Distributia fizica (logistica)

Distributia fizica (logistica)

Distributia fizica poate fi definita ca: sistemul de deplasare efectiva (fizica) a bunurilor si serviciilor, prin canale stabilite, de la sursa lor de provenienta, pana la inceputul activitatii productive, sau de la capatul terminal al acesteia (obtinerea produselor) pana la consumatorul sau utilizatorul final.

Distributia fizica cuprinde o suita de operatii cum sunt: expedierea (transportul, receptia, stocarea, depozitarea), sortarea, preambalarea, conditionarea, etalarea si altele. Avand in vedere varietatea operatiilor care alcatuiesc miscarea fizica a marfurilor, gradul ridicat de specializare a unora din ele, separarea lor in timp si spatiu, la realizarea lor participa, de regula, mai multe organizatii (intreprinderi) economice apartinand unor structuri organizatorice diferite (de transport, de comert de asigurari, etc.).

1.Expedierea

Reprezinta prima operatie in circuitul fizic al marfurilor. Ea consta in pregatirea loturilor, prin conditionarea efectuata la circulatia marfurilor si incarcarea acestora in mijlocul de transport. Locul care formeaza obiectul unei expeditii trebuie sa corespunda cerintelor beneficiarilor, astfel incat costurile determinate de operatiunile ulterioare ale distributiei (transport, stocare etc.) sa fie minime.

2.Conditionarea

Conditionarea reprezinta o succesiune de operatii pentru pregatirea produselor in functie de destinatia lor (consum in stare proaspata, pastrare, industrializare, export etc.), astfel incat sa corespunda normelor de calitate legale. Operatiile care o compun sunt diferite in functie de tipul produsului valorificat si pot fi executate la produsele si/sau intermediar. Principalele operatii care alcatuiesc procesul de conditionare sunt: curatirea, sortarea, calibrarea, spalarea (pentru unele produse), perierea, tratamente termice, chimice etc., in functie de produs si destinatie.

3.Transportul

Transportul prin care se realizeaza deplasarea bunurilor pe circuitele de desfaceri, este o etapa costisitoare si cu rol foarte important in asigurarea unei distributii eficiente. Rationalizarea cailor de vehiculare fiind unul din obiectivele prioritare atat ale producatorului cat si ale beneficiarului.

Transportul joaca un rol important si in cazul distributiei fizice pe pietele externe, atat in privinta mijloacelor cat si a rutelor folosite. In multe cazuri transportul are un rol determinant in asigurarea eficientei economice a unei tranzitii de export-import. Mijloacele de transport pot fi ale exportatorului, ale importatorului (mai ales la distante si partizi mici) sau de cele mai multe ori a unor intermediari specializati. Pe plan international se folosesc uzante INCOTERMS, care reglementeaza obligatiile partilor contractante in ceea ce priveste importanta cheltuielilor de transport, riscurile conform conditiei de livrare.

Dupa mediul in care au loc transporturile pot fi:

pe uscat - rutiere si feroviare

pe apa - maritime si fluviale;

aeriene;

combinate: terestru-apa; terestru-aer; apa-aer; terestru- apa-aer.

Transporturile rutiere sunt utilizate atat pentru distante mai mici (cca 300 km, sau 10 ore, tractoare rutiere si autocamioane) cat si la distante mari, pentru transportul international. Sunt transporturile economice operative si fara manipulari intermediare. La distante mai mari si mai ales pentru produse perisabile se utilizeaza semiremorcile, izoterme, refrigerate sau frigorifice sau autocamioane si autoizoterme si frigorifice cu oblon hidraulic ridicator care au posibilitatea reglarii temperaturii si mentinerii acesteia la nivelul dorit o anumita perioada de timp, dupa tipul acesteia.

Transporturile feroviare se utilizeaza pentru expedierea unor cantitati mai mari de produse la distante mai mari, atat pentru produsele destinate pietei interne cat si a celei externe. In functie de posibilitatea de racire a aerului, vagoanele pot fi obisnuite (pentru cereale, plante tehnice etc.), izoterme, refrigerate, frigorifice (legume si fructe, carne), incalzite (pentru animale vii, iarna).

Transporturile fluviale se utilizeaza pentru transportul produselor din zonele cu aceasta posibilitate cat si in exportul unor produse (pe Dunare).

Maritime - sunt folosite in traficul international detinand ponderea cea mai mare datorita tonajului pe care il pot transporta pe distante lungi si la costuri relativ ieftine in raport cu celelalte feluri de transport. Au aparut nave de mare tonaj specializate de genuri de transport, s-au creat linii regulate de navigatie, s-au dotat porturile cu antrepozite mari pentru pastrare si conservarea marfurilor, s-au inmultit porturile libere si zonele portuare libere fiind modernizate legaturile dintre transporturile maritime cu celelalte feluri de transporturi mai ales cele feroviare. Dezvoltarea transportului maritim a condus la perfectionarea normelor si uzantelor de drept comercial international care reglementeaza raporturile contractuale intre toti cei ce participa la acestea.

Transporturile aeriene- sunt foarte costisitoare, avand o pondere relativ redusa in raport cu celelalte modalitati. Desi costurile sunt ridicate liniile aeriene pentru transportul marfurilor au continuat sa se inmulteasca datorita marilor avantaje pe care le oferea pentru transportul ritmic, si foarte rapid a unor marfuri perisabile (specialitati din carne, branzeturi, legume si fructe proaspete, flori, etc.) sau produse foarte valoroase (animale de reproductie cu valoare biologica ridicata, material seminal foarte valoros etc.).

In tara, in general, nu se folosesc transporturile aeriene insa pentru pietele externe sunt folosite .

O alta operatie importanta in fluxul distributie fizice este receptia, care consta in verificarea loturilor de marfuri primite de la furnizori, in confruntarea lor cu documentele insotitoare. Ea este cantitativa si calitativa si se desfasoara potrivit conditiilor prevazute in contract sau stabilite prin diferite reglementari sau uzante (standarde, norme etc.). receptia se efectueaza la furnizor sau la beneficiar in functie de reglementarile in vigoare.

4.Stocarea

Are ca obiectiv asigurarea tuturor conditiilor pentru aducerea prompta a produselor la locurile de consum in cantitatile si sortimentele necesare satisfacerii nevoilor de consum. Stocarea are deci, rolul de a asigura o distributie continua fara intreruperi. Ea se impune cu stringenta pentru produsele agricole datorita caracterului sezonier al obtinerii acestora.

Stocarea se poate face la producator, intermediar sau consumator impunand existenta unor spatii adecvate (depozite), dotate cu aparatura si utilaje specifice pentru pastrarea, manipularea si expedierea marfurilor decizia privind locul in care se face stocarea (depozitarea) depinde de foarte multi factori (tipul produsului, durata stocarii, calitatea drumurilor si tipul transportului utilizat, existenta fizica a spatiilor de depozitare, politica economica si reglementarile legale, relatiile organizatiilor comerciale cu producatorii, caracteristicile si modul de amplasare pe teritoriu a unitatilor comerciale, caracterul consumului, posibilitatile de pregatire as marfurilor pentru desfacerea cu amanuntul etc.).

5. Formarea sortimentelor

Formarea sortimentelor, adica transformarea loturilor sosite de la producator in sortimente comerciale, conform cererii unitatilor care efectueaza operatia propriu-zisa de desfacere la consumator. Formarea sortimentelor ocupa un loc important in procesul de aducere a produselor la consumatorul final, de adaptare a structurii ofertei la marea varietate de cerinte a consumatorilor.

Putem afirma, ca distributia fizica este un sistem input - output alcatuit din trei parti: organizarea interna, mediul intreprinderii, diferite organisme care servesc la imbinarea organizarii interne in mediul economic .

Legaturile stabilite cu consumatorii (furnizarii), reteaua de intermediari, canalele utilizate, sunt legaturi externe care contribuie la crearea echilibrului optim intre oferta de marfuri si costul elementelor care fac ca marfurile sa ajunga la destinatie. Deoarece distributia fizica este tot mai complexa, pentru a functiona perfect, se impune controlul si optimizarea costurilor si-al marimii stocurilor.