Structura si indicatorii planului de aprovizionare materiala

Structura si indicatorii planului de aprovizionare materiala

Structura materiala a planului si a programelor de aprovizionare a unitatilor economice

Desfasurarea normala a activitatilor intreprinderilor presupune asigurarea in conditiile economice in timp util, ritmic in cantitatile, calitatea si sortimentatia prevazuta a tuturor resurselor materiale si energetice necesare pentru toate destinatiile de consum si in primul rand pentru productia de baza.

Aceasta se realizeaza prin elaborarea inainte de inceperea perioadei de gestiune a unei strategii, a unui plan si a unor programe de aprovizionare judicioasa. Prin aceasta se urmareste nominalizarea cererilor de resurse materiale ale intreprinderii pe o perioada de regula pana la un an inclusiv si pe categoria de resurse, piese de schimb, materiale, echipamente si altele, nivelul acestora si sursele de acoperire.

Datele sunt estimate fie in functie de elementele certe, fie in functie de previziuni. Datele certe sunt evaluate pe baza comenzilor ferme de productie si a contractelor economice prin care se creeaza un anumit grad de certitudine.

Prin continut, planul si programul de aprovizionare raspunde la intrebarile specifice subsistemului de asigurare materiala : _ "Ce trebuie comandat si asigurat pentru perioada de gestiune?"

_ "In ce cantitate urmeaza a fi aprovizionata resursa materiala?"

_ "Din ce resurse si in ce proportie se prevede acoperirea necesitatilor?"

Resursele materiale necesare unei unitati economice se diferentiaza dupa mai multe criterii astfel:

1. dupa importanta pentru activitatea economica a intreprinderii: vitale, de importanta mare, medie si mica;

2. dupa sfera consumului:

_ materiale de uz general utilizabile pe o paleta extinsa de destinatie si un numar mare de consumatori;

_ materiale specifice consumabile pe o singura destinatie de unul sau un numar restrans de utilizatori.

3. dupa destinatia de folosire/consum:

_ pentru productia de baza care defineste profilul unitatii economice;

_ pentru activitatea auxiliara sau deservire.

4. dupa natura resursei:

_ materiale feroase, neferoase; _ materiale textile;

_ materiale si produse din lemn; _ materiale chimice;

5. dupa forma si stadiul tehnic de prelucrare :

_ aflate in fazele primare de prelucrare;

_ cu un grad avansat de prelucrare;

_ cu un grad definitv de prelucrare.

6. dupa efortul financiar aflat la cumparare :

_ effort foarte mare, mare, mediu si redus.

7. dupa gradul de certitudine sau de risc in asigurarea de pe piata :

_ grad de rism mare, mediu sau mic;

_ necritice sau critice.

8. dupa posibilitatile de substituire :

_ nesubstituibile;

_ partial nesubstituibile;

_ integral substituibile.

Cunoasterea unor diferentieri a unor resurse materiale este necesara pentru a se realiza rolul si importanta lor diferita pentru activitatea intreprinderii, atentia si gradul de exigenta care trebuie manifestat in procesul aprovizionarii si gestionarii lor, strategia care trebuie avuta in vederea procesului asigurarii materiilor prime si materialelor, sistemul si tipurile de gestiune cele mai eficiente.

Fazele procesului de aprovizionare care implica un volum mare de munca sunt : planificarea, organizarea, derularea, evidenta, urmarirea, controlul, analiza si evaluarea.

Desfasurarea cu operativitate si eficienta a procesului de aprovizionare necesita un sistem informational adecvat.

Indicatorii care definesc continutul planului de aprovizionare materiala

Prin planul de aprovizionare se contureaza politica globala in asigurarea bazei materiale si cu echipamentele necesare a unitatilor economice pe perioada de gestiune.

Obiectivul de baza al planului si programului de aprovizionat este acoperirea completa si complexa a cererilor de consum ale intreprinderii cu resurse materiale de calitate ritmic si la timp in conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta consumul lor asigurate de la furnizori care practica preturi avantajoase pentru intreprinderea beneficiara prezentand un grad ridicat de certitudine in livrari si care antreneaza pentru achizitie, transport si stocare un cost minim.

Acestui obiectiv de baza i se asociaza o serie de obiective derivate :

_ formarea unor stocuri minime necesare care sa asigure o viteza accelerata a mijloacelor circulante;

_ mentinerea stocurilor efective in limitele maxime si minime stabilite;

_ protectia si conservarea rationala a resurselor materiale pe timpul depozitarii si atocarii;

_ asigurarea unui grad de certitudine ridicat in aprovizionarea matariala pe un orizont lung de timp.

Pentru punerea in aplicare a unor asemenea obiective exista si modalitati de actiune:

-elaborarea unor planuri si programe de aprovizionare bine fundamentate;

-prospectarea pietei in amonte in vederea depistarii furnizorului cu cele mai avantajoase conditii de livrare;

-pregatirea judicioasa a negocierilor in scopul obtinerii unor preturi avantajoase, rabaturi, bonificatii;

-asigurarea unor relatii comerciale de lunga durata cu furnizorii ;

-folosirea calculatorului in dimensionarea, urmarirea si controlul stocurilor;

-asigurarea celor mai bune conditii de protectie si conservare pe timpul stocarii.

Continutul final al planului de aprovizionare trebuie se reflecte realitatea volumului necesar de consum in raport cu programele de productie, tendintele si mutatiile care se inregistreaza pe piata interna si internationala de materii prime.

Ca urmare, strategia de aprovizionare trebuie sa aibe in vedere:

- modificarile de ordin tehnic, tehnologic si organizatoric;

- rezultatele cercetarilor stiintifice in ceea ce priveste folosirea inlocuitorilor, materialelor refolosibile,

reducerea consumurilor specifice din resurse materiale si tehnice si mutatiile de pe piata de furnizare.

Deci, prin strategia de aprovizionare se urmareste o stricta corelare intre necesitatile de consum ale unitatilor economice si potentialul pe structura de resurse materiale ce pot fi asigurate in scopul indeplinirii obiectivelor de ansamblu ale activitatii intreprinderii.

Continutul planului si programului de aprovizionare al unitatilor economice se defineste prin mai multi indicatori specifici care in functie de natura lor economica pot fi grupati in doua categorii:

1. indicatori care reflecta necesitatile de consum, de materii prime, materiale, combustibili, energie, lubrefianti, piese de schimb destinate realizarii activitatii de ansamblu a unitatii economice in primul rand a celei de baza: fabricatia de produse, executarea de lucrari sau prestatii de servicii in vederea indeplinirii obiectivelor strategice finale ;

indicatori care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa cu resurse materiale a necesitatilor de consum.