Tipologia deciziilor

Tipologia deciziilor

Importanta practica si teoretico-metodologica a clasificarii deciziilor microeconomice decurge din necesitatea formularii unei optiuni corecte privind alegerea metodelor, tehnicilor si instrumentelor specifice elaborarii, fundamentarii si adoptarii variantei decizionale optime.

Dupa gradul de cunoastere a mediului ambiant de catre decident si in functie de natura variabilelor care influenteaza rezultatele potentiale, distingem: decizii in conditii de certitudine, caracterizate prin aceea ca se manifesta o singura stare a conditiilor obiective a carei probabilitate
de aparitie este egala cu unitatea; variabilele cu care se opereaza sunt controlabile, iar gradul de certitudine privind obtinerea rezultatelor potentiale este mare;

decizii in conditii de risc, cand nivelul consecintelor ce caracterizeaza variantele decizionale este influentat de doua sau mai multe stari ale conditiilor obiective; manifestarea starilor conditiilor obiective se cunoaste cu o anumita probabilitate;

decizii in conditii de incertitudine, caracterizate prin manifestarea a doua sau mai multe stari ale conditiilor obiective, fara a cunoaste nici macar probabilitatea de aparitie; in schimb influenteaza nivelul consecintelor specifice variantelor decizionale. Variabilele cu care se opereaza sunt necontrolabile, iar gradul de certitudine in obtinerea rezultatelor potentiale este practic nul.

Dupa orizontul de timp pentru care se adopta:

decizii strategice (neprogramate) sunt acelea care se refera la probleme majore, de ansamblu si pentru a caror rezolvare sunt necesare, cel putin cu caracter partial, unele solutii originale. In aceasta categorie de decizii intervin elemente de cercetare si de fundamentare a solutiilor pe baza utilizarii informatiilor aflate la dispozitie si a interpretarii tuturor influentelor de corelatie. Deciziile strategice se adopta de regula la nivelul grupurilor decizionale, comporta cele mai mari riscuri datorita elementelor aleatorii cu care se opereaza si vizeaza orizonturi mari de timp (mai mult de un an);

decizii tactice (programate) se refera la domenii importante ale intreprinderii si sunt adoptate pentru o perioada relativ scurta de timp (aproximativ un an). Acestea se iau pentru actiuni concrete, imediate si au un caracter oarecum de repetativitate. Informatiile care conditioneaza alegerea unor astfel de decizii sunt in cea mai mare parte cunoscute. Deciziile tactice se fundamenteaza pentru realizarea unor obiective derivate din obiectivele strategice; decizii curente (semiprogramate) sunt cele luate pe baza unor elemente programate. Se adopta cu o frecventa mare, pe un interval redus de timp si a caror aplicare afecteaza un sector restrans al activitatii intreprinderii. Astfel de decizii se iau la toate nivelurile ierarhice.

Dupa numarul de persoane care participa la procesul de elaborare si fundamentare, deosebim:

decizii unipersonale, care sunt elaborate si fundamentate de o singura persoana si se refera la problemele curente ale intreprinderii;

decizii de grup sunt elaborate si fundamentate prin participarea mai multor persoane. Numarul acestor decizii este mare, indeosebi in cazul intreprinderilor de dimensiune mijlocie si mare.

Dupa frecventa cu care sunt luate, deciziile se grupeaza in:

decizii unice, care se elaboreaza in cadrul intreprinderii o singura data sau de un numar redus de ori dar la intervale mari de timp. Aceste decizii se refera la situatii ce nu au mai avut loc in trecut, solicitand creativitate din partea celor care le iau;

decizii repetitive, care se elaboreaza de mai multe ori intr-o intreprindere. in acest caz, se pot stabili in prealabil proceduri, modele de elaborare si realizare deoarece astfel de decizii fac referire la situatii intalnite anterior.

La randul lor, deciziile repetitive pot fi: periodice (cele elaborate la anumite intervale de timp determinate) si aleatorii (care se repeta in mod neregulat, necesitatea fundamentarii lor fiind determinata de factori necontrolabili).

Dupa posibilitatea de prevedere, deciziile pot fi:

decizii anticipate, sunt adoptate in conditii de certitudine si pot fi astfel pregatite din timp;

decizii imprevizibile, sunt luate pe neasteptate, atunci cand imprejurarile o impun.

Pe masura cresterii investigatiilor previzionale de cunoastere a viitorului se reduce ponderea deciziilor imprevizibile in favoarea celor anticipate.

Dupa fazele procesului de management, deciziile se pot grupa in urmatoarele categorii:

decizii adoptate in faza previzionala, sunt decizii preponderent strategice si se iau la cel mai inalt nivel ierarhic (consiliu de administratie);

decizii adoptate in faza operativa, sunt deciziile preponderent tactice si privesc realizarea obiectivelor asumate in conditiile prestabilite (se iau de catre managerii diferitelor activitati in cadrul intreprinderilor);

decizii adoptate in faza postoperativa, care se refera la modalitatea desfasurarii actiunilor in trecut si orientarea acestora spre viitorul evolutiei intreprinderii (in intreprinderi aceste decizii sunt luate de managerii situati pe niveluri ierarhice inferioare si chiar de catre Adunarea Generala a Actionarilor).

Clasificarea si caracterizarea deciziilor a permis sa se constate existenta mai multor tipuri de decizii, natura diferita a deciziilor, complexitatea si importanta lor, nivelurile ierarhice la care se elaboreaza si fundamenteaza, precum si problemele specifice pe care le incumba fiecare tip de decizie.