si, desi afacerile internationale exista de cateva secole, lumea a intrat intr-o noua era a activitatii economice mondiale, incluzand productia larg mondializata, distributia internationala si cresterea numarului de aliante globale. Astazi, a vorbi despre managementul organizatiei globale a devenit aproape sinonim cu a vorbi despre managementul organizatiei moderne, iar termenul de international se refera la activitatea unei divizii, unei subunitati a unei firme multinationale. Tehnologiile moderne permit comunicarea informatiilor aproape instantaneu , la mari departari, fata de sursa emitenta, oamenii pot atinge orice colt indepartat al lumii, in 24 de ore, ziarele sunt pline de evenimente care s-au intamplat doar cu o zi inainte, in celalalt colt al lumii. Managerii de astazi au acces imediat la informatiile din domeniul vanzarilor, al cotatilor de bursa sau asupra evolutiei diversilor factori din pietele lor de desfacere. Majoritatea indivizilor lumii folosesc sau consuma bunuri ce le parvin de pe cele mai indepartate meleaguri: polite de asigurare incheiate in SUA sunt verificate in Irlanda, aparatura electronica japoneza se vinde in pietele europene, cafeaua din America Latina este consumata in Orient. Întregul glob a devenit locul de desfasurare a afacerilor, iar concurenta s-a globalizat si ea, implicit, deoarece corporatiile infiinteaza si organizeaza uzine, firme, reprezentante, birouri comerciale, acolo unde se prefigureaza oportunitatea obtinerii unor profituri ridicate. La mijlocul anilor '90 companiile multinationale americane aveau 6,7 milioane de angajati straini, iar capitalul american investit in echipamente si alte facilitati, in alte tari, se cifra la 5 450 miliarde dolari SUA, peste 500 dintre cele mai bune companii canadiene au filiale in strainatate. În acelasi timp, Marea Britanie, Germania, Japonia se numara printre cei mai mari investitori in economia americana de astazi. Desi exista o mare diversitate in ceea ce priveste modalitatile de apreciere a pozitiei si activitatii desfasurate de companiile multinationale, este de notat dominanta celor americane, urmate de companiile japoneze si de cele britanice. O ancheta efectuata de revista americana " Fortune" pozitiona, intre cele 500 de mari companii multinationale , pe primul loc, cu o cifra de 161, pe cele americane, pe locul doi, cu 128, pe cele japoneze, apoi cele 40 britanice, germane (32), franceze (30), suedeze (14). Nume ca General Motors, Exxon, Royal Dutch Shell, Toyota Motor, IBM, Daimler - Benz, Hitachi nu mai reprezinta o noutate pentru nici o persoana avizata in lumea afacerilor.

Globalizarea presupune avantaje, oportunitati, dar antreneaza si o serie de provocari, pe care managerii actuali trebuie sa le inteleaga si sa le infrunte. Legislatii necunoscute, culturi diferite, regimuri politice mai mult sau mai putin democratice, limbi, uneori inaccesibile, sunt obstacole, care, insa, pentru managerii motivati, dornici sa invete lucruri noi, sa-si dezvolte abilitatile profesionale in domeniul relatiilor interumane, pot fi depasite cu usurinta.

Ratiunea de a fi a unui manager, misiunea lui fundamentala este de a conduce afaceri profitabile pentru organizatia sa, de a-si orienta subordonatii si colaboratorii spre realizarea obiectivelor propuse. Conjunctura internationala poate afecta o firma ce actioneaza la scara regionala sau globala. Intensitatea gradului de afectare este diferit de la tara la tara, astfel, corporatiile sau trusturile multinationale resimt mai acut impactul factorului international si se preocupa cu mai multa insistenta de cunoasterea mediului international, decat firmele mici, cu raze de actiune locale, cu operatiuni reduse. Odata cu tendintele de globalizare a economiei, sarcina de a studia temeinic influentele fortelor internationale, revine tot mai multor firme, cu dimensiuni variabile, atunci cand isi proiecteaza strategiile de produs, de pret sau de distributie.

Pentru mai multe detalii asupra managementului in mediul global s-a prevazut un capitol separat.

Scurta recapitulare

Definirea organizatiei si a mediului ei inconjurator in termenii teoriei sistemelor.

Teoria sistemelor priveste organizatia ca un ansamblu de elemente ce depind unul de altul. O organizatie isi asigura resursele (input-urile) de la un sistem mai mare (mediul inconjurator), prelucreaza aceste resurse si le returneaza sub forma modificata (figura nr. 1 ce prezinta organizatia ca sistem).

Descrierea mediului intern in care trebuie sa actioneze un manager.

Managerul modern se confrunta cu limitarea resurselor interne ale organizatiei pe care o conduce, de aceea, trebuie sa dea dovada unor calitati deosebite de comunicare, de antrenare, de coordonare, pentru a atenua eventualele conflicte, ce se vor naste inevitabil, in cadrul factorilor interni din intreprindere.

Discutarea fortelor directe si indirecte din mediul extern si solicitarile pe care le genereaza fata de manageri.

În mediul in care managerii isi desfasoara activitatea actioneaza fortele tehnologice, economice, sociale si politice. Tehnologia informatiei si comunicatiilor reflecta progresul tehnologic, cu impact asupra managementului. Conditiile economice influenteaza capacitatea unei firme de a-si desfasura activitatea, iar comportamentul unei organizatii este guvernat de valorile sociale, traditii si obiceiuri; factorul politic isi exercita rolul deosebit, prin impunerea respectarii legilor, reglementarilor in vigoare, de catre toti agentii economici de pe un anumit teritoriu.

Compararea diferitelor tipuri de medii externe.

Calitatea mediului extern, stabil, turbulent, ostil, divers, tehnologic complex, determina, prin efectele de lunga durata pe care le antreneaza, flexibilitate in proiectarea strategiilor organizationale.

Mediul exterior determina o multitudine de efecte asupra organizatiei, printre care enumeram:

- adoptarea de structuri organizatorice suple, adaptabile la complexitatea si intensitatea  mutatiilor de mediu;

- multiplicarea contactelor, a interferentelor dintre firma si mediul exterior, pentru a sesiza rapid schimbarile si a interveni corect si operativ;

- diferentierea modului de definire a atributiilor, in cadrul activitatilor, in functie de nivelul impactului antrenat de schimbarile mediului;

- sporirea importantei activitatilor de anticipare a mutatiilor de mediu exterior.

Întelegerea tendintei spre globalizarea sporita.

Accentuarea globalizarii se datoreaza, astazi, mai putin nevoii de diversificare sau de competitie a agentilor economici, cat, mai degraba, adancirii si perfectionarii nevoilor si preferintelor consumatorilor. Conducerea unei organizatii, in actualele conditii ale unui mediu nou si nelimitat, inseamna asigurarea satisfacerii inalte a clientelei; devine, astfel, primordiala, conditia cunoasterii perfecte a pietei careia i se adreseaza firma.

Termeni cheie.

Întrebari recapitulative si pentru dezbatere.

Care sunt caracteristicile definitorii ale firmei, abordata ca sistem?

Care sunt factorii interni ai unei firme si ce importanta prezinta ei?

Care sunt implicatiile manageriale ale globalizarii?

Care sunt principalele obiective urmarite de managerul unei organizatii - sistem?

Ce este firma si care este rolul sau in economia nationala?

Ce este globalizarea si cum se manifesta ea, in domeniul afacerilor?

Ce este mediul ambiant si in ce consta necesitatea tratarii stiintifice a acestuia?

Ce este sinergia unei organizatii si cum se poate ea realiza?

Sa se analizeze, comparativ, trasaturile specifice ale diferitelor tipuri de mediu extern.

Sa se enumere factorii mediului extern si sa se explice influenta lor asupra organizatiei si managementului acesteia.

Descrierea de caz.

Cazul 1. Mediul intreprinderii P.

Întreprinderea P, din micul orasel numit B, din estul tarii, de 2000 de locuitori, are o vechime de 150 de ani, fiind una dintre unitatile industriale de traditie si de marca ale zonei. Firma este profilata pe industria textila, prelucratoare de fire si fibre de lana, producand tesaturi groase si paturi, pentru piata interna, dar mai ales pentru piata externa, estica si nord-europeana. Întreprinderea in cauza este unica in zona estica, iar in oraselul B., de tip monoindustrial, este cea mai importanta forma de activitate productiva, ingloband, inainte de anii ' 90, aprox. 7.000 de lucratori (specializati in meserii cu ritm de adaptare lent - textilisti, filatori, prelucratori fire, etc.).

Dupa 1990, sub actiunea conjugata a factorilor externi si interni, intreprinderea P. a anulat majoritatea contractelor de comercializare a produselor sale finite, in pietele externe, vazandu-se nevoita, multi ani, sa lucreze pe stoc. La nivel mondial, industria textila este una dintre ramurile industriale in pierdere de viteza, in cadrul unei puternice crize structurale a industriei; la aceasta s-a adaugat, influenta factorului politic extern, care, prin destramarea URSS, a condus la disparitia partenerilor traditionali, iar noile state independente, aparute pe scheletul fostei puteri sovietice, se confrunta cu mari dificultati, de natura economica si sociala, onorarea obligatiilor contractuale fata de partenerul roman fiind, practic, imposibila. Pe plan intern, tehnologiile invechite, utilajele energofage, proiectate pentru serii de productie mari, cu structuri rigide, fluctuatia echipelor manageriale ( s-au succedat, in zece ani, patru echipe manageriale, la conducerea firmei), presiunea exercitata de revendicarile sindicale (un sindicat puternic, opozant structurilor de conducere) au influentat negativ performantele obtinute, in decursul deceniului 9. Anul 2000 a inregistrat o situatie critica, la nivelul intreprinderii P: au ramas doar 800 de angajati, restul fiind treptat disponibilizati, s-au inchis sectii de productie, au fost vandute sau inchiriate unele elemente de patrimoniu, pentru a le gasi o utilizare si pentru a obtine venituri, conducerea intreprinderii este asigurata de un Consiliu de administrare de urgenta, ce are misiunea de mentine intreprinderea in stare de functionare pana la gasirea unui potential investitor /cumparator, exista conflicte grave intre sindicat si conducere si datorii imense acumulate, fata de bugetul statului si fata de furnizori.

Întrebari:

În ce consta influenta mediului extern asupra modului in care evolueaza intreprinderea P.?

Care sunt factorii interni ce au contribuit la slaba performanta a intreprinderii?

Cum poate fi apreciat impactul activitatii actuale a intreprinderii P. asupra mediului extern social (raportat la nivelul oraselului B.)?

Cazul 2. Datorii si restructurare

Intreprinderea A, avand ca obiecte de activitate productia de mobila, de incaltaminte, comert cu ridicata si comert cu amanuntul, prestari servicii transport marfa si persoane, a contractat, in anul 1992, in luna martie, un credit bancar, de 300 milioane de lei, in vederea achizitiei si instalarii unei linii de imbuteliere bauturi. Printre obiectivele firmei era prevazuta lansarea unei game de bauturi racoritoare ,ambalate in sticle, bauturi ce trebuiau sa intre pe piata, in vara anului respectiv. Afacerea se putea dovedi rentabila, fiindca bauturile racoritoare beneficiau de materii prime performante, tehnologiile achizitionate erau de ultima ora, piata avea capacitate mare de absorbtie, concurenta existenta lasa o nisa neacoperita.

Creditul pentru investitii contractat avea dobanda mica, de 18%, pentru stimularea productiei realizata de intreprinderile mici si mijlocii. La data contractarii creditului, intreprinderea A. era una dintre cele mai puternice organizatii din oras, la nivel de intreprinderi mici, cu 300 de angajati. Întreprinderea A. a antecalculat masa dobanzii de platit, ratele scadente ale creditului, volumul vanzarilor de bauturi, dar si volumul total al veniturilor din activitatile sale si a previzionat, pe baza acestor informatii, un profit minim realizabil.

Pe parcursul lunilor urmatoare, incepand cu aprilie 1992, dobanzile la creditele bancare au crescut vertiginos, ajungand la o valoare de peste 110%, in luna august a aceluiasi an. În aceste conditii, intreprinderea A. s-a vazut in imposibilitatea de rambursa ratele scadente ale creditului si dobanda lunara aferenta, in ciuda faptului ca linia de imbuteliere bauturi functiona din plin, iar produsele rezultate aveau desfacerea asigurata. Drept pentru care, managerii intreprinderii au decis sa actioneze pe mai multe cai, pentru a iesi din impas: una dintre cai a fost aceea de a diviza intreprinderea in mai multe societati comerciale, de tip s.r.l., cu patrimoniu derivat din cel initial, separarea facandu-se dupa principiul specializarii activitatii, iar organizarea fostei intreprinderi s-a mulat pe structura unui holding; a doua solutie gasita de managerii respectivi a fost aceea de a desface contractele de munca celor 300 de angajati , cu litera "a" din Codul Muncii (pentru restrangere de activitate) si de a le inlocui prin conventii civile, economisind, astfel, sumele ce trebuiau platite catre bugetul statului pentru asigurari sociale, fondul de somaj. Aceasta din urma solutie a generat nemultumirea angajatilor, multi dintre acestia parasind intreprinderea sau actionand in judecata, pentru apararea drepturilor lor de salariati.

Întrebari:

Ce fel de mediu extern a influentat deciziile adoptate de managerii intreprinderii A.?

Care a fost factorul de mediu determinant, in cazul 2.?

Cum apreciati deciziile critice adoptate de managerii intreprinderii A.? Au fost cele mai juste sau cele mai eficiente?

Recomandari bibliografice