Elasticitatea cererii

Variatia consumului (cererii) unui bun care rezulta ca urmare a modificarii pretului bunului sau venitului este, evident, diferita de la un bun la altul. Pentru masurarea intensitatii modificarii cererii pentru un produs functie de variatiile de pret (si/sau venit) se utilizeaza coeficientii de elasticitate.

Elasticitatea cerere - pret

Elasticitatea cerere - pret se masoara cu ajutorul a doi coeficienti: coeficientul de elasticitate directa si coeficientul de elasticitate indirecta.

Coeficientul de elasticitate directa cerere - pret

Coeficientul de elasticitate directa cerere - pret exprima modificarea cererii pentru un bun la o schimbare a pretului acestuia, celelalte preturi fiind presupuse stabile. El se determina prin raportul dintre modificarea relativa a cantitatilor cerute dintr-un bun si modificarea relativa a pretului aceluiasi bun:

,

unde:

Edcp = coeficientul de elasticitate directa cerere - pret;

DC = modificarea cererii pentru bunul considerat (DC = C₁ - C₀, unde C₁ este cererea dupa modificarea pretului si C₀ cererea initiala);

Dp = modificarea pretului (Dp = p₁ - p₀, unde p₁ este pretul modificat si p₀ pretul initial).

Deoarece pretul si cererea pentru un bun se afla intr-un raport invers, in mod normal, elasticitatea directa este negativa si functie de intensitatea cererii in raport cu pretul, se pot intalni mai multe situatii si anume:

a) Edcp I - in acest caz cererea este inelastica sau slab elastica in raport cu pretul. Reactia cererii la modificarea pretului este mai mica decat variatia pretului si din aceasta cauza se spune ca pretul exercita o influenta relativ slaba asupra cererii (cazul produselor alimentare de baza). Daca, spre exemplu, Edcp I (-1,0) si pretul creste cu 10%, cererea va scade cu un procent mai mic sau chiar deloc;

b) Edcp = -1 - in aceasta situatie pretul si cererea se modifica proportional dar, evident, in sensuri diferite (opuse). Daca, de exemplu, pretul creste cu 10% atunci cererea se va reduce tot cu 10%;

c) Edcp < -1 - in acest caz cererea pentru bunul respectiv este considerata elastica in raport cu pretul. Spre exemplu, daca Edcp = -2, aceasta inseamna ca daca pretul creste cu 10% atunci cererea pentru acel bun va scadea cu 20%.

In general, coeficientul de elasticitate directa se calculeaza procentual independent de unitatile de masura utilizate pentru cantitatile cerute si pentru pret (p). Astfel, in cazul cererii elastice o crestere a lui p (p = pretul) antreneaza o reducere a lui q (q = cantitatea ceruta), astfel incat valoarea produsului pq creste.

In cazul cererii cu elasticitate unitara, daca pretul creste intr-o anumita proportie atunci cererea se va reduce in aceeasi proportie, astfel incat valoarea produsului pq ramane constanta.

In cazul cererii inelastice, cresterea pretului duce la reducerea cererii de o asemenea maniera, incat valoarea produsului pq se reduce.

In practica, exprimarea pretului si a cantitatilor cerute se face in unitati de masura diferite, fapt ce poate afecta calculul coeficientului de elasticitate directa cerere - pret. Pentru a surmonta acest neajuns recomandam, pentru calcul, utilizarea relatiei:

Edcp = procentul modificarii cererii / procentul modificarii pretului, sau a relatiei:

,

unde: - cererea medie; - pretul mediu, iar si .

Un exemplu de calcul este prezentat in tabelul nr. 1.1.

Tabelul nr. 1.1.

Exemplu de calcul pentru coeficientul de elasticitate directa cerere-pret

Cand se cunoaste functia cererii pentru un bun oarecare "i":

C_i = X_i = x_i(p₁,p₂,,p_n,V) si daca avem in vedere variatiile infinitesimale ale pretului pentru bunul "i" putem calcula coeficientul de elasticitate directa cerere - pret cu relatia:

.

A rezultat o alta posibilitate de calcul a coeficientului de elasticitate directa cerere - pret pornind de la derivata partiala a functiei cererii in raport cu pretul bunului.

In practica se pot intalni si cazuri particulare ale coeficientului de elasticitate directa cerere - pret dupa cum urmeaza:

1. cererea perfect rigida care, grafic, se prezinta ca in figura nr. 1.12.

Rezulta, in cazul cererii perfect rigide, ca pretul nu are nici o influenta asupra cererii. Curba cererii este paralela cu axa pretului si, deci, indiferent de nivelul acestuia, cantitatea ceruta este constanta. Aceasta situatie poate fi considerata in cazul unor bunuri esentiale, cand cererea nu raspunde la modificarea pretului sau al unor bunuri ce se adreseaza numai consumatorilor ale caror venituri sunt foarte mari, astfel incat ponderea acestora este extrem de mica in raport cu cheltuiala totala;

Figura nr. 1.12: Cererea perfect rigida.

cererea infinit elastica, atunci cand cantitatea ceruta variaza la infinit la o modificare infinitesimala a pretului (acesta este considerat, de fapt, constant). Curba cererii este, in acest caz o paralela la axa cantitatilor cerute. Grafic situatia se prezinta ca in figura nr. 1.13.

Figura nr. 1.13: Cererea infinit elastica.

3. cererea cu elasticitate constanta care apare in cazurile in care cantitatea ceruta este invers proportionala cu evolutia preturilor (figura nr. 1.14.).

Figura nr. 1.14: Cererea cu elasticitate constanta.

Valorile luate de coeficientii de elasticitate directa cerere - pret sunt cu atat mai diferite cu cat in analiza facuta se utilizeaza o structura mai detaliata a elementelor de cheltuieli. In aceasta analiza doi factori detin rolul esential si anume:

- posibilitatile de substitutie ale bunului respectiv;

- numarul de utilizari la care poate fi afectat bunul.

Elasticitatea directa cerere - pret va fi cu atat mai puternica cu cat posibilitatea de substituire si numarul de utilizari posibile ale unui bun sunt mai mari.

1.2. Coeficientul de elasticitate indirecta cerere - pret

Coeficientul de elasticitate indirecta exprima modificarea cererii pentru un anumit bun A la o schimbare a pretului unui alt bun B. Se determina prin raportul dintre modificarea relativa a cantitatilor cerute dintr-un bun si modificarea relativa a pretului unui alt bun cu relatia:

,

unde: Eicp_AB = coeficientul de elasticitate indirecta cerere - pret ce exprima

modificarea cererii pentru bunul A la modificarea pretului bunului B;

DC_A = modificarea cererii pentru bunul A (DC_A = C_A1 - C_A0);

C_A0 = cererea initiala pentru bunul A;

Dp_B = modificarea pretului bunului B (Dp_B = p_B1 - p_B0);

p_B0 = pretul initial al bunului B.

Daca se cunoaste functia cererii pentru bunul "i":

X_i = x_i(p₁,p₂,,p_i,p_k,,p_n,V)

si avem in vedere variatiile infinitesimale ale acesteia in raport cu pretul pentru bunul "k" atunci:

,

deoarece asa cum am vazut cererea pentru un bun nu depinde numai de pretul bunului respectiv si de venitul consumatorului, ci si de preturile celorlalte bunuri existente pe piata.

Evolutia coeficientilor de elasticitate indirecta cerere - pret permite evidentierea legaturilor de substitutie sau de complementaritate intre diferitele produse. Astfel, dupa cum bunurile sunt substituibile sau complementare, distingem doua situatii si anume:

1) Eicp_AB > 0 - in acest caz o crestere a pretului unui bun B antreneaza o crestere a cererii (consumului) bunului A, crestere ce va asigura substituirea (cel putin partiala) a bunului B in consum (cresterea pretului bunului B determina evident o reducere a cererii pentru acesta). Amploarea substitutiei depinde, evident, de o serie de factori specifici cum ar fi obiceiul de consum si nivelul veniturilor si difera de la o tara la alta sau de la un grup de consumatori la altul;

2) Eicp_AB < 0 - in aceasta situatie o crestere a pretului bunului B antreneaza o scadere a cererii (consumului) din bunul A. Acest lucru se produce in cazul unor bunuri considerate complementare sau a caror utilizare in consum este dependenta.

2. Elasticitatea cerere - venit

Modificarea venitului consumatorului nu antreneaza, in mod normal, modificarea curbei cererii pentru un anumit bun ci deplasarea sa spre stanga sau spre dreapta, dupa cum venitul scade sau creste. Pentru determinarea modificarii relative a cantitatilor cerute dintr-un bun sau serviciu, cand are loc variatia venitului, se utilizeaza coeficientul de elasticitate cerere - venit care se determina cu relatia:

,

unde: Edcv = coeficientul de elasticitate cerere - venit;

DC = modificarea cererii (DC = C₁ - C₀

C₀ = cererea initiala;

DV = modificarea venitului (DV = V₁ - V₀

V₀ = venitul initial al consumatorului.

Putem spune ca elasticitatea cerere - venit masoara procentual variatia consumului dintr-un bun oarecare ce rezulta din modificarea venitului consumatorului.

Daca cererea pentru un bun oarecare "i" este legata de preturi si venit printr-o functie a cererii de forma:

X_i = x_i(p₁,p₂,,p_i,,p_n,V)

si sunt luate in considerare variatiile infinitesimale ale cererii X_i si ale venitului V, atunci coeficientul de elasticitate directa cerere - venit se poate calcula cu relatia:

.

Daca notam cu q_i partea din venitul consumatorului consacrata cumpararii bunului "i", atunci q_i se va numi coeficient bugetar al bunului "i" si se poate calcula cu relatia:

si, bineinteles, vom avea:

.

Derivand expresia lui q_i in raport cu venitul V (in fond derivata arata variatia in raport cu venitul), vom obtine:

daca sau

deoarece x_i

daca sau

daca sau .

Tinand cont de precizarile de la paragraful 1.3. si de valorile coeficientului de elasticitate directa cerere - venit putem face o clasificare a bunurilor astfel:

a) Edcv < 0 - bunuri inferioare;

b) Edcv I - bunuri prioritare de prima necesitate sau bunuri normale;

c) Edcv = 1 - bunuri la care coeficientii bugetari nu variaza vizibil o data cu venitul;

d) Edcv > 1 - bunuri superioare sau de lux.

Clasificarea de mai sus este valabila numai in raport de elasticitatea cerere - venit caci este posibil ca un bun dat sa fie inferior pentru un anumit consumator si normal sau superior pentru un altul. De asemenea, este posibil ca pentru acelasi consumator sa avem Edcv > 0 (bun normal sau superior) pentru unele valori ale venitului si Edcv < 0 pentru alte valori.

Dependenta cerere - venit poate fi exprimata, in principal, prin urmatoarele tipuri de functii:

a) - in cazul bunurilor de stricta necesitate;

b) - in cazul bunurilor de consum curent;

c) - in cazul bunurilor de lux;

d) - in cazul bunurilor care, incepand de la un anumit nivel al venitului, sunt scoase din consum.

In relatiile de mai sus avem:

C_i = cererea la produsul (sau grupa de produse) i;

V = venitul consumatorului;

m_i, n_i, p_i = parametrii econometrici;

i = 1, 2, 3, 4 = produsul sau grupa de produse.

Analiza celor patru tipuri de functii permite formularea urmatoarelor concluzii:

cererea pentru bunurile de stricta necesitate creste intr-o proportie mai mica decat creste venitul tinzand sa se plafoneze;

cererea pentru bunurile de consum curent prezinta aproximativ aceleasi caracteristici ca si cererea pentru bunurile de stricta necesitate, cu deosebirea ca, pentru acest tip de bunuri, cererea nu se manifesta decat incepand cu un anumit nivel al venitului. Ceea ce este interesant la aceasta grupa de bunuri este faptul ca cererea se manifesta chiar daca V = 0;

cererea pentru bunurile de lux creste continuu pe masura cresterii venitului si nu se plafoneaza;

cererea pentru cea de-a patra categorie de bunuri prezinta la inceput o crestere constanta atingand un maxim pentru un anumit nivel al venitului dupa care descreste treptat pentru valori din ce in ce mai mari ale venitului pana cand, la un moment dat, ea devine zero, ceea ce inseamna ca la valori mari ale venitului, dincolo de o anumita limita, nu mai exista cerere pentru astfel de bunuri