CONTROLUL CALITATII PRODUSELOR IN PROCESUL PRODUCTIEI

CONTROLUL CALITATII PRODUSELOR IN PROCESUL PRODUCTIEI

Controlul de calitate reprezinta, in esenta, verificarea prin examinare, masurare, incercare, analiza etc., a conformitatii unui produs cu prescriptiile tehnice, inscrise in documentatia care a stat la baza fabricatiei. se poate vorbi si despre calitatea controlului de calitate, deoarece, in conceptia moderna, controlul de calitate nu se reduce la rolul pasiv de depistare, constatare si inregistrare a defectelor calitative, ci are rolul activ de a influenta productia, in sensul prevenirii defectelor.

Datorita faptului ca majoritatea caracteristicilor de calitate sunt variabile aleatoare, iar desfasurarea proceselor de productie se supune legilor care guverneaza fenomenele si procesele cu caracter aleator, metodele de control al calitatii produselor si al proceselor de fabricatie se fundamenteaza pe teoria probabilitatilor si statistica matematica. Pe aceasta baza, variabilitatea proceselor de fabricatie poate fi nu numai cunoscuta, dar si controlata , adica influentata in mod constient.

Cunoasterea variabilitatii proceselor de fabricatie impune buna functionare a compartimentului de control tehnic al calitatii care trebuie sa efectueze incercari si analize pentru a caracteriza starea procesului si a aduce operativ corecturile necesare readucerii acestuia in limitele de desfasurare admise (in campul de toleranta) pentru a asigura precizia si calitatea prescrisa.

Controlul de calitate nu trebuie sa intervina numai pe fluxul de fabricatie si in faza finala, de produs finit, ci trebuie sa fie prezent in toate etapele premergatoare desfasurarii procesului de fabricatie propriu-zis, adica in etapele de conceptie constructiva si tehnologica si de pregatire a fabricatiei, care hotarasc calitatea. De asemenea, controlul nu se incheie dupa acceptarea produsului finit si livrarea acestuia, ci se extinde si ulterior, la beneficiari, prin service-ul asigurat. In cazul instalatiilor complexe, controlul continua in timpul montajului si pe perioada de efectuare a probelor tehnologice. Datorita progresului tehnic si a exigentei crescande a beneficiarilor, s-a generalizat uzanta ca perioada de garantie acordata de catre furnizori pentru produse sa creasca, sporind astfel sarcinile controlului de calitate, in urmarirea comportarii in exploatare a produselor. Prin cunoasterea operativa a erorilor (abaterilor), se introduce in productie comanda de reglare pentru corectarea si prevenirea abaterilor. Astfel, controlul tehnic al calitatii influenteaza activ intregul proces de productie, prin aplicarea de masuri de corectare in toate compartimentele intreprinderii, care concura la realizarea calitatii.

Existenta unui sistem de control al calitatii bine organizat, dotat cu cadre de inalta calificare si cu aparatura moderna, nu scuteste de raspundere factorii de conceptie si de executie pentru asigurarea unei calitati superioare a produselor.

Organul specializat care raspunde de calitate este compartimentul de control tehnic al calitatii. Acest compartiment este obligat sa detecteze operativ abaterile si sa obtina actiuni de reglare a proceselor, in vederea evitarii incalcarilor prescriptiilor tehnice si contractuale, sa studieze comportarea produselor livrate in exploatare, sa analizeze tendintele existente pe plan mondial in scopul asigurarii si mentinerii calitatii la nivelul celor mai bune realizari din lume.

Controlul calitatii are un rol insemnat pe linia preintampinarii refuzurilor si reclamatiilor care, in afara de faptul ca prejudiciaza prestigiul fabricii - marca fabricii - si reduc portofoliul de comenzi (deci pericliteaza largirea productiei si dezvoltarea fabricii), conduc la sporirea cheltuielilor de productie (prin rebuturi, remanieri, bonificatii etc.). Calitatea controlului de calitate este conditionata de:

     cunoasterea cu exactitate a tehnologiei de control, respectiv cine, ce, cum, cat masoara si cu ce se masoara;

     dotarea fluxului de fabricatie si a controlului final cu aparate de masura si control cu precizia ceruta de documentatiile tehnice ale produselor;

     folosirea de metode de control moderne;

     pregatirea profesionala a controlorilor de calitate, intransigenta si obiectivitatea lor;

     sistemul de cointeresare si raspundere materiala;

     autoritatea pe care conducerea intreprinderii o delega compartimentului de control.

Compartimentul de control tehnic de calitate al intreprinderii are urmatoarele functii:

functia de control propriu-zis, care cuprinde: stabilirea planului de control pe baza tehnologiei de control elaborata in faza de proiectare (puncte de control si de catre cine si cum se masoara caracteristicile de calitate), executarea controlului cu metode si mijloace moderne, analiza statistico-matematica a informatiilor culese din procesul de productie, actiuni de depistare a cauzelor defectelor si rebuturilor, masuri pentru eliminarea si prevenirea aparitiei acestora;

functia de ameliorare a nivelului calitatii produselor care cuprinde: studii comparative ale unor produse similare (din tara si strainatate), care sunt facute impreuna cu compartimentele de conceptie, analiza comportarii in exploatare a produselor, cercetarea si analiza reclamatiilor care se refera la calitate, incercari de fiabilitate, evaluarea costului lipsei de calitate;

functia de dezvoltare a unei atitudini corespunzatoare pentru calitate la toti lucratorii, care cuprinde instructaje si actiuni pentru reducerea defectelor de fabricatie, sensibilizarea lucratorilor pentru o calitate superioara.

Controlul calitatii materialelor aprovizionate sau al lucrarilor executate de subfurnizori are o importanta deosebita si in orice sistem de control al calitatii, trebuie sa i se dea o atentie deosebita.Controlul calitatii materialelor aprovizionate include totalitatea activitatilor si informatiilor, de la procesul de alegere a furnizorului pana la inchiderea ciclului de aprovizionare si inapoi la actualizarea datelor privind calitatea livrarilor facute de furnizor. Etapele distincte ale ciclului de aprovizionare sunt:

a)     Alegerea furnizorului pe baza unei analize si evaluari a produselor oferite de diferiti furnizori. Se analizeaza astfel mijloacele de productie si control de care dispune furnizorul, tehnicile de control pe care le aplica, daca are implementat un sistem de management al calitatii, daca produsele livrate sunt certificate de catre un organism de certificare acreditat, aprecierea pe piata, bonitatea, seriozitatea in respectarea prevederilor contractuale referitoare la preturi, termene de livrare, garantii.

b)     Intocmirea listei cu furnizorii agreati, in situatia in care exista mai multi furnizori care indeplinesc in conditii acceptabile exigentele producatorului.

c)     Controlul documentelor de aprovizionare. In comenzile care se transmit furnizorilor, trebuie sa fie trecute toate datele care definesc calitativ (prin caracteristici masurabile sau parametri functionali) si cantitativ materialul care urmeaza a fi aprovizionat.

d)     Controlul de receptie al produselor aprovizionate (materii prime, materiale, componente, subansambluri) in vederea eliminarii introducerii in fabricatie a unor produse neconforme care pot influenta negativ, atat calitatea procesului de productie, cat si calitatea si fiabilitatea produselor finite.

e)     Centralizarea informatiilor privind calitatea produselor aprovizionate in scopul evaluarii permanente a performantelor furnizorilor, evaluarii eficientei proprii, determinarii cerintelor noi, a caror indeplinire reclama initierea unor actiuni viitoare. In situatia in care, din varii motive, la un moment dat, furnizorii nu se ridica la nivelul exigentelor producatorului privind calitatea, se expun riscului de a fi eliminati de pe lista furnizorilor agreati.

f)      Initierea actiunilor corective care privesc furnizorii in vederea eliminarii deficientelor care pot apare la livrarea unor produse.

g)     Colaborarea cu furnizorii avand drept obiectiv intelegerea corecta a cerintelor de calitate pentru produsele pe care le furnizeaza; imbunatatirea acestora prin schimburi de informatii si idei. Contactul permanent intre producator si furnizor constituie o conditie indispensabila a demararii si rularii corespunzatoare a contractului incheiat intre parti.

Controlul procesului de productie sau controlul fluxului de fabricatie se efectueaza de catre controlori distribuiti in posturi fixe sau in posturi mobile (controlori itineranti). Controlorii supravegheaza respectarea tehnologiei de fabricatie, prelucreaza datele obtinute din verificarea esantioanelor si compara rezultatele cu limitele de control. In urma supravegherii respectarii tehnologiei de fabricatie, se poate ajunge la urmatoarele concluzii:

a)     procesul tehnologic corespunde, productia decurge normal, se realizeaza calitatea prescrisa;

b)     procesul tehnologic prezinta o variabilitate insa prin aplicarea unor corectii, acesta poate fi readus in programul normal de desfasurare;

c)     procesul tehnologic prezinta variabilitate asa de accentuata incat, prin corectii, nu poate fi readus in programul normal de desfasurare. Este necesara intreruperea procesului de fabricatie pentru efectuarea unor interventii structurale, in scopul evitarii rebutarii produselor;

Controlul final reprezinta in esenta un supracontrol si constituie ultima bariera in calea patrunderii produselor necorespunzatoare in circuitul economic. Controlul final ofera totodata posibilitatea verificarii competentei si exigentei grupelor de control interfazic, permite sa se stabileasca masuri tehnico-organizatorice avand ca obiectiv lichidarea neajunsurilor care exista in toate compartimentele intreprinderilor